Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 1920/2011 KI-generiert

Appeal against final judgment on prosecutorial competence declaration dismissed as inadmissible

Geschäftsnummer Decizia nr. 1920/2011
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Nichteintreten / Unzulässig (Inadmissible)
Kostenauflage zulasten Beschwerdeführer/in

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the final judgment of the Oradea Court of Appeal which had previously rejected the petitioner's complaint against a prosecutor's office resolution; the court ordered the appellant to pay 200 lei in judicial costs. The dispute concerned the petitioner's attempt to challenge a procedural decision by the Prosecutor's Office regarding territorial competence and declination of jurisdiction, for which the lower court had determined no direct right of appeal existed for private parties, only a potential negative conflict of competence between prosecutorial bodies. Relying on Article 129 of the Constitution and Articles 385(1) and 42(4) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the challenged appellate sentence was final and not subject to ordinary appeal under the exhaustive list of attackable decisions provided by law, thus prohibiting the recognition of any extra-legal avenue of recourse.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 192 C. proc. pen, art. 45 alin. (1) C. proc. pen, art. 42 C. proc. pen, art. 42 alin. (4) C. proc. pen, art. 129 din Constituție, art. 3851 C. proc. pen; Appeal against final judgment on prosecutorial competence declaration dismissed as inadmissible: The dispute concerned the petitioner's attempt to challenge a procedural decision by the Prosecutor's Office regarding territorial competence and declination of jurisdiction, for which the lower court had determined no direct right of appeal existed for private parties, only a potential negative conflict of competence between prosecutorial bodies. Relying on Article 129 of the Constitution and Articles 385(1) and 42(4) of the Code of Criminal Procedure, the court held that the challenged appellate sentence was final and not subject to ordinary appeal under the exhaustive list of attackable decisions provided by law, thus prohibiting the recognition of any extra-legal avenue of recourse.

Schlagwörter

KI-generiert
Zuständigkeit der Staatsanwaltschaft Strafprozessordnung Prozessrecht Verfahrenskosten negativer Kompetenzkonflikt Anfechtung von Zwischenentscheiden

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
art. 192 C. proc. pen
În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
art. 45 alin. (1) C. proc. pen
Așa fiind, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în art.
art. 42 C. proc. pen
pen., dispozițiile cuprinse în art. 42 C. proc. pen.
art. 42 alin. (4) C. proc. pen
pen., dispozițiile cuprinse în art. 42 C.
art. 129 din Constituție
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.
art. 3851 C. proc. pen
Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen.
art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen
Main ground for declaring the appeal inadmissible because it was directed against a final judgment.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Basis for imposing judicial costs on the appellant.
KI-generiert

Zentrale Rechtsfragen, extrahiert von Legislator

KI-generiert
art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Main ground for declaring the appeal inadmissible because it was directed against a final judgment.

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Basis for imposing judicial costs on the appellant.

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.E., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care au fost menținute în întregime.

În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că plângerea petiționarului adresată instanței de judecată vizează o rezoluție a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care acest parchet a stabilit competenta teritorială de soluționare a unei cauze potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen. și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei penale la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Așa fiind, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în art. 42 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător și în cursul urmăririi penale, iar conform dispozițiilor art. 42 alin. (4) C. proc. pen., ordonanța de declinare a competentei nu este supusă cenzurii pe baza plângerilor formulate de către petiționar, singura modalitate prin care se soluționează acest gen de dispute fiind un regulator de competență dat în condițiile legii.

Ca atare, instanța a respins plângerea petiționarului B.E. ca fiind inadmisibilă, reținând că pentru soluționarea chestiunilor legate de competență, petiționarul nu are instrumente legale la îndemână, doar parchetul sesizat prin declinare având posibilitatea de a iniția un conflict negativ de competență care să necesite la rândul lui un regulator de competență.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, sentință care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul B.E.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva sentinței penale nr. 21/P/2011 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2011.