Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 2725/2010 KI-generiert

Asylum appeal over jurisdiction nullified for late statement of grounds

Geschäftsnummer Decizia nr. 2725/2010
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Nichteintreten / Unzulässig (Inadmissible)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Section, declared the appellant's (an asylum seeker represented by an association) appeal null and void for lack of timely statement of grounds, thereby leaving in force the lower court's ruling that declined jurisdiction. The lower court had held that the applicant's challenge to the immigration office's decision denying refugee status is governed by the ordinary judicial procedure of Article 64(1) of Law No. 122/2006 on asylum, which vests jurisdiction in the local court in whose territory the specialized asylum structure that issued the decision is located, not in the court of appeal. The Supreme Court applied procedural rules (former Code of Civil Procedure Articles 303(1) and 306(1)), finding that the appeal failed to state legal bases within the statutory deadline and that no public-order grounds warranted raising the issue ex officio.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, art. 303 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Asylum appeal over jurisdiction nullified for late statement of grounds: În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23, 26, 55 din Legea nr. 12/2006, art. 1A din Convenția de la Geneva, art. 2 și 3 din C.E.D.O.

Schlagwörter

KI-generiert
Asylgesetz Zuständigkeitsgründe Zivilprozessordnung gesetzliche Verfahrensfrist Anfechtung von Verwaltungsverfügungen Zivilstand

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
Prin întâmpinare pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.
art. 303 alin. (1) C. proc. civ
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul nu a fost motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
art. 306 alin. (1) C. proc. civ
Așa fiind, și având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 22 mai 2009, reclamantul K.W.K. și Asociația pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Centrul de Cazare și Proceduri București, anularea Hotărârii nr. 3054670 din 12 mai 2009, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligarea acestuia la acordarea statului de refugiat politic.

Cererea nu a fost motivată în fapt.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23, 26, 55 din Legea nr. 12/2006, art. 1A din Convenția de la Geneva, art. 2 și 3 din C.E.D.O.

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei actul contestat, și alte înscrisuri.

Prin întâmpinare pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive , având în vedere dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 639/2007 și faptul că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de Oficiul Român pentru Imigrări.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4110 din 24 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București reținând în esență că potrivit dispozițiilor art. 64 (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, plângerea împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări prin care se respinge o cerere de acordare a statutului de refugiat, se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul K.W.K.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul nu a fost motivat așa cum prevăd dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Așa fiind, și având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de K.W.K. reprezentat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților împotriva sentinței civile nr. 4110 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2010.