Expropriation for public utility: Cassation appeal perimmed for procedural inactivity, leaving expropriation order in force
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice concluded that the appellant’s appeal in cassation was time-barred (perished) by law, leaving the appellate court’s dismissal of the appeal in force and thereby validating the first-instance judgment which ordered the expropriation of the appellant’s apartment for public utility and the payment of damages by the Municipality of Bucharest. The dispute concerned a civil expropriation action for public utility, where the original property owner challenged the compensation valuation and sought additional damages after the Tribunal of Bucharest ruled in favor of the municipal authority and the Court of Appeal of Bucharest rejected the owner’s appeal. The decisive legal basis for this outcome was Article 248(1) of the Code of Civil Procedure, which mandates the automatic perishing of any legal remedy that remains dormant for one year due to the fault of the parties; the Court determined that the appeal had remained in a state of inactivity for over a year following a procedural suspension for the absence of the parties, and the appellant failed to demonstrate any grounds for interruption or suspension of the limitation period.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Expropriation for public utility: Cassation appeal perimmed for procedural inactivity, leaving expropriation order in force: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1416 din 27 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis acțiunea formulată de către reclamantul Municipiul București prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâta B.I.A.; a admis în parte cererea reconvențională; a încuviințat măsura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a imobilului apartamentul nr. x, situat în București, str. Mircea Vulcănescu, proprietatea pârâtei B.I.A., identificat, compus din 2 camere în suprafață utilă de 48,05 m.p., balcon în suprafață de 7,12 m.p., cota indiviză din terenul în suprafață de 15,30 m.p.; a dispus trecerea imobilului apartamentul nr. x, situat în București, str. Mircea Vulcănescu, proprietatea pârâtei B.I.A., identificat potrivit raportului de expertiză tehnică, pârâtei B.I.A., în proprietatea expropriatorului Municipiul București; a obligă reclamantul la plata sumei de 395.300 lei către pârâta B.I.A., reprezentând despăgubiri, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. A fost omologat raportul de expertiză tehnică realizat de experții tehnici D.P., V.V. și A.V.P. și s-a respins cererea reconvențională în ceea ce privește acordarea unor despăgubiri în procent de 7% din valoarea imobilului stabilită de experți, a sumei de 2.000 euro reprezentând cheltuieli pentru mutarea într-un nou apartament, ca neîntemeiată.
Împotriva Sentinței nr. 1416 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declarat apel pârâta B.I.A.
Prin Decizia nr.113/ A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IX- a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pârâtei B.I.A., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, pârâta B.I.A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 septembrie 2011.
Prin încheierea din 12 octombrie 2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluția din 12 decembrie 2012 pentru discutarea excepției perimării, fiind fixat termen la 13 februarie 2013.
Analizând cu prioritate această excepție peremptorie, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 Cod procedură civilă.
În prezenta cauză, prin încheierea din 12 octombrie 2011 s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, fiind repus pe rol din oficiu.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii și nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, recursul urmează a fi constatat perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta B.I.A. împotriva Deciziei nr. 113/ A din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX- a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.