Competitive jurisdiction for nullity of public service concession acts under art. 111 CPC

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F., pronunţarea unei hotărâri prin care să constate nulitatea absolută a actelor de concesiune emise de pârâtă, nr. x/03.10.2011, pe numele B., C. şi D. şi nr. x/25.10.2011, pe numele D., referitoare la locul 32 situat în plan la figura 26/2017 din E., precum şi obligarea pârâtei la restabilirea situaţiei anterioare.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău.

Prin Sentinţa civilă nr. 278/21.01.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În motivarea soluţiei sale, instanţa a reţinut următoarele considerente:

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că legea prevede o competenţă alternativă de soluţionare a acesteia, între instanţa de la sediul pârâtei şi instanţa de la locul executării obligaţiei.

Având în vedere că pârâta are sediul în Bucureşti, Calea x, unde se află şi locul executării obligaţiei de plată a taxei de concesionare şi de asigurare a dreptului de concesiune asupra locului de veci, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, unde se află şi bunul imobil care face obiectul concesiunii.

Judecătoria Bacău a apreciat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât pârâta nu este o autoritate sau instituţie centrală sau locală, nici persoană juridică de drept public, ci, astfel cum rezultă din HCMB nr. 59/2018, un serviciu public de interes local înfiinţat prin hotărârile Consiliului Local nr. 72/1992, 66/1993 şi 83/1993.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 3491/20.03.2019, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Judecătoriei Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând în motivarea soluţiei sale următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din HCMB nr. 58/2018, F. este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, înfiinţată prin Hotărârile Consiliului Local nr. 72/1992, 66/1993 şi 83/1993, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local al Municipiului Bucureşti.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Este adevărat că pârâta nu este nici autoritate, nici instituţie publică centrală sau locală, însă serviciile publice de interes local se încadrează în categorie indicată de art. 111 C. proc. civ. a persoanelor juridice de drept public.

Întrucât legea procesual civilă nu conţine o definiţie a sintagmei persoană juridică de drept public, instanţa a avut în vedere dreptul comun în materia acţiunilor formulate împotriva entităţilor de drept public, respectiv la Legea nr. 554/2004, concluzionând că pârâta, fiind asimilată autorităţilor publice, intră în categoria altor persoane juridice de drept public, la care face referire art. 111 C. proc. civ.

În baza acestor considerente, instanţa a constatat că reclamanta avea alegerea instanţei competente, fie cea de la locul propriului său domiciliu, fie cea de la sediul pârâtei, iar prin depunerea acţiunii la Judecătoria Bacău, reclamanta a ales competenţa la instanţa de la locul propriului său domiciliu.

Având în vedere că în cazul competenţei teritoriale alternative, aşa cum e cazul în speţă, reclamantul are dreptul să aleagă instanţa competentă căreia să i se adreseze, rezultă că Judecătoria Bacău are căderea să soluţioneze prezentul dosar, aceasta fiind instanţa investită de reclamantă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

În acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta F., solicitând să se constate nulitatea absolută a unor acte de concesiune emise de aceasta.

Potrivit art. 111 C. proc. civ., cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Problema care a generat declinarea reciprocă de competenţă şi naşterea prezentului conflict negativ de competenţă constă în interpretarea diferită de către instanţe a noţiunii de "persoană juridică de drept public" la care se referă art. 111 C. proc. civ.

Potrivit art. 1 din HCMB nr. 58/2018, F. este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, înfiinţată prin Hotărârile Consiliului Local nr. 72/1992, 66/1993 şi 83/1993, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local al Municipiului Bucureşti.

Legea procesual civilă nu defineşte noţiunea de "persoană juridică de drept public", însă, potrivit art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004, prin serviciu public se înţelege activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se înţelege orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, Înalta Curte apreciază că pârâta este persoană juridică autorizată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti să presteze un serviciu public, la nivel local, în regim de putere publică, fiind asimilată autorităţilor publice, astfel că, intră în categoria "altor persoane juridice de drept public" la care se referă art. 111 C. proc. civ.

Aşa fiind, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită, Înalta Curte va reţine prevederile art. 111 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială alternativă, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea acţiunii la Judecătoria Bacău, reclamanta a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei aflate în circumscripţia domiciliului său.

În consecinţă, având în vedere faptul că reclamanta a sesizat mai întâi Judecătoria Bacău, instanţă competentă în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 116 din acelaşi cod, acestei instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.

GGC - GV