Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 1482/2003 KI-generiert

Obligation to pay late-payment tariff surcharges on debts extinguished by compensation

Geschäftsnummer Decizia nr. 1482/2003
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The Supreme Court of Romania’s Second Civil Section dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that ordered the defendant utility company to pay the plaintiff electricity company the sum of 291,390,336 Romanian lei for tariff surcharges. The dispute centered on the calculation of late-payment interest (0.2% tariff surcharge) for electricity invoices from January to June 1997, with the appellant challenging the trial court’s findings on procedural standing, the validity of debt extinguishment via compensation, and alleged documentary errors. The Supreme Court held that the plaintiff retained legal capacity despite administrative reorganization, clarified that the obligation to pay statutory late-payment surcharges persists regardless of whether the principal debt is extinguished by payment or compensation, and found no merit in the alleged documentary errors regarding invoice values or due dates, applying Article 312(1) of the Code of Civil Procedure to reject the appeal.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 312 pct. 1 C. proc. civ; Obligation to pay late-payment tariff surcharges on debts extinguished by compensation: The dispute centered on the calculation of late-payment interest (0.2% tariff surcharge) for electricity invoices from January to June 1997, with the appellant challenging the trial court’s findings on procedural standing, the validity of debt extinguishment via compensation, and alleged documentary errors. The Supreme Court held that the plaintiff retained legal capacity despite administrative reorganization, clarified that the obligation to pay statutory late-payment surcharges persists regardless of whether the principal debt is extinguished by payment or compensation, and found no merit in the alleged documentary errors regarding invoice values or due dates, applying Article 312(1) of the Code of Civil Procedure to reject the appeal.

Schlagwörter

KI-generiert
Zahlung von Zuschlägen Zivilprozessordnung Hauptschuld Tarifstreit Verzugszinsberechnung prozessleitende Verfügungen

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
KI-generiert

Zentrale Rechtsfragen, extrahiert von Legislator

KI-generiert
art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

Provision cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as unfounded.

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea din 6 septembrie 2000, reclamanta SC E.A. SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.H. – E.M. Lupeni, pentru a fi obligată la plata sumei de 40.987.873 lei, reprezentând majorări tarif și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4 din 3 ianuarie 2001, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantei, iar pârâta a fost obligată la 291.390.336 lei majorări tarif pentru perioada ianuarie - iunie 1997.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 445 din 30 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât plata s-a făcut prin compensare, modalitate de plată la care pârâta a achiesat.

O altă critică cu privire la care incidente sunt dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., constă în erorile existente în documentele depuse la dosar.

Invocându-se o succesiune de acte normative, recurenta a susținut lipsa calității procesuale a reclamantei.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei, rezultă, într-adevăr, că reclamanta a fost supusă reorganizării administrative, fără ca, prin aceasta, să i se afecteze capacitatea de exercițiu.

Din actele depuse la dosar, obligația de plată a contravalorii facturilor pentru care s-au solicitat majorări, s-a stins prin compensare, dar aceasta nu înlătură obligarea la plata tarifului de majorări, de 0,2%, începând de la data scadenței și până la stingerea obligației, indiferent cum s-a realizat aceasta (prin plată ori compensare).

Sub aspectul erorilor documentelor prezentate, recurenta nu precizează în ce constau, iar observarea lor duce la concluzia că, contravaloarea facturilor, respectiv, scadența achitării lor, sunt corect precizate și reținute de instanță, iar acestea reprezintă elementele necesare în determinarea cuantumului și momentului de la care curg tarifele de majorare.

Prin urmare, decizia recurată, fiind temeinică și legală, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, C.N.H. – E.M. Lupeni, împotriva deciziei nr. 445/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie 2003.