Criminal recusal scheduling order appeal dismissed as inadmissible
Rumänien (RO)
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a party against an interlocutory order, ruling that the appellant did not prevail and was ordered to pay 100 RON in judicial costs to the state. The dispute arose from a criminal case where the appellant, acting as a complainant, challenged an order issued by the Bucharest Court of Appeal that merely set a future hearing date for the resolution of a motion to recuse a judge, rather than deciding on the merits of the recusal request itself. The court held that such procedural orders scheduling hearings are not subject to separate appeal under Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts appeals to final decisions on substantive matters or specific statutory grounds, thereby rendering the appeal procedurally defective.
Legislator-Regeste
KI-generiertart. 385 alin. (2) C. proc. pen; Criminal recusal scheduling order appeal dismissed as inadmissible: The dispute arose from a criminal case where the appellant, acting as a complainant, challenged an order issued by the Bucharest Court of Appeal that merely set a future hearing date for the resolution of a motion to recuse a judge, rather than deciding on the merits of the recusal request itself. The court held that such procedural orders scheduling hearings are not subject to separate appeal under Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts appeals to final decisions on substantive matters or specific statutory grounds, thereby rendering the appeal procedurally defective.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertZentrale Rechtsfragen, extrahiert von Legislator
KI-generiertCited as the procedural basis for declaring the appeal inadmissible because the challenged order is not subject to separate appeal.
Volltext
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recurentul C.I. are calitatea de contestator în Dosarul nr. 2218/2/2007 (594/2010), cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La data de 23 iunie 2010 acesta a făcut o cerere de recuzare a doamnei judecător M.L. care făcea parte din completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei.
Instanța, luând act de cererea părții a dispus acordarea unui termen la 30 iunie 2010 în vederea soluționării cererii și a înaintat dosarul președintelui secției.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs contestatorul C.I., pe care, fără să-l motiveze, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Recursul declarat este inadmisibil și va fi respins ca atare.
Calea de atac este îndreptată împotriva unei încheieri prin care instanța a dispus acordarea unui termen în vederea soluționarea cererii de recuzare, încheiere care nu poate fi atacată separat cu recurs, nefiind prevăzută în dispozițiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen.
Recurentul contestator urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.I. împotriva Încheierii din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2218/2/2010 (594/2010).
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.