Decizia nr. 44/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4941/1/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpații:

- M.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 de ore din data de 6 octombrie 2007.

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen. dispusă față de inculpatul M.I. prin încheierea din 13 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

- C.G., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., conform art. 71 alin. (5) C. pen.

- R.D.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost confiscate de la inculpatul R.D.T. sumele de 15.000 euro și 1.500 lei și a fost obligat la plata acestor sume către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 157/P/2007 din 6 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate inculpații: M.I. pentru complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și R.D.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la datele de 13 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007, inculpatul C.G. a remis ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului M.I., produse alimentare în valoare de 1.500 RON și suma de 15.000 euro, oferind totodată și un autoturism A. aceluiași înalt funcționar guvernamental, în scopul cumpărării influenței acestuia, în sensul de a interveni pe lângă funcționarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câștigarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007. Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în ipoteza condamnării, întrucât acest inculpat, pe parcursul urmăririi penale a denunțat și facilitat identificarea pe bază de probe, a altor persoane implicate în săvârșirea faptelor de corupție arătate în cauză, cu referire directă la inculpatul M.I.

În sarcina inculpatului M.I. s-a reținut că l-a sprijinit pe inculpatul C.G. în realizarea activității infracționale, mijlocind relația dintre acesta și ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - inculpatul R.D.T., precum și remiterea produselor în valoare de 1.500 RON și a sumei de 15.000 euro, acceptând totodată și intermedierea ofertei legată de autoturismul de lux A.

Referitor la inculpatul R.D.T., în actul de sesizare s-a reținut că, în calitatea sa de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a acceptat și primit, la datele de 13 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007, produse alimentare în valoare de 1.500 RON și suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-și exercita influența pe lângă funcționarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea, însărcinați cu derularea procedurilor de achiziție publică, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitații de lucrări în perimetrele de ameliorare Dăneți Perdeaua Lată și Cuculeanu 3.

Înalta Curte a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției la data de 9 iunie 2008.

La data de 16 decembrie 2008, în temeiul art. 300 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat regularitatea actului de sesizare.

Prin încheierea din 10 februarie 2009, Înalta Curte a admis cererea formulată de inculpatul M.I. și a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., dispunându-se suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acestei excepții.

Prin decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații C.G., R.D.T., precum și martorii indicați în rechizitoriu B.C., S.I., C. (fostă A.) F.A., B.F., K.E., s-a efectuat o expertiză criminalistică, probă încuviințată inculpatului M.I.

Inculpatul M.I. nu a dat declarații în cursul judecății, prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (încheierile din 10 noiembrie 2009, 2 martie 2010, 11 ianuarie 2012, 31 ianuarie 2012).

Martorul C.G.M. - fiul inculpatului C.G., audiat în timpul urmăririi penale, în fața instanței nu a dorit să facă declarații, după ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 80 C. proc. pen. (fila 154 vol.l dosar instanță).

La termenul din 3 mai 2010, Înalta Curte a încuviințat și inculpatului R.D.T. efectuarea unei expertize criminalistice a interceptărilor și înregistrărilor audio-video, însă ulterior, inculpatul a renunțat la efectuarea acesteia (fila 13, vol.2 dosar instanță).

Referitor la durata procesului, Înalta Curte a reținut că potrivit art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama de circumstanțele cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența C.E.D.O., referitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părților și al autorităților competente, dificultatea dezbaterilor.

În speță, durata procedurii a fost determinată de mai multe aspecte, care în ansamblul lor justifică soluționarea cauzei într-un termen de 3 ani și 8 luni.

Astfel, ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., excepție invocată de inculpatul M.I., judecarea cauzei a fost suspendată prin încheierea din 10 februarie 2009, aceasta reluându-se la 18 septembrie 2009.

În vederea efectuării expertizei criminalistice a interceptărilor și înregistrărilor telefonice și audio-video s-au acordat mai multe termene de judecată, justificate, în principal, de faptul că inițial I.N.E.C. a comunicat instanței că nu se poate efectua decât expertiza criminalistică a vocii și vorbirii, la celelalte obiective ale expertizei urmând să răspundă un expert tehnic.

Ulterior, numărul mare al înregistrărilor de expertizat și complexitatea expertizei criminalistice au impus acordarea mai multor termene de judecată.

Pe baza probelor administrate, atât Ia urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Înalta Curte a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.G. era asociat și administrator la SC P.O. SRL Satu Mare, iar fiul său C.G.M. era asociat și administrator la SC C.E. SRL, cu sediul în comuna Certeze, firmă ce are ca obiect principal de activitate construcțiile și amenajările funciare și care a participat la licitațiile organizate de direcțiile de agricultură aflate în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale din județele Satu Mare, Sălaj, Hunedoara și Vâlcea.

Din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între inculpații C.G. și M.I. a rezultat că aceștia urmăreau stabilirea unei întâlniri cu ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, inculpatul R.D.T., în legătură cu participarea firmelor controlate de C.G. la licitații de lucrări ce urmau a fi organizate de către structurile teritoriale din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în județele Satu Mare, Sălaj, Hunedoara și Vâlcea.

În acest sens, au fost considerate semnificative convorbirile telefonice purtate între inculpații M.I. și C.G. la datele de 2 august 2007 ora 9:59, 13:16, 5 septembrie 2007 ora 10:11, convorbiri în cadrul cărora cei doi discutau despre întâlnirea inculpatului M.I. cu ministrul Agriculturii în legătură cu schimbul unor documente ce urmau a fi depuse la Direcțiile Agricole Deva și Sălaj:

«M.I.: No! Și-atunci fii atent cum facem G., ori te sun în seara asta să văd dacă mă întâlnesc cu R.D.T. cumva la masă ca să-mi dea repede hârtiile alea să-mi spună exact câte sunt de pus încă la Deva și la Sălaj, că așa am rămas înțeleși.

C.G.: Da! Da! A vorbit și cu directorii de la Sălaj o zis că a fost, le-o lăsat acolo, vreo șase.

M.I.: No! Vreo șase. Eu încerc, că am vrut să-l prind la telefon, că am vrut să mă asigur că pot să dau de el acum, că nu mă duc.că numai pentru el mă duc în București. Și mâine dimineață iau ăștia și mă duc la Deva, de fapt în zonă și atunci mâine, cam mâine după amiază ar trebui cumva, spre seară să ne întâlnim cu omul tău.» (filele 20-22 vol.2 urm.pen.).

La data de 6 septembrie 2007, inculpatul M.I. îi confirmă inculpatului C.G. că se va întâlni în seara respectivă cu ministrul Agriculturii, la o terasă din București.

Inculpatul C.G. i-a solicitat inculpatului M.I. să discute și despre licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea ce urma să se desfășoare începând cu 25 septembrie 2007, fiind dispus să ofere ministrului Agriculturii suma de 100.000 euro în schimbul influenței pe care acesta ar fi exercitat-o asupra funcționarilor din cadrul structurilor aflate în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru ca firma SC C.E. SRL să câștige licitațiile.

«M.I.: „ Da Ghiță!

C.G.: No,. ?

M.I.: No, acum fug să mă văd cu el în Piața Dorobanți, că zice că se duce până la Guvern și să ne întâlnim. Și acum fug la o terasă să mă văd cu el, Da zi-mi, zi-mi, deci, ce-i cu Vâlcea asta?

C.G.: Merg .la Vâlcea a apărut până acuma de la silvici, pe silvici.

M.I.: Da.

C.G.: De făcut niște lucrări în vreo patru-cinci, în două județe. îs vreo-patru . împărțite în vreo patru-cinci Și lucrarea e 35.000.000 lei.

M.I.: Aha!

C.G.: Adică îi mare, groasă de tot La aia, numa' el dacă ar putea și acolo ar fi o treabă grozavă după cum mi-a spus directoarea economică de la birou. Știi c-o . pus-o pe site ăștia.

M.I.: Da.Și la Vâlcea îi sigur asta?

C.G.: La Vâlcea sigur! Sigur, sigur-sigur la Inspectoratul.

M.I.: No! Hai că te sun eu după. Bine că mi-ai zis, să văd.

C.G.: Da, aia numai pe 25 îi, pe douăzecișicinci septembrie îi. Până atunci mai ai tu timp.

M.I.: douăzeci și .este timp să vedem ce-i cu ea.

C.G.: Păi, da, dracu .!

M.I.: Ceva mare de tot.

C.G.: Ceva nemaipomenit, ceva grozav, înțelegi? Și eu după.

M.I.: Și pe.

C.G.: D-aia, silvici înțelegi? Și silvicii e . ele șeful la ei

M.I.: Păi, el îi șefu', da. Păi, el îi șefu', că acum silvicii îs dincoace la agricultură, nu mai e ca pe vremea mea.

M.I.: No, bine că mi-ai spus! O să-l întreb, să văd dacă știe. Da, eu acum mă concentrez pe .să văd dacă .

C.G.: Pe Vâlcea!

M.I.: Pe Vâlcea și pe Satu Mare și pe banii de la alea două. Deci, astea-s chestii trebuie să le discut cu el.

C.G.: Da, da, da. Numai sate.

M.I.: Da. No.

C.G.: Deci, spune-i tot, tot, tot, și ce-am discutat.

M.I.: îhî! Exact asta-i spun!

C.G.: D-aia înainte.Ști, băi omule mișcă-te dracu.

M.I.: Îi spun „domn'e .aia, aia și aia și ai suta și .rezolvă-le pe-astea și gata!” atâta am să-i zic, da…

C.G.: Rezolvă-le domn'e, ai treaba.și ce mai.? Și mai mult Numai să le rezolve mă, să-i de-ie bătaie mă!

M.I.: Îhî! No.

C.G.: „Băi omule!” - zi. „Uite-te, mă, uite-te că ai treabă. Noi nu suntem nu știu ce, domn'e” Așa-i spui. „Hai mișcă-te că amân momentu”.

M.I.: Mă, totuși, uite-te că m-o sunat el, mă. Când vorbeam cu tine, zic: ia să mă uit cine mă sună! Și exact el era, știi» (filele 49-52, vol.2 dosar urm.pen.).

În seara aceleiași zile, inculpatul M.I.I. îi confirmă inculpatului C.G. că s-a întâlnit cu inculpatul R.D.T. și că a rezolvat cu acesta problemele legate de licitație.

«C.G.: Alo!

M.I.: Ghiță, tu ai mașină?

C.G.: Da, da.

M.I.: Dacă n-ai mașină ia un taxi! Hai până-n Piața Dorobanți!

C.G.: Aha!

M.I.: În Piața Dorobanți la restaurantul Angels. Adică, îngerii, dracu' să-l ia.

C.G.: Așa!

M.I.: No! Hai să povestim un pic, c-am rezolvat cu omu' tot.

C.G.: Da.

M.I.: Da. Tot am rezolvat, hai să-ți explic cum. Nu mai trebuie să vorbim”» (fila 53, vol.2, dosar urmărire penală).

Din discuția telefonică purtată între inculpații C. și M.I. la data de 6 septembrie 2007, redată la filele 49-52 vol. 2 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine că licitația pentru care se solicită cumpărarea influenței inculpatului R.D.T. era cea organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea, instituție subordonată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Cu referire la această convorbire telefonică, în declarația dată la 4 octombrie 2007, inculpatul C.G. arată că atunci când i-a spus lui M.I. despre „chestiunea aia mare de tot” se referea la cele două lucrări de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea pe care dorea să le câștige la licitație, respectiv cele de 560 și 420 hectare (fila 88 vol.3, dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 10106 din 10 octombrie 2007, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea a comunicat că SC C.E. SRL Certeze a achiziționat caietele de sarcini pentru obiectivele scoase la licitație la 13 septembrie 2007, iar la data de 25 septembrie 2007 a depus ofertele înregistrate sub numerele 9559 și 9560 pentru perimetrele de ameliorare cu cele mai mari suprafețe Dăneți 1 - Perdeaua Lată - 586,75 ha și Cuculeanu 3 cu suprafața de 414,69 ha.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea a precizat că procedura deschiderii ofertelor a fost stabilită pentru data de 26 septembrie 2007 (fila 3, vol.5 dosar urmărire penală).

Valoarea acestor contracte se ridica la suma de aproximativ 35 miliarde de lei vechi fără TVA, valoare ce corespunde celei indicate de inculpatul C. în discuția purtată telefonic cu inculpatul M.I. la data de 6 septembrie 2007 (filele 12-15, vol. 5 dosar urm.pen.).

În scopul favorizării firmei SC C.E. SRL la licitația organizată la nivelul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea, inculpatul C.G. a remis inculpatului R.D.T., cu sprijinul inculpatului M.I.l. produse alimentare și suma de 15.000 euro la datele de 13 septembrie 2007 și, respectiv, 23 septembrie 2007.

În legătură cu remiterea produselor alimentare în valoare de 1.500 lei, inculpatul C.G. a declarat că înainte de a pleca la București, a căzut de acord cu M.I.I. să îi ducă lui R.D.T. niște produse alimentare la domiciliul acestuia din Baia Mare. „Am cumpărat aproximativ 30-40 kg de carne de vită și porc, cârnați, sarmale, caltaboși și 50 litri de țuică, pe care în data de 13 septembrie 2007 le-am dus la domiciliul lui R.D.T. din Baia Mare, unde m-am deplasat împreună cu M.I.I. Acesta a sunat-o pe S.R., care i-a răspuns și i-a spus că este la București la soțul său, situație în care accesul în imobil ne-a fost permis de către o femeie în jur de 50 de ani, care era posibil o menajeră. Deplasarea la domiciliul ministrului s-a realizat cu autoturismul personal marca M. de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare X”. (filele 63, 70, 80, 93, vol. 3 dosar urmărire penală, fila 149 vol. 1 dos.instanță).

La data de 10 septembrie 2007, inculpatul C.G. a discutat cu soacra sa despre posibilitatea achiziționării produselor alimentare, respectiv, carne porc, vițel și palincă.

«C.G.: „Auzi, mi-ar trebui un vițel ori de unde nu știți ori știe el ori vinde un vițel?

Interlocutoare: Nu-i bai, ne interesăm!

C.G.: Și mi-ar trebui și-un purcel, dacă . oriunde, cine are un purcel așa la vreo 60 kg, șaizeci, șaptezeci.

Interlocutoare: Nu-i bai că ia ne grăim cu el și om mere, merem cu mașina și ne interesăm.

C.G.: Da că acesta, că joi am rămas că…

Interlocutoare: Pe când?

C.G.: Mie îmi trebuie pe miercuri seara, că joi trebuie să le duc la R.D.T., toate, înțelegi? Și la acesta.

Interlocutoare: No, nu-i bai că .(fila 57, vol.2 dosar urm.pen.)

C.G.: No, trebuie unu așa de vreo șaptezeci de kile și un vițel înțelegi? Că la împărăție aș duce și vițel și de porc că . ă, ă, . joi mă duc cu mașina și îi duc tot acasă și palincă și tot” (fila 58, vol.2 dosar urmărire penală).

Ulterior, la 13 septembrie 2007, inculpații M.I. și C.G. s-au deplasat la domiciliul inculpatului R.D.T. din Baia Mare, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, aparținând inculpatului C., unde au descărcat mai multe pachete, ce au fost depozitate în garajul clădirii.

În aceeași zi, ora 10:59 minute, inculpatul M.I. a discutat telefonic cu soția inculpatului R.D.T., R.D.T. S.R. pentru a-i permite accesul în curtea imobilului.

«M.I.: „No, cine e acasă?

S.R.: Unde acasă?

M.I.: Păi la tine în Baia Mare, unde acasă?

S.R.: Menajera e! Da ce să faci cu menajera?

M.I.: Am niște chestii care trebuie puse în frigider!

S.R.: Am înțeles!

M.I.: Mă rog astea sunt chestiile astea, da mai aveam eu, tu cât stai la București?

S.R.: A, numai peste o săptămână, revin în Baia Mare, că plecăm puțin din țară! (fila 94, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Da! No, acum fii atentă, tu S.R.! Eu mă duc acasă la tine.!

S.R.: Da!

M.I.: Și dă un telefon la femeia aia!

S.R.: Îi dau!

M.I.: Spune-i că vine domnu' M.I.

S.R.: Da!

M.I.: Și să, tot ce lăsăm acum să le pună pe undeva pe acolo! Îs vorba din astea, de, de, niște chestii!

S.R.: Am înțeles! Dar.!

M.I.: Tu să-i spui,. să-i spui la femeia aia să nu se sperie de noi că venim!

S.R.: Acum!

M.I.: No, te-am pupat!

S.R.: Acum ….care noi dragă? Ce, ce faceți acolo? Câți sunteți?

M.I.: Doi oameni suntem!

S.R.: Da!

M.I.: Mari și lați!

S.R.: Ă, eu o să sun da' nu știu dacă fac bine ce fac!

M.I.: Mă, lasă-mă în pace mă, eu nu pot sta cu astea în mașină aici!

S.R.: Te-am lăsat! Gata, gata, gata, gata!”» (fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

Martora K.E., menajera familiei R.D.T., a declarat că numita R.D.T. S.R. i-a solicitat să-i permită accesul în imobil inculpatului M.I. Peste circa o jumătate de oră a sosit inculpatul M.I.I. însoțit de C.G., primul inculpat cerându-i martorei să deschidă poarta, să intre cu mașina pentru a nu fi văzuți de pe stradă. Cei doi au descărcat din mașină cutii de carton în care se aflau cârnați, caltaboși, carne, iar la final „un balon” de 50 litri țuică.

„După plecarea celor doi am sunat-o pe dna R.D.T., iar dânsa mi-a spus să mă descurc cumva să le pun în congelator. Aceste produse au fost consumate de familia R.D.T.”. (fila 184 vol.l, dos.instanță; filele 152-154 vol.3 dosar urmărire penală).

Activitatea descrisă a fost surprinsă și înregistrată de către Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - Diviziunea Supravegheri Operative, care a întocmit nota de supraveghere din 13 septembrie 2007, notă ce a fost ulterior consemnată în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de D.N.A. la data de 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

După ce au părăsit imobilul, inculpatul M.I. a sunat-o pe R.D.T. S.R., confirmându-i accesul în clădire, dar și faptul că ar dori să-l întâlnească pe soțul acesteia.

«S.R.: Da!

M.I.: S.R., te pup dragă!

S.R.: Nu răspunde? Te pup și eu!

M.I.: Ba nu, am rezolvat! Totu e ok da, singura, mai am, te rog află când plecați duminică, măi, că vreau să văd cum îmi fac și eu programul atunci?

S.R.: Da dă-i un telefon la șefu'!

M.I.: Da tu, crezi tu că știe el?

S.R.: No hai că-l întreb și te resun! Bine?

M.I.: Știi? Da, ă,ă, măi, ă,ă, pentru că a-și face o mișcare cumva să ajung duminică dimineață pe acolo!

S.R.: Am înțeles!» (fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

Fiind citată în calitate de martor la data de 21 februarie 2008, R.D.T. S.R. - soția inculpatului R.D.T., după ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., a arătat că nu dorește să facă declarații în cauză (fila 135 vol.3, dosar urmărire penală).

În legătură cu remiterea sumei de 15.000 euro inculpatului R.D.T., Înalta Curte a reținut următoarele:

La data de 20 septembrie 2007, în jurul orelor 20:41, inculpatul M.I.I. l-a apelat telefonic pe inculpatul R.D.T., spunându-i acestuia că are de rezolvat o problemă pe marți, miercuri și dacă poate fi găsit duminică.

«M.I.: Da, da! Știu, da, mai aveam ceva să vorbesc cu tine, deci bă, da. cum să fac să dau de voi mă, că nu vă mai prinde omu', măi!

R.D.T.: Am fost în Portugalia, măi!

M.I.: Păi știu c-ai fost, dar eu am alergat până la București, că aveam o treabă de rez. să-ți spun ceva pe viață și pe moarte și tu nimic!

R.D.T.: Da, nu eram acasă mă!

M.I.: Știu, bănuiam că nu ești! No, ok!

M.I.: Când vii?

R.D.T.; Vinerea viitoare, de mâine într-o săptămână, doar!

M.I.: A, nu, nu,nu, că mai am o chestie cu tine pe marți-miercuri! Trebuie să .

R.D.T.: Păi, fugi, fugi încoace atunci! Alo!

M.I.: Alo, Traiane te duci undeva în țară?

R.D.T.: Nu, mă duc numai sâmbătă!

M.I.: Deci, numai sâmbătă, duminică te găsesc atunci?

R.D.T.: Da, în regulă!

M.I.: Bine, servus!

R.D.T.: Băi, da omu' acela să ajungă acolo!

M.I.: Da, da, e ok…….să rezolvăm totul, e ok, bine! Hai servus!

R.D.T.: Bine!» (filele 99-100, vol.2 dosar urmărire penală).

Trebuie precizat aici că zilele de marți, miercuri, respectiv 25 și 26 septembrie 2007 erau datele când trebuiau depuse și deschise ofertele pentru licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea.

