Inadmissibility of appeal against interlocutory decision ordering technical expertise in restitution of expropriated property
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the municipal authority, ruling that the appeal was improperly directed against a partial decision rather than a final judgment, thereby leaving the Court of Appeal's prior order for retrial with a technical expertise in effect. The underlying dispute involved a civil claim by a private individual for the obligation of the municipality to issue a motivated decision regarding the restitution of a real property and for the payment of penalties due to procedural delays, with the Court of Appeal having previously reversed the lower court's partial dismissal of the restitution claim and ordered a retrial to administer new evidence. The decisive legal basis was Article 297 paragraph 1 of the Civil Procedure Code (as amended by O.U.G. no. 138/2000) and Article 299, establishing that a decision ordering the remittal of a case for retrial or further evidence gathering is a partial decision that lacks final character and cannot be challenged separately by appeal until the proceedings are concluded by a definitive judgment.
Legislator headnote
AI generatedart.297 din C.proc.civ, art.23 din Legea nr.10/2001, art.40 din Legea nr.10/2001, art.299 C.proc.civ; Inadmissibility of appeal against interlocutory decision ordering technical expertise in restitution of expropriated property: Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în principal prevederile art.23 din Legea nr.10/2001 potrivit căreia în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Cum pârâtul nu a respectat această obligație legală, capătul principal de cerere a fost admis. Cu privire la cel de al doilea s-a apreciat că termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, iar pârâtul nu s-a dovedit a fi de rea credință, pentru a putea fi obligat și la daune cominatorii.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr.154 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant C.B.G., reprezentat de D.C., procurator (conform procurii din dosarul de fond – fila 3), lipsind recurenta pârâtă Primăria Municipiului Târgu Jiu și intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză în raport de prevederile art.297 din C.proc.civ.
D.C., pentru intimatul reclamant C.B.G., solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil. Precizează că a depus la dosar întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.74 din 27.03.2002 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte cererea formulată de C.B.G., dispunându-se obligarea Primarului municipiului Târgu Jiu să se pronunțe prin decizie asupra notificării cu privire la imobilul situat în Tg.Jiu, str.Caterina Teodoroiu nr.77 C. Totodată a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata unor daune cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în principal prevederile art.23 din Legea nr.10/2001 potrivit căreia în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. Cum pârâtul nu a respectat această obligație legală, capătul principal de cerere a fost admis. Cu privire la cel de al doilea s-a apreciat că termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, iar pârâtul nu s-a dovedit a fi de rea credință, pentru a putea fi obligat și la daune cominatorii.
Apelul declarat de Primăria Tg.Jiu împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.154 din 4.10.2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, prin care a fost schimbată hotărârea primei instanțe, cu reținerea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei expertize tehnice, fixându-se termen de rejudecare la 25 octombrie 2002.
Împotriva acestei soluții de casare, cu reținerea cauzei spre rejudecare, Primăria municipiului Tg.Jiu a declarat recursul de față, reținând că în mod greșit curtea a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, în situația în care cuantumul despăgubirilor bănești cuvenite celui în cauză se vor stabili prin lege specială, astfel cum se prevede în art.40 din Legea nr.10/2001. Se susține și că cel în cauză nu a depus acte, din care să rezulte dacă s-au primit sau nu despăgubiri, cu ocazia exproprierii imobilului în litigiu.
Recursul nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul este îndreptat împotriva unei decizii de casare, urmată de reținerea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probe.
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțînd o hotărâre definitivă.
În redactarea anterioară a acestui text, în situația în care prima instanță nu intra în cercetarea fondului, insntanța de apel desființa hotărârea atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare instanței de fond. Rațiunea modificării acestui text a fost aceea de a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor cu celeritate, posibilă – fără ca părțile să fie private de un grad de jurisdicție -, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și, atât timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede expres art.297 alin.1 C.proc.civ., în redactarea în vigoare, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, ce vizează hotărârile definitive, conform art.299 C.proc.civ.
În atare situație, decizia prin care a fost anulată decizia apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru rejudecarea în fond, are caracterul unei hotărâri parțiale și nu este deci susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Cum în speță, recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri parțiale, acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei mr.154 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.