Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 5546/2005 KI-generiert

Suspension of administrative act enforcement without pending main annulment action under Law No. 29/1990

Geschäftsnummer Decizia nr. 5546/2005
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower court’s decision which rejected the plaintiff's claim, resulting in the plaintiff's loss and the affirmation of the final decision against the plaintiff. The dispute concerned a request for the suspension of enforcement of an administrative decision issued by a central financial guard entity, where the plaintiff alleged illegality but had not concurrently filed or consolidated a main action for the annulment of said administrative act. The decisive legal basis was Article 9 of Law No. 29/1990, which mandates that a suspension request is admissible only if accompanied by a prior or simultaneous main action challenging the administrative act, as the measure is provisional and cannot stand independently without a principal annulment suit.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 3041 C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 312 C. proc. civ; Suspension of administrative act enforcement without pending main annulment action under Law No. 29/1990: Prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 107/2004, emisă de intimată, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Schlagwörter

KI-generiert
Nichtigkeitsklage im Gemeinschaftsrecht Verwaltungsvollzug vorsorgliche Einstellung Rücknahme der Verwaltungsverfügung juristische Person Sistierung des Besuchsrechts

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 219/2005, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul R.P. împotriva pârâtei Garda Financiară Centrală.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a invocat prin cererea sa, suspendarea actului administrativ de nelegalitate a deciziei nr. 107/2004, deși nu a contestat această decizie printr-o acțiune separată sau chiar prin această acțiune.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, R.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a avut în vedere actele depuse și a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, în perioada respectivă el aflându-se în concediu medical.

Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând cererea, în raport cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin acțiunea introductivă, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 107/2004, emisă de intimată, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Conform acestui text de lege, pentru admisibilitatea cererii trebuie îndeplinite mai multe cerințe imperative, tocmai datorită caracterului specific al acestei măsuri.

Una din aceste condiții, pe care recurentul trebuie s-o îndeplinească, este aceea ca el să fi introdus în același timp sau în prealabil, o acțiune principală privind anularea actului administrativ.

Această măsură are caracter provizoriu, este vremelnică, iar dispunerea ei, fără existența unei acțiuni principale, ar putea avea caracter definitiv.

Este adevărat că recurentul-reclamant a invocat motive de nelegalitate privind decizia în discuție, dar nu a contestat-o pe cale separată sau prin această acțiune, el recunoscând chiar în motivele de recurs, că odată cu rejudecarea pricinii solicită și anularea acestui act administrativ.

Prin urmare, cererea de suspendare formulată în condițiile mai sus arătate, nu poate fi admisă de instanță, care în mod corect a respins-o, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.P., conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul R.P. împotriva sentinței civile nr. 219 din 24 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.