La data de 22 septembrie 2007 la domiciliul inculpatului C.G. din Baia Mare, în prezența inculpatului M.I. și a martorei A.F.A. a fost pregătit plicul cu cei 15.000 euro.

Declarațiile inculpatului C.G. au fost constante în acest sens.

Acesta arată că în dimineața zilei de 22 septembrie 2007 a venit la domiciliul său din comuna Firiza inculpatul M.I. cu care a discutat despre plecarea la București și arătându-i plicul cu bani, a spus că ar fi mai bine să fie lipit cu bandă adezivă pentru a-l asigura în acest fel să nu se deschidă.

Inițial, la data de 22 septembrie 2007 ar fi trebuit ca M.I. să ducă plicul cu bani direct acasă la R.D.T. în Baia Mare, însă acesta nu era acasă și nici soția acestuia nu răspundea la telefon, context în care s-a decis plecarea la București (filele 80, 94 vol.3 dosar urmărire penală, filele 149-150 vol.1 dosar instanță).

Inculpatul C.G. a precizat că banii erau în bancnote de 500 euro, respectiv 20 bucăți și de câte 100 euro, 50 bucăți (filele 71, 81 vol.3 dosar urmărire penală).

Declarațiile inculpatului C.G. se coroborează cu cele ale martorei C. (fostă A.) F.A., prezentă și ea la domiciliul inculpatului C.G. în momentul pregătirii plicului cu bani. Aceasta a arătat că cei 15.000 euro au fost puși într-un plic dreptunghiular tip „par avion”, inculpatul M.I.I. a spus că ar fî mai bine ca plicul să fie lipit cu scotch și cunoștea că acei bani urmau să fie dați ministrului Agriculturii prin intermediul lui M.I.I.

Martora C. (A.) F.A. a relatat că nu a numărat banii din plic, însă a văzut suma de bani în euro și a aflat de la inculpatul C.G. că erau 15.000 euro.

Potrivit declarațiilor aceleiași martore, inițial, inculpatul M.I.I. a luat plicul cu bani și a plecat de la domiciliul inculpatului C.G., după care, în aceeași zi înainte să plece la București, C.G. s-a întâlnit din nou cu acesta, moment în care i-a dat înapoi plicul cu bani pe care inculpatul C.G. l-a pus în torpedo (filele 124-126 vol.3 dosar urmărire penală, fila 155 vol.1 dosar instanță).

Această declarație a martorei confirmă susținerile inculpatului C.G. în sensul că a încercat în aceeași zi să ofere plicul cu bani ministrului Agriculturii însă pentru faptul că acesta nu era la domiciliu, iar soția sa nu răspundea la telefon au decis plecarea la București.

La data de 22 septembrie 2007, s-au deplasat la București inculpații M.I.I., C.G. și martora C. (A.) F.A. Inculpații s-au deplasat la București, separat, cu autoturismele personale.

În dimineața zilei de 23 septembrie 2007, inculpatul M.I.I. l-a apelat pe inculpatul R.D.T., pe care l-a anunțat că este în București, că a venit special pentru el și dorește să-l întâlnească.

După ce inculpatul R.D.T. i-a spus că îl va suna pe la zece jumătate-unsprezece, inculpatul M.I.I. i-a comunicat telefonic inculpatului C.G. că a vorbit cu „omu” și se vor întâlni (filele 100-101 vol.2 dosar urmărire penală).

Conform celor stabilite telefonic, inculpații M.I.I. și R.D.T. s-au întâlnit în jurul orelor 11:30 în incinta restaurantului „R.T.” situat în zona Piața Dorobanți.

Discuțiile dintre cei doi inculpați au fost înregistrate audio și video, fiind redate integral în procesele-verbale aflate la filele 310-345 vol.2 dosar urmărire penală.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate între cei doi inculpați rezultă că aceștia făceau referire la licitațiile organizate la Deva, Zalău, Satu Mare, licitații de care era interesat inculpatul C.G.

«R.D.T.: Acum, adu-le să facem prima lectură la.

M.I.: Da. Măi oamenii ăștia care au stat.

R.D.T.; Băi nu arunca hârtia!

M.I.: Nu arunc! Oamenii ăștia care stau.

M.I.: Oamenii ăștia care stau la . lângă masă la noi au venit după ce am venit eu, știi, de-aia mă tot. ă.

R.D.T.: Îhî.» (filele 313-314, vol.2 dosar urmărire penală).

«M.I.: Chestia aia de vineri s-a întâmplat așa: ă.am avut să-ți arăt că da, totu-i O.K., că de-aia ți-am zis că „ Totu-i O.K.!”, omu' s-a dus acolo, nu știu ce, partidele au fost patru, până la urmă.Le semnezi pe două dintre ele, nu asta-i problema.În schimb, directoru' tehnic l-a chemat marți acolo. Ca să vorbească cu el. Nu, P., ălalaltu'!

R.D.T.: Da, nu e nicio problemă!

M.I.: No, bun! Acuma, măi, c-o vrea și ăla ceva bani că se rezolvă.

R.D.T.: Nu e nicio problemă! Mie. Ăsta mi-a spus că mâine la (filele 313-314 vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Știu. Așa . Aici, totdeauna, mă, mai sunt niște chestii, directoru' știu c-așteaptă . Păi, no! Eu ți-am zis data trecută ceva, știi?

R.D.T.: Da. Adică.? Da.

M.I.: Și omu' tot insistă că, no, să rezolv eu problema cu tine, cu nu știu ce. Acum plecasei tu, „Nu i le duc Iu' S.R., n-am reușit să dau de el” „ Păi, că.”

R.D.T.: Cine, mă?

M.I.: Deci, omu' la care îi rezolvi problema…

R.D.T.: Să-i rezolv eu problema ?

M.I.: Da, stai puțin! Deci, omu la care ai rezolvat. Când mi-a zis S.R. că plecați săptămâna trecută eu am alergat încoace, mă, sâmbătă seara c-am știut că plecați în străinătate, știi?

R.D.T.: Mda.

M.I.: Și-am zis să venim să rezolv ceva cu voi, de-aia v-am sunat.[neinteligibil].ce faceți. Noi stăteam cu. buzunaru'plin, măi (fila 315, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Da, da' ascultă-mă și tu un pic acuma că lucrurile-s așa un pic mai altfel, știi? Când te-apuci să faci niște chestii nu te . [neinteligibil] . o chestie . [neinteligibil] . și tu . Eu numa' vreau vorbesc cu . [neinteligibil] . Măi, eu o rezolv cu ăștia, și-așa rezolv! Și-așa, înțelegi? Că am acolo . [neinteligibil] . DEVA, înțelegi? Că am pe Deva. Să vorbesc, pe urmă dă drumu' la afacere, ai înțeles? Să-mi dea . [neinteligibil]…

R.D.T.: Da.

M.I.: Da' . Omu' nu a ba . nu a băgat banii, decât câte un miliard la fiecare, știi? Cu un miliard nu poți începe!

R.D.T.: Cred.

M.I.: Te rog să rambursezi! Că acela . e un derbedeu de la Deva și tot ține cu aia, acuma, de nu se vede, înțelegi?

R.D.T.: Băiat de gașcă! (fila 316, vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Bun, asta e! A venit amărâtu' ăla de la Zalău, tot plângând, tot nemulțumit, că: „Vai, domnu' ministru'.!”» Băi, dacă ai căzut ca prostu' în capcană și te-a pus PD-ul să semnezi ca tăntălău' pe el -zic- tu ce-ai fi vrut să facă ministru', e om! Eu nici nu te chemam la chestiile asta, te dădeam afară. Tu știi de ce-a fost chemat R.D.T. acolo în … în ăsta? Să se bată cu PD-ul, mă! Da' nu a mai apucat săracu' să se bată, că i-au dat pe ăștia afară!”, știi? Deci, eu i-am lămurit pe oameni! Și ăsta, zice: „Domn'e, mi-au aprobat toate lucrările, da' nu-mi dau. nu-mi dă Moldovan banii!” Zalău-ul!

R.D.T.: Încerc! Stai să văd ce mi-a răspuns Zalău-ul. Dau eu un telefon la Zalău.

M.I.: Da' mâine să rezolve ăsta, să știi! Nu vreau să-l scap pe ăsta, înțelegi? Că ăsta-i dator până peste cap. (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: La Satu Mare . La Satu Mare am.am găsit-o pe gagică, nu știu ce, acolo are nu știu ce licitație, o să mă duc eu la ea, vorbesc cu ea, știi?

R.D.T.: Aia de la .?

M.I.: Aia de la Carei, da! (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

În continuare inculpații au purtat discuții în legătură cu licitația organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea celor două lucrări care prezentau interes pentru inculpatul C.G., achiziționarea caietului de sarcini (realizată deja la 13 septembrie 2007), depunerea ofertelor în ziua de 25 septembrie 2009 (într-o zi de marți) și modalitatea de remitere a plicului cu bani.

«M.I.: No, bine, acolo, o las pe ea pe picioarele ei. Măi, deci eu ți-am zis că eu din toate chestiile astea, am chestia asta pentru tine, înțelegi? Din astea. Bun! Acuma, am ăștia pentru tine nu știu cum să fac. îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Bun. Nu ți-am.Deci, eu.

R.D.T.: Da.

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, știi? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

R.D.T.: . [ neinteligibil].

M.I.: No, bun! O.K.! Deci, nu vrei să facem chestia asta?

R.D.T.: Nu.

M.I.: Nu. Am înțeles, gata, gata!

R.D.T.: Bă, deci nu trebuie să intru în amănunte eu cu el.

M.I.: Gata, bun! Păi.ă.Tu în cât timp rezolvi pe ăsta?

R.D.T.: Așa, cam în juru' lu'…

M.I.: Bine . Cum o să rezolvi? Da am vrut să fim mai precauți, și de-aia. „No, unde?” „ La o terasă, aici.”Astea-s. Oricum îs pe cale de rezolvare, toate-s.Știi? Băi, da zi-mi . Dacă chestia asta de la VÂLCEA, marți e O.K., mai . s-a mai.

R.D.T.: Cu directoru'.?

M.I.: Da.

R.D.T.: Deci, el să vorbească cu.

M.I.: Păi, știu că tre' să se-ntâlnească iacă-ți spun că sunt directorii din subordine, mă!

R.D.T.: Nu-i nici o problemă de sus, de-aici! (fila 318, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Făcut de ei, da. Așa, și eu am vorbit cu el, știi? Că de aia știu, și-atuncea mi-a zis: „Domnu' ministru, vorbește cu el că e prieten cu dânsu' Aicea cu dânsu' poți să te cerți, că dacă vorbiți cu el ăla vorbise .”Și-atunci am vorbit cu tine și ți-am zis. Bun! Fii atent la o treabă! După asta mai este una . o mie de mii de lei! Cică, nu-i una, cică-s patru! îți dai seama ce lucrare este?

R.D.T.: .[neinteligibil. aicea ?

M.I.: Acolo. Îți spun o chestie: deja, marți e licitația. Deci, el a zis că dă, știi, dacă ne dă . Îs patru aliniamente. Ă .

R.D.T.: Pot să-i las și număru'.

M.I.: Are .și multe terenuri de vânătoare, înțelegi? E una de-o sută, e una de optzeci, el are și deja . [neinteligibil]. caietu' de sarcini. Și marți se duce omu' acolo.

R.D.T.: Când?

M.I.: Marți.

R.D.T.: Da. .[neinteligibil].

M.I.: Ba da, mă, ăla. Stai, mă, că nu puteam veni săptămâna trecută, mă, că atuncea am aflat de voi. Hai că îi dau, îl chem.» (fila 319, vol.2 dosar urmărire penală).

După această discuție, inculpatul M.I. îl suna pe inculpatul C.G. și îl cheamă în Piața Dorobanți pentru a-i înmâna materialele privind licitația de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic și de Vânătoare Vâlcea, precum și plicul cu cei 15.000 euro.

În momentul în care inculpatul C.G. a sosit în Piața Dorobanți l-a apelat pe M.I., acesta a plecat de la Restaurantul „R.T.” și s-a deplasat pe strada Radu Beller, în fața sediului B.R.D. unde îl aștepta inculpatul C.G.

Și această întâlnire a fost înregistrată video, la nota de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007 fiind anexate fotografiile judiciare (filele 366-375 vol.2 dosar urmărire penală).

Înregistrarea video în mediul ambiental vizionată și în instanță în ședință publică la termenul din 10 noiembrie 2010 arată cum inculpatul C.G. scoate din servieta de culoare închisă un dosar, iar apoi un plic alb, cu grosime de aproximativ un cm, pe care le-a înmânat inculpatului M.I.

În nota de supraveghere operativă aflată la filele 364-367 vol.2 dosar urmărire penală se menționează că inculpații M.I. și C.G. s-au întâlnit pe strada Radu Beller, în fața B.R.D., au discutat circa 5 minute, timp în care M.I. a citit și a semnat mai multe coli format A4 dintr-un dosar pe care inculpatul C.G. l-a scos din geanta de piele.

În timpul discuției, C.G. a mai scos un plic alb, de circa un cm grosime, pe care i l-a dat lui M.I., după care aceștia s-au despărțit.

Aspectele reținute în nota de supraveghere au fost consemnate în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă (filele 1-5 vol.3 dosar urm.pen.).

Conform declarațiilor inculpatului C.G., dosarul respectiv cuprindea datele referitoare la licitația organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, iar în plic se afla suma de 15.000 euro.

Având asupra sa dosarul și plicul, inculpatul M.I. s-a întors la Restaurantul „R.T.” unde îl aștepta inculpatul R.D.T., a așezat dosarul și plicul pe scaunul aflat în stânga ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care la plecare le-a luat și le-a pus în servieta sa.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii în mediul ambiental purtată între inculpații M.I. și R.D.T. aflat la filele 330-331 vol. 2 dosar urmărire penală rezultă că cei doi discută încă o dată despre licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea lucrărilor pentru cele două perimetre de ameliorare, inculpatul C.G. fiind interesat numai de două obiective din patru „Îs patru bucăți . Noi merem .numai la aia de-o sută și la aia de optzeci”, depunerea de ofertă „Marți când e ?” . „Măi, îi depunerea de ofertă”, promisiunea inculpatului R.D.T. de a-l sprijini la câștigarea licitației „la două cred că mă descurc”, modul în care inculpatul M.I. i-a înmânat dosarul ce conținea actele referitoare la licitații, precum și plicul cu bani.

«M.I.: Dă-mi . ă. Deschide geanta aia să-ți arăt!

R.D.T.: Lasă-l acolo pe.!

M.I.: Avem așa, aicea.

R.D.T.: Problema e că îi dă din firmă.

M.I.: Acolo e.

R.D.T.: Banii?

M.I.: Deci, în plic! Mă rog, așa, și ai . Prima pagină e licitația de la . [neinteligibil] . aici.

R.D.T.: Da, da ai zis că-s patru bucăți.

M.I.: Îs patru bucăți. Mie îmi trebe' numa'. Noi merem . numai la aia de-o sută și la aia de optzeci.

R.D.T.: . [neinteligibil] . la două cred că mă descurc.

M.I.: Caietu' de sarcini băgat e.

R.D.T.: Da.

M.I.: Marți e omu' acolo, depune, se duce el acolo. Ți-am dat și numele, scrie acolo.

R.D.T.:.[neinteligibil],; directoru de-acolo e directorii. [neinteligibil].

M.I.: Bine.Măi, îi depunerea de ofertă!

R.D.T.: Băi,da' o duci acolo unde-s toți.

M.I.: Nu acolo?

R.D.T.: .[neinteligibil].

M.I.: Îți trimit eu mai încolo.

R.D.T.: Da, sau mai pe seară, mă!

M.I.: Păi, da'. Îți scrie acolo, pe prima foaie, mă! Că-i scoasă de pe Internet. .[neinteligibil]. să aibă. Stai!» (filele 330-331, vol.2 dosar urmărire penală).

Aflându-se la întâlnirea cu R.D.T., inculpatul M.I. l-a sunat din nou pe inculpatul C.G. la ora 12 și 18 minute pentru ca acesta să-i confirme încă o dată datele de depunere și deschidere a ofertelor, din conținutul acestei convorbiri rezultând fără dubiu că era vorba de licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, marți - 25 septembrie 2007 fiind data de depunere a ofertelor, iar miercuri - 26 septembrie 2007 data de deschidere a acestora.

«C.G.: Da!

M.I.: Marți e, la aia mare, e .depunerea sau … și.

C.G.: Marți îi depunerea până la ora trei.

M.I.: Da!

C.G.: Și miercuri le desface până la ora trei, marți!

M.I.: Da, bine, bine, O.K.» (fila 103,104, vol.2 dosar urmărire penală).

Aceste date sunt comunicate din nou ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

«M.I.: Marți e. la aia mare e.depunerea sau și .? Pân' la urmă. […] Da.[.] Bine, atunci.[…] Bine. [reia dialogul ambiental-n.n.] Marți e depunerea și miercuri e licitația.

R.D.T.: Păi, să nu le-ncurc.» (fila 331, vol.2 dosar urmărire penală).

Întâlnirea dintre inculpații M.I.I. și R.D.T. s-a finalizat în jurul orei 12:45 minute, cei doi plecând separat din restaurantul „R.T.”.

În aceeași zi, inculpatul C.G. l-a sunat pe inculpatul M.I.I. și l-a întrebat dacă R.D.T. a luat banii, iar acesta i-a răspuns că „Da, da, totul îi OK” (fila 104 - vol.2 dosar urmărire penală).

Remiterea banilor este confirmată de inculpatul M.I.I. și în discuția purtată cu inculpatul C.G. la data de 24 septembrie 2007, ora 9:03.

În aceeași discuție, M.I.I. îl asigură de sprijinul pe care urma să-l dea ministrul Agriculturii în câștigarea licitației de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

«M.I.: Da, no, deci, lucrurile îi OK ce mai vroiam să-ți spun că el va fi acasă vineri că e sărbătoarea castanelor și vine și premierul și nu știu ce. Și atunci o zis că . cu Satu Mare!

C.G.: Îhm!

M.I.: .Că vin ăia pe acolo, îi cheamă acolo la Baia Mare știi?!

C.G.: Da, da, da,.!

M.I.: No, și-atunci eu, eu i-am zis „băi vezi că-acolo le ai și pe alea și vorbește cu femeia și . no,.!” O fost foarte bine, deci totul o fost OK, na, deci, numa' trebuie să facem mai . s-avem grijă de chestie.!

C.G.: Hâm, da, da.(neinteligibil).!

M.I.: Na.

C.G.: Ce-o zis iară de marți, de mâine?

M.I.: Cum?

C.G.: Iară de mâine ce-o zis … (neinteligibil).?

M.I.: O zis că astăzi l-o chemat pe om, de față cu mine, să vină pe la el astăzi!

C.G.: Acela … asta-i pentru astealalte!

M.I.: Pentru amândouă, că acolo îi un singur șef, el numai cu unu vorbește acolo, știi?

C.G.: îhm,îhm, îhm. !

M.I.: No, deci, așa o zis clar, o zis că alea două încearcă să le . deci, el o zis că nu spune nimic, da bine, că de ce nu i-am spus mai demult, că nu știu ce, păi, zic „Măi, omule, mai demult, mă, da de o săptămână tot fug după tine, lasă-mă în pace!”

C.G.: Da!

M.I.: Na, știi? Păi, după aia m-o pus, că de aia te-am mai sunat odată ca să . precis să-i spun când îi, știi, că vezi, că te-am mai sunat atunci să-mi spui și marți și miercuri, mi-ai zis, zic . (neinteligibil) … no,.!No, amu îi OK, mă, să știi, deci, e foarte bine, îi foarte bine!

C.G.: Îi bine, da!

M.I.: Îi bine de tot și.cred ca fost și mulțumit, eu i-am zis „Uite, am chestia asta. „Da.!, „Bine.” zice „Băi.” zice „.când poți, dă-o încoace! Păi, zic „Păi, bine, no.! știi?!

C.G.: Da, da!

M.I.: Că el pe mine m-o luat pe dimineață așa, zice „Dom' le, vezi că într-o jumătate de oră am plecat „ că era la minister dimineață!

C.G.: Da, da!

M.I.: No, știi? Și-am zis, las' că fug eu repede și dacă e ceva te chem eu, pe acolo, știi, no.!

C.G.: No, bine!» (fila 106, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul R.D.T., în calitatea pe care o avea de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale a făcut demersuri pentru a se informa în legătură cu licitația organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de către acesta cu inculpatul M.I. la data de 24 septembrie 2007, ora 16:21.

«R.D.T.: Alo!

M.I.: M-ai sunat!

R.D.T.: Deci, bătrâne, este o contestație și probabil se va amâna.

M.I.: Aia de mâine!

R.D.T.: Aia de mâine.

M.I.: De poimâine, adică!

R.D.T.: Aia de poimâine, da, și doi la mână nu corespunde, e o sută patruzeci și șase și o șută șase primele două poziții și atunci trebuie să revii cu un telefon să-mi spui despre ce vorbim! Că tu ai zis o sută și. o sută și.o sută și optzeci, primele două poziții sunt o sută patruzeci și șase și o sută șase!

