Banking activity as service provision under Law No. 21/1993 triggering 1% research and development fund contributions
Rumänien (RO)
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice allowed the appeals filed by the Ministry of Public Finance and the General Directorate of Public Finance, resulting in the cassation of the Court of Appeal’s judgment and the dismissal of the bank’s action to annul the administrative decisions. The dispute concerned the validity of an audit measure that obligated a commercial banking company to pay a 1% contribution to the research and development fund for the period between May and September 1993, plus late payment majorities, where the bank argued its income did not fall within the taxable base. The court held that banking activity constitutes a service provision activity *per se* under Article 24 of Law No. 21/1993, thereby establishing that the bank was legally required to pay the contribution on its service-related income.
Legislator-Regeste
KI-generiertart.24 din Legea nr.21/1993; Banking activity as service provision under Law No. 21/1993 triggering 1% research and development fund contributions: În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.24 din Legea nr.21/1993 și Instrucţiunilor Ministerului Finanţelor privind calculul și încasarea fondului de cercetare nr.4524/1993, veniturile obţinute din activităţi bancare nu sunt prevăzute în categoria celor pentru care se calculează contribuţia de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertVolltext
Fondul de cercetare-dezvoltare. Contribuţii
Activitatea societăţii bancare este o activitate de prestări servicii în sensul dispoziţiilor art.24 din Legea nr.21/1993 și, ca urmare, pentru perioada de aplicare a acestei legi, datorează contribuţiile pentru fondul de cercetar- dezvoltare.
Secţia de contencios administrativ, decizia nr.173 din 21 ianuarie 2003
Reclamanta SC bancară „B.P.” SA a solicitat anularea deciziei nr.552/ 29.03.2000 emisă de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; a deciziei D.G.F.P.C.F.S. București nr.497/ 20.05.1997, precum și a măsurilor stabilite prin procesul verbal de control nr.96942 din 23.12.1996 încheiat de organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București, prin care s-a dispus obligarea la la plata sumei de 86.942.419 lei, reprezentând cota de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare pentru perioada 05. – 09.1993 și 10.165.304 lei, majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.24 din Legea nr.21/1993 și Instrucţiunilor Ministerului Finanţelor privind calculul și încasarea fondului de cercetare nr.4524/1993, veniturile obţinute din activităţi bancare nu sunt prevăzute în categoria celor pentru care se calculează contribuţia de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare.
Curtea de Apel București – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.1295/ 8 octombrie 2001 a admis acţiunea reţinând că nu se justifică reţinerea cotei de 1% pentru fondul de cercetare-dezvoltare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice și D.G.F.P.C.F.S. București susţinând că în mod greșit s-a anulat măsura obligării la plata cotei de 1% pentru fondul de cercetare-dezvoltare, instanţa fondului dând o interpretare eronată dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, respectiv art.24 din Legea nr. 21/1993 în conformitate cu care cota de 1% se aplică asupra încasărilor realizate din activitatea de prestări servicii.
Recursurile sunt fondate.
Activitatea bancară fiind prin excelenţă o activitate de prestări servicii – nominalizată prin dispoziţiile art.24 din Legea nr.21/1993 a bugetului de stat, reclamanta are obligaţia plăţii cotei de 1% la fondul de cercetare-dezvoltare.
Astfel fiind, s-au admis recursurile, s-a casat sentinţa și s-a respins acţiunea.