Ex officio peremption of civil appeal due to one-year procedural dormancy after suspension for non-appearance.

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin decizia nr. 138/ A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins apelul declarat de reclamantele R.B.S. și W.E., împotriva sentinței nr. 1271 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Harghita.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta W.E., recurs înregistrat pe rolul instanței supreme la 17 septembrie 2011.

Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu a răspuns niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 9 ianuarie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 art. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Acesta este și cazul în speță, întrucât, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 noiembrie 2011, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 noiembrie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta W. (S.) E. împotriva deciziei nr. 138/ A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2013.