M.I.: Bun!

R.D.T.: Ăstea-s numerele lor de ordine!

M.I.: Da! Și următoarele nu le știi, numai primele două?

R.D.T.: Păi.

M.I.: Bine, OK, gata, da, da.!

R.D.T.: Mi.mi-ai zis de două.

M.I.: Da!

R.D.T.: . Nici nu mai încape mare brânză pe urmă!

M.I.: Da! Da, da.!

R.D.T.: Dă-mi un telefon!

M.I.: Îți dau imediat un telefon!» (fila 108 vol.2 dosar urm.pen.).

Prima instanță a reținut că rezultă așadar că inculpatul R.D.T. cunoștea despre existența unei contestații și posibilitatea amânării licitației, aspecte reale, confirmate și de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care prin adresa nr. 10106 din 10 octombrie 2007 a comunicat că la 24 septembrie 2007, S.C. PAD VERDE S.R.L. Brăila a formulat o contestație înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sub nr. 16485 din 24 septembrie 2007, iar întreaga procedură fusese suspendată (fila 5 vol.5 dosar urmărire penală).

În al doilea rând, inculpatul R.D.T. a sesizat neconcordanța între cele comunicate de inculpatul M.I. referitoare la primele două obiective și numerele de ordine ale acestora, cerându-i inculpatului M.I. să-i dea un telefon, evident pentru a lămuri aceste aspecte.

Imediat după această convorbire, inculpatul M.I. l-a sunat pe inculpatul C.G. care îi oferea explicații cu privire la lucrările ce urmau să facă obiectul contractelor de achiziție publică, respectiv valoarea acestora fără TVA, discuția dintre cei doi confirmând încă o dată implicarea inculpatului R.D.T. în sensul favorizării în procedura de achiziție publică a firmei SC C.E. SRL

«C.G.: Am onoarea!

M.I.: A.G.!

C.G.: Ce mai faceți, pe unde sunteți?

M.I.: Uite acum intru, imediat, în BAIA MARE!

C.G.:. (neinteligibil).

M.I.: No, fii atent, ascultă-mă un pic!

C.G.; Da, dragă!

M.I.: Ă . mai acu am vorbit cu omu.

C.G.: Da!

M.I.: Și m-a sunat și mi-a zis așa, că . ă . deci, fii atent cum, ce . ce-ți spun acum, că primele două . (neinteligibil) . sunt o sută patruzeci și șase și o sută șase!

C.G.: Da, da!

M.I.: No, și atunci noi ce am făcut că noi am zis că primele două vrem!

C.G.: Păi, vrem primele două, da și ce!? Păi, alea le-a făcut mai mari, primele două cinci sute și șaizeci de hectare și una e patru sute și zece!

M.I.: Stai un pic, deci . deci, pentru alea te duci dar de ce mi-ai spus tu de o sută și de optzeci?

C.G.: Păi, eu ți-am spus că-s lucrările . a, cam atât, mă!

M.I.: Aha!

C.G.: O sută . îi su . o sută de miliarde o lucrare cea mare, cealaltă cam optzeci!

M.I.: Da' ele îs o sută patruzeci și șase și o sută șase în caiete!

C.G.: Ei, banii pe el?

M.I.: Păi, da, așa mi-o zis omu!

C.G.: Poate că-s atât cu tot cu TVA!

M.I.: Aha

C.G.: Înțelegi, da fără TVA nu ți-o zis că-s o sută și ceva și optzeci, nouăzeci?

M.I.: Aha, bun!. (neinteligibil).

C.G.: Și merge, merge mai jos un picuț. știi! . (neinteligibil).

M.I.: Da, bun, bun, acum.!

C.G.: Îhm!

M.I.:.Ă.mi-o zis că s-ar putea să se amâne!

C.G.: Îhm!

M.I.: Chestia de miercuri sau de mâine, nu știu cum, eu mai vorbesc acum cu el odată, c-o zis să-l sun.

C.G.: A.

M.I.:. Că e o contestație pe acolo, nu știu ce se-ntâmplă, știi!?

C.G.: Îhm, îhm!

M.I.: No, păi, hai, că-i dau telefon să-i spun, să mai mă lămuresc odată și stai prin preajmă!

C.G.; Da, da, stau, stau aici … (neinteligibil) .

M.I.: Bine, bine!» (filele 109,110, vol.2 dosar urmărire penală).

În același sens este și convorbirea telefonică purtată între inculpații M.I.I. și R.D.T. din 24 septembrie 2007, ora 16:25, prin care inculpatul M.I.I. îi comunică aspectele aflate de la inculpatul C.G.

«R.D.T. Alo!

M.I.: Da, de ele vorbim doar că noi vorbim fără TVA și cu, no, un pic mai mic când mergem la chestia asta!

R.D.T.: Am înțeles, e-n regulă!

M.I.: No.

R.D.T.: Pentru el e vorba.despre ce e vorba?

M.I.: Da, da.!

R.D.T.:.(neinteligibil).sunt astea OK.!

M.I.: Sunt, da.ne ducem mâine, punem chestia aia, nu?

R.D.T.: Da, da, te caut.te caut mâine după masă!

M.I.; Bine, OK!

R.D.T.; Noroc!

M.I.: Servus!» (fila 110, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul M.I.I. a discutat în continuare telefonic cu inculpatul C.G., asigurându-l pe acesta de sprijinul ministrului Agriculturii.

«M.I.: Da!

C.G.: Da!

M.I.: Te duci mâine și le pui.

C.G.: Așa și.

M.I.: Mâine după masă mă caută să-mi spună ce se-ntâmplă!

C.G.: Da, da.

M.I.: No.

C.G.:. Îmi spune mâine.

M.I.: Da!

C.G.: . Mâine ajunge cu ele la doisprezece și le pune!

M.I.: Exact, exact și i-am zis că alea două sunt și alea le vrem și zice „Da, nunta că noi vorbim despre . altfel” bun!

C.G.: Da!

M.I.: No, deci, îi bine.îi bine, bine G., mâine te prezinți acolo!

C.G.: Bine, bine șefu, bine, bine!

M.I.: [râde-n.n.]

C.G.: Mâine le duc acolo și numa poimâine se desfac!

M.I.: Nu contează, tu pune-le să vedem ce se-ntâmplă mâine după masă, că auzi că s-ar putea să se amâne un pic, da nu contează, tre să intrăm în joc noi!

C.G.: Da, da, da.!

M.I.: Lasă că-i bine, deci, e bine că suntem acolo!

C.G.: Ai. de mine!

M.I.:No, ai văzut?

C.G.; No, bine . (neinteligibil),.

M.I.: [râde-n.n.] Bine!

C.G.: Bine, de auzit ne-auzim că acu' sunteți obosit amu'.

M.I.: Băi, aia.uite, îs pe aici prin L., mă, m-a . m-a zăpăcit de cap, măi . (neinteligibil) .

C.G.: Lasă, lasă că-s bine.o da Dumnezeu de Doamne, numa' fii sănătos!

M.I.: Lasă că le rezolvăm!

C.G.: Rezolvăm.

M.I.: Vorbim pe la.vorbim mâine prin telefon și la sfârșit de săptămână când te-ntorci pe-acasă!» (filele 111, 112, vol.2 dosar urmărire penală).

În aceeași zi, inculpatul M.I.I. îl sună din nou pe inculpatul C.G., atrăgându-i atenția să nu încurce lucrările și să depună ofertele doar pentru primele două.

«C.G.: Da!

M.I.: Măi, G., na, acum să nu vă-ncurcați, deci, pentru primele două puneți voi?

C.G.: .(neinteligibil).

M.I.: .(neinteligibil).

C.G.: Alea mai mari, două!

M.I.: Exact, exact, să nu ne-ncurcăm cumva, măi.(neinteligibil).!

C.G.: Nu, alea de cinci sute și ceva.

M.I.: No.

C.G.:.Și de patru sute și ceva!

M.I.: Bun, bine, deci.așa mi-o zis că unu și doi are așa valoare, ți-am zis!

C.G.: Mă, alea două mai mari din alea cinci!

M.I.: Da, nu știu, din cinci sau patru, da primele două!

C.G.: Nu, cinci, cinci.

M.I.: Cinci!

C.G.:.Eu toate caietele le-am luat, cinci, și le-am.

M.I.: Îhm!

C.G.: .Nu am reușit să le fac pe toate și le-am făcut pe alea două mai mari!

M.I.: Bine ai făcut, bun, bine, bine.!

C.G.: No.

M.I.: Ok! Am vrut să m-asigur, bine, servus!

C.G.: Bine, numai bine! » (filele 112, 113, vol.2 dosar urmărire penală).

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată între cei doi inculpați la data de 24 septembrie 2009, ora 16:33 reiese că inculpații discută din nou despre cele comunicate de inculpatul R.D.T., referitoare la perimetrele de ameliorare.

«M.I.: Da!

C.G.: Ă.domnu' ministru, noi am știut pe total știi și noi am împărțit hectarele.

M.I.: Îhm!

C.G.:.(neinteligibil).și noi am făcut o caracterizare, da' s-ar putea să fie și atât, da atât îi precis oare, știi că n-aș merge nici eu mai jos, mai bine aș merge mai sus!

M.I.: (râde n.n.) El așa mi-o zis, mă deci, eu am reținut foarte bine, o sută patruzeci și ceva și o sută șase!

C.G.: Da' cu tot cu TVA, sau fără TVA?

M.I.: Păi, cu tot, cu tot.

C.G.: Cred că nu-i cu TVA!

M.I.:.Eu așa cred.(neinteligibil).cu tot, că eu i-am zis după aia „Băi, vezi că noi suntem fără.”,A, bine.atunci.” zice „.Da!”

C.G.: No.

M.I.: No, păi, da', mă, da'.

C.G.: Da'.

M.I.:.Da' nu scrie acolo sau cum, trebuie să evalueze sau cum!

C.G.: Nu, nu scrie, scrie pe total numa' treizeci și cinci de milioane pe tot!

M.I.: Aha, da, da, da.!

C.G.; No, bine, ăla-i fixu' apoi de acolo trebuie să mergi în jos, știi!

M.I.: Da, da!

C.G.: No, bine, bine! A, bine, scuze că n-am deranjat. (neinteligibil).

M.I.: Nu, nu-i problemă, nu-i problemă, trebuie s-o facem ca lumea, bine G., no!

C.G.; Bine, sănătate șefu!

M.I.: Bine, salut!

C.G.: Numai bine (filele 113-114, vol.2 dosar urmărire penală).

S-a reținut că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale se coroborează cu declarațiile inculpatului C.G., ale martorilor C.G.M. și C. (A.) F.A.

Inculpatul C.G. a declarat constant pe parcursul procesului penal că s-a deplasat la București cu scopul de a înmâna cei 15.000 euro ministrului Agriculturii prin intermediul inculpatului M.I.

La data de 23 septembrie 2007, în jurul orelor 10:00 a fost sunat de către inculpatul M.I., care i-a confirmat că se va întâlni cu R.D.T. și i-a spus că îi va comunica locul de întâlnire.

Ulterior, inculpatul M.I. i-a dat din nou telefon și i-a cerut să se deplaseze în Piața Dorobanți din București, unde era locul de întâlnire, inculpatul C.G. așteptând aproximativ 20 minute până la sosirea inculpatului M.I. Acesta i-a cerut plicul cu bani pe care i l-a înmânat împreună cu două anunțuri legate de licitațiile de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea pe care era interesat să le câștige.

Cele două anunțuri de participare la licitație erau într-un dosar, iar plicul l-a pus deasupra și i-a dat inculpatului M.I. cele două obiecte odată (fila 94 vol.3 dosar urmărire penală).

Același inculpat a declarat că înainte de data de 23 septembrie 2007 a aflat că pe site-ul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea au fost postate informații despre o procedură de achiziție publică pentru care ofertele urmau a fi depuse posibil în 24 sau 25 septembrie 2007, iar suma totală a lucrărilor ce urmau să fie licitate era undeva în jur de 35 miliarde lei vechi.

L-a sunat pe inculpatul M.I. și i-a spus că este interesat de sprijinul Ministrului Agriculturii în cadrul acestei licitații, știind că inspectoratele silvice se află în subordinea Ministerului Agriculturii.

Inculpatul M.I. i-a confirmat că într-adevăr așa stau lucrurile și că va discuta cu R.D.T. și despre această licitație, iar atunci când i-a dat plicul cu bani era interesat să fie sprijinit în legătură cu licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea care era de actualitate (filele 90-91 vol.3 dosar urmărire penală).

Este real că la urmărirea penală, în declarația dată la 2 octombrie 2007, inculpatul C.G. a precizat că suma de bani a dat-o ministrului Agriculturii, R.D.T., pentru ca acesta să-l sprijine în câștigarea de către fiul său a unei licitații organizată de Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Vâlcea pentru care depusese deja documentația necesară. În cuprinsul aceleiași declarații a arătat că, în perioada 24-30 septembrie 2007, fiul său a depus ofertele la Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Vâlcea pentru licitația ce urma a fi organizată, însă a aflat că s-a formulat o contestație de către o firmă participantă, despre aceasta vorbind telefonic cu inculpatul M.I., care din discuția purtată cu inculpatul R.D.T. aflase că lucrurile urmau să stagneze pentru 15 zile (fila 82 vol.3 dosar urmărire penală).

În declarația dată în cursul judecății, inculpatul C.G. a arătat că licitația urma să aibă loc în cca două săptămâni după momentul remiterii banilor (fila 150 vol.1 dosar instanță).

Deși aparent s-ar putea concluziona că este o neconcordanță în ceea ce privește scopul pentru care s-au remis inculpatului R.D.T. cei 15.000 euro, respectiv pentru a fi favorizată firma SC C.E. SRL la licitațiile organizate de D.A.D.R. Vâlcea, sau Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, probele administrate au dovedit că inculpatul C.G. urmărea în realitate câștigarea licitației organizată la I.T.R.S.V. Rm. Vâlcea.

Astfel, inculpatul C.G. a făcut referiri la licitația organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, aspect ce rezultă din menționarea datei la care s-au depus ofertele -25 septembrie 2007, valoarea totală a lucrărilor scoase la licitație - circa 35 miliarde lei vechi, existența contestației formulată de SC P.V. SRL Brăila.

În declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul C.G. a arătat că inculpatul M.I., după întâlnirea cu R.D.T., i-a comunicat că totul este în regulă, acesta a luat cei 15.000 euro, susținere menținută și cu ocazia audierii la cercetarea judecătorească (f.150, vol.l dosar instanță).

Martora C. (A.) F.A. s-a deplasat la București împreună cu inculpatul C.G. la data de 22 septembrie 2007 și arată că știa de la acesta că trebuia să-i dea un plic cu bani inculpatului R.D.T., prin intermediul inculpatului M.I., în schimbul unui sprijin din partea ministrului în cadrul unor licitații ce urmau să se desfășoare la Râmnicu Vîlcea.

Martora cunoaște despre predarea plicului cu bani de la inculpatul C.G., care i-a relatat acest lucru, fără însă a-i da detalii despre locul unde s-au întâlnit (f. 124-125 vol.3 dosar urmărire penală, f.155 vol.l dosar instanță).

Așa cum s-a arătat anterior, martorul C.G. Marin nu a înțeles să depună mărturie în fața instanței, însă la urmărirea penală a relatat că a luat la cunoștință de pe internet de licitația organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea, a optat pentru două dintre lucrări; respectiv „Cuculeanu 3” și „D.P.L.”, a achiziționat caietele de sarcini, iar la 25 septembrie 2007 s-a deplasat la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea unde a depus documentația.

Cu acel prilej a primit adresa din 25 septembrie 2008 prin care a fost înștiințat că procedura de atribuire a contractelor de lucrări în perimetrele de ameliorare din județele Olt și Dolj este suspendată de drept datorită unei contestații depusă la Consiliul National de Soluționare a Contestațiilor.

Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile inculpatului C.G. și cu procesele-verbale de redare a înregistrărilor telefonice și ambientale la care s-a făcut referire anterior, precum și cu înscrisurile aflate în voi.5 dosar urm.pen., referitoare la participarea SC C.E. SRL Certeze la licitația organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea, respectiv achiziționarea caietelor de sarcini, depunerea ofertelor, existența unei contestații depusă de o firmă participantă și suspendarea de drept a licitației.

Martorul B.C. a arătat, de asemenea, că termenul limită pentru depunerea ofertelor la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, era 25 septembrie 2007, peste 20 de societăți comerciale au achiziționat caietele de sarcini pentru cele cinci perimetre de ameliorare, iar la data de 24 septembrie 2007, SC PAD VERDE SRL a depus o contestație înregistrată la Consiliul Național de Soluționare a contestațiilor din 24 septembrie 2007, contestație despre care au fost înștiințate în scris toate societățile ce au achiziționat caietul de sarcini (f.146 -148 vol.3 dosar u.pen., fila152 -vol.1 dosar instanță).

În cauză au mai fost audiați martorii S.I. și Bădele Florel, declarațiile acestora făcând referire la participarea SC C.E. SRL la licitații organizate la nivelul Direcției Agricole și Dezvoltare Rurală Vâlcea și Deva (f.144-145, 149-151 vol.3 dosar u.p., f.153, 170 vol.l dosar instanță).

După începerea urmăririi penale față de C.G., la data de 3 octombrie 2007 acesta s-a întâlnit cu inculpatul M.I.I. în parcarea magazinului „P.” din Baia Mare unde a discutat despre câștigarea unei licitații la D.A.D.R.Vâlcea, inculpatul M.I.I. asigurându-l de sprijinul său pentru câștigarea altor licitații cu ajutorul ministrului Agriculturii său al unei alte persoane care urma să fie pusă într-o funcție de conducere.

«C.G.: Domnu' M.I., uite, am primit comunicarea asta prin fax pentru lucrarea aia de la Vâlcea. Vă mulțumim frumos, o. să știi că ne-o dat-o.

M.I.: [vorbește în același timp cu C.G. - n.n.]: Așa.! Da, e OK, da!

C.G.: No.

M.I.: No, bine, aia e gata, dă o. ce mai.? N-avem treabă!

C.G.: Da.

M.I.: Deci, aia prima la.[neinteligibil].da?

C.G. [vorbește în același timp cu M.I. - n.n.]: Ce vre. Da, prima, da, care a fost la licitație, da.

M.I.: Da.

C.G.: Aia, prima. A doua treabă cu astalaltă. oare cum o face? Ați vorbit de asta?

M.I.: Păi, sigur cam vorbit!

C.G.: Și?

M.I.: No, amu', omu' zice așa să îl las un pic în pace până te scapă de prostiile astea.

C.G.: Așa!

M.I. [oftează, apoi continuă - n.n.]: Și se teme să vorbească la telefon, știi? Acuma-s d-aia că…amu' ai văzut că tot îi… i-a urmărit pe o grămadă, știi?

C.G. [vorbește în același timp cu M.I.-n.n.] : Da,da,da…! Da, da…! Da, da, da, da…

M.I.: Na, și acuma eu am. Aștept să-l pună pe omu' meu, a zis că-l pune astăzi, mâine, ăla. Am eu unu' în. în. îl pune director adjunct într-o direcție, și atuncea eu pe ăla m-am gândit ur. să fac următoarea chestiune: să-l chem afară din minister, să-i dea o chestie scrisă, știi?

C.G. [vorbește în același timp cu M.I.- n.n. ]:Da, da, da!

M.I.: Să-l scot pe omu'. seara să ne vedem.

C.G. [vorbește în același timp cu M.I.- n.n.J: Da, da, da!

M.I.: Că nu poți, măi! Deci, am umblat și amu'. abia o dată am putut vorbi cu el, știi?

C.G.: Da! Da' cu.Da, da!

M.I.: Deci, măi, îi. îs pe cale de rezolvat! No.» (filele 382-383, vol.2 dosar urmărire penală).

În cadrul aceleiași întâlniri, inculpatul M.I.I. îl asigură pe C.G. că ministrul Agriculturii a fost mulțumit de banii primiți.

C.G.: A fost mulțumit, a fost mulțumit?

M.I.: Da, da, da.

C.G.: Da?

M.I.: E-n regulă! No, păi de ce.?

C.G.: No, bine!

M.I.: No, păi, asta-i gata, rezolvată, nici nu te mai necăji!

C.G.: Bun! Bine, atunci!

M.I.: Amu' ne concentrăm pe celelalte, măi!

C.G.: Da.

M.I.: Pe-asta mare.

C.G.: Așa. (filele 383-384 vol.2 dosar urm.pen.).

La data de 5 octombrie 2007, după ce inculpatul M.I.I. a fost citat la D.N.A., acesta a mers la domiciliul inculpatului C.G., situat în cartierul Firiza din Baia Mare și după ce i-a solicitat să închidă telefoanele mobile și să scoată din priză telefonul fix, l-a „instruit” în legătură cu ceea ce trebuia să declare referitor la remiterea bunurilor alimentare și a banilor.

«M.I.: Închide-ți telefoanele, tot!

