Legislator Rechtsprechung & Gesetzgebung
Decizia nr. 959/2006 KI-generiert

Retrial request barred by res judicata after prior definitive rejection of identical petition

Geschäftsnummer Decizia nr. 959/2006
Gericht / Behörde
Rechtsordnung Rumänien (RO)
Entscheiddatum
Ausgang Abgewiesen (Dismissed)
Kostenauflage zulasten Beschwerdeführer/in

Legislator-Zusammenfassung

KI-generiert

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's rejection of the retrial request and leaving the lower courts' decisions in force; the appellant was ordered to pay 100 RON in judicial expenses, including 40 RON for ex officio defense. The dispute concerned a request for retrial of a 1999 robbery conviction, where the appellant argued that a specific 1997 fact had not been properly adjudicated following a prior cassation decision that had reclassified the offense from aggravated robbery to standard robbery. The decisive legal basis for the decision was the doctrine of res judicata (autoritatea de lucru judecat), as a previous retrial request covering the identical object had already been definitively rejected by the High Court in an earlier decision, thereby barring the subsequent request.

Legislator-Regeste

KI-generiert

art. 211 alin. (1) C. pen, art. 13 C. pen, art. 334 C. proc. pen, art. 211 alin. (3) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. pen; Retrial request barred by res judicata after prior definitive rejection of identical petition: Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe timp de 5 ani.

Schlagwörter

KI-generiert
Rechtskraft strafbare Handlung Anfechtbarkeit des Rückweisungsentscheids Streitgegenstand Raub E-Justice

Zitierte Gesetzesbestimmungen

KI-generiert
art. 211 alin. (1) C. pen
a fost condamnat, la 5 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru 5 infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.
art. 13 C. pen
pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.
art. 334 C. proc. pen
În urma rejudecării în baza art. 334 C. proc. pen., prin aplicarea art.
art. 211 alin. (3) C. pen
pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen
Urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
art. 192 alin. (2) C. pen
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.;
KI-generiert

Fragen Sie sich, wie dieser Entscheid auf Ihren Fall anwendbar ist?

Prüfen Sie diesen Entscheid zusammen mit Bundesrecht, kantonalen Erlassen, Kommentaren und Folgeentscheiden in Legislator AI.

Fall in Legislator öffnen →

Volltext

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1361/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6330/2004, a fost respinsă cererea de rejudecare formulată de condamnatul M.F. privind sentința penală nr. 191 din 23 aprilie 1999 a aceluiași tribunal constatându-se că există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul care prezent în fața Curții la termenul din 17 noiembrie 2005 a arătat că o cerere având același obiect a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 1038 din 31 august 2004 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 75/2004, rămasă definitivă prin exercitarea căilor de apel.

Instanța de apel pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei a reținut că hotărârea pronunțată este legală și temeinică deoarece o cerere identică de rejudecare a mai fost soluționată anterior printr-o hotărâre rămasă definitivă prin decizia nr. 1188 din 17 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6361/2004.

Nemulțumit și de această hotărâre în termenul legal prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 191 din 23 aprilie 1999 pronunțată de Tribunalul București, inculpatul M.F. a fost condamnat, la 5 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru 5 infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) Teza I cu aplicarea art. 13 C. pen.; la două pedepse de câte 7 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) Teza a II-a, cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., fapte săvârșite, împreună cu alte persoane condamnate și ele, în perioada 14 iunie 1996 – 3 februarie 1997.

Pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe timp de 5 ani.

Prin decizia penală nr. 1604 din 27 martie 2001, secția penală a Curții Supreme de Justiție a admis recursul declarat de inculpatul D.C. și a extins efectele recursului și cu privire la inculpatul M.F.

În urma rejudecării în baza art. 334 C. proc. pen., prin aplicarea art. 13 C. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)lit. a), b) și e) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul M.F. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Este vorba despre infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpații M.F., M.I. și D.C., ultimul în calitate de complice la data de 3 februarie 1997.

Condamnatul M.F. a cerut rejudecarea, vizând numai rejudecarea faptei din 3 februarie 1997 pentru care s-a stabilit pedeapsa de 14 ani închisoare iar Tribunalul București, prin sentința nr. 1036 din 31 august 2004, a respins cererea de rejudecare, ca nefondată, hotărârea a rămas definitivă după exercitarea apelului și recursului prin decizia penală nr. 1188 din 17 februarie 2005 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere această situație în mod corect prin sentința pronunțată în cauza dedusă recursului de față, prima instanță a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat, iar instanța de apel a respins apelul ca nefondat.

Urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 888 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2006.