Mortgage removal and nullity claims treated as execution objection requiring security deposit under Law 409/2001
Legislator-Zusammenfassung
KI-generiertThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to reject the plaintiff's claim for the removal of a mortgage, absolute nullity of the mortgage contract, and prescription of enforcement rights. The dispute centered on whether a demand letter from a secured creditor, communicating enforcement titles and threatening forced sale, constituted the initiation of enforcement proceedings, thereby triggering procedural requirements. The court determined that the document was a pre-enforcement demand rather than a mere title communication, characterizing the plaintiff's response as an objection to execution. Consequently, under Article 25 of Law no. 409/2001 (amending O.U.G. no. 51/1998), the plaintiff was obligated to deposit a security deposit equal to 20% of the value of the bank asset subject to realization before the substantive issues of nullity and prescription could be examined; because the plaintiff failed to deposit the required 3.8 billion lei, the court sustained the procedural exception and refused to adjudicate the merits.
Legislator-Regeste
KI-generiertart. 25 din O.U.G. nr. 51/1958, art. 25 din Legea nr. 409/2001; Mortgage removal and nullity claims treated as execution objection requiring security deposit under Law 409/2001: Prin contestarea titlurilor, s-a contestat executarea și pentru a fi analizată, Legea nr. 409/2001, în art. 25, prevede depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, astfel că excepția invocată de pârâtă, privind nedepunerea cauțiunii, întemeiat a fost admisă de instanță.
Schlagwörter
KI-generiertZitierte Gesetzesbestimmungen
KI-generiertVerwandte Entscheide
KI-generiertVolltext
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 21 ianuarie 2002, cu completările ulterioare din 22 februarie 2002, reclamantul V.D. cu domiciliul în București, sector 2, debitor garant al unui contract de credit, a chemat în judecată pârâta, A.V.A.B., pentru:
- radierea ipotecii autentificată cu nr. 26450 din 26 mai 1995 la Notariatul sector 3 București;
- nulitatea absolută a ipotecii;
- prescrierea dreptului de a cere executarea silită;
- nulitatea absolută a contractului de ipotecă.
Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 23 din 28 februarie 2002, a admis excepția nedepunerii cauțiunii prevăzută de art. 25 din O.U.G. nr. 51/1958, aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a respins acțiunea.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că cererea reclamantei constituie o contestație la executarea titlului executor, contractul invocat de reclamantă.
Pentru a fi luată în examinare, reclamantul are obligația depunerii în prealabil, a unei cauțiuni, conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 409/2001.
Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2002, instanța a stabilit depunerea unei cauțiuni de 3.807.833.600 lei.
Cum această cauțiune nu a fost depusă, petenta susținând, fără temei, că nu o datorează, instanța a respins cererea pe această excepție.
Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., precum și art. 304 alin. (1) și 305 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanța, cu încălcarea principiului disponibilității, a calificat cererea sa drept contestație la executare și a obligat-o la plata cauțiunii.
În realitate, cererea privește o acțiune civilă în care a ridicat două excepții de ordine publică: prescripția și nulitatea.
- comunicarea titlului executor de către A.V.A.B. nu constituie un act începător de executare, deci, nu s-a început executarea silită, iar cererea sa nu este o contestație la executare, pentru a justifica măsura depunerii unei cauțiuni;
- greșit instanța nu s-a pronunțat asupra nulității și prescripției.
Recursul este nefondat.
Reclamantul, garant ipotecar pentru un credit acordat de fosta B.X. beneficiarei de credit, SC C. SRL București (350.000 dolari S.U.A.), a cerut radierea ipotecii, nulitatea contractului de ipotecă, prescrierea dreptului de executare silită.
Cererea sa este urmarea adresei A.V.A.B., cesionară a creanței cu nr. 7168 din 18 septembrie 2001, prin care se comunica garantului ipotecar, titlurile executorii (contractul de credit și contractul de ipotecă), cu somarea achitării debitului în 5 zile lucrătoare, după care se va proceda la executarea silită, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și a Legii nr. 409/2001: sechestrul bunurilor și vânzarea silită prin licitație publică.
Prin contestarea titlurilor, s-a contestat executarea și pentru a fi analizată, Legea nr. 409/2001, în art. 25, prevede depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, astfel că excepția invocată de pârâtă, privind nedepunerea cauțiunii, întemeiat a fost admisă de instanță.
Pârâta nu a comunicat numai titlul executor, ci a cerut plata sub amenințarea executării silite.
Ca urmare, fără temei recurenta susține că executarea nu a început.
Obligația prealabilă a depunerii cauțiunii nefiind îndeplinită, instanța nu a mai analizat susținerile pe fond ale petentei, soluționarea cauzei făcându-se pe excepție.
Criticile recurentei fiind nefondate, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.D.I., împotriva sentinței nr. 23 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.