C.G.: Închide, bată-le Dumnezeu! Dute, du-le afară!

M.I.: Hai, du-le de aicea!

C.G.:.[tușește - n.n.]. Du-le afară-n gută! Că.

M.I.: Și ăsta. ăsta, ăs. nu poate fi scos din priză?

C.G.: Ia scoate-l și pe ăla din priză, G., așa! Și a venit, mi-a venit o citație, o zis. Păi, când? Ce citație?

M.I.: Închide-l de tot, măi G., aruncă-l undeva!

C.G.: Închide-l, mă!

[În dialog intervine fiul lui C.G., C.G.M. -n.n.]

C.G.M.: Nu știu ce Dumnezeu nu se-nchide! Gata, bă!

C.G. [vorbește în același timp cu C.G.M. - n.n.]: Scoate-l, mă, afară, mă, cu totu, mă! Scoate-i.

M.I.: Du-l acolo, undeva, în capătul celălalt de casă!

C.G.: Du-l la. sc. scoate-l afară, așa! Și mi-a venit, amu' nu știu ce citație de la D.N.A., să sun marți pe la ora zece.

M.I.: Așa!

C.G.: Da' nu știu în ce treabă și ce Dumnezeu, înțelegi?

M.I.: Îți spune.[neinteligibil].

C.G.: Și zic, hai, să vorbesc cu.

M.I.: Ăla, vezi, are priză, ceva?

C.G.: Mda.

M.I.: Că amu' au fost oamenii pe la. p-aici, prin casă, știi?

C.G.: Mda.

M.I.: Scoate-l afară, trage de el! Vezi, că are o chestie! Bun!

M.I.: No, problema e-n felul următor, G.!

C.G.: Da.

M.I.: Ăștia au ascultat telefoanele lui R.D.T. și a Iu' nevastă-sa.

C.G.: Da.

M.I.: Și m-au chemat și pe mine…marți!

C.G.: 'Ai de mine și de.

M.I.: Înțelegi? Deci, lucrurile-s foarte grave!

C.G.: Oleu!

M.I.: No, acuma stai, liniștește-te, că și eu am avut așa o cădere la-nceput, cu.

C.G.: Bă, cu ăștia n-am avut în viața mea așa ceva. M.I.: Da.

C.G.: Am avut de-astealalte, cu din astea, da.

M.I.: Da. No lasă, că nu-i.Am terminat, problema-i să fim bărbați, no!

C.G.: Asta e, da!

M.I.: Deci.[își drege glasul - n.n.]. Îți dai seama că n-au nimic, decât niște chestii de telefoane! Eu, acuma, am pus pe cineva să vorbească cu un avocat, să vedem dacă astea-s probe, nu-s probe, că. C.G.: Că și noi am dat la avocatul nostru, în SATU MARE.:

M.I.: Da.

C.G.: A dat G. și se-nteresează.

M.I.: Deci, G., asta-i problema, au ascultat telefoanele și singurul loc unde ne pot prinde cu o ceva, este când eu am dat, eu am vorbit la Zalău cu el și i-am dat numărul firmei tale.

C.G.: Da, da.

M.I.: Numele, atunci e chestia singură.

C.G.: Da, da!

M.I.: Eu prin telefon nu vorbesc nimic, tu știi foarte bine!

C.G.: Da. .[tușește - n. n.].

M.I.: Și ți-am spus tot timpul: „G., nu vorbim nimic!”.

«M.I.: Acuma, deci noi trebuie să ne păzim pentru următoarea chestie, G.

C.G.: Da, da.

M.I.: Noi avem. Ce pot ei să aibă?

C.G.: Așa!

M.I.: Ei pot să aibă convorbirile telefonice.

C.G.: Da.

M.I.: În care o singură dată el m-a sunat și eu i-am spus numărul firmei și m-oi gândi eu ce să-i zic, de ce chestia asta.

C.G.: Așa!

M.I.: Tu, zici așa: „Domn'e, eu pe domnu' M.I. îl cunosc dinainte de a fi ministru.”

C.G.: Păi, și normal!

M.I.: Așa.

C.G.: Și l-a cunoscut socrul meu.

M.I.: „Socrii mei îs prieteni de familie cu ei, vin și lucră acolo.” Exact!

C.G. [vorbește în același timp cu M.I. - n. n.]: C-așa a și fost, că prin ei i-am cunoscut.

M.I.: „Ani de zile.”.

C.G.: Da.

M.I.: „Eu mă mai duc pe la el, îi mai duc cate o horincă, îi mai duc nu știu ce.” No, noi nu suntem prieteni de familie. „Amu m-am mutat și eu acolo, ne vizităm”, nu știu ce. Deci, așa facem, știi?

C.G.: Da. Da, da. Da, da, da, da.

M.I.: Eu zic așa: „Eu pe G. îl știu de nu știu ce. Apăi, pe R.D.T. îl știu că suntem prieteni de familie. Sigur că vorbesc cu el, sigur că discutăm politică, sigur că nu știu ce. „ Știi?

C.G.: Da. Da, da, da, da.

M.I.: Deci, asta-i problema! Nu-i de sărit în foc!

C.G.: Da, da.

M.I.: Așa, știi? „Domn'e eu am câștigat licitația. Eu de pe internet am luat”.

C.G.: Da.

M.I.: Tu așa zici.

C.G.: Da, da.

M.I.: „Domn'e, eu de internet, eu le iau de pe internet.

C.G.: De pe internet, și normal, păi ce eu nu le-am luat de pe. de pe perete!

M.I.: „Intru, intru pe internet, mă duc acolo și le pun și. păi, ei mă anunță acasă domnule”

C.G.: Da, da.

M.I.: „Uită-te aicea, m-au anunțat acasă!”

C.G.: Da, exact!

M.I.: Și-i arăți faxul! Știi?

C.G.: Nu că eu nu mă duc până.până ce avocatul care-i situația, că el știe că avocat, no.

M.I.: Da asta-i situația G. Deci, despre asta să te temi.» (filele 399-400, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul M.I.l. i-a cerut inculpatului C.G. ca în ipoteza în care va fi întrebat de produsele alimentare să declare că i-a dus niște țuică inculpatului R.D.T. și să nu facă referire la celelalte produse.

M.I.: Noi suntem bol.acesta.Tu cu R.D.T. nu-l cunoști…

C.G.: Da.

M.I.: Dacă. ce mai au ei, pot să aibă?Să zicem că ne-au văzut când ne-am dus cu mașina la ei acasă. Când zicem că ne-o. că dacă ei aduc chestia aia în discuție.

C.G.: Așa.

M.I.: Uite, cum spunem, spunem așa că tu ai făcut țuică anu' ăsta.

C.G.: Nu, da'. Da, da.

M.I.: Da? Ș-ai venit la mine…

C.G.: Da.

M.I.: Ș-ai zis: „Domn'e, am făcut niște țuică și uite, eu vreau să vă dau domnu’ M.I. și m-am gândit că poate și lui R.D.T. ar trebui că am bogătă p-acoIo.”

C.G.: Da, da.

M.I.: Ș-atunci eu. eu o să zic: „Am pus mâna pe telefon și am zis domn'e să-i ducem și la ăsta niște țuică.” Care-i baiu', înțelegi?

C.G.: Da, exact! Bine!

M.I.: Deci, asta numa'. numai țui. de țuică vorbim.

C.G.: Da, da, corect!

M.I.: Nu zici de alte.

C.G.: [vorbește în același timp cu M.I. - n.n.]: Da' eu înainte de a mere vreau să vin eu cu.

M.I.: Da' tu să vorbești cu avocatu'.

C.G.: Mai grăim, că vorbesc cu avocatu'.

M.I.: Așa.

C.G.: Da.

M.I.: Și-i spui că uite tu c-am așa știi că s-o întâmplat lucrurile.

M.I.: R.D.T. declară deja în ziarul de astăzi.

C.G.: Așa.

M.I.: Că telefoanele Iu nevastă-sa au fost ascultate. Da eu cu nevastă-sa n-am vorbit nimic.

C.G.: Da, da.

M.I.: De ăstea, știi?

C.G.: Da.

M.I.: Eu n-am făcut nimic, numa' am zis: „S.R. unde ești?” Știi?

C.G.: Da.

M.I.: „Că vreau să te văd!”

C.G.: Da, da.

M.I.: Înțelegi?

C.G.: Da, exact.

M.I.: N-are nicio chestie!

C.G.: Da, da, da.» (filele 400-401, vol.2 dosar urmărire penală).

În legătură cu remiterea sumei de 15.000 euro ministrului Agriculturii la data de 23 septembrie 2007, inculpatul M.I.I. îi explica inculpatului C.G. că atunci când a dat banii nu a vorbit nimic cu inculpatul R.D.T., i-a scris pe hârtie cât va primi pentru fiecare licitație, iar dacă va fi întrebat de procurori va spune că i-a dat niște hârtii cu privire la problemele din teritoriu.

«M.I.: Când eu i-am dat ăă… …[vorbește în șoaptă -n.n]. când am dat plicu’ cu banii atuncea…

C.G.: Plicu cu hanii, da.

M.I.: Așa. Deci, când eu i-am dat chestia asta. dacă era cineva în zonă.

C.G. [vorbește în același timp cu M.I. - n.n.]: Da' spusu-i-a.spusu-i-ați că-s cinșpe mii acolo, nu?

M.I.: Da taci, mă, nu mai vorbi de bani!

C.G.: Nu, nu, bine, bine!

M.I.: Da’ nu mai vorbi de cinșpe.

C.G.: Da, așa-i.

M.I.: Nu. i-am spus nimica! Eu i-am scris.

C.G.: Da șt.știa de bani?

M.I. [vorbește în același timp cu C.G.-n. n. ]: Eu nu vorbesc.

C.G.: Da, da, da.

M.I.: Da' sigur!

C.G. [vorbește în același timp cu M.I.-n.n.]: Bine, da, da.

M.I.: G., nu, eu.Eu am sc. Măi! Eu am pus o foaie pe masă. De-aia zic că n-au nimica.

C.G.: Da, da, da.

M.I.: Înțelegi?

C.G.: Corect, da.

M.I.: Și-am zis: „Mă, uite-te, mă!Tu pentru aia ai așa.”

C.G.: Da, da, da.

M.I.: „Înțelegi? Dacă ne faci aia, aia-i așa. și gata!” Și-am zis: „Cum să.? „ Păi -zice- când poți”! No, ș-apoi te-am sunat și-am zis: „Hai să.ăsta!” Știi?

C.G.: Da. Da, da.

M.I.: Deci, eu zic: „Dom'ne, ce? Eu i-am dat niște hârtii care. pentru că. am vrut să-l ajut să fie ministru, că uite, sunt niște probleme în teritoriu!” Înțelegi?

C.G.: Corect! Da, da, da.

M.I.: Deci nu-i. nu mai…

C.G. [vorbește în același timp cu M.I.-n.n.]: E corectă treaba!

M.I.: Deci ai înțeles!

C.G.: Am înțeles!

M.I.: Nu-i. ne… no!

C.G.: Da, da! Da!

M.I.: Asta-i toată treaba!» (filele 401-402 vol.2, dosar urmărire penală).

Instanța a reținut că procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale purtate la data de 5 octombrie 2007 între inculpații M.I. și C.G. se coroborează cu declarațiile inculpatului C.G., ale martorului C.G.M. și cu procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007.

Astfel, inculpatul C.G. arată că în data de 5 octombrie 2007 în jurul orei 20,00 M.I. a venit la domiciliul său din cartierul Firiza-Baia Mare și i-a spus că dacă va fi audiat de către procurorii de la Direcția Națională Anticorupție să nu spună nimic despre produsele alimentare pe care le-au dus la data de 13 septembrie 2007 la domiciliul lui R.D.T. și să vorbească doar despre niște țuică, explicându-i că telefoanele s-ar putea să fi fost interceptate, atât pentru el, cât și pentru R.D.T. Discutând despre întâlnirea din 23 septembrie 2007 când i-a dat plicul cu bani, l-a asigurat că este imposibil să existe vreo probă pentru că el nu a vorbit cu R.D.T. la masă, ci i-a scris pe o hârtie cât i se cuvine pentru fiecare licitație în parte.

În legătură cu plicul cu cei 15.000 euro, inculpatul M.I. l-a asigurat de asemenea că nu există vreo probă pe care să o dețină procurorii, interzicându-i să mai spună vreun cuvânt despre această sumă. La începutul întâlnirii, inculpatul M.I. l-a pus pe fiul său să scoată toate telefoanele fixe și mobile din acea cameră de teamă de a nu se înregistra ceea ce urma să-i spună (filele 91-92 vol.3 dosar urm.pen.).

Martorul C.G.M. a relatat în cursul urmăririi penale că în luna octombrie 2007, într-o seară inculpatul M.I. a venit la domiciliul tatălui său din Firiza, unde a stat aproximativ 20-30 minute și a discutat cu acesta în sufrageria locuinței, el participând numai la începutul acestei întâlniri.

„M.I. ne-a spus să închidem toate telefoanele mobile spunându-ne că e posibil să fie ascultate, iar eu și tatăl meu am procedat în consecință, după care tot M.I. ne-a pus să scot din priză și telefonul fix aflat în sufragerie. Eu am scos mufa de contact, după care am plecat în bucătărie”.

Martorul nu a participat la discuția dintre cei doi inculpați, însă potrivit susținerilor sale i s-a părut ciudat că M.I. i-a spus să închidă telefoanele fixe și mobile (f. 128-129 vol.3 dosar urmărire penală).

Din procesul-verbal încheiat la 23 septembrie 2007 aflat la filele 307-309 vol.2 dosar urmărire penală, a rezultat că, după ce s-a așezat la masă la ora 11,41, inculpatul R.D.T. a primit de la inculpatul M.I.I. o coală albă format A4 pe care a împăturit-o în patru, a scris cu mină de culoare albastră două cuvinte, iar sub acestea un șir de cifre, apoi a înmânat înscrisul inculpatului M.I.I. Acesta a scris mai multe mențiuni pe una din fețele nescrise ale colii de hârtie.

Rezultatele supravegherii operative au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007 și care, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., constituie mijloc de probă.

Se confirmă astfel susținerile inculpatului M.I.I. în sensul că nu a vorbit cu ministrul Agriculturii despre bani, ci i-a scris acestuia:

M.I.: Nu. i-am spus nimica! Eu i-am scris.

C.G.: Da' șt.știa de banii?

M.I. [vorbește în același timp cu C.G.-n. n. ]: Eu nu vorbesc.

În actul de sesizare s-a mai reținut că inculpatul C.G. a oferit, prin intermediul inculpatului M.I.I., un autoturism „A.” inculpatului R.D.T. în scopul cumpărării influenței acestuia, în sensul de a interveni pe lângă funcționarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câștigarea a două licitații de lucrări.

În sarcina inculpatului M.I.I. s-a reținut că acesta, cu scopul de a-l sprijini pe inculpatul C.G. în realizarea activităților infracționale, a acceptat și intermedierea ofertei legată de autoturismul de lux, A.”.

Inculpatul C.G. a declarat constant că i-a spus inculpatului M.I.I. că în ipoteza în care ministrul Agriculturii îl sprijină în câștigarea licitației de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Rm. Vâlcea este dispus să ofere acestuia și un autoturism marca A. pe care îl achiziționase contra sumei de 65.000 euro (f.60-96 vol.3 dosar u.p., f.149,151 vol.l dosar instanță).

S-a reținut că declarația inculpatului C.G. în acest sens se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din 23.09,2007, ora 13.00 purtate între C.G. și M.I.I.

«C.G.: Șefu', de le poate pe amândouă, spune-i că-i dăm ceva, o mașină puternică, îi amintești!

M.I.: Mâine îmi dă răspunsul, am plecat de acolo.! (fila 104, vol.2 dos. urm.pen.). La data de 3 octombrie 2007, în parcarea magazinului „P.” din Baia Mare, inculpatul C.G. reiterează oferta privind autoturismul:

«C.G. [vorbește în același timp cu M.I.- n.n.]: Bine, da' cu mașina cum rămâne? întreabă de mașină? Trebe' mașina?

M.I.: Na, n-am apucat să-i spun de asta!

C.G.: Nu, nu.!

M.I.: i-am zis: „Băi, fii atent! Există o chestie pregătită.” „Lasă-mă -zice - amu lasă-mă!”, zice.» (filele 383, 384, vol.2 dosar urmărire penală).

Din examinarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice și ambientale din 23 septembrie 2007 și 3 octombrie 2007 a rezultat că inculpatul M.I. nu a adus la cunoștința ministrului Agriculturii despre oferta inculpatului C.G. referitoare la autoturism, inculpatul M.I. relatându-i „Na, n-am apucat să-i spun de asta!”

Inculpatul M.I. a încercat să-i comunice Ministrului Agriculturii propunerea legată de autoturism, spunându-i acestuia că „există o chestie pregătită”, fără însă a-i oferi alte detalii, inculpatul R.D.T. refuzând o astfel de discuție „lasă-mă . amu' lasă-mă!”

În cazul infracțiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de cumpărare a influenței reală sau presupusă pe lângă un funcționar ce se realizează alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Atât promisiunea cât și oferirea, trebuie să ajungă la cunoștința funcționarului indiferent de modul cum se realizează aceasta.

Or, în speță, promisiunea inculpatului C.G. legată de autoturismul A. nu a ajuns la cunoștința ministrului Agriculturii, așa cum s-a arătat anterior, din mijloacele de probă analizate rezultând că inculpatul M.I. nu i-a relatat acestuia despre propunerea inculpatului C.G. în acest sens.

De altfel, chiar în rechizitoriu, făcându-se referire la aceleași mijloace de probă, procurorul reține că inculpatul M.I. a încercat să-i comunice inculpatului R.D.T. propunerea legată de autoturism.

Pentru aceste motive, prima instanță nu a reținut în încadrarea juridică a faptelor inculpaților C.G. și M.I. și actul material vizând promisiunea unui autoturism.

În cursul cercetării judecătorești s-a încuviințat inculpatului M.I. efectuarea unei expertize criminalistice a înregistrărilor audio și audio-video menționate la f.26-28 vol.2 dosar instanță cu următoarele obiective:

a) dacă suporturile ce conțin înregistrări și interceptări telefonice, audio și audio-video sunt originale;

b) dacă aceste suporturi sunt autentice, respectiv dacă:

- sunt realizate simultan cu evenimentele acustice conținute și nu reprezintă o copie;

- dacă nu conțin eventuale intervenții, ca ștersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere;

- au fost realizate cu echipamentul tehnic deținut de către unitatea care a efectuat interceptările și înregistrările audio și audio-video;

c) să se stabilească dacă vocile înregistrate și identificate de organele de anchetă ca aparținând inculpatului M.I. îi aparțin într-adevăr acestuia;

d) să se stabilească dacă în raport de caracteristicile vocii aparținând inculpatului M.I. și de mijloacele tehnice folosite, aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio-video speciale;

e) dacă interceptările și înregistrările telefonice, audio și audio-video au fost supuse unor operațiuni de prelucrare: inserări, intercalări cu/de pasaje, fragmente din interceptări și înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011 suporturile optice în litigiu ce conțin înregistrări și interceptări telefonice, audio și audio-video nu sunt originale, fără a exclude posibilitatea ca înregistrările examinate să fie fidele înregistrărilor originale.

Întrucât înregistrările examinate nu sunt originale rezultă că nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice și vizuale conținute.

În urma examinării înregistrărilor în litigiu cu sistemele și - echipamentele aflate în dotarea I.N.E.C. se concluzionează că „înregistrările audio și audio-video expertizate nu au suferit intervenții tehnice de natură să le modifice conținutul (ștergeri, inserări, etc.) cu atât mai puțin prin înserarea, intercalarea cu/ de pasaje, fragmente din interceptări și înregistrări neaflate la dosarul cauzei”.

Din cauza fragmentării înregistrării audio-video de pe suportul L20 ce este stocată într-un fișier denumit „supraveghere operativă întâlnire M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007”, nu s-a putut stabili dacă aceasta a suferit intervenții tehnice.

Faptul că înregistrările audio și audio-video examinate de expert nu au fost realizate simultan cu evenimentele conținute nu poate conduce la înlăturarea acestora din ansamblul materialului probator.

Această concluzie se impune întrucât fișierele create în condițiile de stocare digitală sunt transferate ulterior pe CD/DVD-uri, momentul inscripționării CD/DVD nefiind niciodată simultan cu momentul efectuării înregistrărilor, acestea fiind făcute inițial pe memoriile interne ale aparatelor utilizate.

Cum aparatele respective se utilizează pentru efectuarea mai multor înregistrări, iar în memoria acestora nu poate fi păstrat decât un număr limitat de înregistrări, conținutul se transferă pe un alt mediu de stocare (suport optic tip CD/DVD) fără a suferi modificări ale integrității, aspect confirmat și de expert în concluziile raportului de expertiză.

