Tenant's statutory right to purchase state-funded residence under Law 85/1992 not forfeited by failure to respond to deadline
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's appeal, upholding the lower courts' orders that compelled the defendant to conclude a sale and purchase contract with the tenant; the appellate modification excluding delay damages remains in effect. The dispute concerned the tenant's right to purchase a state-funded residence under Law No. 85/1992 after the defendant refused to sell, arguing that the tenant forfeited this right by failing to respond to a notification deadline. The Court held that the tenant's statutory right to purchase the dwelling at their request is not extinguished by the holder's failure to affirm within a specific timeframe imposed by the entity, as the law does not provide for such a forfeiture; consequently, the defendant was ordered to finalize the transaction.
Legislator-Regeste
KI-generiertart. 7 din Legea nr. 85/1992; Tenant's statutory right to purchase state-funded residence under Law 85/1992 not forfeited by failure to respond to deadline: Instanţele de fond și de apel au reţinut corect că reclamanta, în calitate de titulară a contractului de închiriere nr. 4130 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera în litigiu, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptăţită, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, să cumpere această locuinţă.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertVolltext
Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992. Refuzul de a vinde chiriașului locuinţa. Nelegalitate.
Cuprins pe materii. Drept civil. Obligaţii. Contracte. Contract de vânzare-cumpărare reglementat prin Legea nr. 85/1992.
Index alfabetic. Drept civil.
- Contract de vânzare ( reglementat prin Legea nr. 85/1992).
Legea nr. 85/1992
Dreptul chiriașului, reglementat prin Legea nr. 85/1992 de a cumpăra locuinţa construită din fondurile bugetului de stat, nu se stinge pentru faptul că nu a răspuns la notificarea ce i s-a adresat de către unitatea deţinătoare a bunului, prin a comunica într-un anumit termen că este de acord să se încheiei contractul de vânzare-cumpărare, legea neprevăzând o astfel de decădere din dreptul respectiv.
Î.C.C.J., secţia civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 669 din 1 februarie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1833 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Năsăud a admis acţiunea civilă formulată de Z.I. și a obligat pe pârâta S.C. Cominex-Nemetalifere S.A. Cluj-Napoca să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare a unei locuinţe situată în Năsăud, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.85/1992 republicată. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de a contracta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a avut în vedere faptul că reclamanta folosește imobilul în litigiu în baza contractului de închiriere nr.4130 din 1.11.2001 încheiat între părţi pe o perioadă de un an.
Deși termenul pentru care s-a încheiat contractul a expirat, reclamanta a continuat să folosească spaţiul, achitând chiria la zi, situaţie în care, fiind chiriașă, are calitate procesuală activă.
Instanţa a reţinut că, deși reclamanta, în calitate de chiriașă, are dreptul să cumpere locuinţa în litigiu, pârâta refuză să încheie cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare; de aceea, a fost obligată la încheierea contractului, cu daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr.204/A din 30 ianuarie 2004, a admis în parte apelul pârâtei și a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat obligaţia pârâtei de plată a daunelor cominatorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta susţinînd, în esenţă, că, deși a notificat pe reclamantă să-și manifeste voinţa de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15 zile, aceasta a trimis tardiv răspunsul, la data de 7 iulie 2003.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond și de apel au reţinut corect că reclamanta, în calitate de titulară a contractului de închiriere nr. 4130 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera în litigiu, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptăţită, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, să cumpere această locuinţă.
Potrivit textului de lege susmenţionat, locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului.
Prin dispoziţiile legale menţionate s-a prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuinţa la cererea sa.
Notificarea făcută de pârâtă, în sensul ca reclamanta să-și manifeste voinţa de a cumpăra într-un anumit termen, nu este de natură să ducă la pierderea de către aceasta a dreptului conferit prin lege.
Faţă de considerentele de mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.