Pension annulment claim assigned to plaintiff's domicile under Law No. 263/2010, overriding old forum rule.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe final operative outcome: the High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bistrița Năsăud Tribunal, where the plaintiff is domiciled, making that ruling final. The dispute arose when the plaintiff sought annulment of a pension recalculation decision issued on 23 December 2010 by a sectoral pension house of the Ministry of National Defence; the Bistrița Năsăud Tribunal declined jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal under former art. 156 of Law No. 19/2000, and the Bucharest Tribunal in turn declined in favor of Bistrița Năsăud under art. 154(1) of Law No. 263/2010. The Court held that art. 156 of Law No. 19/2000 was expressly abrogated by art. 196(a) of Law No. 263/2010, whose art. 154(1)—as a derogation granting plaintiffs the right to sue in their own domicile—applies even to actions filed after its entry into force concerning decisions issued under the old law, because under art. 725(1) of the Civil Procedure Code new procedural rules govern pending and new proceedings from their effective date; it also noted that sectoral pension houses are the legal successors of the former defence and interior ministry pension structures.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 din Legea nr. 19/2000, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, art. 725 alin. (1) din C. proc. civ, art. 156 din Legea nr. 263/2010, art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ; Pension annulment claim assigned to plaintiff's domicile under Law No. 263/2010, overriding old forum rule: The dispute arose when the plaintiff sought annulment of a pension recalculation decision issued on 23 December 2010 by a sectoral pension house of the Ministry of National Defence; the Bistrița Năsăud Tribunal declined jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal under former art. 156 of Law No. 19/2000, and the Bucharest Tribunal in turn declined in favor of Bistrița Năsăud under art. 154(1) of Law No. 263/2010. The Court held that art. 156 of Law No. 19/2000 was expressly abrogated by art. 196(a) of Law No. 263/2010, whose art. 154(1)—as a derogation granting plaintiffs the right to sue in their own domicile—applies even to actions filed after its entry into force concerning decisions issued under the old law, because under art. 725(1) of the Civil Procedure Code new procedural rules govern pending and new proceedings from their effective date; it also noted that sectoral pension houses are the legal successors of the former defence and interior ministry pension structures.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBase for resolving the negative procedural conflict and assigning jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului de competență constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2011 reclamantul S.E. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 23 decembrie 2010 emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
Prin sentința nr. 1892F/ din 31 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința nr. 3855 din 17 aprilie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul menționat mai sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
Față de cele reținute, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.