Referitor la înregistrarea audio-video ambientală stocată în fișierul denumit „supraveghere operativă întâlnire M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007”, în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică s-a arătat că această înregistrare nu are pe coloana sonoră convorbirea persoanelor supravegheate, ci sunete ce provin din spațiul în care s-a aflat operatorul la realizarea înregistrării, iar expertul susține că această înregistrare a fost oprită sau suspendată pentru intervale de timp necunoscute, motiv pentru care nu s-a putut stabili dacă a suferit intervenții tehnice.

Referitor la această înregistrare vizionată în ședință publică, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, inculpații M.I. și R.D.T. nu au contestat întâlnirea din 23 septembrie 2007 de pe terasa Restaurantului „R.T.”.

Pe de altă parte, din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică rezultă că pe suportul L19 se găsesc două înregistrări realizate în mediul ambiental, respectiv înregistrarea audio M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007 Falcon 0707 wav și înregistrarea audio M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007 microfon direcțional wav.

Expertul a susținut că sunt două înregistrări efectuate la mică distanță în spațiu, de ordinul a câțiva metri între cele două echipamente de înregistrare ale acelorași evenimente sonore. Prin examinarea auditivă a evenimentelor sonore conținute de ambele înregistrări, s-a constatat același avans de 2-3 secunde al indexului temporal la care apar acestea în înregistrarea MI 310 f.wav față de cel aferent acelorași evenimente în înregistrarea MI 310 m.wav. Rezultă că aceste înregistrări își susțin una alteia integritatea (f. 142 vol.2 dosar instanță).

Expertul a mai arătat că nu a identificat intervenții tehnice de natură să modifice conținutul înregistrărilor în litigiu aflate pe suportul L19.

În același raport de expertiză criminalistică s-au formulat următoarele concluzii cu privire la vocile înregistrate și identificate de organul de urmărire penală ca aparținând inculpatului M.I.I.:

- este o probabilitate foarte ridicată ca vocile din înregistrările MI 53 wav (convorbirea telefonică din 6 septembrie 2007, ora 19:53 între inculpații M.I.I. și C.G.); MI99 wav (convorbirea telefonică din 20 septembrie 2007 ora 20:41 între inculpații M.I.I. și R.D.T.), MI106 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 9:24 între inculpații M.I.I. și C.G. și MI113 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:33 între inculpații M.I.I. și C.G.) identificate de organele de urmărire penală ca aparținând inculpatului M.I.I. să îi aparțină acestuia;

- este o posibilitate ridicată ca vocea din înregistrarea MI 44 wav (convorbire telefonică din 5 septembrie 2007 ora 10:11 între inculpații C.G. și M.I.I.) identificată de organele de anchetă ca aparținând inculpatului M.I.I. să îi aparțină acestuia;

- este probabil ca vocile din următoarele înregistrări identificate de organele de urmărire penală ca aparținând inculpatului M.I.I. să îi aparțină acestuia - MI 101 wav (convorbire telefonică din 23 septembrie 2007 ora 10:44 între inculpații M.I.I. și R.D.T.), MI 109 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:23 între inculpații M.I.I. și C.G.) și MI 110 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:26 între inculpații M.I.I. și C.G.);

- nu se poate stabili o corespondență între vocea inculpatului M.I.I. și celelalte înregistrări din tabelul 4 respectiv MI 20 wav (convorbire telefonică din 2 august 2007 ora 9:59 între inculpații M.I.I. și C.G.), MI 49 wav (convorbire telefonică din 6 septembrie 2007 ora 19:12 între inculpații M.I.I. și C.G.), MI 93 wav (convorbire telefonică din 13 septembrie 2007 ora 10:59 între inculpatul M.I.I. și R.D.T. S.R.), MI 96 wav (convorbire telefonică din 13 septembrie 2007 ora 11:27 între inculpatul M.I.I. și R.D.T. S.R.), MI 105 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 9:03 între inculpații M.I.I. și C.G.), MI 112 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:28 între inculpații M.I.I. și C.G.), MI 382 wav (discuție în mediul ambiental din 3 octombrie 2007 ora 17:19 între inculpații C.G. și M.I.I.), MI 395 wav (convorbire în mediu ambiental din 5 octombrie 2007 ora 20:37 între inculpații M.I.I. și C.G.).

Potrivit raportului de expertiză, înregistrările pentru care nu au fost date valori în tabelul aflat la fila 23 din raport au fost considerate necorespunzătoare pentru recunoașterea automată a vorbitorului, datorită cantității reduse de voce netă, respectiv a raportului semnal/zgomot nesatisfăcător. La evaluarea acestor valori trebuie să se țină cont de faptul ca, din cauze obiective, eșantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I.I. au fost prelevate în condiții diferite de cele în pare a fost realizată fiecare înregistrare în litigiu și sunt necontemporane, fapt ce se reflectă în valorile scăzute determinate de metoda „pitch”. Efectul acestei situații asupra rezultatelor este reducerea valorilor P calculate.

În același raport de expertiză s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă în raport de caracteristicile vocii aparținând inculpatului M.I.I. și de mijloacele tehnice folosite, aceasta ar putea fi prelucrată cu softuri audio-video speciale.

În aprecierea concluziilor raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011 referitoare la identificarea vocii aparținând inculpatului M.I.I., Înalta Curte a avut în vedere că în prezent nu există metode standardizate sau validate științific pentru identificarea cu certitudine a persoanelor după voce și vorbire, valorile obținute de expert și expuse în tabelul nr. 4 din raport au fost influențate de împrejurarea că eșantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I.I. au fost prelevate în condiții diferite de cele în care s-au realizat înregistrările expertizate și nu sunt contemporane, iar înregistrările pentru care nu s-a obținut niciun rezultat prin metoda folosită de expert nu au fost corespunzătoare pentru recunoașterea automată a vorbitorului datorită cantității reduse de voce netă și a raportului semnal/zgomot nesatisfăcător.

Cu toate acestea, expertul a concluzionat că înregistrările audio și audio-video expertizate nu au suferit intervenții tehnice de natură să le modifice conținutul (ștergeri, înserări, etc.) cu atât mai puțin prin înserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări și înregistrări care nu se află la dosarul cauzei.

Pe de altă parte, instanța a analizat concluziile raportului de expertiză prin coroborare cu toate celelalte probe administrate și care au fost expuse în considerentele prezentei hotărâri.

S-a reținut că inculpatul C.G. nu a contestat înregistrările existente la dosarul cauzei, respectiv discuțiile telefonice sau în mediul ambiental purtate cu inculpatul M.I.

Referitor la înregistrarea discuției în mediul ambiental din 5 octombrie 2007 între inculpații C.G. și M.I. prin care acesta din urmă recunoaște practic faptele pentru care este acuzat, încercând să-l determine pe inculpatul C.G. să prezinte organelor de urmărire penală o altă situație decât cea reală, Înalta Curte a vizionat această înregistrare în ședință publică, constatând ex propriis sensibus că cele relatate de inculpatul M.I. corespund cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental aflat la filele 395-404 vol.2 dosar urmărire penală. De altfel, cu ocazia vizionării înregistrării, inculpatul M.I. nu a formulat nici un fel de obiecțiuni cu privire la conținutul acesteia.

Prin încheierea din 3 mai 2010 inculpatului M.I. i s-a încuviințat, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (3) C. proc. pen. și ale art. 1 din O.G. nr. 75/2000 participarea unui expert parte la efectuarea expertizei, în condițiile prevăzute de art. 7 din aceeași ordonanță.

Expertul recomandat de către inculpatul M.I. a comunicat instanței că nu i-au fost puse la dispoziție toate materialele expertizate sau duplicatele/clonele materialelor expertizate de către I.N.E.C. București, astfel că nu a avut posibilitatea să verifice, conform art. 7 din O.G. nr. 75/2000 și practicii C.E.D.O., materialul necesar pentru efectuarea expertizei și, implicit, întocmirea unui set complet de obiecțiuni la raportul de expertiză din 08 noiembrie 2011 al I.N.E.C. (filele 179-181 volumul 2 dosar instanță).

Contrar susținerilor expertului parte, Înalta Curte a constatat că inculpatului M.I. i-au fost puse la dispoziție copii ale înregistrărilor audio și audio-video existente la dosarul cauzei, între care se află și înregistrările supuse expertizării și, în consecință, expertul avea posibilitatea formulării unor concluzii cu privire la acestea (filele 155-158 volumul 2 dosar instanță).

De asemenea, expertului parte i-au fost puse la dispoziție și eșantioanele de voce prelevate de la inculpatul M.I. ce au fost folosite pentru comparație în expertiza efectuată în cauză (fila 165 volumul 2 dosar instanță).

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.G. de a remite la datele de 3 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007 ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului M.I. Ioan, produse alimentare în valoare de 1.500 RON și suma de 15.000 euro cu scopul cumpărării influenței acestuia în sensul de a interveni pe lângă funcționarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câștigarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, în forma continuată prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului M.I. Ioan de a-l sprijini pe inculpatul C.G. în realizarea acestei activități infracționale, mijlocindu-i relația cu inculpatul R.D.T. și ajutându-l în remiterea produselor alimentare și a sumei de 15.000 euro în scopul arătat anterior întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului R.D.T. care, în calitate de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a acceptat și primit la datele de 13 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007 produse alimentare în valoarea de 1.500 RON și suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-și exercita influența pe lângă funcționarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007, respectiv pentru perimetrele de ameliorare Dăneți 1 – Perdeaua Lată și Cuculeanu 3 întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptele, având o poziție sinceră atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată.

Declarațiile acestuia, prin care descrie în amănunt faptele, se coroborează cu declarațiile martorilor C. (A.) F.A., C.G.M., înregistrările audio și audio/video, precum și cu adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea referitoare la licitațiile organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007, la toate aceste probe făcându-se referire în expunerea situației de fapt.

Cu ocazia dezbaterilor, atât reprezentantul D.N.A., cât și inculpatul C.G., prin apărător, au solicitat reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Potrivit acestor dispoziții legale, persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența D.N.A., iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile în speță dispozițiile legale invocate întrucât inculpatul C.G. a denunțat și facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului M.I. și a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului în cauză.

Inculpatul C.G. a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., iar în subsidiar,reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat, conform art. 81 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, în alin. (2) al aceluiași articol enumerându-se criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.

În raport de aceste criterii, fapta inculpatului, astfel cum a fost prezentată anterior, nu doar că prezintă pericol social, dar prezintă un pericol ridicat, inculpatul cumpărând influența unui membru al Guvernului cu ajutorul unui fost ministru în scopul favorizării unei firme în cadrul procedurii de achiziție publică.

Din caracterizarea aflată la fila 183 volumul 1 dosar instanță rezultă că inculpatul C.G. este cunoscut cu o bună comportare în familie și societate, se bucură de respect și apreciere din partea consătenilor, este implicat în viața comunității locale. De asemenea, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, făcând o descriere amănunțită a modalității în care a comis faptele și a colaborat cu organele de urmărire penală.

Cu toate acestea, în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., datorită faptului că a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, urmărind câștigarea unei licitații în care era interesat altfel decât pe căile legale, prin cumpărarea influenței unui înalt funcționar guvernamental.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut însă în vedere toate aceste aspecte ce țin de persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârșite, aplicând inculpatului C.G. o pedeapsă orientată spre minimul special, cu reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În cazul acestui inculpat s-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni, Înalta Curte dispunând suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei, fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile art. 861 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 862 C. pen., a fost fixat un termen de încercare compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 863 C. pen.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul C.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Inculpatul R.D.T. nu a dat declarații în cursul urmăririi penale, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În cursul cercetării judecătorești a negat comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu cunoaște de ce au fost duse la domiciliul său produse alimentare de către inculpații M.I. și C.G., faptă despre care a luat la cunoștință după data de 10 octombrie 2007.

Pe data de 23 septembrie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul M.I. la o terasă din Piața Dorobanți din București și au avut numai discuții profesionale.

Inculpatul R.D.T. a arătat că „Nu am discutat despre licitații, despre C.G. și nu s-au făcut discuții cu privire la denunțător, la fiul acestuia care era administrator al unor firme din Certeze, la vreo instituție subordonată Ministerului Agriculturii care avea investiții scoase la licitație, nu s-a făcut referire la vreuna dintre instituțiile despre ca referire procurorul, nu s-a făcut referire la vreo funcție sau nume de funcționar din Ministerul Agriculturii sau din institutii subordonate, nu s-a făcut referire la denumirea vreunui perimetru de licitație, la suprafața scoasă la licitația acestuia, la valorile bugetate în lei sau euro, nu s-a făcut nici o referire la vreuna din chestiunile care fac obiectul dosarului. În timp ce ne aflam la masa de pe terasă, M.I. a pus pe unul dintre scaunele neocupate de la masă un corp care părea un dosar, un corp ce era de 4-5 ori mărimea palmei lui M.I. Acel corp l-am identificat și pe imaginile care au fost filmate de organele de supraveghere în momentul în care noi ne aflam la terasă. Am perceput chiar în momentul respectiv că era vorba despre un dosar mapă în care se aflau acte ce interesau finanțarea bisericilor greco-catolice din fondul de rezervă al Guvernului. Întrebat fiind despre discuția pe care a avut-o cu M.I. la masă, consemnată la fila 28/97 arăt că unde apare cuvântul banii, iar răspunsul domnului M.I. este Deci, în plic s-a făcut referire la banii pentru biserica greco-catolică.”

Dosarul despre care a afirmat că inculpatul M.I. l-a lăsat pe scaunul aflat în preajma mesei de pe terasă I-a ridicat și l-a dus la minister, dosar în care erau solicitări de sprijin financiar pentru biserici.

Inculpatul R.D.T. a mai arătat că nu a căutat și nu a găsit în dosarul pe care i l-a dat M.I. bani (filele 103-105 volumul 1 dosar instanță).

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul R.D.T. a solicitat achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus asupra imobilului situat în Baia Mare, Bulevardul Republicii nr. 18/9, județul Maramureș.

Cu privire la acceptarea produselor alimentare, inculpatul R.D.T. a arătat că aceste produse au fost duse la domiciliul său fără știința și participarea sa, a aflat despre această activitate a inculpaților abia la 10 octombrie 2007, când a fost făcută publică și din discuțiile cu soția sa.

Referitor la primirea sumei de 15.000 euro, s-a susținut că nu există probe care să dovedească că a acceptat și primit acești bani în scopul reținut prin rechizitoriu. Înregistrarea ambientală audio-video din 23 septembrie 2007, pe care își întemeiază în principal parchetul acuzarea este ilegală, neputând fi folosită în procesul penal, întrucât a fost obținută cu încălcarea dispozițiilor art. 911 C. proc. pen. raportat la art. 28 și art. 53 din Constituție, anterior începerii urmăririi penale.

S-a mai arătat că nelegalitatea mijloacelor de probă reprezentate de înregistrările video și audio trebuie privită și prin prisma încălcării dispozițiilor art. 912 alin. (3), art. 913 alin. (3), art. 914 și art. 915 C. proc. pen., care reglementează modalitatea de prezentare la instanță a acestor înregistrări de către organele de urmărire penală. Aceste texte legale nu prevăd posibilitatea/obligativitatea prezentării instanței a unui colaj din înregistrările audio-video efectuate, a unei sinteze sau a unor părți reprezentative din aceste înregistrări, ci dimpotrivă procurorul prezintă instanței de judecată suportul pe care sunt fixate înregistrările și interceptările.

În cauză, a susținut apărarea, toate înregistrările audio și video au suferit modificări, fiind realizate sinteze și mixaje ale acestora de către parchet, fapt ce atrage imposibilitatea utilizării lor ca mijloace de probă în procesul penal.

Înlăturarea acestor înregistrări audio-video se impune și pentru motivul că ele au fost făcute publice prin intermediul mass-media, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea principiului prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 52 C. proc. pen.

De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, înregistrările expertizate nu sunt autentice, nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice și vizuale conținute, astfel că aceste mijloace de probă nu pot fî folosite ca probe în procesul penal.

Apărarea a mai susținut că și în ipoteza în care s-ar ignora caracterul nelegal al probelor, constând în înregistrările audio-video analizate, din conținutul lor nu rezultă că inculpatul R.D.T. ar fi primit la 23 septembrie 2007 suma de 15.000 euro, în nici o înregistrare nu apare plicul respectiv și faptul înmânării acestuia de către inculpatul M.I.

Inculpatul a arătat că nici din declarațiile martorilor audiați nu rezultă că ar fi pretins sau primit bani sau alte foloase, prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a interveni și exercita influență asupra unor funcționari ai Inspectoratului, Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, declarațiile inculpatului C.G. sunt contradictorii în ceea ce privește licitațiile pentru câștigarea cărora s-au remis banii, Direcția de Agricultură și Dezvoltare Rurală și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea fiind instituții diferite. Concluzionând, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. referitoare la inexistența faptei, motiv pentru care se solicită achitarea și înlăturarea măsurii sechestrului asigurător.

Inculpatul M.I. nu a recunoscut fapta, a dat declarații pe parcursul procesului penal numai cu ocazia soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive de către Tribunalul București și Curtea de Apel București, la procuror și în fața instanței prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul a arătat că s-a întâlnit în repetate rânduri cu inculpatul R.D.T. cu care se afla în relații de prietenie, nu își poate aminti cum s-a desfășurat fiecare întâlnire și nu a promis inculpatului C.G. că îl va sprijini să câștige licitațiile prin intermediul ministrului Agriculturii (filele 175-176 volumul 3 dosar urmărire penală). Împreună cu inculpatul C.G. s-a deplasat la locuința inculpatului R.D.T. și a lăsat mai multe produse alimentare, produse care de fapt îi erau destinate lui, însă C. a insistat ca o parte dintre acestea să-i fie date ministrului Agriculturii. Mai arată inculpatul că s-a întâlnit cu R.D.T. la o terasă, în Dorobanți, unde i-a înmânat un dosar de la Biserica Greco-Catolică din Baia Mare și nu i-a dat acestuia suma de 15.000 euro.

Totodată, în aceeași declarație, inculpatul M.I. a mai susținut că a discutat cu C.G. despre licitațiile la care urma să participe, însă nu l-a ajutat în nici un mod (filele 184-185 volumul 3 dosar urmărire penală).

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul M.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, iar pentru inculpatul C.G. din infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că, în ipoteza în care promisiunea sau oferirea de bani, daruri sau alte foloase este urmată de primirea banilor sau acceptarea promisiunilor, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. datorită faptului că între conținuturile alternative există o legătură naturală, acestea fiind momente intermediare, fiecare reprezentând trepte deosebite de înfăptuire a aceleiași finalități, alcătuind laolaltă o unitate naturală a infracțiunii.

Inculpatul M.I. a mai solicitat înlăturarea din procesul penal a mijloacelor de probă obținute în mod ilegal.

S-a susținut și de către inculpatul M.I. că înregistrările și interceptările audio și audio-video, făcute publice prin intermediul mass-media, în cursul urmăririi penale, aduc atingere dreptului la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție și, ca atare, nu pot fi folosite în procesul penal.

Pe de altă parte, suporturile optice ce conțin înregistrări și interceptări telefonice, audio și video nu sunt originale, expertul concluzionând că nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice și vizuale conținute și, în consecință, nu pot fi folosite ca probă în procesul penal.

Inculpatul M.I.I. a mai arătat că interceptările și înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental la datele de 23 septembrie 2007, ora 12:10, 03 octombrie 2007, ora 17:19 și 05 octombrie 2007, ora 20:37 contravin prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen. deoarece au fost purtate la îndemnul organului de urmărire penală, inculpatul C.G. comportându-se ca un veritabil agent provocator în scopul obținerii de probe.

Mai mult, aceste interceptări au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 912 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că procurorul procedează personal la interceptările și înregistrările prevăzute în acest articol sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. în speță însă interceptările în mediul ambiental nu au fost efectuate de către procuror sau de către organul de urmărire penală, ci de către o parte, respectiv inculpatul C.G.

Pe fondul cauzei, inculpatul M.I.I. a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată mai există și, pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa.

Astfel, din nicio probă a dosarului, nu rezultă că produsele alimentare ar fi fost remise la data de 13 septembrie 2007, în schimbul unei influențe pe care inculpatul R.D.T. ar fi urmat să o trafice în folosul inculpatului C.G.,

Referitor la întâlnirea cu fostul ministru al Agriculturii din data de 23 septembrie 2007, de la terasa Restaurantului „R.T.”, în cadrul căreia se presupune că i-ar fi dat acestuia un plic cu suma de 15.000 euro din partea inculpatului C.G., se arată că nu există niciun mijloc de probă din care să reiasă această stare de fapt reținută în actul de sesizare.

Singurele mijloace de probă directe care să reflecte aspecte legate de această întâlnire le reprezintă interceptările efectuate în mediu ambiental, realizate cu trei mijloace tehnice diferite, or cu privire la toate aceste interceptări și înregistrări în mediu ambiental expertiza criminalistică efectuată în cauză a stabilit că nu există nicio corespondență între vocea inculpatului M.I.I. și vocea ce a fost atribuită ca fiind a sa de către organele de urmărire penală.

