Abuse of service for bypassing normative recruitment suspensions via internal reports instead of official derogations

Deliberând asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul P.A. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul B.C.C. la două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului B.C.C. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

3.A fost condamnat inculpatul O.I.V. la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 6 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.N. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 lei.

5.În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.M.V. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 800 lei.

6. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

7. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.C. pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

Au fost desființate cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate” înregistrate sub același număr, din 13 octombrie 2010.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Au fost obligați inculpații B.C.C., P.A. și O.I.V. la plata sumelor de câte 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpații S.C., A.O., R.G.N. și G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că, în privința inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. situația de fapt, mai precis, existența faptelor în materialitatea lor, rezultă - dincolo de orice îndoială rezonabilă - din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, nefiind practic contestată de către aceștia. Niciunul dintre inculpați nu a negat, pe de o parte, existența înscrisurilor propuse de acuzare în dovedirea faptelor, iar pe de altă parte, împrejurările inițierii, redactării, avizării, aprobării și semnării acestora și motivul pentru care aceste înscrisuri au fost, după caz, redactate, refăcute, semnate, avizate etc. motiv pentru care s-a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea.

În ce privește inculpații S.C., A.O., R.N. și G.V., instanța de fond a reținut că aceștia nu au acționat cu vinovăție, întrucât nu aveau cum să aprecieze asupra legalității și oportunității dispozițiilor date lor de către inculpatul P.A. cu atât mai mult cu cât textul art. 248 C. pen. folosește expresia: „în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos”, motiv pentru care a dispus achitarea acestora pentru infracțiunile deduse judecății.

Referitor la cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., instanța de fond a respins-o, apreciind că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Împotriva Sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpații P.A., B.C.C., S.C., O.I.V. și G.M. și partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Prin decizia penală nr. 253 din 17 decembrie 2012 Înalta Curte, completul de 5 judecători, a luat act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat R.G.N. împotriva sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5854/1/2011. Au fost admise recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și de recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor împotriva aceleiași hotărâri, casată sentința atacată și reținută cauza spre rejudecare în fond, fixându-se termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 1300, cu citarea părților.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a constatat că la data de 5 noiembrie 2012 recurentul inculpat R.G.N. a precizat că înțelege să își retragă recursul declarat în prezenta cauză, manifestarea sa de voință fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată. Față de dispozițiile art. 3854 alin. (2), teza a II-a și art. 369 C. proc. pen. instanța de control judiciar a luat act de manifestarea de voință a inculpatului și a decis în consecință.

Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor, în opinie majoritară, Completul de 5 Judecători a constatat că, în raport cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță, motivele de recurs ale procurorului cu privire la greșitele achitări, pe de o parte a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., iar pe de altă parte, greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., precum și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul A.O. din neglijență în serviciu, în abuz în serviciu și greșita achitare a acestui inculpat, motivele de recurs ale inculpaților P.A., B.C.C. și O.I.V., argumentele primei instanțe nu se susțin, iar criticile invocate de către procuror și inculpați se impun a fi verificate.

Totodată, instanța de recurs a considerat că invocarea de către prima instanță a cauzei justificative „ordinul legii și comanda autorității legitime” ce a condus la achitarea inculpaților, nu are suport legal în actuala reglementare.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat că prima instanță, prin argumentele expuse a motivat contradictoriu consecințele infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv „tulburarea însemnată” reținută ca existentă în sarcina inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. și inexistentă în sarcina inculpaților R.G.N., G.M.V. și S.C.

Astfel, din examinarea cauzei, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a considerat că se impune reascultarea inculpaților B.C.C., P.A., O.I.V., R.G.N., G.M.V., S.C. și A.O., cu respectarea dispozițiilor art. 322 C. proc. pen. cu referire la art. 323 și art. 324 C. proc. pen., în vederea lămuririi competențelor acestora în raport cu atribuțiile din fișele posturilor și contribuțiile efective ale acestora pentru a putea stabili circumscrierea sau nu a acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată sau a altor infracțiuni, în acest ultim caz, pe calea unei eventuale schimbări a încadrării juridice. Totodată s-a apreciat că se impune și reascultarea martorilor F.C., G.M.G., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. cu privire la împrejurările la care au participat în vederea lămuririi contribuției inculpaților.

De asemenea, instanța de recurs a apreciat că, în reascultarea inculpaților urmează a se verifica legalitatea și oportunitatea inițierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor, legalitatea și oportunitatea mutării celor patru persoane angajate de la Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la Poliția Română, în baza reglementărilor în vigoare la acel moment, iar aspectele ce rezultă din audierea nemijlocită, orală și contradictorie a inculpaților urmează a fi coroborate cu ordinele și celelalte reglementări efective existente la dosarul de urmărire penală.

De asemenea, prin readministrarea mijloacelor de probă mai sus menționate, precum și a oricăror probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească, instanța de recurs urmează a stabili, în raport cu situația de fapt concretă, existența sau inexistența conținutului constitutiv, atât obiectiv, cât și subiectiv a infracțiunilor pretins comise de inculpați.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, în opinie majoritară, a apreciat că se impune și verificarea criticii cu privire la greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și, respectiv, complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul examinării concrete a modului și mijloacelor efective de săvârșire a pretinselor fapte de către cei doi inculpați, de urmările produse, de circumstanțele personale ale acestora.

Totodată, instanța de recurs, în opinie majoritară a considerat că se impune și verificarea sub aspectul acțiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor, în sensul obținerii, prin adresă, de precizări referitoare la consecințele economice ale activității inculpaților asupra patrimoniului părții civile, respectiv a evidenția în mod concret sumele și justificarea acestora, în raport cu mijloacele de probă administrate sub aspect civil și a oricăror probe ce vor fi eventual solicitate și considerate ca fiind utile și pertinente cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în recurs, pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

În rejudecare, instanța a procedat la reascultarea tuturor inculpaților la data de 4 martie 2013, a martorilor indicați anterior la termenul din data de 8 aprilie, iar la data de 29 aprilie 2013 a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de Ministerul Public, din neglijență în serviciu, în abuz în serviciu pentru inculpatul A.O.

Înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, reprezentantul Ministerului Public a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, astfel cum a fost formulată și motivată în fața instanței de fond, respectiv din infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. Instanța, având în vedere dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a amânat cauza pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea. La noul termen de judecată acordat inculpatul, în prezența avocatului ales, a menționat că nu dorește să facă declarații suplimentare și nici să solicite probe noi în apărare (fil.258). Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția contradictorie a acuzării și apărării cu ocazia dezbaterilor, care au avut loc la data de 29 aprilie 2013.

În urma administrării probatoriului instanța de control judiciar, în rejudecare, reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1318/P/2010, din 05 iulie 2011, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, următorii inculpați:

B.C.C. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

P.A. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

O.I.V. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

S.C. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 26 rap. la art. 248 C. pen.;

A.O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen.;

R.G.N. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prev. de art. 248 și art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

G.M.V. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și complicitate la fals intelectual, prev. de art. 248 și art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare se reține că în toamna anului 2010, în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), au fost organizate concursuri al căror singur scop a fost angajarea lui F.C. și a persoanelor apropiate acestuia, în funcții de autoritate publică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Procurorul a menționat că F.C. este prietenul inculpatului P.A. care, la data săvârșirii faptelor, deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având gradul de chestor de poliție. Prietenia dintre P.A. și F.C. este recunoscută de cei doi.

Referitor la acest aspect, F.C. a declarat: „Fiind prieten cu chestorul P. am trecut de mai multe ori pe la biroul acestuia. Obișnuiam să mă întâlnesc cu el și acasă la mine sau în alte locații”. În sens asemănător inculpatul P.A. a menționat:”Relația mea cu F.C. este una de amiciție, ne-am apropiat mai mult acum circa un an și jumătate într-o anumită conjunctură. (.) în luna octombrie 2010 a fost de mai multe ori la mine la serviciu, în biroul unde îmi desfășuram activitatea. În perioada în care a trecut pe la mine, mi-a comunicat că participă la un concurs organizat de Jandarmeria Romană, mi-a făcut cunoscut faptul că aleargă pentru a-și întocmi dosarul de concurs și, de multe ori, îl serveam cu câte o cafea în biroul meu. (.) Precizez că eu și F.C. obișnuiam să ne vizităm reciproc la domiciliu”.

Din verificările efectuate a rezultat că, în perioada 04 octombrie 2010-10 decembrie 2010, F.C. a fost primit de 19 ori, în zile diferite, la biroul inculpatului P.A., din sediul Ministerului Administrației și Internelor.

Referitor la numitul F.C., martorul V.C.Ș., la data săvârșirii faptei șeful Serviciului de Personal și Coordonarea Structurilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a declarat: „De F.C. am aflat cred că pe holuri, la fumoar, în perioada de dinaintea susținerii examenului de la jandarmerie. Am văzut o persoană, de mai multe ori, intrând sau ieșind de la chestorul P. Cineva, nu îmi mai amintesc cine, mi-a indicat numele acestei persoane (F.C.) și mi-a spus că este cineva care a trecut în rezervă deoarece se folosise de diplome false. După ce F.C. a fost reîncadrat în structurile Ministerului Administrației și Internelor, l-am văzut ieșind de la chestorul P. - din biroul acestuia - și chiar a dat mâna cu mai multe persoane dintr-un grup în care mă aflam și eu”.

Potrivit rechizitoriului, cariera de ofițer a lui F.C. în structurile Ministerului Administrației și Internelor a avut la bază folosirea unei diplome false. F.C. a fost încadrat în Ministerul Administrației și Internelor în data de 01 februarie 1995, ca personal contractual (conducător auto). În data de 22 iunie 1995 a fost chemat în rândul cadrelor militare active, fiindu-i acordat gradul de plutonier, ca urmare a solicitării sale din 15 februarie 1995. Ulterior, a depus la dosarul de personal diploma de bacalaureat, potrivit căreia, în anul 1996, ar fi absolvit cursurile Liceului „D.B.”. În anul 1999, F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor, în baza unei diplome de licență, pe care a depus-o la dosarul de personal, din care rezulta că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității de Științe și Arte „G.C.” și că a susținut licența Ia Universitatea „L.B.” din Sibiu. În anul 2002, F.C. a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, în urma demisiei sale. La data de 29 aprilie 2002, Grupul de Control al Ministrului de Interne s-a sesizat din oficiu despre faptul că diploma de bacalaureat, eliberată lui F.C. în anul 1996, prezenta dubii asupra autenticității.

