Admissibility of execution contestation based on alleged nullity and ambiguity in final criminal sentencing

Asupra contestației la executare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 339 din 01 februarie 2011, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de partea vătămată – partea civilă I.R.C. împotriva deciziei penale nr. 88 din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.I.

S-a casat decizia recurată numai cu privire la latura penală, în sensul că s-a decis înlăturarea dispozițiilor art. 861 C. pen., menținându-se sentința penală nr. 584/D din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.

Recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Prin sentința penală nr. 584 D din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Cluj îl condamnase pe inculpatul M.I. la 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, cu aplicarea art. 4 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen., fapta comisă la 02 mai 2005, victimă fiind I.C.R..

Apelurile formulate de partea vătămată-partea civilă și de către inculpat împotriva sentinței amintite au fost admise de Curtea de Apel Ploiești (cauza fiind de competența acesteia prin admiterea unei cereri de strămutare promovată de inculpat), prin decizia penală nr. 88 din 11 octombrie 2010, dispunându-se, ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia (art. 861 C. pen.), pe durata termenului de încercare de 6 ani.

După soluționarea recursurilor parchetului și părții vătămate-părții civile astfel cum s-a detaliat, condamnatul, la data de 09 februarie 2011, sub nr. 4786 a înaintat instanței supreme, contestația la executare împotriva hotărârii penale nr. 339 din 01 februarie 2011, el motivând că „se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută respectiv hotărârea nr.339 a fost dată cu încălcarea art. 47 C. proc. pen.,. ceea ce, în temeiul art. 197 C. proc. pen. duce la nulitate absolută,....fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.”

Dezvoltând parcursul judiciar al cauzei sale, în esență, contestatorul relevă că „nu s-a clarificat, fără echivoc, traiectul loviturii aplicate părții vătămate”, iar completul de judecată din recurs, a fost alcătuit din doi judecători care compuseseră completul care a pronunțat decizia penală nr. 340 din 29 ianuarie 2008, astfel că aceștia au devenit incompatibili și, deci, decizia contestată este nulă, iar inexistența clarificării traiectului loviturii conduce la nelămurirea hotărârii ce se execută.

Contestația la executare nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Art. 417 același cod prevede că hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, când: b). cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului.

Art. 420 C. proc. pen. prevede că pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare, acesta emițându-se de către judecătorul delegat al instanței de executare (în cauză aceasta fiind prima instanță de judecată) în baza extrasului hotărârii instanței superioare.

Potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauză, din verificarea dispozitivului deciziei penale contestate nu se constată vreo nelămurire cu privire la ce se execută sau vreo împiedicare la executare, menținerea sentinței penale nr. 584 D din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj prin care inculpatul la acea dată M.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare, însemnând executarea pedepsei în regim de privare de libertate.

Cum celelalte motive dezvoltate de contestator nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, aceasta se va respinge.

Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge contestația la executare formulată de contestatorul condamnat M.I. împotriva deciziei penale nr. 339 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1504/117/2008.

Obligă contestatorul condamnat să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 07 iunie 2011.