De asemenea, în ceea ce privește convorbirile relevante ale cauzei, expertul a concluzionat că nu se poate stabili o corespondență între vocea inculpatului M.I. și vocea atribuită de către organele de urmărire penală ca aparținând acestuia.

Înalta Curte a constatat că apărările formulate de inculpații R.D.T. și M.I. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Este de necontestat că la data de 13 septembrie 2007, inculpații M.I. și C.G. au dus la domiciliul inculpatului R.D.T. produse alimentare, probele administrate demonstrând fără echivoc acest fapt.

Într-adevăr, din nicio probă nu rezultă că inculpatul R.D.T. a pretins aceste produse sau că la data de 13 septembrie 2007 a cunoscut faptul că ceilalți doi inculpați aduc respectivele produse la domiciliul său din Baia Mare.

Din discuțiile purtate cu inculpatul M.I. la data de 23 septembrie 2007, la terasa Restaurantului „R.T.”, inculpatul R.D.T. a înțeles că acesta urmărea să-l sprijine pe C.G. în câștigarea celor două licitații de la Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, prin cumpărarea influenței sale.

Potrivit declarațiilor martorei K.E., produsele respective au fost consumate de către familia R.D.T., fapt ce demonstrează că inculpatul a acceptat în mod tacit primirea acestora (filele 152-154 volumul 3 dosar urmărire penală, fila 184 volumul 1 dosar instanță).

De altfel, nici nu s-ar explica de ce inculpatul C.G. a dus acele produse la domiciliul unei persoane pe care nu o cunoștea, dacă nu ar fi fost interesat de sprijinul ministrului Agriculturii în câștigarea licitațiilor de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

În ceea ce privește scopul pentru care au fost remise produsele respective, din declarațiile constante ale inculpatului C.G. rezultă cu certitudine că acestea au fost date pentru ca firma SC C.E. SRL să fie favorizată în câștigarea celor două licitații.

Inculpatul C.G. arată că „Am procedat astfel la îndemnurile inculpatului M.I., care mi-a spus că în acest mod ne facem o intrare la ministrul Agriculturii pentru a ne sprijini în câștigarea unor licitații” (fila 93 vol. 3, dosar urmărire penală).

Aceeași declarație este menținută de către inculpat și cu ocazia cercetării judecătorești (filele 149-150 vol.1 dosar urm pen.).

Referitor la împrejurarea că interceptările și înregistrările audio și audio-video s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale, Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 911 C. proc. pen. nu au fost declarate neconstituționale.

Chiar în cauza de față s-a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 911 C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 2 art. 21 alin. (3) din Constituție, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a respins excepția de neconstituțonalitate.

S-a reținut că din examinarea textului de lege invocat rezultă că interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu.

Potrivit art. 914 și 915 C. proc. pen. condițiile de autorizare, de înregistrare și de certificare se aplică și în cazul înregistrărilor în mediul ambiental și înregistrărilor de imagini, cu excepția redării în formă scrisă pentru acestea din urmă.

Înalta Curte a reținut că emiterea autorizației cerută de dispozițiile art. 911 C. proc. pen. nu este condiționată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbește despre „pregătirea unei infracțiuni”, putând fi emisă deci înainte de săvârșirea acesteia, când practic nu există urmărire penală începută.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanța competentă (filele 8-19, 61-93 volumul 2 dosar urmărire penală).

De asemenea, convorbirile interceptate și înregistrate au fost redate integral în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, la aceste procese-verbale fiind atașate copii ale suporturilor ce conțin înregistrarea convorbirilor și care au fost înaintate instanței conform art. 913 C. proc. pen.

Referitor la înregistrările audio-video, inculpații R.D.T. și M.I.I. au susținut că acestea au suferit modificări, fiind realizate sinteze și mixaje ale acestora de către parchet și, potrivit expertizei criminalistice, nu sunt autentice.

Curtea a analizat anterior concluziile expertizei criminalistice efectuată în cauză, iar faptul că aceste înregistrări nu sunt autentice întrucât nu au fost realizate simultan cu evenimentele conținute nu poate duce la înlăturarea lor din materialul probator pentru considerentele deja arătate.

Pe de altă parte, este de menționat și aici că expertul a concluzionat în sensul că înregistrările audio și audio-video expertizate nu au suferit intervenții tehnice de natură să le modifice conținutul (ștergeri, inserări etc), cu atât mai puțin prin inserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări și înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Inculpatul M.I. a susținut că înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 23 septembrie 2007, ora 12:10, 3 octombrie 2007, ora 17:19 și 5 octombrie 2007, ora 20:37 contravine dispozițiilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., convorbirile au fost purtate la îndemnul organului de urmărire penală, iar inculpatul C.G. a acționat ca un agent provocator.

De asemenea, aceste înregistrări au fost efectuate cu încălcarea dispozițiilor art. 912 alin. (1) C. proc. pen.

Înregistrările audio-video din 23 septembrie 2007 s-au efectuat în baza ordonanței provizorii și a autorizației nr. 16 din 23 septembrie 2007 emise de Direcția Națională Anticorupție (filele 75-76 vol.2 dosar urm.pen.).

Ordonanța provizorie a fost confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 19 din 25 septembrie 2007, în conformitate cu disp. art. 912 alin. (3) C. proc. pen. (filele 81-83 vol.2 dosar urm.pen.).

Convorbirile din mediul ambiental purtate între inculpații M.I. și C.G. la datele de 3 octombrie 2007 și 5 octombrie 2007 s-au efectuat în baza autorizației nr. 29 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectându-se condițiile de legalitate cerute de dispozițiile art. 911 - 913 C. proc. pen. (filele 88-92 vol.2 dosar urm.pen.).

În ipoteza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 916 alin. (2) C. proc. pen., înregistrările fiind realizate cu aparatura pusă la dispoziție de către organele de urmărire penală.

Chiar dacă inculpatul C.G., după comiterea faptei a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală și să poarte tehnică corporală pentru realizarea înregistrărilor ambientale audio și video nu se poate reține ca acesta a acționat ca un agent provocator.

Pentru a fi în prezența unei provocări este necesar, pe de o parte, ca aceasta să fie anterioară comiterii infracțiunii, iar pe de altă parte, trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă și imediată între actul provocator și infracțiunea săvârșită.

Înregistrarea convorbirilor ambientale din 3 octombrie 2007 și 5 octombrie 2007 cu ajutorul inculpatului C.G. care a fost de acord să poarte tehnică corporală nu contravine dispozițiilor art. 68 C. proc. pen., realizându-se ulterior comiterii faptelor de către inculpați.

Astfel, organele de urmărire penală s-au mărginit a examina într-o manieră pasivă activitatea infracțională a celor trei inculpați, fără a exercita vreo influență de natură a instiga la comiterea infracțiunilor.

În apărarea sa, inculpatul M.I. a mai susținut că în ceea ce privește convorbirile relevante ale cauzei, expertul a concluzionat că nu există corespondență între vocea inculpatului M.I. și vocea atribuită de organele de urmărire penală ca aparținând acestuia.

Curtea a analizat pe larg raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, inclusiv concluziile referitoare la obiectivul privind identificarea persoanei după voce și vorbire și constată că și aceste apărări ale inculpatului sunt nefondate.

Valorile obținute de expert au fost influențate de faptul că eșantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I. au fost prelevate în condiții diferite: de cele în care s-au realizat înregistrările și nu sunt contemporane, iar pe de altă parte, anumite înregistrări nu au fost corespunzătoare pentru recunoașterea automată a vorbitorului datorită cantității reduse de voce netă și a raportului semnal/zgomot nesatisfacător.

S-a mai solicitat înlăturarea înregistrărilor audio și audio-video și pentru motivul că ele au fost făcute publice prin intermediul mass-media.

Într-adevăr, aducerea la cunoștința publicului în timpul urmăririi penale a unor înregistrări audio și audio-video privind faptele ce se rețin în sarcina inculpaților creează aparența unei atingeri aduse dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această împrejurare însă nu poate conduce la înlăturarea înregistrărilor audio-video din materialul probator, din moment ce au fost respectate condițiile de legalitate pentru obținerea lor, condiții prevăzute de art. 911-art. 915 C. proc. pen., iar stabilirea vinovăției inculpaților nu s-a întemeiat exclusiv pe aceste înregistrări, ci pe coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză.

Inculpații R.D.T. și M.I.I. au mai susținut că din nicio probă a dosarului nu rezultă că s-ar fi remis la data de 23 septembrie 2007 un plic cu suma de 15.000 euro în scopul arătat în actul de sesizare, întrucât din înregistrările prezentate instanței nu reiese existența plicului în materialitatea sa și faptul înmânării acestuia inculpatului R.D.T.

Probele care dovedesc primirea sumei de 15.000 euro de către inculpatul R.D.T. au fost analizate pe larg la expunerea situației de fapt.

Chiar dacă în înregistrarea audio-video din 23 septembrie 2007, realizată la terasa Restaurantului „R.T.” nu se vizualizează plicul cu bani în materialitatea sa, aceasta nu înseamnă că inculpatul R.D.T. nu l-a primit, având în vedere comportamentul specific al persoanelor care săvârșesc astfel de infracțiuni, măsurile de precauție pe care și le iau inculpații, prudența manifestată de inculpatul M.I.I. la întâlnirea cu R.D.T., aspect ce rezultă din discuția purtată de aceștia în momentul în care s-au întâlnit și ulterior:

«R.D.T.: Acum, adu-le să facem prima lectură la .

M.I.: Da. Măi oamenii ăștia care au stat…

R.D.T.: Băi nu arunca hârtia!

M.I.: Nu arunc! Oamenii ăștia care stau…

M.I.: Oamenii ăștia care stau la.lângă masă la noi au venit după ce am venit eu, știi, de-aia mă tot. ă .

R.D.T.: Îhî.» (filele 313, 314, vol.2 dosar urmărire penală).

Trebuie menționat că, așa cum s-a reținut anterior, în înregistrarea video a întâlnirii inculpatului C.G. cu inculpatul M.I.I. din 23 septembrie 2007, pe strada Radu Beller, vizionată în ședință publică, se observă cum inculpatul C.G. a scos din geantă un plic, pe care l-a dat inculpatului M.I.I.

Același aspect se reține și în nota de supraveghere operativă aflată la filele 364-367 vol.2 dosar urmărire penală.

Nu poate fi reținută apărarea inculpatului R.D.T. în sensul că inculpatul M.I.I. i-a dat un dosar ce privea finanțarea unor biserici, față de împrejurarea că acest lucru s-a realizat numai după întâlnirea inculpatului M.I. cu C.G., dosar ce a fost remis de către acesta din urmă inculpatului M.I.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților M.I. și C.G., Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Infracțiunea de cumpărare de influență se consumă în momentul în care autorul promite, oferă sau dă bani, daruri sau alte foloase direct sau indirect celui care are influență sau lasă să se creadă că are influență pe lângă un funcționar.

În ipoteza în care autorul după promisiune, oferă sau dă banii, darurile ori alte foloase suntem în prezența unei unități naturale de infracțiune.

Infracțiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 poate avea însă și forma continuată atunci când elementul material al laturii obiective se săvârșește prin acțiuni repetate în baza aceleiași hotărâri, cum este cazul în speță.

Astfel, din probele administrate a rezultat că, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul C.G. a remis ministrului Agriculturii, cu ajutorul și prin intermediul inculpatului M.I., la datele de 13 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007, produse alimentare și suma de 15.000 de euro.

Este de observat că nu suntem în ipoteza prezentată de inculpatul M.I., respectiv în prezența unei promisiuni adusă la cunoștința inculpatului R.D.T. prin intermediul său, urmată de oferirea de bani, daruri sau alte foloase pentru a exista o unitate naturală de infracțiune.

Susținerile inculpaților R.D.T. și M.I. sunt infirmate de probele administrate în cauză expuse pe larg în analiza situației de fapt și care dovedesc că aceștia au săvârșit infracțiunile de trafic de influență și complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților R.D.T. și M.I., Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, relațiile sociale lezate, activitatea infracțională a inculpaților afectând credibilitatea instituțiilor statului și conducând la ideea satisfacerii unor interese personale altfel decât pe căile legale.

Instanța mai are în vedere că la data respectivă inculpatul R.D.T. avea calitatea de membru al Guvernului, fiind ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, calitate în care a lăsat să se înțeleagă faptul că își va exercita puterea de influență asupra funcționarilor din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în timp ce inculpatul M.I. a deținut această funcție în perioada 1997-2000.

De asemenea, instanța a ținut seama de cuantumul sumei de bani ce a făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților, precum și de împrejurarea că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, aplicând celor doi inculpați pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.D.T., întrucât acesta avea calitatea de membru al Guvernului României, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la punerea acestuia sub învinuire, respectiv dispozițiile art. 109 alin. (2) din Constituția României și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială (filele 104-111, 123, 197, 199 vol.3 dosar urm. pen.).

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.D.T. a sumelor de 15.000 de euro și 1.500 lei și a fost obligat inculpatul la plata acestor sume către stat.

În cursul urmăririi penale s-a dispus prin Ordonanța din 10 martie 2008 luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea unui sechestru asupra imobilului situat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 18/9, județul Maramureș, imobil ce aparține inculpatului R.D.T.

Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Maramureș a emis încheierea din 2 aprilie 2008 prin care a admis cererea Direcției Naționale Anticorupție și a notat sechestrul asigurător pentru suma de 15.000 de euro și 1.500 lei (filele 298, 299, 310-314 vol.3 dosar urm.pen.).

Înalta Curte a menținut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând inculpatului R.D.T., situat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 18/9, județul Maramureș.

Prin încheierea din 13 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat față de inculpatul M.I. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., măsură menținută de prima instanță.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță, au declarat, în termen legal, recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, recurentul inculpat C.G. și recurenții intimați inculpați M.I. și R.D.T.

Reprezentantul Ministerului Public - D.N.A., prin recursul declarat, a solicitat casarea sentinței penale atacate, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 172,17 C. proc. pen., invocând:

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților M.I. și R.D.T., având în vedere infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 și un regim sancționator sever, calitatea acestora, faptul că, potrivit fișei de cazier a inculpatului M.I., acesta a mai fost cercetat pentru infracțiuni de corupție, iar pe parcursul acestui dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză.

- aplicarea pedepsei complementare, în conformitate cu art. 65 raportat la art. 64 lit. a), b), c) C. pen., față de calitatea inculpatului R.D.T.;

- reținerea în încadrarea juridică a faptelor privindu-l pe inculpatul M.I., și a actului material vizând promisiunea oferirii unui autoturism de lux A., întrucât din convorbirea telefonică din 23 septembrie 2007 rezultă că inculpatul C.G. i-a comunicat inculpatului M.I. că îi oferă Ministrului Agriculturii și o mașină puternică dacă îi rezolva ambele licitații de la Inspectoratele Teritoriale. În declarațiile date ulterior de inculpatul C.G., pe parcursul procesului penal,acesta a recunoscut oferta, precizând că era vorba de un autoturism A. pe care era dispus să îl dea inculpatului R.D.T., dacă acesta i-ar fi rezolvat problemele legate de cele două licitații, autoturismul urmând a fi dat prin intermediul inculpatului M.I., care a acceptat această tranzacție. Acest aspect a fost recunoscut, în înregistrarea ambientală din 3 octombrie 2007, inculpatul C.G. reiterând oferta legată de autoturism, inculpatul M.I., precizând că a transmis mai departe oferta, dar trebuie să mai aștepte. Rezultă că, inculpatul M.I., pe lângă sprijinul oferit inculpatului C.G., în remiterea sumelor de bani și a produselor inculpatului R.D.T., a acceptat și intermedierea ofertei legate de autoturism, acesta acționând în baza unei unice rezoluții infracționale.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 3856 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând în fond, majorarea pedepselor aplicate inculpaților R.D.T. și M.I., iar pentru primul și aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) - art. 65 C. pen. și reținerea în încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.I. și a actului material vizând promisiunea unui autoturism.

Cu privire la măsura interdicției, a măsurii preventive dispusă de prima instanță, reprezentantul Ministerului Public, a solicitat să se mențină până la pronunțarea hotărârii definitive.

Recurentul inculpat C.G. a solicitat:

- stabilirea unui cuantum al cheltuielilor judiciare proporționale în raport cu contribuția lui la această cauză, în condițiile în care nu a solicitat efectuarea vreunei expertize;

-achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., avându-se în vedere două etape: prima anterioară săvârșirii faptei, în care inculpatul se conformează unei curtoazii balcanice, acceptând să ofere produse alimentare și se circumscrie acesteia; a doua, privind conduita sa ulterioară, participația extraordinară evidențiată corespunzător și în rechizitoriu, în care se menționează că recurentul inculpat C.G. a avut curajul să participe la lămurirea ulterioară a situației, iar cu privire la discuția cu recurentul inculpat M.I., în care acesta i-ar fi sugerat ce să declare, este o discuție înregistrată în mediul ambiental chiar de către recurentul inculpat C.G., aceasta denotând un regret care poate califica fapta ca lipsită de pericol social, date ce impun reținerea prevederilor art. 74 lit. b) C. pen.

- în subsidiar, a invocat greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicită coborârea cuantumului acesteia și executarea în condițiile art. 81 C. pen., avându-se în vedere că s-au reținut și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Recurentul intimat inculpat R.D.T. a solicitat:

- achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt, referitor la predarea bunurilor alimentare, întrucât chiar din proba cu interceptări rezultă cu claritate că nu cunoștea că urma să le primească, scopul predării lor, cine și în ce scop urma să îl însoțească pe inculpatul M.I. Practic, a crezut că este o vizită de curtoazie, a unui prieten de o viață, apărând neverosimilă săvârșirea acestei infracțiuni de corupție prin trucarea licitației pentru bunuri alimentare de care nu avea nevoie.

În ce privește primirea sumei de bani, a solicitat să se țină cont de contradicțiile existente în procesele-verbale ale echipei de supraveghere la discuția inculpaților, în care în permanență se face referire la o mapă subțire cu acte, pentru ca, ulterior, fără vreo justificare, în rechizitoriu și la instanță să apară o mapă și un plic voluminos a cărei apariție nu se poate explica. Sub acest aspect, acele înregistrări nu relevă predarea acestui obiect și, de altfel, nici instanța nu îl reține cert, încercând să motiveze pe atitudinea celor doi inculpați în timpul întâlnirii, fără referire la plic și fără o explicație sau motivare de ce organele de urmărire penală nu au intervenit pentru prinderea în flagrant la momentul predării plicului cu bani.

A solicitat să se țină seama că nu există nicio dovadă că promisiunea oferirii unui autoturism de lux a ajuns la cunoștința inculpatului.

- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii privind convorbirile ambientale, fiind încălcate dispozițiile art. 911 și următoarele C. proc. pen., în sensul că la dosar există prelevate și administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale. Acestea s-au făcut în mod nelegal, în faza actelor premergătoare, nesocotindu-se decizia nr. 262/2009 a Curții Constituționale, care a stabilit că nu se pot efectua în afara procesului penal.

- în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reținerea circumstanțelor atenuante sau executarea pedepsei în condițiile art. 861 C. pen. și o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Recurent intimat inculpat M.I. a solicitat, în baza dispozițiilor art. 3856 alin. (3) raportat la art. 38510 alin. (3), art. 3859 pct. 172, 18 și 12, art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia, în totalitate, casarea sentinței penale atacate în integralitate numai în ce îl privește și, rejudecând:

- achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru primul act material - a motivat că pentru remiterea de bunuri alimentare instanța a avut exclusiv în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului C.G., care era direct interesat în cauză, instanța reținând că „ar fi căzut de acord” cu inculpatul M.I., iar nu că a „căzut de acord”, pentru că nu a existat nicio înțelegere. Cât privește mijlocul folosit, reprezentat de bunuri alimentare nu poate duce la cumpărarea influenței, fapta fiind putativă.

- achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) din același cod, pentru al doilea act material, susținând că lipsesc două elemente constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă și subiectivă, care nu se înscriu în actele materiale cerute expres de textul de lege. A arătat că mijloacele de probă prin care instanțele îl rețin sunt contradictorii, confuze și au fost difuzate prin mass - media, motiv pentru care solicită înlăturarea lor în totalitate. Sub acest aspect, declarațiile denunțătorului și ale soției sale nu au relevanță probatorie, fiind interesat în cauză întrucât avea alte cauze pentru care era cercetat- aspect neverificat de instanță- astfel că dubiile sunt foarte mari, iar, pe de altă parte, doar aceste declarații nu pot sta la baza stabilirii situației de fapt, întrucât sunt subiective.

A solicitat să se aibă în vedere declarația menajerei inculpatului R.D.T., cu privire la momentul în care inculpatul C. a adus bunurile alimentare, pe care le-a lăsat la ușa locuinței din Baia Mare.