Prin rezoluția nr. 1702/P/2002 din 09 aprilie 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (2) C. pen. Soluția a fost infirmată prin rezoluția nr. 3004/2003 din 14 ianuarie 2004 a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru continuarea cercetărilor față de F.C. Urmare cercetărilor efectuate, s-a stabilit că diploma de bacalaureat emisă pe numele F.C. în anul 1996 este falsă, aceasta nefigurând în evidențele Liceului „D.B.”. Totodată, a rezultat că F.C. nu a frecventat cursurile liceului seral sau la zi, nu este înscris în indexul alfabetic al liceului și nici în catalogul de examen bacalaureat. F.C. a declarat că a obținut diploma de bacalaureat de la secretarul liceului, Dumitrescu Ion, decedat în anul 2000. Prin rezoluția nr. 853/P/2004 din 20 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen., în condițiile în care din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. Ia art. 288 alin. (1) C. pen., de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., susnumitul nu mai poate fi tras la răspundere penală, împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. S-a făcut precizarea că în ședința Biroului Senatului Universității „L.B.” din Sibiu, din data de 17 aprilie 2003, s-a decis în unanimitate anularea diplomei de licență pe care această universitate a eliberat-o în anul 2001 lui F.C.

Potrivit rechizitoriului, la acel moment organele de urmărire penală nu au comunicat către Ministerul Administrației și Internelor faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că F.C. s-a folosit de acte falsificate pentru a-și dobândi gradul de ofițer. Această comunicare ar fi trebuit să aibă ca efect revocarea ordinului prin care F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor.

În legătură cu aceste aspecte, F.C. a declarat, în timpul cercetărilor efectuate în prezentul dosar, următoarele: „Cu prilejul unei verificări efectuate de către Corpul de Control în anul 2002 s-a constatat că diploma mea de bacalaureat nu ar fi figurat în evidențele Liceului «D.B.». Din acest motiv mi-am dat demisia din structurile Ministerului Administrației și Internelor”.

Ulterior descoperirii faptului că diploma de bacalaureat este falsă și după declararea nulității diplomei de licență de către Universitatea „L.B.” din Sibiu, numitul F.C. a decis să-și reia studiile: „Discutând cu mai mulți prieteni de-ai mei despre situația mea, am fost sfătuit să urmez din nou cursurile unui liceu. În consecință, am urmat între anii 2003 și 2006 cursurile Liceului „G.C.”, profilul industrial. După terminarea Liceului „G.C.” am efectuat, în paralel, două facultăți și anume, Facultatea de Științe Economice „G.C.” și Facultatea de Drept din cadrul Universității B. Dreptul l-am terminat în 2009, iar științele economice în 2008.”

În opinia acuzării, faptul că F.C. nu își amintește nici măcar în ce an a absolvit aceste două facultăți ridică - și în prezent - semne de întrebare referitoare Ia modalitatea în care și-a efectuat studiile, întrucât, în realitate, Facultatea de Drept a Universității B. a absolvit-o în anul 2010 (conform adresei din 27 ianuarie 2011 a acestei instituții), iar Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative a Universității „G.C.” în anul 2009.

Analizând declarația olografă pe care F.C. a dat-o cu prilejul efectuării cercetărilor efectuate de către Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, procurorul a arătat că deși martorul deține diplome de licență de la două facultăți, ale căror cursuri le-a urmat, în cea mai mare parte, în paralel, F.C. are serioase probleme de scriere în limba română (exemplificându-se cu următoarele mențiuni: „ma condus la poartă”, „semnătura aplicată pe fișa medicală de încadrare la rubrica semnătura candidatului î-mi aparține”, „au fost completate la policlinica M.A.I., în cabinetul unui medic de la interne care ma întrebat anumite date”, „am ridicat fișa medicală pe care am depuso”, ., am înapoiato pentru a fii depusă la dosar dar nu î-mi aduc aminte”, „acest document a fost depus la serviciul cadre al jandarmeriei dar nu î-mi amintesc data”).

Potrivit actului de acuzare, începând cu anul 2007 - F.C. a încasat de la Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor o pensie militară de invaliditate, ca urmare a acordării unui certificat de invaliditate.

În opinia acuzării, prin aceste aspecte este caracterizată persoana care, în urma organizării așa-zisului concurs din luna octombrie 2010, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a ajuns să ocupe funcția de șef al Direcției Financiare, prevăzută pentru gradul de general, cea mai înaltă funcție financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

S-a mai reținut în actul de acuzare că celelalte persoane care au participat fără contracandidați, la concursurile desfășurate în toamna anului 2010 în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, sunt apropiate numitului F.C.

Astfel, M.L.P. a declarat:” în toamna anului 2010 i-am dat un C.V., de - al meu lui F.C. Acest C.V. i l-am dat pentru a mă ajuta să intru în structurile M.A.I. Cunoșteam faptul că F.C. lucrase anterior în aceste structuri și cunoaște persoane care lucrează în M.A.I. (.). Pe F.C. îl cunosc de mai mulți ani și actualmente sunt prietenul fiicei acestuia F.A.” S-a menționat că M.L.P. a primit, în anul 2005, o amendă administrativă prin aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în prezent fiind reabilitat de drept. Ș.A. a declarat că F.C. este în relații apropiate cu tatăl său și că în luna octombrie 2010, F.C. le-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care, în urma unor discuții, i-a solicitat să-i dea un C.V, pentru o eventuală angajare în jandarmerie, C.V.-ul înmânându-i-l imediat. D.G. a declarat: „Tatăl meu este prieten cu F., care l-a ajutat personal la săparea unui heleșteu de pește, având utilajele necesare”.

Referitor la situația de fapt descrisă în rechizitoriu, procurorul, într-un prim capitol a arătat că în perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care la acel moment deținea funcția de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.A. (care la momentul respectiv deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).

Referitor la această discuție inculpatul A.O. a declarat: „în cadrul discuției telefonice acesta (inculpatul P.A., n.n.) m-a întrebat dacă aș avea ceva împotrivă să fie scoase la concurs trei posturi de ofițer pentru încadrare din sursă externă. Mi-a spus că de această problemă știe și domnul ministru. I-am spus că nu am nimic împotrivă. Nu s-a discutat nimic referitor la posturile care ar fi urmat să fie scoase Ia concurs, nici nu s-au pronunțat nume de persoane care ar urma să ocupe posturile. Nu am comunicat niciunui subordonat de al meu discuția cu chestorul P. Nu-mi amintesc dacă în contextul acestei discuții inițiale sau într-o discuție ulterioară cu chestorul P. (discuție pe care nu o pot individualiza în timp), acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne în jandarmerie. Precizez însă că nu mi-a spus și când vor pleca”.

Referitor la afirmațiile inculpatului A.O., inculpatul P.A. a declarat că nu își amintește dacă a discutat cu acesta în legătură cu situația celor trei posturi, dar nu exclude existența unei asemenea convorbiri.

Ulterior discuției dintre inculpatul A.O. și inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., șeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ș. - subcomisar în cadrul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la acea vreme subordonatul direct al inculpatului P.A. Martorul V.C.Ș. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri și nu au fost ocupate. Această discuție este confirmată, atât de martorul V.C.Ș., cât și de inculpatul G.M.

Astfel, martorul V.C.Ș. a menționat: „La sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie 2010, într-o după-amiază, după orele de program, am fost chemat la directorul general P.A., ocazie cu care acesta mi-a solicitat, în mod direct, să-i prezint a doua zi o situație numerică a posturilor vacante deblocate anterior și neîncadrate în acel moment. Din acest motiv, i-am contactat telefonic pe șefii de la resurse umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Țin minte că l-am sunat, în acea zi, în jurul orelor 18 și pe colonelul G.M. - directorul de la resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române. Nu știa pe moment să-mi spună, iar în aceeași zi am fost sunat (nu mai știu dacă tot de colonelul G. sau de un subordonat al acestuia) care mi-a spus numeric câte posturi vacante sunt. Nu erau foarte multe posturi vacante, nu mai știu cifra exactă. I-am raportat a doua zi verbal chestorului P., în mod direct, la el în birou, situația numerică a posturilor deblocate”.

Pe de altă parte, inculpatul G.M. a declarat: „În data de 07 octombrie 2010, în jurul orelor 17, am primit un telefon, pe telefonul meu mobil, de la subcomisarul V., care mi-a cerul să identific posturile deblocate în anul 2010, la care s-a organizat concursuri și nu au fost ocupate. Am luat legătura cu căpitanul G., căruia i-am solicitat să-mi spună câte posturi sunt și la acel moment G. a raportat că sunt patru posturi. A doua zi, le-am spus căpitanilor V. și G. să-mi facă o situație referitoare la respectivele posturi i-am comunicat subcomisarului V. că sunt patru posturi (comunicarea fiind făcută pe telefon). Cu acel prilej, subcomisarul V. mi-a spus că aceste posturi vor fi scoase la concurs pentru încadrare din sursă externă. La acel moment, subcomisarul V. mi-a spus că este o sarcină de la etajul I. Auzind că este vorba despre etajul I, eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administrației și Internelor. Nu-mi amintesc dacă în cadrul acestei discuții sau în cadrul unei discuții ulterioare, subcomisarul V. mi-a spus că pentru detalii să ținem legătura cu subcomisarul S.. Menționez că atât pe subcomisarul V., cât și pe subcomisarul S. eu îi cunoșteam, fiind cei cu care țineam legătura în activitățile curente de serviciu pe line de resurse umane”.

După acest moment, martorul G.M.G., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfășoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să țină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor și subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

Martorul G.M.G. a declarat: „Mi-a răspuns subcomisarul S., căruia i-am spus că am primit ordin să întocmesc acel raport. Din discuția purtată, am dedus că S. cunoștea despre ce este vorba de dinainte de a suna eu. S. mi-a spus cum să întocmesc acel raport . Acesta nu mi-a dictat cuvânt cu cuvânt, dar mi-a spus lucrurile esențiale pe care trebuie să le cuprindă raportul. Tot S. mi-a spus că este necesară o derogare de la trei ordine ale Ministrului de Interne, un ordin cu privire la încadrarea și recrutarea candidaților în Ministerul de Interne, altul cu privire la Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor, iar al treilea făcea referire la imposibilitatea încadrării unor posturi din sursă externă. Cu privire la ordinul referitor la încadrarea și recrutarea eu am avut și o obiecție în sensul că l-am întrebat de la ce articol trebuie făcută derogarea, întrucât nu mi-am închipuit că se putea face o derogare de la tot acest ordin, întrucât acesta este foarte detaliat și privește organizarea și desfășurarea concursurilor (inclusiv termene de respectat). S. mi-a spus că trebuie derogare de la întregul ordin. Despre celelalte ordine mi-a spus, la fel, că trebuie să se deroge de la tot. (…) Cu acest prilej mi-a spus că totul trebuie făcut urgent și că o să primesc detalii și eu privire Ia cine va ocupa posturile, expresia lui fiind că este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului”.

