Robbery conviction: individualization of minimal prison sentence for minor defendant under recidivism and failure to repair damage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' decision that imposed a three-year prison sentence for robbery, thereby leaving the prior conviction and the cumulative execution of the sentence with an earlier penalty intact. The case involved a minor defendant charged with robbery (aggravated by the use of threat) for seizing a mobile phone from a victim under duress, where the defendant argued for a reduced penalty citing mitigating circumstances, while the prosecution contended the sentence was already individualized appropriately given the defendant's recidivism and failure to repair the damage. The court held that the initial sentencing properly applied the general criteria for individualization, specifically considering the social danger of the offense and the defendant's status as an unenrolled minor, concluding that the minimal statutory sentence was necessary for reeducation and prevention.
Legislator headnote
AI generatedRobbery conviction: individualization of minimal prison sentence for minor defendant under recidivism and failure to repair damage: Prin sentința penală nr.512 din 28 mai 2002 a Tribunalului București , inculpatul J.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr.689 Dosar nr.4587/2002
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul J.M. împotriva deciziei penale nr.602/A din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București,Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, aflat în stare arest, asistat de avocat P.S., apărător desemnat din oficiu .
Au lipsit : intimata partea civilă L.A., intimata parte responsabilă civilmente J.I. și Autoritatea Tutelară Primăria sector 5 București
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74,76 din Codul penal, să se dispună reducerea pedepsei aplicate acestuia la un cuantum egal cu perioada executată.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, susținând că , pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal , având în vedere perseverența infracțională a acestuia, atitudinea oscilantă pe care a avut-o pe parcursul desfășurării procesului penal, iar prejudiciul produs nu a fost acoperit.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a arătat că regretă fapta comisă și lasă soluția la aprecierea Curții.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.512 din 28 mai 2002 a Tribunalului București , inculpatul J.M. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.e cu aplicarea art.99 Cod penal.
In baza art.61 Cod penal tribunalul a revocat liberarea condiționată a restului de 110 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1839/2001 a Judecătoriei Sector 5 București, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând să execute 3 ani închisoare.
Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului , a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 martie 2002 la zi și l-a obligat la 1.300.000 lei despăgubiri către partea civilă Luță Alexandru și 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că în ziua de 11 martie 2002 inculpatul, fiind însoțit de alte două persoane, a acostat în piață mai mulți tineri printre care și pe partea vătămată L.A., cărora, prin amenințare, le-a cerut sumele de bani ce le aveau asupra lor . Partea vătămată i-a spus că nu are bani asupra sa, situație în care inculpatul, sub amenințare că o controlează în buzunar,
i-a cerut să scoată telefonul mobil și după ce partea vătămată l-a scos, inculpatul i l-a smuls din mână, după care a plecat și l-a vândut.
Prin decizia penală nr.602 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București,secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii , inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel referitoare la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal în care sens a ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie comise, cât și de persoana inculpatului( minor, neîncadrat în vreo formă de învățământ sau muncă utilă) astfel că pedeapsa stabilită spre minimul prevăzut de lege este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
În consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.M. împotriva deciziei penale nr.602/A din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2002 la 12 februarie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.