Având în vedere că rezultă expres din motivarea primei instanțe că exclusiv din declarațiile denunțătorului C.G. rezultă că inculpatul M.I. l-a sprijinit pe denunțător în realizarea activității infracționale a acestuia, mijlocind relația cu R.D.T., a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Instanța a reținut în probatoriu că la data de 22 septembrie 2007, la domiciliul inculpatului C.G. din Baia Mare, acesta a pregătit un plic alb cu 15.000 euro și că banii nu au fost numărați, acest aspect fiind dovedit de declarațiile denunțătorului și ale soției sale. Ulterior, plicul a rămas asupra denunțătorului, care a declarat că a călătorit cu soția la București și i-a dat plicul inculpatului M.I., pentru a i-l înmâna inculpatului R.D.T. Aceste declarații nu sunt susținute de probe, fiind cert că inculpatul M.I. nu a primit plicul, pentru că nu a existat asupra lui și au stat de vorbă cu privire la alte subiecte, că nu exista decât o mapă, că dacă ar fi existat, plicul s-ar fi văzut la înregistrări, însă la dosar nu există poza unui asemenea plic.

Cu privire la expertiza criminalistică, a arătat că a fost înlăturată fără niciun temei, astfel că inculpatul este condamnat pe baza declarațiilor denunțătorului C., coroborate cu înregistrările audio-video, acestea din urmă impunându-se a fi înlăturate întrucât la dispoziția expertului parte nu au fost puse originalele, ci doar copii, față de care expertiza a concluzionat că sunt fragmentate, lipite, mixate.

Înregistrările au fost realizate în faza actelor premergătoare, în condițiile în care nu au fost stabilite cu exactitate de prima instanță, astfel că nu pot constitui probe pentru condamnarea inculpatului.

A arătat că instanța a admis proba cu efectuarea expertizei, doar cu participarea expertului desemnat de instanță, astfel că nu a putut fi efectuată și de expertul parte, căruia nu i s-au pus la dispoziție suporturile optice originale. Sub acest aspect, chiar expertiza concluzionează că înregistrările nu sunt originale, nefiind obținute simultan cu înregistrările acustice, această expresie fiind reținută și de instanță. De asemenea, înregistrarea audio este fragmentată, în cuprinsul raportului de expertiză arătându-se că nu este coloana sonoră a filmării, că înregistrarea a fost oprită, suspendată pe durate necunoscute. În contextul existenței unor copii lipite, prima instanță a apreciat că înregistrările audio-video, examinate de expert, nu au fost realizate simultan cu evenimentele conținute, nu poate conduce la înlăturarea acestora din ansamblu probator administrat în cauză, dar nu le corelează cu alte probe, ceea ce duce la o greșită stabilire a situației de fapt, și pe cale de consecință, la condamnarea inculpatului.

Privitor la identificarea vocii, expertul arată că nu se poate stabili identitatea vocii pe bandă.

Concluzionând, a arătat că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, nici de un recurs efectiv, întrucât s-a încălcat principiul egalității armelor, prin faptul că instanța a primit ca probe aceste înregistrări sonore și imagini video.

Analizând recursurile declarate, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum și în raport cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație, Completul de 5 Judecători constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce privește recursul declarat de Ministerul Public, D.N.A.:

Referitor la prima critică de netemeinicie, vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților M.I. și R.D.T., parchetul a susținut că se impune majorarea pedepselor, având în vedere infracțiunile de trafic de influență și cumpărare de influență, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați inculpații, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 și un regim sancționator sever, calitatea acestora, faptul că, potrivit fișei de cazier a inculpatului M.I., acesta a mai fost cercetat pentru infracțiuni de corupție, iar pe parcursul acestui dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză.

Analizând critica parchetului, instanța de control judiciar constată că nu este întemeiată.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social în concret al faptelor de corupție comise, circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

În contextul concret al cauzei, prima instanță, prin cuantumul pedepelor aplicate, orientat către minimul special prevăzut de lege, a ținut cont de modul în care inculpații au conceput și realizat faptele de trafic de influență și cumpărare de influență, respectiv, inculpatul R.D.T., în calitate de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a acceptat și primit la datele de 13 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007 produse alimentare în valoare de 1.500 RON și suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-și exercita influența pe lângă funcționarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007.

Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului M.I., s-a avut în vedere că, potrivit fișei de cazier a mai fost cercetat pentru infracțiuni de corupție, iar pe parcursul prezentului dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză, prima instanță a ținut cont de starea de sănătate a acestuia, în sensul că suferă de mai multe afecțiuni atestate de actele medicale depuse în dosar.

Totodată, a fost avut în vedere profilul moral și de personalitate pozitiv al inculpatului R.D.T., și anume lipsa antecedentelor penale, conduita sa în societate, cariera de ministru și vârsta acestuia.

Instanța de recurs consideră că pedepsele aplicate inculpaților pentru fiecare din faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, urmând ca pedepsele rezultante, de câte 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, dând posibilitatea îndreptării și reinserției sociale pozitive viitoare a inculpaților.

De asemenea, prin pedepsele aplicate se realizează și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpaților.

Referitor la solicitarea parchetului, de reținere în încadrarea juridică a faptelor privindu-l pe inculpatul M.I., și a actului material vizând promisiunea oferirii unui autoturism de lux A., întrucât din convorbirea telefonică din 23 septembrie 2007 rezultă că inculpatul C.G. i-a comunicat inculpatului M.I. că îi oferă ministrului Agriculturii și o mașină puternică dacă îi rezolvă ambele licitații de la Inspectoratele Teritoriale:

Instanța de control judiciar, examinând actele și materialul probator al cauzei, constată că fapta reținută în sarcina inculpatului M.I. a fost corect stabilită și încadrată juridic, în conformitate cu dispozițiile legale.

Art. 61 din Legea nr. 78/2000 incriminează promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca acțiunea de cumpărare a influenței reală sau presupusă pe lângă un funcționar, într-una dintre modalitățile alternative - promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu - să fie cunoscute de cel care negociază influența, în caz contrar neputând fi realizat conținutul laturii obiective.

Din probele dosarului, rezultă că a existat o promisiune a inculpatului C.G. legată de autoturismul A., care însă nu a ajuns la cunoștința inculpatului R.D.T., ministru al Agriculturii, întrucât cel care mijlocea relația dintre cei doi, respectiv inculpatul M.I., nu i-a relatat acestuia despre propunerea inculpatului C.G. (aspect ce rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și ambientale din 23 septembrie 2007 și 3 octombrie 2007). Conținutul acestor înregistrări confirmă, pe de o parte, propunerea autoturismului de către inculpatul C.G., pe care intenționa să-l ofere pentru rezolvarea problemelor legate de cele două licitații, însă simpla acceptare de către intermediarul ofertei (inculpatul M.I.) de comunicare a promisiunii către inculpatul R.D.T. nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de cumpărare de influență, atâta timp cât nu a ajuns la cunoștința acestuia.

În ce privește critica parchetului referitoare la neaplicarea pedepsei complementare, în conformitate cu art. 65 raportat la art. 64 lit. a), b), c) C. pen., față de calitatea inculpatului R.D.T.:

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră ca fiind nefondată critica privind neaplicarea și a dispozițiilor art. 65 cu referire la art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară în ceea ce-l privește pe inculpatul R.D.T., față de soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență, săvârșită în legătură cu funcția deținută la momentul respectiv.

Incidența dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen., referitoare la dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, ca pedeapsă complementară decurge, pe de o parte din îndeplinirea condiției exercitării unei funcții în atribuțiile căreia a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa și pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, întrucât inculpatul R.D.T. avea funcția de Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Or, în cauză, prin raportare la criteriile legale sus-arătate, instanța de recurs apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Aplicarea, ca pedeapsă complementară, a art. 64 lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în ceea ce îl privește pe inculpatul R.D.T., care avea funcția de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, presupune că acesta nu mai poate ocupa funcția menționată, respectiv de a exercita competențele ce decurg din natura funcției, și anume de a emite dispoziții și de a impune respectarea lor, ceea ce face inoperabilă aplicarea, ca pedeapsă complementară a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

II. În ce privește recursul declarat de recurentul inculpat C.G.:

Recurentul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., avându-se în vedere două etape: prima anterioară săvârșirii faptei, în care inculpatul se conformează unei curtoazii balcanice, acceptând să ofere produse alimentare și se circumscrie acesteia; a doua, privind conduita sa ulterioară, participația extraordinară evidențiată corespunzător și în rechizitoriu, denotând un regret care poate califica fapta ca lipsită de pericol social, date ce impun reținerea prevederilor art. 74 lit. b) C. pen.

În subsidiar, a invocat greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând coborârea cuantumului acesteia și executarea în condițiile art. 81 C. pen., avându-se în vedere că s-au reținut și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Examinând motivul de recurs invocat de recurentul inculpat C.G., instanța de control judiciar constată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele motive:

În sarcina inculpatului C.G. s-a reținut comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, în forma continuată prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), constând în remiterea, la datele de 3 septembrie 2007 și 23 septembrie 2007, ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul și cu sprijinul inculpatului M.I., produse alimentare în valoare de 1.500 RON și suma de 15.000 euro cu scopul cumpărării influenței acestuia în sensul de a interveni pe lângă funcționarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câștigarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007.

Dispozițiile art. 181 C. pen. sunt incidente atunci când, prin conținutul ei concret, fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, datorită atingerii minime adusă uneia din valorile sociale protejate de lege, fiind lipsită în mod vădit de importanță.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se ține seama, printre altele, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de conduita făptuitorului.

Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor în caracterizarea unei fapte care prezintă pericol social în înțelesul legii penale, la fapta concretă a inculpatului C.G., se constată că prima instanță a apreciat în mod just că, prin modul concret de realizare a cumpărării de influență, scopul urmărit și urmarea produsă (a cumpărat influența unui membru al Guvernului, cu sprijinul unui fost ministru, în scopul favorizării unei societăți comerciale în cadrul procedurii de achiziție publică, aducând atingere valorilor sociale ce țin de buna reputație a funcționarilor publici), fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social și că nu este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru a asigura reeducarea inculpatului.

Cât privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanță a avut în vedere profilul moral pozitiv confirmat de comunitatea în care trăiește (fila 183, dosar prima instanță), conduita sinceră și de colaborare pe parcursul procesului penal, însă a apreciat în mod corect că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, nu se justifică valorificarea acestora ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a acordat eficiență datelor referitoare la persoana inculpatului, stabilind un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, astfel că nu se mai impune coborârea acestuia, dată fiind forma continuată a infracțiunii.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a acesteia, instanța de control judiciar apreciază că este justificată de exigențele impuse de prevenția generală și prevenția specială.

Față de considerentele anterior expuse, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată și sub aspectul modalității de executare stabilite de prima instanță, astfel încât nu se justifică modificarea acesteia, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Nici critica formulată de inculpatul C.G., privind stabilirea unui cuantum al cheltuielilor judiciare proporționate față de contribuția lui la această cauză, în condițiile în care nu a solicitat efectuarea vreunei expertize, nu poate fi primită.

Prima instanță a apreciat, în mod corect, că, potrivit prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., se impune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, de la începerea urmăririi penale și până la momentul pronunțării sentinței. Cuantumul acestora a fost stabilit în raport cu cheltuielile efectuate pe parcursul procesului penal, iar nu prin raportare la mijloacele de probă solicitate în apărare în cursul cercetării judecătorești.

III. Cu privire la recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I., care a solicitat, în baza dispozițiilor art. 3856 alin. (3) raportat la art. 38510 alin. (3), art. 3859 pct. 172, 18 și 12, art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia, în totalitate, casarea sentinței penale atacate în integralitate numai în ce îl privește și, rejudecând, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru primul act material și în baza art. 10 lit. d) din același cod, pentru al doilea act material, susținând că lipsesc două elemente constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă și subiectivă, care nu se înscriu în actele materiale cerute expres de textul de lege.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pentru ca o faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături esențiale prevăzute de art. 17 C. pen.: să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Existența acestor trei caracteristici esențiale se constată prin verificarea, prioritar, a corespondenței dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

Existența faptei de complicitate la infracțiunea de cumpărare de influență, în modalitatea reținută de prima instanță rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului C.G. cu cele ale martorei K.E., precum și cu procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, care conține înregistrarea din nota de supraveghere din 13 septembrie 2007, aceasta confirmând remiterea produselor alimentare martorei K.E., menajera familiei R.D.T. (filele 94, 96, vol. 2, dosar urm.penală).

Participarea penală sub forma complicității implică, în mod necesar, o coeziune psihică între participanți, care poate fi anterioară faptei sau poate interveni spontan, caz în care se deduce din însăși comportarea lor și din împrejurările comiterii faptei.

Sub acest aspect, critica apărării, în sensul că nu a existat o înțelegere prealabilă, iar prima instanță a avut exclusiv în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului C.G., care era direct interesat în cauză, nu poate fi primită.

Pentru a reține vinovăția inculpatului M.I. în săvârșirea primului act material al complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, prima instanță a avut în vedere, atât declarațiile inculpatului C.G. (filele 63, 70, 80, 93, vol.3 dosar urm.penală, confirmate în fața instanței-fila 149), cât și întreaga conduită a inculpatului M.I., care a confirmat înțelegerea dintre cei doi. În acest sens, a luat legătura telefonic cu R.D.T. S.R., soția inculpatului R.D.T., a stabilit cu aceasta detaliile accesului său împreună cu inculpatul C.G. în imobil și i-a comunicat intenția de a-l întâlni pe inculpatul R.D.T.

În consecință, din materialul probator a rezultat că a existat o acțiune de sprijinire și ajutor a inculpatului C.G., în vederea cumpărării de influență și că inculpatul M.I. a prevăzut urmările actelor sale și ale faptei inculpatului C.G., urmărind producerea acestora.

Nici susținerea apărării, că bunurile alimentare nu pot duce la cumpărarea influenței, fapta fiind putativă, nu poate fi primită, întrucât legea nu condiționează existența infracțiunii de o valoare însemnată a foloaselor primite, ci de faptul că este de neconceput existența unei retribuții în scopul efectuării unui act de către un funcționar public.

Apărarea a criticat sentința primei instanțe, susținând că pentru al doilea act material nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nici această critică nu este fondată.

Cumpărarea de influență este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca acțiunea de cumpărare a influenței reală sau presupusă pe lângă un funcționar, într-una dintre modalitățile alternative - promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu - să fie cunoscute de cel care negociază influența, în caz contrar neputând fi realizat conținutul laturii obiective.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că cel care cumpără influența acționează cu voința de a săvârși acțiunea de promisiune, oferire sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase, pentru a interveni pe lângă un funcționar și conștiința că prin aceasta aduce atingere reputației serviciului și funcționarului respectiv.

Pentru consumarea infracțiunii de cumpărare de influență nu este necesar ca funcționarul public să procedeze, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în scopul urmărit de primul subiect activ, ci doar ca încercarea de influențare a acestuia în realizarea scopului menționat să se fi produs.

Verificând actele și probele dosarului și cu privire la cel de-al doilea act material pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța de recurs constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat întrunirea conținutului constitutiv al celui de-al doilea act material.

Din examinarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu materialul probator administrat de prima instanță, rezultă că inculpatul M.I. a acționat, prin acte de ajutor a inculpatului C.G., în vederea remiterii sumei de 15.000 euro în scopul cumpărării de influență pentru favorizarea unei firme în adjudecarea unor licitații.

În acest sens, a stabilit o întâlnire cu inculpatul R.D.T. la data de 20 septembrie 2007 (filele 99-100, vol. 2 dosar urm.penală), comunicându-i telefonic acestuia din urmă că „aveam o treabă de rez.să-ți spun ceva pe viață și pe moarte.” și că are o „chestie cu acesta (n.n) pe marți-miercuri”. Dat fiind că inculpatul R.D.T. i-a comunicat că „numai sâmbătă, duminică” poate fi găsit, inculpatul M.I. s-a prezentat la data de 22 septembrie 2007, într-o zi de sâmbătă, la domiciliul inculpatului C.G., din Baia Mare, comuna Firiza, pentru a-l ajuta pe acesta să pregătească plicul cu bani care urma să fie remis inculpatului R.D.T. Edificatoare sub acest aspect sunt declarațiile inculpatului C.G. care se coroborează cu cele ale martorei C. (fostă A.) F.A. (filele 80-81,94, 124-126 vol.3 dosar urm.penală, confirmate la instanță, filele 149,150,155), precum și cu înregistrările convorbirilor telefonice (filele 100,101, vol. 2 dosar urm.penală) care au confirmat faptul că, în vederea remiterii banilor, s-au deplasat la București, unde inculpatul M.I. a stabilit o întâlnire cu inculpatul R.D.T. la data de 23 septembrie 2007, orele 11,30, la Restaurantul „R.T.”.

Conținutul discuției înregistrate audio și video, redată la filele 310-345, vol.2 dosar urm. penală a relevat interesul inculpatului M.I. care îi aducea la cunoștință inculpatului R.D.T. informații despre licitația organizată, despre achiziționarea caietului de sarcini, depunerea ofertelor într-o zi de marți și despre modalitatea remiterii plicului cu bani. În acest sens, relevante sunt pasajele din discuția celor doi: inculpatul M.I.: „Acuma, am ăștia pentru tine nu știu cum să fac. îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, știi? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

M.I.: Acolo îți spun o chestie: deja, marți e licitația. Deci, el a zis că dă, știi, dacă ne dă . îs patru aliniamente. Ă .

R.D.T.: Pot să-i las și număru'.

M.I.: Are .și multe terenuri de vânătoare, înțelegi? E una de-o sută, e una de optzeci, el are și deja . [neinteligibil]. caietu' de sarcini. Și marți se duce omu acolo.

R.D.T.: Când?

M.I.: Marți.

R.D.T.: Da. .[neinteligibil].

M.I.: Ba da, mă, ăla. Stai, mă, că nu puteam veni săptămâna trecută, mă, că atuncea am aflat de voi. Hai că îi dau, îl chem.» (fila 319, vol.2 dosar urmărire penală).

Ulterior acestei discuții, a avut loc înmânarea banilor de către inculpatul C.G., care s-a conformat apelului inculpatului M.I. și a venit în apropierea Restaurantului „R.T.” pentru a-i înmâna materialele privind licitația de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic și de Vânătoare Vâlcea, precum și plicul cu cei 15.000 euro.

În momentul în care inculpatul C.G. a sosit în Piața Dorobanți l-a apelat pe M.I., care a plecat de la Restaurantul „R.T.” și s-a deplasat pe strada Radu Beller, în fața sediului B.R.D. unde îl aștepta inculpatul C.G. (conform notei de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007, la dosar fiind anexate fotografiile judiciare - filele 364-375 vol.2 dosar urmărire penală).

În nota de supraveghere operativă se menționează că inculpații M.I. și C.G. s-au întâlnit pe strada Radu Beller, în fața B.R.D., au discutat circa 5 minute, timp în care M.I. a citit și a semnat mai multe coli format A4 dintr-un dosar pe care inculpatul C.G. l-a scos din geanta de piele.

În timpul discuției, C.G. a mai scos un plic alb, de circa un cm grosime, pe care i l-a dat lui M.I., după care aceștia s-au despărțit.

Aspectele reținute în nota de supraveghere au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă (filele 1-5, vol. 3 dosar urm. penală).

Înregistrarea video în mediul ambiental dintre cei doi inculpați a fost vizionată și de prima instanță în ședință publică la termenul din 10 noiembrie 2010, constatând nemijlocit momentul în care inculpatul C.G. a scos din servietă un dosar, iar apoi un plic alb, cu grosime de aproximativ un cm, pe care le-a înmânat inculpatului M.I.

Conform declarațiilor inculpatului C.G., dosarul respectiv cuprindea datele referitoare la licitația organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, iar în plic se afla suma de 15.000 euro.

Cu privire la critica inculpatului M.I., în sensul că mijloacele de probă prin care instanțele îl rețin sunt contradictorii, confuze și au fost difuzate prin mass-media, motiv pentru care solicită înlăturarea lor în totalitate. Sub acest aspect, a susținut că declarațiile denunțătorului și ale soției sale nu au relevanță probatorie, fiind interesat în cauză, întrucât avea alte cauze pentru care era cercetat - aspect neverificat de instanță - astfel că dubiile sunt foarte mari, iar, pe de altă parte, doar aceste declarații nu pot sta la baza stabilirii situației de fapt, întrucât sunt subiective.

În urma propriului examen asupra cauzei, instanța de recurs constată că nu este întemeiată critica apărării.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Textul de lege invocat stabilește trei principii și anume: nedeterminarea anticipată de către legiuitor a valorii probelor care se administrează, libertatea de apreciere a probelor de către instanța de judecată și principiul libertății probelor.

În ceea ce privește libertatea de apreciere a probelor, instanța trebuie să ajungă, fie la concluzia că, în cauză, prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată și, ca atare, se impune achitarea inculpatului de orice culpabilitate, fie ajunge la convingerea culpabilității persoanei trimise în judecată.

Probabilitatea de culpabilitate trebuie să fie sigură, să fie ridicată la rangul de certitudine, și să rezulte, fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză.