În baza indicațiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.M.G. a redactat și dactilografiat personal un prim raport cu următorul conținut:

„Prin Rapoartele Ministerului Administrației și Internelor din 16 ianuarie 2010 și al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea ministerului, au fost solicitate și s-au deblocat 10 posturi vacante în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, printre care și posturile de contabil șef poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, în vederea ocupării prin trecere în corpul ofițerilor a maiștrilor militari/subofițerilor din Jandarmeria Română, care îndeplinesc condițiile legale, respectiv ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist 11, poziția 4 din statul de organizare a Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare a concursurilor pentru încadrarea celor trei posturi sus-menționate, acestea nu au fost ocupate, avem onoarea a vă propune și vă rog să aprobați următoarele:

- în considerarea faptului că, la concursul organizat anterior, pentru ocuparea postului de contabil șef, poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, s-a înscris un candidat care nu îndeplinea condițiile legale, modificarea sursei de recrutare, în sensul că, încadrarea acestuia să se realizeze, cu recrutarea personalului din sursă externă:

- ocuparea posturilor de contabil șef poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă, să se realizeze prin derogare de la prevederile ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare nr. II/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs, a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Demersul este justificat de necesitatea imperioasă a încadrării acestor posturi, în scopul reducerii deficitului de personal înregistrat la nivelul unităților respective cu personal de specialitate având experiență în domeniul incident. Menționăm că, ocuparea posturilor nominalizate mai sus se încadrează în numărul de indicatori repartizați Jandarmeriei Române în anul 2010.”

De asemenea, martorul G.M.G. a întocmit, la ordinul inculpatului G.M.V., un proces-verbal de ședință în care se consemna faptul că raportul a fost discutat într-o ședință.

După ce au fost redactate, raportul și procesul-verbal de ședință au fost date de martorul G.M.G. inculpatului G.M.V., care le-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat cele două acte în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment, așa cum s-a precizat, în misiune în străinătate). Raportul a fost clasificat (din 13 octombrie 2010 - secret de serviciu).

În legătură cu semnarea raportului și procesului-verbal de ședință, inculpatul R.G.N. a declarat: „În data de 13 octombrie 2010, mă aflam în biroul meu și la mine a venit domnul colonel G. (șeful Resurselor Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care mi-a relatat că a fost contactat telefonic de comisarul V. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care i-a spus că a primit ordin de la chestorul P., din cadrul Ministrului Administrației și Internelor, să trimită o notă-raport pentru deblocarea a trei funcții de ofițer, iar pentru întocmirea acestui raport un ofițer de resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să ia legătura cu subcomisarul S., din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Tot colonelul G. mi-a spus că nota-raport trebuie să ajungă de urgență la chestorul P. Menționez că atunci când mi-a relatat aceste aspecte, colonelul G. avea această notă-raport deja întocmită, spunându-mi că trebuie să ajungă urgent la chestorul P. Arăt că în data respectivă mă aflam la conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române,întrucât inspectorul general O.A. se afla în misiune în străinătate. Nu am avut cunoștință la acel moment că prin semnarea acelei note - raport aș încălca legea și aș săvârși vreo abatere. (…) Am luat legătura cu inspectorul general O.A.. Nu rețin exact de pe care telefon din birou l-am sunat, precizez însă că rețin că l-am sunat pe telefonul său mobil, i-am comunicat cele raportate de colonelul G., iar dânsul mi-a spus să aștept întrucât mă va contacta ulterior. In scurt timp (circa jumătate de oră) am fost sunat înapoi de generalul O.A. (…). Domnul general O.A. mi-a comunicat să semnez nota-raport deoarece s-a edificat asupra problemei respective. După convorbirea telefonică avută cu generalul O.A., am semnat nota-raport pe care mi-o dăduse colonelul G. Menționez că am citit-o înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conținutul ei”.

Referitor la discuția avută cu inculpatul R.G.N., inculpatul A.O. a declarat: „În timpul în care mă aflam în misiune externă, am fost contactat telefonic, pe telefonul meu mobil de serviciu, de generalul R., care rămăsese la comanda Jandarmeriei. Domnul general R. mi-a transmis că s-a prezentat la el colonelul G. (șeful Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care i-ar fi transmis că de la nivelul D.G.M.R. - M.A.I. i s-a solicit înaintarea unui raport pentru deblocarea a trei posturi. I-am comunicat că știu despre ce este vorba și că poate înainta raportul. Nu mi-a precizat și conținutul raportului, eu neștiind ce posturi urmau să fie scoase la concurs”.

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.M.G. l-a dus la Ministerul Administrației și Internelor. După câteva zile, martorul G.M.G. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C.:” După 2-3 zile am fost sunat la birou (pe fix) de S., care mi-a spus să merg până la minister pentru a ridica niște documente. Am raportat acest lucru domnului G. și am plecat la minister. La minister, de la intrarea D, am sunat pe interior Ia S. în birou, mi s-a spus că e ocupat, am așteptat circa 40 de minute să coboare și văzând că nu mai coboară l-am sunat pe mobil (.), mi-a răspuns și mi-a zis să aștept că o să vină cineva. A coborât comisarul șef A., care mi-a dat două cv - uri (al lui Ș.A. și al lui M.L.) și un post-it pe care scria un număr de telefon și numele lui F.C. Nu mai am acest post-it. Aceste acte erau într-o mapă. Comisarul șef A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte și în timp ce se uita pe C.V. - ul lui Ș.A. a spus «Uite, acesta nici nu știe să scrie» și apoi a înjurat «F. în gură cu pilele lor». M-am întors la baza Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, raportându-i colonelului G. că m-am întors și arătându-i C.V.-urile și postitul. Acestea au rămas la mine”.

Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentele martorului G.M.G.: „Am fost chemat de către subcomisarul S. în biroul său. Acesta mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore din unitate și mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că a vorbit la telefon cu căpitanul G. de la jandarmerie, care urmează să mă caute și să-i dau acele acte. Prima pagină nefiind acoperită, din câte îmi amintesc este posibil să fi fost un C.V. sau un document de studii, în copie. Erau circa 6-7 file (.) am coborât personal la punctul de acces de la parter, am dat mâna cu căpitanul G. și i-am înmânat folia de îndosariere cu cele 6-7 file. Nu îmi amintesc dacă am făcut sau nu vreo remarcă atunci când i-am dat acea folie de îndosariere căpitanului G.. Nu mi-a semnat pentru primirea celor 6-7 file, întrucât nu mi se precizase de către subcomisarul S. că ar fi documente înseriate care ar trebui să fie date pe bază de semnătură”.

Referitor la aceste C.V.-uri, F.C. a declarat: „Prin lunile august-septembrie 2010, nu îmi amintesc cu exactitate, m-am deplasat personal la biroul chestorului P., unde i-am lăsat trei C.V.-uri, unul al meu, unul al lui Ș.A. și unul al lui M.L.P. De fapt nu îmi amintesc cu exactitate dacă i-am dat chestorului P. aceste C.V.- uri la biroul dumnealui sau i le-am dat în altă parte (acasă la mine sau cu prilejul unei întâlniri cu acesta). Arăt că sunt bun prieten cu chestorul P.A. Relația noastră de prietenie datează din anii 1994-1995. Arăt că de mai mult timp eu doream să mă întorc să lucrez în Ministerul Administrației și Internelor și i-am comunicat chestorului P. acest lucru”.

Ulterior primirii actelor de la martorul A.A.P., martorul G.M.G. s-a întors la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și l-a contactat, din nou, telefonic pe inculpatul S.C. pentru a-i cere detalii în legăturile cu C.V.- urile și postit-ul primite: „Acesta mi-a spus să-i sun pe cei trei pentru a se înscrie la concurs. Așa cum am arătat, numărul de telefon al lui F. era pe post-it, iar celelalte două erau trecute pe cv-uri. I-am sunat pe cei trei, pe fiecare în parte, de pe mobilul meu pe care l-am menționat. Am vorbit cu toți trei. Eram oarecum stânjenit să-i întreb dacă vor să se înscrie la concurs, iar din discuții mi-am dat seama că știau de problemă. Menționez că într-una din discuțiile pe care le-am avut cu S., la telefon, acesta mi-a spus și pentru ce post trebuie să candideze fiecare dintre cei trei în parte. De asemenea, S. mi-a spus să fie ținute urgent concursurile, întrucât au pile mari la minister și, dacă întâmpin probleme cu testările medicale sau psihologice, să-l contactez.”

Nota - raport din 13 octombrie 2011, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob”, pentru Ministrul Administrației și Internelor.

Această primă notă - raport a fost primită la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care i-a dat-o căpitanului G.M.G. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în țară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, să fie trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuție cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.M.G. că documentul trebuie refăcut. Despre acest aspect, martorul G.M.G. a relatat următoarele:” În zilele următoare am fost chemat din nou de colonelul G. care mi-a ordonat să fie refăcut raportul anterior, în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Ploiești trebuia trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Am refăcut raportul pe calculator, raportul purtând același număr și conținând aceleași aspecte ca și cel vechi, cu excepția faptului că în locul contabilului șef de la Ploiești am introdus funcția de șef al Direcției financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de șef al Direcției Financiare pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie”.

Cea de-a doua notă-raport din 13 octombrie 2010, a fost întocmită și semnată Ia o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 și poartă același număr ca și primul raport, cu toate că ambele note - raport sunt clasificate Secret de Serviciu, documente care ar fi trebuit să aibă un regim special.

Cea de-a doua notă-raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deși la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: „Colonelul G. a venit la mine în birou și mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul că, în loc de postul de contabil șef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești să fie trecut postul de șef Direcție Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat și prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general O.A.”.

Din verificările efectuate de către Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor a rezultat că al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.M.G. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeași dată.

După semnarea celei de-a doua notă-raport de către inculpatul R.G.N., acesta a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcției Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administrației și Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C. Martorul a relatat că, în data de 18 octombrie 2010, a ajuns Ia sediul Ministerului Administrației și Internelor, a sunat pe interiorul la care se afla S.C., care a coborât și a luat documentul:”Domnul S.C. a citit documentul și a făcut o singura remarca referitoare la conținutul acestuia, cu privire la oportunitatea folosirii sintagmei „experiență în domeniul incident”, în sensul că ar fi găsit oportună folosirea unei alte expresii”.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcția Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administrației și Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administrației și Internelor, ducându-l la Direcția de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Și acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la Directorul General al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la Directorul General al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar Secretarul General al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob” pentru Ministrul Administrației și Internelor.

