Inadmissibility of appeal against preventive detention extension during trial phase

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

S-a prezentat inculpatul C.C. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Instanța a pus în discuția părților admisibilitatea recursului.

Apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței admiterea recursului.

Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, consideră recursul admisibil.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 ianuarie 2003 dată în dosarul nr.199/2003, Curtea de Apel Pitești a dispus, printre altele, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului C.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, subzistă dispozițiile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive de către organele de urmărire penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea poblică.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând punerea sa în libertate.

Recursul este inadmisibil.

În Codul de procedură penală este reglementată prelungirea arestării preventive a inculpatului numai pentru situația în care această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale, iar dosarul nu a fost înaintat spre rejudecare instanței.

Această lege nu cuprinde nici o dispoziție care să prevadă expres competența instanței de a prelungi arestarea inculpatului în timpul judecății în primă instanță sau în căile ordinare de atac și procedura de prelungire a acestei măsuri preventive.

În aceste condiții, pot fi atacate cu recurs potrivit art.158 alin.7 C.proc.pen. numai încheierile prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive pronunțate în cauzele aflate în curs de urmărire penală.

În cauzele aflate în curs de judecată, încheierile de prelungire a măsurii arestării preventive nu sunt supuse recursului întrucât legea, reglementând prelungirea arestării preventive în această fază a procesului penal, nu prevede nici posibilitatea atacării cu recurs a eventualelor hotărâri prin care instanțele ar dispune prelungirea măsurii arestării preventive.

În regimul Codului de procedură penală aflat în vigoare, instanța de judecată sesizată cu judecarea unei cauze în care inculpatul a fost arestat preventiv, este obligatoriu, potrivit art.300 din acest cod, să verifice legalitatea arestării odată cu verificarea legalității actului de sesizare. În cazul constatării că actul de sesizare a fost regulat întocmit și că măsura arestării preventive a fost legal luată față de inculpat, arestarea preventivă rămâne valabilă, în conformitate cu dispozițiile art.149 alin.3 C.proc.pen. până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă nu intervine ulterior revocarea ei.

Deci, neexistând o dispoziție explicită în legea de procedură penală aflată în vigoare care să oblige instanța de a examina la fiecare 30 zile legalitatea arestării preventive a inculpatului după îndeplinirea obligației prevăzute în art.300 C.proc.pen., recursul declarat împotriva unei încheieri de prelungire a arestării preventive în cursul judecății este inadmisibil.

Conform art.192 alin.2 C.proc.pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil,recursul declarat de recurentul C.C. împotriva încheierii de ședință din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.