Extradition detention extension for coordinated multi-party handover under Romania-US treaty cooperation

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 2 februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile din Statele Unite ale Americii privind persoana extrădabilă S.N. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a acestuia pe o perioadă de 30 de zile, de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.

Prin sesizarea nr. 3492/11/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza adresei din 22 februarie 2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, s-a înaintat Curții de Apel București solicitarea Biroului Interpol Washington de prelungire a termenului de extrădare până la data de 8 martie 2013, în vederea preluării persoanei extrădabile S.N.. Solicitarea a fost motivată de necesitatea organizării, la data precizată, a unei singure misiuni de predare, printr-o unică cursă charter, pentru un număr total de 3 persoane extrădabile, printre care și recurentul.

În consecință, s-a arătat că data preluării recurentului, stabilită de autorități ca fiind 8 martie 2013, se situează în afara termenului pentru care s-a dispus prelungirea arestării provizorii a recurentului în vederea predării, acesta expirând la 4 martie 2013.

În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 111/2008 și art. 57 din Legea nr. 302/2004, față de imposibilitatea autorităților americane de a prelua persoana extrădabilă în interiorul duratei arestării provizorii, prima instanță a pronunțat încheierea penală din 27 februarie 2013 prin care a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. pe o perioadă de 30 de zile, de la 5 martie 2013 la 3 aprilie 2013.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă S.N., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurentul a solicitat punerea sa în libertate și înlocuirea măsurii arestării provizorii a acestuia cu măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea.

Recursul este ne fondat.

Examinând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, în cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autoritățile statului solicitant și ale celui solicitat vor conveni asupra datei și locului predării persoanei căutate.

În conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare.

Prin sentința penală nr. 43 din 2 februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile din Statele Unite ale Americii privind persoana solicitată S.N. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile, de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.

Prin sesizarea parchetului nr. 3942/II/5/2012, ce a făcut obiectul judecății în fond, în baza solicitării Biroului Interpol Washington s-a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. până la data de 8 martie 2013, când va avea loc preluarea persoanei sa.

Astfel, față de dispozițiile legale menționate, în mod corespunzător a procedat instanța de fond atunci când, prin încheierea din 27 februarie 2013, a constatat că cererea îndeplinește cerințele de fond și de formă prevăzute de lege și a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. pe timp de 30 de zile, în vederea predării, acesta fiind de altfel și scopul pentru care s-a luat măsura respectivă.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă S.N. împotriva încheierii penale din 27 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012),pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.N. împotriva încheierii penale din 27 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012).

Obligă recurentul persoana extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2013.