În vederea constituirii dosarelor de concurs, în data de 17 octombrie 2010, martorul G.M.G. i-a contactat, din nou, la telefon pe numiții F.C., M.L.P. și Ș.A. pentru a-i anunța că trebuie să se prezinte la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în vederea înscrierii la concurs, în data de 18 octombrie 2010. Totodată, martorul a întocmit o adresă către Centrul de Psihosociologie al Ministerului Administrației și Internelor în vederea programării la testare a celor trei candidați. De asemenea, inculpatul G.M. a sunat la centrul respectiv pentru a-i programa, stabilindu-se ca testarea să aibă loc în data de 18 octombrie 2010.

În data de 20 octombrie 2010, au fost stabilite comisiile de examen și au fost stabilite bibliografia, subiectele și baremele, urmând ca examenul să aibă loc a doua zi, în data de 21 octombrie 2010. Cu privire la acest aspect, martorul G.M.G. a declarat: „în seara de 20 octombrie 2010 pe la ora 17.00 mi-au fost date bibliografia, subiectele și baremul. Nu am mai avut timp să comunic bibliografia celor trei candidați, l-am sunat pe cei trei să le comunic ca pe 21 octombrie 2010 este concursul”.

S-a precizat în actul de acuzare că nu a existat niciun anunț din partea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române sau Ministerul Administrației și Internelor prin care să se facă publică scoaterea la concurs a unor posturi și data concursului. Concursul a avut Ioc începând cu ora 08,00 în data de 21 octombrie 2010. Dosarele care erau la comisiile de concurs nu erau complete, lipsind fișa medicală a candidatului F.C., verificările Ia poliție ale lui F.C. (verificări în evidențele operative) precum și testările psihologice ale celor trei candidați. S-a mai precizat că, deși candida pentru o funcție de conducere, numitul F.C. n-a fost niciodată testat psihologic pentru ocuparea unei asemenea funcții, iar în data de 21 octombrie 2010, la momentul desfășurării concursului, deținea o decizie medicală de stabilire a invalidității, iar comisia de expertiză medicală constituită la nivelul Spitalului de Urgență „Prof. dr. D.G.” București i-a ridicat gradul de invaliditate, ulterior desfășurării concursului.

Inculpatul A.O. a semnat ordinul de zi prin care era constituită această comisie de concurs în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române deși, cu privire la acest post, un eventual concurs trebuia ținut, potrivit Ordinului nr. S192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din Ministerul Administrației și Internelor (inculpatul A.O. având, în calitate de șef de unitate și atribuții de ordonator de credite), Ia nivelul Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Prin urmare, a apreciat acuzarea că organizarea și constituirea comisiei de concurs ținut la nivelul Jandarmeriei Române, în ceea ce îl privește pe F.C., a fost ilegală. Din comisia de concurs pentru postul de Director al Direcției Generale Financiare pentru care, evident, singurul candidat a fost F.C., au făcut parte și inculpatul R.G.N. și inculpatul G.M.

În cursul urmăririi penale, fiind audiați în calitate de martor, toți cei trei candidați au menționat că nu au avut bibliografia pentru concurs. Toți cei trei candidați au promovat însă concursul desfășurat. Fiind întrebați de unde au știut răspunsurile la subiecte, F.C. și M.L.P. au dat explicații, în opinia acuzării, dea dreptul neverosimile.

Astfel, F.C. a declarat: „Menționez că nu primisem bibliografia pentru examen. Cu toate acestea eu am știut să răspund la întrebările care mi s-au pus de către membrii comisiei, întrucât întrebările erau din Legea fiscalității, controlul preventiv financiar contabil. Aceste aspecte îmi erau cunoscute întrucât eu am activat 10 ani în domeniul privat, confruntându-mă cu probleme de ordin fiscal și economico-financiar” („Legea fiscalității” la care se referă F.C. este, de fapt, Legea finanțelor publice).

Pe de altă parte, M.L.P. a declarat că” înainte cu o jumătate de oră de începerea examenului, a citit Legea Jandarmeriei și Constituția României și, astfel a știut să răspundă la întrebările care i s-au pus, fără a fi ajutat de către membrii comisiei”.

În sfârșit, Ș.A. a recunoscut că nu a știut să răspundă la întrebări: „Am spus comisiei că nu sunt bine pregătit și am fost ajutat să ajung la răspunsurile corecte”.

La data de 25 octombrie 2010, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4033/2010, F.C. a fost rechemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de locotenent-colonel și a fost repartizat la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Cu aceeași dată, M.L.P., prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4034/2010 a fost chemat în rândul cadrelor active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de locotenent și a fost repartizat la I.J.J. Brăila, iar prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4035/2010 Ș.A. a fost repartizat la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei (B.S.I.J.), cu gradul de sublocotenent.

Ulterior, la data de 01 noiembrie 2010, lt. col. F.C. a fost numit prin ordinul I.G.J.R. nr. S/1303/2010 în funcția de șef la Direcția financiară, funcție prevăzută cu gradul de general de brigadă cu o stea Ia poziția 66 din statul de organizare, iar slt. Ș.A., prin ordinul comandantului B.S.I.J. nr. S/216942/2010 a fost numit pe funcția de consilier juridic la Compartimentul juridic, poziția 6 din statul de organizare. Lt. M.L.P. a fost numit în funcția de specialist II la Compartimentul de informare și relații publice, poziția 4 din statul de organizare al I.J.J. Brăila, prin Ordinul inspectorului șef nr. S/1078/2010.

După finalizarea concursului, cpt. G.M.G. l-a contactat telefonic pe lt. col. F.C. și i-a solicitat să îi trimită fișa medicală, care lipsea de la dosarul de candidat, pentru a putea înainta dosarul la minister. Acesta i-a comunicat faptul că „îi va trimite fișa”, însă „a avut o problemă și a trebuit să se interneze”.

Conform declarației martorului G.M.G., după această discuție a fost sunat de către subcomisarul S.C. care i-a solicitat „să trimită așa dosarele la minister”, iar după ce ofițerul jandarm i-a comunicat faptul că din dosare lipsesc anumite documente (rezultatul verificărilor solicitate structurilor de poliție, rezultatele evaluării psihologice și fișa medicală a lui F.C.) reprezentantul D.G.M.R.U. a insistat să îi fie trimise dosarele „ chiar dacă nu sunt toate documentele în ele”.

În data de 01 noiembrie 2010, martorul S.T. (comisar-șef, Directorul Direcției Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române) a primit prin curier de la Direcția Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor trei rapoarte aparținând lt. col. F.M.C., lt. M.L.P. și slt. Ș.I.A., prin care aceștia solicitau mutarea, în interesul serviciului, de la unități ale Jandarmeriei Române la unități ale Poliției Române.

Întrucât știa că rapoartele respective erau „în atenția” inculpatului P.A., martorul S.T. le-a prezentat în aceeași zi, spre semnare. După ce Inspectorul General al Poliției Române a semnat cele trei rapoarte de mutare, acestea au fost înaintate de către Direcția Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliției Române la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor. Ulterior, în aceeași zi, ele au fost înregistrate la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și după ce au fost semnate de către inculpatul A.O., au fost înaintate - din nou - la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor. În aceeași dată, prin adresa cu nr. 307626 din 01 noiembrie 2010. Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor a informat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române despre faptul că solicitările celor trei ofițeri, așa cum au fost formulate, au fost aprobate. Alăturat acestei adrese, au fost anexate cele trei rapoarte cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C. „pentru” ministrul Administrației și Internelor. În consecință, tot în data de 01 noiembrie 2010, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a emis ordinele prin care lt. col. F.M.C., lt. M.L.P. și slt. Ș.I.A. au fost mutați, cu aceeași dată, în interesul serviciului Ia Poliția Română, primul la IGPR iar ceilalți doi la D.G.P.M.B.

În actul de acuzare se arată că, astfel, cei trei „câștigători” ai concursurilor nu au lucrat nici măcar o zi în cadrul Jandarmeriei Române, întrucât - în data în care aceștia au fost numiți pe funcții în Jandarmerie - au fost și transferați în unități ale Politiei Române, cu aprobarea inculpatului B.C.C. Referitor la aceste aspecte, o declarație foarte relevantă a dat-o martorul S.T. Martorul a menționat că rapoartele de mutare au fost trimise la Inspectoratul General al Poliției Române în urma unei convorbiri telefonice cu martorul V.C.Ș., care i-a atras atenția că ele sunt în atenția inculpatului P.A.

Astfel, martorul S.T. a menționat că a luat legătura cu chestorul P.A. pentru a-l ajuta să primească dosarul de personal al lui F.C. Cu acest prilej, inculpatul P.A. i-a solicitat să înainteze de urgentă rapoartele de mutare ale ofițerilor pentru a fi supuse aprobării conducerii Ministerului Administrației și Internelor. Din acest motiv, ele nici măcar nu au fost trimise prin adresă și au fost trimise direct cu condica. Martorul a mai declarat: „După primirea ordinelor de mutare m-am deplasat personal la Direcția Generală Management Resurse Umane - Ministerul Administrației și Internelor în vederea clarificării situației lui F.C.

Cred că de două sau trei ori am discutat personal, în biroul chestorului P., cu acesta, în legătură cu situația lui F.C. În cadrul discuțiilor, i-am comunicat chestorului P. că nu avem o funcție vacantă în cadrul Inspectoratului General al Politiei Române corespunzătoare funcției pe care F.C. a deținut-o în cadrul Jandarmeriei Române. Chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. și că va fi mutat la o altă structură (.) Totodată, în cadrul discuțiilor, i-am comunicat chestorului P. că F.C. poate fi numit pe o funcție inferioară cele pe care a deținut-o în cadrul Jandarmeriei Române.

La această soluție cu care venisem, chestorul P. mi-a răspuns că F.C. nu o să fie de acord să fie numit pe o funcție inferioară. Chestorul P. a venit cu soluția punerii la dispoziție a lui F.C., cu aprobarea conducerii Ministerului Administrației și Internelor și, totodată, împuternicirea pe un post de conducere vacant. Chestorul P. a nominalizat inclusiv postul de conducere pe care să-l împuternicim pe F.C. și anume acela de șef Serviciu Sistematizare și Legalitate a Transporturilor din cadrul Direcției Rutiere a Inspectoratului General al Politiei Române (.) Ulterior, chestorul T. mi-a comunicat că are o informație că acest F.C. ar fi avut niște probleme atunci când a plecat inițial din structurile Ministerului Administrației și Internelor.

