Criminal appeal for qualified attempted homicide dismissed as tardy due to unproven illness

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.59 din 24 februarie 2003 Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul A.V. în baza art.20 raportat la art.174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

În temeiul art.118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei țapine.

S-a constatat că partea vătămată M.L. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat către Spitalul municipal Fălticeni la plata sumei de 2.330.861 lei cheltuieli spitalizare și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 7 martie 2002, urmare unor neînțelegeri cu partea vătămată și martorul A.M., în barul din sat, inculpatul, aflat sub influența alcoolului i-a urmărit pe susnumiții, la plecarea din local și i-a aplicat părții vătămate o lovitură în cap cu o țapină.

Partea vătămată a fost internată în Spitalul municipal Fălticeni cu diagnosticul plagă contuză parieto-occipitală stg.; contuzie cerebrală minoră.

Din certificatul medico-legal al I.M.L.-Suceava rezultă că M.L. prezintă la examinare plagă post incizie chirurgicală pentru un abces apicranian produs în legătură directă de cauzalitate cu o plagă veche contuză cicatrizată, care a putut fi produsă prin lovire cu un corp contondent la 7 martie 2002, necesitând pentru vindecare 27-30 zile îngrijiri medicale.

Deși nu s-a constatat medico-legal ca fiind pusă în pericol viața părții vătămate, instanța a reținut că fapta inculpatului realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor calificat, având în vedere obiectul folosit în agresiune – o țapină, aptă să producă moartea – zona capului vizată, deosebit de sensibilă și intensitatea loviturii.

Apelul declarat de inculpat – prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.181 C. pen. și, în subsidiar, reținerea circumstanței atenuante a provocării – a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.203 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale susmenționate, reiterând motivele din apel, însă, în prealabil, solicitând în scris repunerea în termenul de recurs întrucât din motive medicale, pe care le va dovedi cu înscrisuri, nu a exercitat în termen calea de atac.

Verificând hotărârea criticată în raport cu dispozițiile legale care reglementează condițiile și termenul de exercitare a căii de atac, Curtea constată că cererea inculpatului de repunere în termen este nefondată și, în consecință, recursul este tardiv.

Așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale atacate, inculpatul aflat în stare de libertate, a fost prezent la dezbaterea apelului, care a avut loc la data de 14 iulie 2003.

Recursul a fost declarat de inculpat și depus la Curtea de Apel Suceava la data de 12 august 2003.

Potrivit art. 3853 alin. (1) cu referire la art. 363 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri.

Se constată, astfel, că recursul a fost declarat de inculpat după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de lege.

Motivul invocat de inculpat și care ar fi determinat întârzierea în declararea recursului, respectiv faptul că ar fi fost bolnav, nu este dovedit.

Inculpatul nu a prezentat instanței nici un act doveditor al maladiei pretinse, astfel încât cererea acestuia de repunere în termenul de recurs este neîntemeiată.

Față de cele ce preced, respingând ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de recurs, Curtea va respinge recursul inculpatului ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Respinge ca tardiv, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr.203 din 14 iulie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.