Instanța nu este ținută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esențial al puterii de apreciere a probelor, evident, numai pe baza probelor administrate în limitele legii, analizate în ansamblul lor și coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Pe de altă parte, sancțiunea înlăturării și invalidării mijloacelor de probă din materialul probator intervine, potrivit dispozițiilor procesual penale, doar în situația în care se constată că acestea au fost obținute în mod ilegal, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de față, instanța de control judiciar reține că mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluției primei instanțe au fost obținute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătorești în condițiile specifice de asigurare a garanțiilor procesuale ale părților și au fost evaluate de instanță prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

IV. Cu privire la recursul declarat de recurentul intimat inculpat R.D.T., instanța de recurs reține că a solicitat următoarele:

- achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru primul act material al infracțiunii de trafic de influență. A susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt, referitor la predarea bunurilor alimentare, întrucât chiar din proba cu interceptări rezultă cu claritate că nu cunoștea că urma să le primească, scopul predării lor, cine și în ce scop urma să îl însoțească pe inculpatul M.I. Practic, a crezut că este o vizită de curtoazie, a unui prieten de o viață, apărând neverosimilă săvârșirea acestei infracțiuni de corupție prin trucarea licitației pentru bunuri alimentare de care nu avea nevoie.

În ce privește primirea sumei de bani, a solicitat să se țină cont de contradicțiile existente în procesele-verbale ale echipei de supraveghere la discuția inculpaților, în care în permanență se face referire la o mapă subțire cu acte, pentru ca, ulterior, fără vreo justificare, în rechizitoriu și la instanță să apară o mapă și un plic voluminos a cărei apariție nu se poate explica. Sub acest aspect, acele înregistrări nu relevă predarea acestui obiect și, de altfel, nici instanța nu îl reține cert, încercând să motiveze pe atitudinea celor doi inculpați în timpul întâlnirii, fără referire la plic și fără o explicație sau motivare de ce organele de urmărire penală nu au intervenit pentru prinderea în flagrant la momentul predării plicului cu bani.

A mai solicitat să se țină seama că nu există nicio dovadă că promisiunea oferirii unui autoturism de lux a ajuns la cunoștința sa.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, verificând actele și probele dosarului cu privire la infracțiunea de trafic de influență pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat existența faptei și întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunii pentru cele două acte materiale.

Traficul de influență este fapta persoanei care, având influență sau lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt salariat, primește ori pretinde bani ori alte foloase, sau acceptă promisiuni ori daruri, direct sau indirect, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Acceptarea - ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență - presupune atitudinea subiectului activ de a fi de acord, a consimți, a se învoi cu privire la promisiunea de bani sau alte foloase ce i-a fost făcută în schimbul serviciilor sale.

În acest caz, inițiativa aparține cumpărătorului de influență care promite că oferă bani sau alte foloase necuvenite, iar traficantul acceptă oferta din partea celui dintâi.

Din examinarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu materialul probator administrat de prima instanță, rezultă că la data de 13 septembrie 2007, inculpații M.I. și C.G. au dus la domiciliul inculpatului R.D.T. produse alimentare.

În acest sens, inculpatul M.I. a luat legătura telefonic cu R.D.T. S.R., soția inculpatului R.D.T., a stabilit cu aceasta detaliile accesului său împreună cu inculpatul C.G. în imobil și i-a comunicat intenția de a-l întâlni pe inculpatul R.D.T.

Din probele administrate în cauză rezultă că, ulterior livrării acestor produse alimentare, inculpatul a acceptat în mod indirect primirea acestora, așa cum rezultă din conduita sa.

Chiar dacă inițial, inculpatul R.D.T. nu cunoștea că cei doi inculpați i-au adus la domiciliul din Baia Mare produsele alimentare, este lipsită de credibilitate apărarea inculpatului, în sensul că după această dată și ulterior întâlnirii din 23 septembrie 2007, nu a avut reprezentarea că produsele respective au fost remise în scopul câștigării licitațiilor de către firma S.C.Construct Europromt S.R.L. Așa cum rezultă și din conținutul înregistrărilor, inculpatul R.D.T. avea cunoștință de faptul că inculpatul M.I. comunica cu soția sa, R.D.T. S.R., aspect care rezultă din discuția cu inculpatul M.I., la terasa restaurantului, acesta spunându-i inculpatului R.D.T. „Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, știi? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.” (fila 318, vol.2 dosar urm.penală). Pe de altă parte, relația de mijlocire realizată de soția inculpatului R.D.T. cu inculpatul M.I. este relevată și de conținutul convorbirii telefonice între cei doi, cu ocazia livrării produselor alimentare: „ M.I.: S.R., te pup dragă!

S.R.: Nu răspunde? Te pup și eu!

M.I.: Ba nu, am rezolvat! Totu e ok da, singura, mai am, te rog află când plecați duminică, măi, că vreau să văd cum îmi fac și eu programul atunci?

S.R.: Da dă-i un telefon la șefu'!

M.I.: Da tu, crezi tu că știe el?

S.R.: No hai că-l întreb și te resun! Bine?

M.I.: Știi? Da, ă,ă, măi, ă,ă, pentru că aș face o mișcare cumva să ajung duminică dimineață pe acolo!

S.R.: Am înțeles! „(fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

În ce privește al doilea act material reținut în sarcina inculpatului R.D.T., instanța de recurs reține următoarele:

Din coroborarea materialului probator rezultă fapta inculpatului, care la data de 23 septembrie 2007 a primit suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-și exercita influența pe lângă funcționarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitații de lucrări organizate la sfârșitul lunii septembrie 2007.

Edificatoare în probarea conduitei infracționale a inculpatului sunt discuțiile purtate cu inculpatul M.I., la data de 23 septembrie 2007 la Restaurantul „R.T.” (înregistrate audio și video, redate integral la filele 310-345, vol.2 dosar urm.penală), care aveau ca obiect licitațiile organizate la Deva, Zalău, Satu Mare, de care era interesat inculpatul C.G.:

„M.I.: Da, da ascultă-mă și tu un pic acuma că lucrurile-s așa un pic mai altfel, știi? Când te-apuci să faci niște chestii nu te . [neinteligibil] . o chestie . [neinteligibil] . și tu . Eu numa' vreau vorbesc cu . [neinteligibil] . Măi, eu o rezolv cu ăștia, și-așa rezolv! Și-așa, înțelegi? Că am acolo . [neinteligibil] . DEVA, înțelegi? Că am pe . DEVA. Să vorbesc, pe urmă dă drumu' la afacere, ai înțeles? Să-mi dea . [neinteligibil]

R.D.T.: Da.

M.I.: Da' . Omu' nu a ba . nu a băgat banii, decât cate un miliard la fiecare, știi? Cu un miliard nu poți începe!

R.D.T.: Cred.

M.I.: Te rog să rambursez…Că acela . e un derbedeu de la Deva și tot ține cu aia, acuma, de nu se vede, înțelegi?

R.D.T.: Băiat de gașcă! (fila 316, vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Bun, asta e! A venit amârătu' ăla de la Zalău, tot plângând, tot nemulțumit, că: „Vai, domnu' ministru'.!” „ Băi, dacă ai căzut ca prostu' în capcană și te-a pus PD-ul să semnezi ca tăntălău' pe el -zic- tu ce-ai fi vrut să facă ministru', e om! Eu nici nu te chemam la chestiile asta, te dădeam afară. Tu știi de ce-a fost chemat R.D.T. acolo în . în ăsta? Să se bată cu PD-ul, mă! Da' nu a mai apucat săracu' să se bată, că i-au dat pe ăștia afară!”, știi? Deci, eu i-am lămurit pe oameni! Și ăsta, zice: „Domn'e, mi-au aprobat toate lucrările, da' nu-mi dau. nu-mi dă Moldovan banii!” Zalău-ul!

R.D.T.: Încerc! Stai să văd ce mi-a răspuns Zalău-ul. Dau eu un telefon la Zalău.

M.I.: Da' mâine să rezolve ăsta, să știi! Nu vreau să-l scap pe ăsta, înțelegi? Că ăsta-i dator până peste cap. (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: La Satu Mare . La Satu Mare am. am găsit-o pe gagică, nu știu ce, acolo are nu știu ce licitație, o să mă duc eu la ea, vorbesc cu ea, știi?

R.D.T.: Aia de la.?

M.I.: Aia de la Carei, da!” (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală.

Din conținutul discuției înregistrate audio și video, rezultă că inculpatul M.I. îi aducea la cunoștință inculpatului R.D.T. informații despre licitația organizată, despre achiziționarea caietului de sarcini, depunerea ofertelor într-o zi de marți și despre modalitatea remiterii plicului cu bani. În acest sens, relevante sunt pasajele din discuția celor doi: inculpatul M.I.: „Acuma, am ăștia pentru tine nu știu cum să fac. Îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, știi? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

M.I.: Acolo îți spun o chestie: deja, marți e licitația. Deci, el a zis că dă, știi, dacă ne dă . îs patru aliniamente. Ă.

R.D.T.: Pot să-i las și număru'.”

În cursul întâlnirii dintre cei doi inculpați, inculpatul M.I. l-a chemat pe inculpatul C.G., care s-a conformat apelului inculpatului și a venit în apropierea Restaurantului „R.T.” pentru a-i înmâna materialele privind licitația de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic și de Vânătoare Vâlcea, precum și plicul cu cei 15.000 euro.

Având asupra sa dosarul și plicul inculpatul M.I. s-a întors la restaurantul „R.T.” unde îl aștepta inculpatul R.D.T., a așezat dosarul și plicul pe scaunul aflat în stânga ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care la plecare le-a luat și le-a pus în servieta sa.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii în mediul ambiental purtată între inculpații M.I. și R.D.T. aflat la filele 330-331 vol.2 dosar urmărire penală a rezultat că cei doi inculpați au discutat încă o dată despre licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea lucrărilor pentru cele două perimetre de ameliorare, inculpatul C.G. fiind interesat numai de două obiective din patru „îs patru bucăți . Noi merem .numai la aia de-o sută și la aia de optzeci”, depunerea de ofertă „Marți când e ?” . „Măi, îi depunerea de ofertă”, promisiunea inculpatului R.D.T. de a-l sprijini la câștigarea licitației „la două cred că mă descurc”, modul în care inculpatul M.I. i-a înmânat dosarul ce conținea actele referitoare la licitații, precum și plicul cu bani:

«M.I.: Dă-mi . ă . Deschide geanta aia să-ți arăt!

R.D.T.: Lasă-l acolo pe.!

M.I.: Avem așa, aicea.

R.D.T.: Problema e că îi dă din firmă.

M.I.: Acolo e.

R.D.T.: Banii?

M.I.: Deci, în plic! Mă rog, așa, și ai . Prima pagină e licitația de la . [neinteligibil] . aici.

R.D.T.: Da, da' ai zis că-s patru bucăți.”

M.I.: Îs patru bucăți. Mie îmi trebe’ numai’. Noi merem . numai la aia de-o sută și la aia de optzeci.

R.D.T.: . [neinteligibil] . la două cred că mă descurc.

M.I.: Caietu' de sarcini băgat e.

R.D.T.: Da.

M.I.: Marți e omu' acolo, depune, se duce el acolo. Ți-am dat și numele, scrie acolo.

R.D.T.: . [neinteligibil] . directoru’ de-acolo e directoru’ . [neinteligibil] . Marți când e?

M.I.: Bine.Măi, îi depunerea de ofertă!

R.D.T.: Băi, da' o duci acolo unde-s toți.

M.I.: Nu acolo?

R.D.T.: .[neinteligibil].

M.I.: Îți trimit eu mai încolo.

R.D.T.: Da, sau mai pe seară, mă!

M.I.: Păi, da'.îți scrie acolo, pe prima foaie, mă! Că-i scoasă de pe Internet. .[neinteligibil]. să aibă. Stai!” (filele 330-331, vol.2 dosar urmărire penală).

Aflându-se la întâlnirea cu R.D.T., inculpatul M.I.I. l-a sunat din nou pe inculpatul C.G. la ora 12 și 18 minute pentru ca acesta să-i confirme încă o dată datele de depunere și deschidere a ofertelor, din conținutul acestei convorbiri rezultând fără dubiu că era vorba de licitația de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, marți - 25 septembrie 2007 fiind data de depunere a ofertelor, iar miercuri - 26 septembrie 2007 data de deschidere a acestora.

„C.G.: Da!

M.I.: Marți e, la aia mare, e .depunerea sau - și .

C.G.: Marți îi depunerea până la ora trei .

M.I.: Da!

C.G.: Și miercuri le desface pană la ora trei, marți!

M.I.: Da, bine, bine, O.K.” (fila 103,104, vol.2 dosar urmărire penală).

Aceste date au fost comunicate din nou Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

„M.I.: Marți e depunerea și miercuri e licitația.

R.D.T.: Păi, să nu le-ncurc.” (fila 331, vol.2 dosar urmărire penală).

În același sens, discuțiile ulterioare au confirmat demersurile întreprinse de inculpatul R.D.T. pentru a obține informații despre licitația organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, menționând în cadrul convorbirii telefonice cu inculpatul M.I. la data de 24 septembrie 2007 (fila 108, vol.2 dosar urm.penală) că există o contestație, motiv pentru care se va amâna procedura și că cele două numere de ordine comunicate de inculpatul M.I. nu corespund.

Aceste înregistrări se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice dintre inculpații M.I. și C.G., care relevă interesul acestora pentru licitațiile de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea, precum și intenția de a le comunica mai departe inculpatului R.D.T.:

„C.G.: Merg la Vâlcea a apărut până acuma de la silvici, pe silvici.

M.I.: Da.

C.G.: De făcut niște lucrări în vreo patru-cinci, în două județe, îs vreo patru . împărțite în vreo patru-cinci. Și lucrarea e 35.000.000 lei.

M.I.: Aha!

C.G.: Adică îi mare, groasă de tot. La aia, numa' el dacă ar putea și acolo ar fi o treabă grozavă după cum mi-a spus directoarea economică de la birou. Știi c-o . pus-o pe site ăștia.

M.I.: Da.Și la Vâlcea îi sigur asta?

C.G.: La Vâlcea sigur! Sigur, sigur-sigur la Inspectoratul.

M.I.: No! Hai că te sun eu după. Bine că mi-ai zis, să văd.

C.G.: Da, aia numai pe 25 îi, pe douăzecișicinci septembrie îi. Pană atunci mai ai tu timp.

M.I.: Douăzeci și .este timp să vedem ce-i cu ea.

C.G.: Păi, da, dracu .!

M.I.: Ceva mare de tot.

C.G.: Ceva nemaipomenit, ceva grozav, înțelegi? Și eu după.

M.I.: Și pe .

C.G.: D-aia, silvici înțelegi? Și silvicii e. el e șeful la ei.

M.I.: Păi, el îi șefu', da. Păi, el îi șefu', că acum silvicii îs dincoace la agricultură, nu mai e ca pe vremea mea.

M.I.: No, bine că mi-ai spus! O să-l întreb, să văd dacă știe. Da, eu acum mă concentrez pe .să văd dacă .

C.G.: Pe Vâlcea!

M.I.: Pe Vâlcea, și pe Satu Mare și pe banii de la alea două. Deci, astea-s chestii trebuie să le discut cu el.

C.G.: Da, da, da. Numai sate.

M.I.: Da. No.

C.G.: Deci, spune-i tot, tot, tot, și ce-am discutat.

M.I.: Îhî! Exact asta-i spun!

C.G.: D-aia înainte.Știi, băi omule mișcă-te dracu.

M.I.: Îi spun „domne . aia, aia și aia și ai suta și .rezolvă-le pe-astea și gata!” atâta am să-i zic, da.”

Din actele dosarului, rezultă că prin adresa din 10 octombrie 2007, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea a comunicat că SC C.E. SRL Certeze a achiziționat caietele de sarcini pentru obiectivele scoase la licitație la 13 septembrie 2007, iar la data de 25 septembrie 2007 a depus ofertele înregistrate sub numerele 9559 și 9560 pentru perimetrele de ameliorare cu cele mai mari suprafețe Dăneți 1 - Perdeaua Lată - 586,75 ha și Cuculeanu 3 cu suprafața de 414,69 ha.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Vâlcea a precizat că procedura deschiderii ofertelor a fost stabilită pentru data de 26 septembrie 2007 (fila 3, vol.5 dosar urmărire penală).

Valoarea acestor contracte se ridica la suma de aproximativ 35 miliarde de lei vechi fără TVA, valoare ce corespunde celei indicate de inculpatul C. în discuția purtată telefonic cu inculpatul M.I. la data de 6 septembrie 2007 (filele 12-15, vol.5 dosar urm. penală).

Succesiunea evenimentelor constând în înmânarea actelor și plicului cu bani de către inculpatul C.G., precum și a remiterii acestora de către inculpatul M.I. inculpatului R.D.T., care îl aștepta la terasă au fost probate prin înregistrarea video în mediul ambiental și constatate nemijlocit de prima instanță (care a vizionat-o în ședința publică la termenul din 10 noiembrie 2010), procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007 în care se consemnează nota de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007, fiind anexate fotografiile judiciare (filele 366-375 vol.2 dosar urmărire penală și filele 1-5 vol.3 dosar urm. penală), acestea coroborându-se cu declarațiile inculpatului C.G.

- Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii privind convorbirile ambientale, fiind încălcate dispozițiile art. 911 și următoarele C. proc. pen., în sensul că la dosar există prelevate și administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale. Acestea s-au făcut în mod nelegal, în faza actelor premergătoare, nesocotindu-se decizia nr. 962/2009 a Curții Constituționale, care a stabilit că nu se pot efectua în afara procesului penal.

Instanța de recurs constată critica ca nefiind fondată.

În cursul judecății la prima instanță, a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 2, art. 21 alin. (3) din Constituție, iar Curtea Constituțională, prin decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a respins excepția de neconstituționalitate.

În considerentele deciziei instanței de contencios constituțional se reține că dispozițiile legale criticate nu permit administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare, însă instanța judiciară nu este ținută de conținutul considerentelor, caracterul de generală obligativitate aparținând doar dispozitivului deciziei Curții Constituționale, prin care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate. Or, textul criticat nu a fost declarat neconstituțional, apreciindu-se că interceptările și înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării.

De altfel, instanța de control judiciar își însușește argumentele primei instanțe sub acest aspect, considerând că din interpretarea textului de lege rezultă că emiterea autorizației prevăzută de dispozițiile art. 911 C. proc. pen. nu este condiționată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbește despre faza de „pregătire a unei infracțiuni”, care este anterioară momentului de începere a urmăririi penale și, drept urmare, din rațiuni ce țin de tactica de descoperire a unor infracțiuni grave, autorizația poate fi emisă înainte de săvârșirea acestora.

În cauza de față, interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanța competentă (filele 8-19, 61-93 volumul 2 dosar urmărire penală). De asemenea, conform art. 913 C. proc. pen., s-a procedat la redarea integrală a convorbirilor interceptate și înregistrate, în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, iar la aceste procese-verbale au fost atașate copii ale suporturilor ce conțin înregistrarea convorbirilor și care au fost înaintate primei instanțe.

Referitor la susținerea că la dosar există prelevate și administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale, instanța de recurs apreciază critica ca nefiind fondată, raportat la concluziile raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011, în sensul că înregistrările audio și audio-video expertizate nu au suferit intervenții tehnice de natură să le modifice conținutul (ștergeri, inserări etc.), cu atât mai puțin prin inserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări și înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Cât privește autenticitatea acestor înregistrări, instanța de recurs reține că, definiția autenticității unei înregistrări audio de tip analogic pe suport magnetic nu poate fi aplicată în sensul ad-literam înregistrărilor de tip digital, întrucât, din punct de vedere tehnic, în mod evident, CD/DVD-urile se înregistrează ulterior evenimentelor acustice prin descărcarea înregistrărilor interceptate din memoria hard-disk-ului sau a serverelor. Din acest motiv, condiția de simultaneitate nu poate fi îndeplinită, întrucât aceste înregistrări sunt transferate pe suporturi tip CD/DVD în scopul ascultării/vizionării lor ulterioare.

- În legătură cu ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile cazului de casare al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privitor la care inculpatul R.D.T. a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reținerea circumstanțelor atenuante sau executarea pedepsei în condițiile art. 861 C. pen. și o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana sa:

Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiată și critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, pentru considerentele expuse în analiza aceluiași motiv invocat în recursul Parchetului, apreciind că, în raport cu gravitatea faptei de corupție săvârșite de un membru al Guvernului și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate corespunde exigențelor art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate și constatând că nu există alte temeiuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de recurentul inculpat C.G. și de recurenții intimați inculpați M.I. și R.D.T. împotriva Sentinței nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4941/1/2008.

Se va constata că recurentul intimat inculpat M.I. este arestat în altă cauză.

Va fi obligat recurentul inculpat C.G. și recurenții intimați inculpați M.I. și R.D.T. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de recurentul inculpat C.G. și de recurenții intimați inculpați M.I. și R.D.T. împotriva Sentinței nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4941/1/2008.

Constată că recurentul intimat inculpat M.I. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat C.G. și recurenții intimați inculpați M.I. și R.D.T. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2013.