Mi-a solicitat să mă documentez cu privire la acest aspect și chiar să mă deplasez la domnul chestor P. pentru a obține detalii. M-am deplasat din nou la biroul chestorului P. pentru a-mi comunica ce probleme are F.C. Chestorul P. mi-a spus că, deși în rândul colegilor se discută că F.C. ar fi plecat inițial din structurile Ministerul Administrației și Internelor, întrucât se descoperise că se folosise de o diplomă falsă, în realitate lucrurile nu stau așa, deoarece în legătură cu acest aspect parchetul a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale „.

Referitor la mutarea din cadrul structurilor Jandarmeriei în cadrul structurilor Poliției, martorul M.L.P. a declarat:” Chiar în ziua în care am fost declarați admiși, imediat după terminarea concursului, F.C. mi-a spus mie și i-a spus și lui L.Ș. că el intenționează să facă un raport de mutare de la jandarmerie la politie și ne-a întrebat dacă dorim și noi acest lucru (…). F.C. a venit cu raportul dactilografiat (precizez că acest lucru se întâmpla la câteva zile de la discuția inițială) iar eu am semnat acel raport. După ce am semnal acel raport i I-am înmânat lui F.C. iar, după o perioadă de timp, am fost sunat de un angajat al Politiei Capitalei care mi-a spus să mă prezint la Politia Capitalei”.

În mod similar a declarat Ș.A.:” Peste câteva zile de la data susținerii examenului … m-am întâlnit cu F. pe B-dul Sebastian, pe stradă, lângă o Clinică veterinară. F. a venit cu un raport scris la calculator prin care solicitam trecerea mea din jandarmerie în politie. Am semnat acel raport și i l-am dat lui F.”

II. In continuarea rechizitoriului s-a arătat că, într-o modalitate similară cu angajările numiților F.M.C., M.L.P. și Ș.I.A. în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost angajat numitul D.G. în structurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Astfel, în data de 13 octombrie 2010 martorul V.C., șeful Serviciului Personal și Coordonare a Structurilor de Resurse Umane din cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor a purtat o convorbire telefonică cu martorul S.O., Directorul Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în legătura cu existența vreunui post rămas deblocat pentru încadrare din surse externe. Martorul S.O. i-a comunicat martorului V.C. că există un astfel de post la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Județului Galați, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse. Potrivit declarației martorului S.O., martorul V.C. i-a solicitat să schimbe modalitatea de selecție și anume recrutarea din sursă externă, precizându-i totodată că «domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluție rapidă». Declarația martorului S.O. este confirmată, parțial, de martorul V.C., care a precizat că, din ordinul inculpatului P.A., a luat legătură cu Directorul Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, căruia i-a solicitat date cu privire la posturile care nu au fost încadrate.

Martorul S.O. a declarat: „După aproximativ două ore, subcomisarul V.C. a revenit cu un telefon pentru a solicita schimbarea modalității de recrutare, care urma să fie prin încadrare directă (nu transfer). Am fost întrebat care sunt posibilitățile legale pentru schimbarea modalității de selecție, făcându-mi-se precizarea că domnul chestor P. dorește să venim cu o soluție rapidă (…) Am solicitat precizări privind schimbarea modalității de selecție și mi s-a precizat că se dorește recrutarea din sursă externă, cu încadrare directă. Singura posibilitate pe care o vedeam pentru a îndeplini ce mi s-a solicitat a fost să se solicite și să se aprobe o derogare de la patru acte normative care interziceau încadrarea din sursă externă și stabileau proceduri de recrutare și selecție (.) subcomisarul V. a revenit aducându-mi la cunoștință că se agreează această variantă, mi-a spus că în eventualitatea în care Inspectorul General nu agrea varianta, să-l sune personal pe chestorul P.A.”.

În acest context, a fost întocmită nota-raport din 13 octombrie 2010 cu următorul conținut: „Prin nota-raport a Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență din 12 aprilie 2010, aprobat de conducerea ministerului, a fost solicitată deblocarea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric. Planificare Misiuni și Resurse din cadrul Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență „General Ieremia Grigorescu” al Județului Galați, poziția 25 din statul de organizare. Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare a selecției, postul respectiv nu a fost ocupat, am onoarea să propun următoarele:

- în considerarea faptului că, la selecția anterioară, nu au fost candidați care să îndeplinească cerințele de participare și să depună documentele solicitate pentru constituirea dosarului de recrutare, în sensul că ocuparea acestuia să se realizeze cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea postului respectiv prin derogare de la prevederile ordinelor ministrului nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I., nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor, nr. II/3184 din 25 iunie 2010 care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor din unitățile Ministerului Administrației și Internelor, precum și ale Dispoziției directorului general al Direcției Generale Management Operațional din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare în/din funcții a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor. Menționez că, prin ocuparea postului respectiv, „nu se depășește numărul de indicatori aflați în finanțarea și în structura categoriilor de personal a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.”

Această notă-raport, după ce a fost semnată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, general-locotenent V.S., a fost înaintată Ministerului Administrației și Internelor, unde a primit avizul favorabil al inculpatului P.A., director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și al inculpatului O.V., director general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a fost aprobată în numele Ministrului Administrației și Internelor de inculpatul B.C.C., secretar general al Ministerului Administrației și Internelor.

Martorul S.O. a declarat că C.V.-ul candidatului D.G. i-a fost trimis de către S.C. care s-a exprimat în sensul că „domnul B. dorește ordinul de reîncadrare până vineri”.

În data de 28 octombrie 2010 a avut loc concursul în urma căruia singurul candidat „înscris” și anume D.G. a fost declarat admis. La 01 noiembrie 2010, D.G. - prin ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. II/4069/2010 - a fost chemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de sublocotenent și repartizat la I.S.U.J. Galați. La data de 01 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul inspectorului șef al I.G.S.U. Galați nr. S/23120/1/2010 prin care slt. D.G. a fost numit în funcția de ofițer I, prevăzută cu gradul de maior, pe postul de ofițer specialist II, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse, poziția 25 din statul de organizare. Acesta nu s-a prezentat Ia serviciu, întrucât la 01 noiembrie 2010, a întocmit un raport de mutare în interesul serviciului de la I.G.S. U. la Politia Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

S-a precizat în actul de acuzare faptul că raportul de mutare al slt. D.G. are antetul Jandarmeriei Române, în loc de cel al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, deși la rubrica „de acord” este înscris inspectorul general al I.G.S.U., care a semnat acest document.

În urma verificărilor s-a stabilit că, la 01 noiembrie 2010, prin curier, comisar șef S.T.D., directorul Direcției Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliției Române a primit de la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generala Management Resurse Umane raportul sublocotenentului D.G. (împreună cu celelalte trei ale lt. col. F.C. It. M.L.P., slt. Ș.A.), prin care ofițerul solicita mutarea, în interesul serviciului, de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - I.S.U.J. Galați la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin derogare de la dispozițiile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 și nr. 69/2009.

Tot în data de 01 octombrie 2010, a fost înregistrată la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență adresa prin care Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a comunicat faptul că, în urma analizei efectuate, conducerea ministerului a aprobat solicitarea Iui D.G., așa cum a fost formulată. Alăturat acestei adrese a fost anexat raportul de mutare, cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C., acesta semnând „pentru” ministrul Administrației și Internelor.

În acest sens, în aceeași zi a fost emis de către inspectorul general al Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, Ordinul cu nr. S/1858/2010 prin care slt. D.G. a fost mutat, în interesul serviciului, la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, totodată echivalându-i-se și gradul militar cu cel profesional de subinspector de poliție.

Referitor la mutarea sa în cadrul structurilor Poliției Române, martorul D.G. a declarat: „Am vorbit la telefon cu F.C. care mi-a spus să mă duc la Ministerul de Interne pentru a vedea un model de raport. Nu am putut să intru în sediul Ministerului de Interne deoarece nu aveam documentele la mine. Am așteptat la poartă și a coborât o persoană de sex masculin, care luase legătura cu F. și m-a întrebat dacă sunt acolo pentru raport (...). Acesta a venit cu raportul completat iar eu l-am semnat și l-am dus la I.G.S.U. unde l-am lăsat la ofițerul de serviciu”.

În continuare, în actul de acuzare s-au făcut următoarele precizări cu privire la procedura de recrutare din sursă externă:

I. Potrivit dispozițiilor legale, pentru a se putea ocupa unele posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, trebuia respectată următoarea procedară:

- Etapa I-a: In situația în care există cazuri temeinic justificate, ministrul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, poate aproba ocuparea unor posturi, în condițiile încadrării numărului acestora în procent de maximum 15% din totalul posturilor ce au rămas vacante după 14 aprilie 2009, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 34/2009, precum și în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (art. 22 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 34/2009). Ocuparea posturilor vacante din instituțiile și autoritățile publice din subordinea/coordonarea ministerelor, finanțate integral de la bugetul de stat, se aprobă numai de Guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții (art. 22 alin. (2) din O.U.G nr. 34/2009). Potrivit Anexei nr. 1 la R.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I., cu modificările și completările ulterioare. Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență fac parte din categoria instituțiilor aflate în subordinea/ coordonarea A4A.I. și sunt instituții finanțate integral de la bugetul de stat.

- Etapa a II-a: După aprobarea de către ministrul Administrației și Internelor a propunerii de încadrare a unor posturi vacante, ocuparea acestora se realizează astfel (art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008):

a) se realizează recrutarea si selecția din rândul personalului unității care poate fi promovat pe postul vacant;

b) în situația în care, după realizarea etapei prevăzute la lit. a), postul nu este ocupat, se realizează recrutarea și selecția din rândul personalului unității care corespunde cerințelor postului și are potențial de dezvoltare profesională, prin mutare pe postul respectiv;

c) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) și b), la nivelul unității nu au fost identificați candidați care să corespundă cerințelor postului și să aibă prin încadrarea pe acesta potențial de dezvoltare profesională, recrutarea și ulterior selecția se vor face prin promovare/ mutare din rândul personalului polițienesc și militar de la nivelul celorlalte unități ale M.A.I.;

d) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - c), postul nu a fost ocupat, se extinde recrutarea și ulterior selecția, prin includerea tuturor categoriilor de personal, la nivelul celorlalte unități ale M.A.I., caz în care se organizează concurs/examen;

e) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - d), postul nu este ocupat, se pot realiza recrutarea și selecția din rândul personalului structurilor din domeniul apărării și securității naționale care corespunde cerințelor postului și poate fi transferat pe postul respectiv;

f) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - e), postul nu este ocupat, se organizează concurs/ examen, cu recrutare a candidaților din sursă externă; în această etapă se pot înscrie la concurs toate categoriile de persoane ce corespund cerințelor postului, condițiilor, legale si criteriilor specifice categoriilor de personal cu care este prevăzut postul.

Față de această procedură, legiuitorul a prevăzut, la art. 6 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, o excepție. Astfel, șeful/comandantul unității poate stabili, ca urmare a analizei în ședință de conducere, faptul că pentru ocuparea unui anume post vacant se trece direct la etapa prevăzută anterior la lit. b), c), d) sau e) ori prin detașare sau, după caz, împuternicire pe funcția de conducere vacantă.

- Etapa a III - a: În cazul în care pentru ocuparea unor posturi vacante au fost parcurse toate etapele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) - l) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, după aprobarea de către conducerea Ministerului Administrației și Internelor a unei propuneri formulată în acest sens, se poate trece Ia etapa prevăzută la lit. l) a aceluiași alineat, respectiv organizarea unui concurs/ examen, cu recrutare a candidaților din sursă externă. În vederea organizării și desfășurării examenelor/ concursurilor pentru ocuparea acestor posturi prin recrutare din sursă externă, se constituie comisii de concurs și comisii de soluționare a contestațiilor (art. 2 alin. (2) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I. denumită în continuare Metodologie, Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008).

Componența nominală a comisiilor, precum și desemnarea secretarului/ secretarilor acestora, se stabilesc prin ordin de zi pe unitate, cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puțin de 15 zile înainte de data desfășurării examenului/concursului (art. 2 alin. (2) din Metodologie). În vederea ocupării posturilor de conducere vacante, în comisiile de concurs sunt numite cadre militare care au funcția cel puțin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar pentru posturile de execuție, din persoane care au funcția sau gradul militar cel puțin egală/egal cu acelea prevăzute pentru postul scos la concurs. Totodată, cel puțin unul dintre membrii comisiei de concurs trebuie să aibă studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs (art. 3 alin. (1), (2) și (4) din Metodologie). In cazul în care în unitatea care organizează examen/concurs nu există specialiști în domeniul de activitate al postului vacant, pentru a asigura respectarea condițiilor anterior menționate, din comisie vor face parte specialiști de la eșalonul superior, respectiv I.G.J.R., I.G.S.U., sau/ și, după caz din M.A.I. ori din afara acestuia (art. 3 alin. (3) din Metodologie).

Totodată, pentru unele posturi de specialiști, prin ordine ale ministrului Administrației și Internelor sunt prevăzute proceduri speciale de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante. Astfel, conform art. 12 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 8/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. „examinarea profesională a candidaților pentru ocuparea posturilor de contabili șefi (similare) se face de către comisiile de concurs constituite la nivelul Direcției Generale Financiare pentru posturile din structura ordonatorilor secundari de credite din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite”, inclusiv a celor din structura I.G.J.R., inspectorul general al Jandarmeriei Române având calitatea de ordonator secundar de credite.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 111/2005 privind activitatea de asistență juridică în M.A.I., la nivelul I.G.I.R. și I.G.S.U., unități aflate în subordinea nemijlocită a M.A.I. „se constituie și funcționează comisii de laminare pentru ocuparea funcțiilor de consilier juridic din cadrul unităților din subordinea inspectoratului general”.

- Etapa a IV-a: Pentru organizarea și desfășurarea concursurilor/examenelor este obligatorie „afișarea la sediul unității organizatoare a unui anunț privind postul vacant pentru care se organizează concurs și publicarea acestuia, cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de data desfășurării concursului, pe pagină de internet a instituției organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori dacă acestea nu există ori nu sunt operaționale, în presa scrisă” (art. 26 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008). Anunțul trebuie să conțină următoarele elemente (art. 26 alin. (2) din acest ordin): a) denumirea postului pentru care se organizează concursul și principalele cerințe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fișa postului; b) condițiile de participare la concurs, respectiv condițiile de recrutare; c) actele solicitate candidaților pentru constituirea dosarului de recrutare în vederea participării la concurs/examen, data-limită până la care se pot depune acestea și compartimentul care gestionează problematica specifică concursului, cu precizarea datelor de contact, precum și a celorlalte date necesare desfășurării concursului; d) tematica și bibliografia concursului; e) locul, data și ora desfășurării concursului.

- Etapa a V-a: În vederea participării Ia examenul/ concursul de ocupare a postului vacant, pentru fiecare candidat se constituie un dosar de recrutare, care conține o serie de documente transmise de candidat, precum unele documente ce sunt introduse în dosar de compartimentul cu sarcini de recrutare în vederea participării la examen/ concurs (art. 36 din Metodologie). Documentele care trebuie trimise de candidat sunt următoarele: a) cererea de înscriere și C.V.; b) copii legalizate ale documentelor care atestă nivelul și specializarea studiilor impuse de cerințele postului: c) copii ale actului de identitate, carnetului de muncă și, dacă este cazul, livretului militar; d) copii legalizate ale certificatului de naștere ale candidatului, soțului/ soției și fiecărui copil, a certificatului de căsătorie, precum și ale hotărârilor judecătorești privind starea civilă; e) autobiografia și tabelul nominal cu rudele candidatului; f) cazierul judiciar; g) caracterizarea de la ultimul loc de muncă, respectiv din instituția de învățământ în cazul absolvenților în primul an de la absolvire: h) 3 fotografii tip buletin de identitate; i) două fotografii color 9 x 12 cm; j) fișa medicală-tip de încadrare în MA.L; k) certificatul de examinare psihologică: l) declarația de continuare a cunoașterii și acceptării condițiilor de recrutare. Documentele introduse în dosarul de recrutare de către de compartimentul cu sarcini în acest sens sunt următoarele: a) nota de cunoaștere, numai pentru candidații declarați „admis” Ia examen/ concurs; b) adresa prin care, după verificarea îndeplinirii condițiilor și criteriilor de participare la examen/concurs îi este comunicat candidatului că nu poate participa la acesta. Secretarul comisiei de concurs are obligația de a constitui și gestiona dosarele de concurs, precum și păstrarea documentelor de recrutare (art. 8 lit. a) și b) din Metodologie).

- Etapa a VI-a: Comisia de concurs, în funcție de specificul postului vacant scos la concurs/examen, are obligația de a stabili bibliografia și, după caz, tematica de concurs (art. 6 lit. b) din Metodologie), care se prezintă în anunțul publicat în acest sens.

- Etapa a VII-a: Comisia de concurs înainte de desfășurarea concursului/examenului are obligația de a verifica corectitudinea întocmirii dosarelor de recrutare a candidaților, inclusiv din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor și criteriilor de participare la examen/concurs (art. 61 lit. a) din Metodologie).

- Etapa a VIII-a: Comisia de concurs elaborează subiectele, urmărindu-se să fie formulate clar, precis și în strictă concordanță cu tematica și bibliografia afișată, avându-se în vedere că cerințele înscrise în fișa postului scos la examen/ concurs, să poată fi rezolvate în timpul alocat probei respective și să aibă un grad de dificultate care să permită abordarea și soluționarea acestora (art. 10 din Metodologie). Elaborarea subiectelor se realizează cu cel mult 24 de ore înainte de susținerea, fiecărei probe. Tot în această etapă sunt stabilite baremele de corectare/apreciere și notare, pentru fiecare subiect elaborându-se o grilă de corectare, iar imediat după încheierea probei, baremele, respectiv grilele de apreciere se afișează prin grija secretarului comisiei de concurs (art. 15 din Metodologie).

- Etapa a IX-a: Desfășurarea examenului/ concursului. Examenul/ concursul se va desfășura în săli care vor fi adaptate activităților de examinare, urmărindu-se înlăturarea oricăror materiale care ar putea influența candidații în elaborarea lucrărilor (art. 20 alin. (1) din Metodologie). Membrii comisiei de concurs/examen efectuează instructajul candidaților cu privire la modul general de desfășurare a examenului/concursului înaintea fiecărei probe, prezentând data și locul afișării rezultatelor, modalitatea de depunere a eventualelor contestații, situațiile care atrag eliminarea din examen/concurs, precum și alte precizări necesare desfășurării în bune condiții a examenului/concursului (art. 6 lit. e) din Metodologie). Testul scris poate consta în redactarea unei lucrări și/sau rezolvarea unor teste-grilă, iar interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporție de maximum 20% și alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obținute în muncă, comportamentul în situații - limită ale candidatului și proiecte profesionale de viitor, în situația în care va ocupa postul pentru care candidează (art. 11 și 12 din Metodologie). Lucrările se sigilează înainte de comunicarea subiectelor, de către candidați în prezența președintelui comisiei, după care se aplică ștampila unității organizatoare, iar din momentul comunicării subiectelor, niciun candidat nu mai poate intra/părăsi sala, decât dacă predă lucrarea și semnează de predarea acesteia.

- Etapa a X-a: Corectarea și notarea testelor scrise (art. 21-25 din Metodologie). Testele scrise se corectează și se notează, independent, de fiecare membru al comisiei, cu note de la 10, respectându-se baremele de corectare și notare. Testul grilă se corectează pe loc în sala în care s-a desfășurat examenul/concursul, în momentul depunerii fiecărei lucrări, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de corectori.

- Etapa a XI - a: Aprecierea și notarea interviurilor (art. 26-27 din Metodologie) în cadrul interviului, fiecare membru al comisiei de concurs adresează întrebări candidatului, iar pentru fiecare se elaborează o grilă de interpretare. Interviul se înregistrează sau, în cazul în care nu sunt disponibilități tehnice în acest sens, se transcrie întocmai de către secretarul comisiei. Interviul se apreciază și se notează independent, de fiecare membru al comisiei de concurs, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de membrii comisiei.

- Etapa a XII-a: Stabilirea și comunicarea rezultatelor (art. 30-31 din Metodologie) Secretarul comisiei de concurs întocmește tabelul nominal cu rezultatele obținute, care se semnează de către acesta și de președintele comisiei de concurs, urmând ca tabelul cu clasificarea finală a candidaților în ordinea descrescătoare a notelor finale, să se întocmească după rezolvarea contestațiilor, în dreptul fiecărui candidat înscriindu-se nota finală obținută și mențiunea: „admis”, „respins”, „neprezentat”, „eliminat din concurs”, „eliminat din examen”, după caz.

- Etapa a XIII-a: Compartimentul de resurse umane cu sarcini de recrutare pentru respectivul post vacant întocmește dosarul de concurs (art. 30-31 din Metodologie), care conține următoarele: a) documentul prin care au fost constituite comisiile și subcomisiile - extras din dispoziția/ordinul de zi pe unitate; b) copia anunțului postat pe pagina de internet sau după caz, publicat în presă, precum și a celui postat la avizier; c) graficul desfășurării examenului/ concursului: d) cererile de participare la examen/ concurs ale candidaților: e) lucrările scrise ale candidaților și înregistrarea/ transcrierea interviului pe subiecte profesionale; f) procesele-verbale ale comisiilor de concurs și unde este cazul, ale subcomisiilor și comisiei de soluționare a contestațiilor; g) procesul-verbal de consemnare a modului de desfășurare a examenului/concursului și a rezultatelor obținute de candidați; h) borderourile de examen/ concurs; i) contestațiile, acolo unde este cazul, precum și modalitatea de soluționare a acestora.

Potrivit prevederilor Anexei nr. 18 din Dispoziția directorului general al D.G.M.R.U nr. 11/960/2004, în situația mutării la cerere a personalului M.A.I. raportul scris al polițistului/cadrului militar care solicită mutarea la cerere se depune și se înregistrează la unitatea în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea. Cadrele militare se mută după obținerea acordului comandanților unităților cedente, respectiv cesionare și obținerea altor aprobări prevăzute de normele de competențe în domeniul gestiunii resurselor umane (Ordinul M.A.I. nr. 600/2005). Unitatea cedentă va înainta unității cesionare, în termen de 5 zile, raportul polițistului/cadrului militar împreună cu dosarul personal al acestuia, iar șeful unității cesionare analizează aceste documente și în termen de 10 zile comunică unității cedente, în scris, acordul de principiu sau lipsa acestuia și solicită dacă apreciază că este necesar prezentarea polițistului/ cadrului militar, în termen de 2 zile, pentru un interviu de cunoaștere la sediul unității cesionare. După caz, în funcție de rezultatul interviului de recunoaștere, în termen de 3 zile sau odată cu transmiterea informării asupra acordului de principiu menționat mai sus comandantul unității cesionare remite raportul de mutare la unitatea cedentă pentru îndeplinirea formalităților. Unitatea cedentă, în termen de 3 zile de la primirea raportului de mutare care are acordul de principiu îl remite șefului/comandantului abilitat potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane să emită dispoziția/ordinul de mutare, întocmirea rapoartelor și activitățile subsecvente mutării polițiștilor/ cadrelor militare se desfășoară anual până la data de 31 martie iar dispozițiile/ordinele de mutare se emit cu data de 1 aprilie, iar în situația solicitării întemeiate a mutării în afara acestei perioade, aceasta se efectuează cu data de 1 sau 15 ale lunii.

2. Referitor la modalitatea de acordare a derogărilor de la prevederile actelor normative cu incidență în materia ocupării posturilor vacante prin recrutare din sursă externă, în actul de acuzare s-au menționat următoarele:

Potrivit art. 36 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, „ofițerii în activitate” provin din „ofițerii în rezervă și persoanele care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și care sunt absolvente cu diploma de licență ale unei instituții de învățământ superior”.

La nivelul M.A.I., sediul materiei privind încadrarea posturilor prin recrutare din sursă externă este reprezentat, în principal, de Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în M.A.I. și de Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din M.A.I. În cuprinsul acestor acte normative sunt prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească candidatul ce intenționează să participe la un concurs/ examen pentru ocuparea unui post vacant, precum și procedurile ce urmează a fi parcurse în acest caz pentru organizarea și desfășurarea concursului/ examenului.

La stabilirea procedurilor aplicabile, legiuitorul a urmărit respectarea principiilor competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale, statuate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, „derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază”. S-a menționat că în cuprinsul celor două ordine ale ministrului administrației și internelor nu este reglementată posibilitatea derogării de la prevederile acestora. De asemenea, s-a precizat că printr-un act administrativ emis pe linia gestionării resurselor umane, nu se poate acorda o derogare de la aplicarea unui act normativ, acest lucru încălcând art. 63 din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia „derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază „Mai mult, prin Ordinul M.A.I. nr. 245/2009 nu a fost delegată secretarului general din M.A.I. și competența emiterii de acte normative, ci doar „competența de semnare a documentelor pe linie de resurse umane”, respectiv emiterea actelor administrative cu caracter individual sau aprobarea, avizarea sau semnarea, în numele ministrului, a unor documente referitoare la îndeplinirea unor proceduri specifice pe această linie.

În concluziile finale referitoare la situația de fapt, procurorul arată că din analiza conținutului celor două rapoarte, care poartă nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 rezultă că prin propunerea făcută, prin avizele acordate și prin aprobarea acestora, au fost comise ilegalități flagrante, prin nerespectarea celor mai elementare principii de logică, interpretare și aplicare juridică, în scopul angajării în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor a numitului F.C. și a cunoștințelor sale apropiate:

1) Astfel, în raport se menționează, în primul rând, ca ocuparea prin concurs sau examen, cu recrutare din sursă externă, a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să se efectueze prin derogare de Ia Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane.

Ordinul nr. 665/2008 a fost publicat în M. Of. nr. 833 din 11 decembrie 2008, fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 45 din 07 aprilie 2009, publicat, de asemenea, în M. Of. nr. 247 din 14 aprilie 2009. În consecință, acest ordin este un act normativ, cu caracter general, publicat în M. Of. Ordinul conține prevederi referitoare inclusiv la recrutarea și selecționarea personalului, ocuparea posturilor vacante, organizarea publicității în vederea ocupării posturilor vacante, ocuparea funcțiilor de conducere vacante, dar și cu privire la metodologia organizării și desfășurării examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din minister, inclusiv termenele de respectat.

În art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se menționează că derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.

În opinia acuzării, din analiza conținutului Ordinului nr. 665/2008 nu rezultă că pot fi acordate derogări. Pentru existența unei derogări de la acest ordin, dacă s-ar accepta această posibilitate, trebuia emis, în mod similar, un nou ordin al Ministerului Administrației și Internelor, cu caracter normativ care să fie, de asemenea, publicat în M. Of. Din această perspectivă, este mai mult decât evident că printr-o notă-raport (act administrativ cu caracter intern) nu se poate deroga de Ia un act normativ publicat în M. Of. O derogare de la un act normativ nu este altceva decât o modificare a conținutului acestuia, care nu poate fi făcută printr-un act administrativ cu caracter intern. Dacă s-ar admite soluția contrară s-ar ajunge la situația în care prin acte administrative cu caracter intern s-ar încălca acte normative cu caracter general publicate în M. Of. al României. S-a menționat că sunt evidente motivațiile pentru care nota a primit caracterul de secret de serviciu, în condițiile în care ea prevedea scoaterea la concurs a unor posturi prin recrutare din sursă externă.

De asemenea, s-a arătat în actul de acuzare că trebuie observat că în conținutul notei-raport nu se derogă de la anumite prevederi ale Ordinului nr. 665/2008, ci se prevede derogarea în totalitate de la dispozițiile acestuia. Or, este absurdă opinia că printr-un act administrativ intern, cu caracter individual, se pot eluda în totalitate prevederile unui act normativ publicat în M. Of. Cu alte cuvinte, în opinia acuzării, această așa-zisa derogare nu este altceva decât o abrogare totală a unui act normativ efectuată printr-un act administrativ intern cu caracter individual. Mai precis, s-a aprobat organizarea unui concurs prin eludarea totală a unui act normativ publicat în M. Of. care conținea prevederi referitoare inclusiv la metodologia organizării concursului/ examenului Ia termenele de respectat sau la publicitatea organizării concursului/examenului. În rechizitoriu s-a precizat că, în mod evident, scopul acestei eludări nu era decât angajarea rapidă și fără respectarea niciunui principiu sau norme de drept, a lui F.C. și a cunoștințelor sale apropiate.

2. În opinia acuzării, în mod similar, aspectele menționate sunt valabile și referitor la Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor.

În conținutul raportului nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogarea în totalitate de la prevederile acestui ordin; Or și acest ordin are caracter normativ, fiind publicat în M. Of. nr. 312 din 12 mai 2009, scopul eludării acestui ordin nefiind altul decât ignorarea prevederilor din capitolul VI al acestui ordin referitor la regulile de evoluție în carierea polițiștilor și cadrelor militare.

S-a arătat că pentru ocuparea postului de șef direcție al Direcției Financiare în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (funcție de director) F.C. trebuia, potrivit art. 21 să îndeplinească anumite condiții minime obligatorii, cumulative, și anume: a) să fi absolvit studii de masterat sau studii postuniversitare în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției sau în domeniul management; b) să îndeplinească cerințele specifice din lisa postului: c) să aibă cinci ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției; d) să nu fie sub efectul unei sancțiuni disciplinare sau să fie pus la dispoziție; e) să nu se afle în curs de urmărire penală; f) să fi obținut în ultimii trei ani calificativul de cel puțin foarte bun; g) să aibă trei ani vechime în funcții de conducere în Ministerul Administrației și Internelor.

Or, era evident că F.C. nu îndeplinea condițiile prevăzute la lit. a), c), f) și g), cu alte cuvinte, o persoană recrutată din sursă externă nu putea ocupa funcția de conducere respectivă. De asemenea, acesta nu îndeplinea nici condiția prevăzută la litera b) referitoare la îndeplinirea cerințelor specifice din fișa postului, întrucât - în fișa postului șefului Direcției Financiare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la rubrica „cerințele postului” - se prevede o vechime de cel puțin 7 ani în funcții specifice financiar contabile. Or, F.C. nu avea nici măcar o zi de muncă într-o funcție de specialitate financiar contabilă.

În Ordinul nr. 69 din 28 aprilie 2009 nu este prevăzută posibilitatea derogării, prin urmare orice modificare a acestui ordin (inclusiv derogarea) trebuia făcută, în mod similar, printr-un act normativ publicat în M. Of. și nu printr-o notă-raport privind scoaterea la concurs a trei posturi, act administrativ intern, cu caracter individual.

Prin Ordinul nr. 600 din 2005 (care nu a fost însă niciodată publicat în M. Of., însă nu este clasificat), se prevedea posibilitatea ca directorul Direcției Management Resurse Umane de acordare de derogări de la prevederile Ghidului carierei personalului Ministerului Administrației și Internelor pentru personalul unităților aparatului central și subordonate acestuia (art. 8 lit. v)). Acest ordin este anterior Ordinului nr. 69/2009, care nu mai prevede posibilitatea derogării. În consecință, odată cu publicarea în M. Of. al Ordinului nr. 69/2009 au fost abrogate implicit prevederile art. 8 lit. v) din Ordinul nr. 600/2005. O logică juridică elementară, conduce la concluzia că orice derogare de la Ordinul nr. 69/2009 trebuia realizată printr-un act normativ (Ordin al ministrului Administrației și Internelor) publicat în M. Of. De asemenea, chiar și în condițiile în care ar fi fost în vigoare Ordinul nr. 600/2005, acordarea unor derogări nu se putea referi decât la situații concrete, individualizate referitoare la anumite condiții prevăzute în ghidul carierei, această măsură având - la momentul în care a fost în vigoare - menirea de a sprijini activitatea desfășurată pe linia management resurse umane și nu de a se ocupa funcții în mod abuziv și, oricum, nicio derogare nu ar fi putut privi un întreg ordin.

3. În raport se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogare de la Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care este suspendată organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 are un singur articol care conține prevederea că se suspendă organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Acest ordin nu a fost publicat în M. Of. și, prin urmare, trebuie considerat ca un act administrativ cu caracter intern. De asemenea, el este semnat de inculpatul B.C.C. în numele ministrului Administrației și Internelor; or, în mod paradoxal în opinia acuzării, printr-un act administrativ cu caracter individual tot el este cel care aprobă derogarea de la ordinul cu caracter general pe care el însuși l-a semnat.

Mai mult decât existența respectivului ordin, la data săvârșirii faptelor era în vigoare O.U.G. nr. 34/2009, așa cum fusese ea modificată prin O.U.G. nr. 32/2010, în care, în art. 2, se menționează că ocuparea posturilor vacante din ministere, precum și din alte instituții și autorități publice din subordinea/coordonarea guvernului sau a ministerului, finanțate integral de la bugetul de stat, cu excepția celor a căror ocupare a fost aprobată de guvern prin memorandum și a celor prevăzute la alin. (2) se aprobă numai de guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maxim 15% prevăzut în alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții. Tocmai aceea s-a prevăzut în alin. (2) că în vederea emiterii memorandumului, instituțiile prevăzute la alin. (2) să transmită lunar, la Ministerul Finanțelor numărul total al posturilor care s-au vacantat și care nu au fost ocupate în condițiile prevăzute la alin. (2). In consecință, de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 32 din 07 aprilie 2010 publicată în M. Of. cu nr. 278 din 28 aprilie 2010, orice post care era vacant în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (instituție aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și finanțată integral de la bugetul de stat) putea fi ocupat numai după emiterea unui Memorandum al Guvernului României, chiar și cele pentru care anterior mai fuseseră organizate concursuri. Or, pentru Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul României nu a emis niciun asemenea memorandum. De altfel, scopul O.U.G. nr. 34/2009, așa cum rezultă și din preambulul acestei ordonanțe a fost păstrarea echilibrului bugetar menit să reducă nivelul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar. Tot în preambulul ordonanței se precizează că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate li amânată.

Prin urmare, în opinia acuzării, scoaterea la concurs a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române nu putea fi făcut decât printr-un memorandum al Guvernului și, în niciun caz, printr-un raport care are caracterul unui act administrativ intern individual.

4. De asemenea, în opinia acuzării rapoartele cu nr. S/97557 conțin aspecte nereale. Motivele invocate în conținutul acestui document în vederea aprobării derogării nu sunt reale, deoarece:

a) pentru ocuparea postului de șef direcție I la Direcția Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziția 66 din statul de organizare, nu a fost asigurată publicitatea. În evidențele unității emitente a fost identificat proiectul de anunț privind scoaterea la concurs a funcției menționate, redactat la I.G.I.R. și înaintat Direcției General Financiare din Ministerul Administrației și Internelor, prin adresa nr. S/107141 din 15 octombrie 2009, care, prin dispoziția directorului general al Direcției General Financiare nr. 218 din 09 noiembrie 2009, a dispus anularea concursului. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a revenit prin adresa nr. 41335 din 30 decembrie 2009, dar nu a mai primit răspuns la solicitare, situație în care nu s-a mai publicat vreun anunț privind scoaterea Ia concurs și nici nu au mai fost parcurse etapele prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008. Pentru postul de șef direcție I la Direcția Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziția 66 din statul de organizare, concursul trebuia organizat și ținut la nivelul Direcției Generale Financiare, având în vedere art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor.

b) postul de ofițer specialist II, poziția 4 din statul de organizare a I.J.J. Brăila, nu a fost deblocat în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă prin rapoartele Ministerului Administrației și Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 1 aprilie 2010, invocate ca temei justificativ în raportul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de încadrare a unui post din sursă externă și reluarea procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate.

5. Aspectele precizate la punctele 1, 2 și 3 sunt valabile și în legătură cu nota-raport cu nr. S/43920 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în legătură cu angajarea lui D.G.

Analizând materialul probator existent în cauză, administrat în cursul urmăririi penale și completat în faza cercetării judecătorești, instanța reține că în perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care, la acel moment, deținea funcția de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.A. (director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).Ulterior discuției dintre inculpatul A.O. și inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., șeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române, a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ș. - subcomisar în cadrul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la aceea vreme subordonatul direct al inculpatul P.A. Martorul V.C.Ș. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri și nu au fost ocupate. După acest moment, martorul G.M.G., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfășoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să țină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor și subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.M.G. I-a contactat telefonic pe inculpatul S.C. În baza indicațiilor primite de Ia inculpatul S.C., martorul G.M.G. a redactat și dactilografiat personal un prim raport.

După ce a fost redactat acest prim raport, a fost dat de martorul G.M.G. inculpatului G.M.V., care l-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment în misiune în străinătate; raportul a fost înregistrat sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010).

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.M.G. l-a dus Ia Ministerul Administrației și Internelor. După câteva zile, martorul G.M.G. a fost contactat din nou telefonic, de către inculpatul S.C. Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentul martorului G.M.G.. Raportul cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob”, pentru Ministrul Administrației și Internelor. Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care I-a dat căpitanului G.M.G. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în țară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, să fie trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuție cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.M.G. că documentul trebuie refăcut.

Cel de-al doilea raport a fost întocmit de martorul G.M.G., este semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 și poartă același număr și dată ca și primul raport.

Acest al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deși la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: „Colonelul G. a venit la mine în birou și mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul ca în loc de postul de contabil șef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești, să fie trecut postul de șef Direcție Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat și prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă - raport am luat legătura sau nu cu domnul general O.A.”

Al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.M.G. în data de 18 octombrie 2010. de unde se poate deduce că semnarea acestuia a avut loc la aceeași dată.

După semnarea acestui ultim raport de către inculpând R.G.N. a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcției Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administrației și Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcția Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administrației și Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administrației și Internelor și ducându-l la Direcția de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Și acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul General al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica „Aprob” pentru ministrul Administrației și Internelor.

Situația de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile date de inculpați, declarații de martori, înscrisuri, actele întocmite de Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor, fișele cu atribuțiile de serviciu ale inculpaților, probe administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești.

Analizând activitatea desfășurată de fiecare inculpat instanța de rejudecare reține:

Inculpatul P.A., în calitate de chestor și director al D.G.M.R.U, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau același număr și aceeași dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, nr. 69/2009 și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010, încălcându-se astfel prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.

De asemenea, a intervenit direct și indirect, pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea și desfășurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgență și prin nerespectarea dispozițiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă.

Cu privire la intervenția directă inculpatul O.A., în fața instanței de recurs a arătat: „În discuția avută cu P., m-a întrebat dacă am de obiectat ceva legat de scoaterea la concurs a unor posturi care erau deblocate și neocupate”, afirmație făcută și în fața instanței de fond. Mai mult, în declarația dată în fața instanței de fond același inculpat a afirmat că: „Mi-a spus că de această problemă știe domnul ministru. Acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne mult în jandarmerie”. „P. mi-a spus că despre problema celor trei posturi știe și ministrul de interne”.

De asemenea, inculpatul R.N. a declarat că s-a prezentat la el col. G.M.V., cerându-i să semneze raportul și spunându-i că acesta trebuie să ajungă în regim de urgență la chestorul P.A., „exact aceeași situație i-am relatat-o telefonic comandantului gen. O.A., care mi-a ordonat să aștept puțin până se edifică. Cam după 30 de minute am fost sunat de gen. O.A. care mi-a spus că s-a edificat și a zis să semnez nota raport”.

Instanța reține că din probatoriul administrat rezultă că intervenția indirectă s-a făcut prin intermediul inculpatului S.C. la nivelul ofițerilor de rang inferior din I.G.J.R. Astfel cv-urile candidaților au fost date de către F.C. inculpatului P., care Ie-a dat inculpatului S.C. Acesta din urmă Ie-a dat căpitanului G. Manuel de la I.G.J.R.

Aceste demersuri au fost efectuate în scopul angajării în mod direct într-o funcție de conducere a lui F.C. (cu care se află în relații apropiate) și sprijinirii lui M.L.P. și Ș.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.I.

În mod similar, inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director al D.G.M.R.U. din cadrul M.A.I., a avizat favorabil nota - raport a I.G.S.U., prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 și de la Dispoziția D.G.M.O. nr. 164592 din 22 iulie 2008.

Faptul că inculpatul P.A. a acționat cu intenție directă rezultă din faptul că a aprobat, semnând însă, la date diferite, cele două rapoarte ale I.G.J.R. cu nr. 97557 din 13 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit, precum și, în mod similar, nota-raport cu nr. 43920 din 13 octombrie 2010 a I.G.S.U. A fost folosită procedura de întocmire a raportului/ notei raport prevăzută de Ordinul nr. 11/2244/2010, procedură care nu mai era în vigoare.

De asemenea, a intervenit în mod direct pentru transferul urgent al numiților M.L.P., Ș.A. și D.G. din cadrul I.G.J.R., respectiv I.G.S.U. în cadrul Poliției Române și, în mod special pentru F.C. (cu care este prieten) și de care a fost vizitat de mai multe ori la biroul său din cadrul M.A.I. în perioada desfășurării concursurilor, pentru a primi o funcție de conducere similară în cadrul Poliției Rutiere.

Cu privire la acest aspect martorul S.T.D. a declarat în fața instanței de fond: „Am primit rapoartele (de mutare) de la comisarul V. care mi-a spus că din dispoziția chestorului P. trebuie să prezint aceste rapoarte în regim de urgență chestorului T.”. „Am luat legătura cu chestorul P. mi-a solicitat să înaintez de urgență cele patru rapoarte”. „l-am raportat chestorului P. că nu avem o funcție vacantă cu un coeficient de ierarhizare egal cu cel pe care îl avea F.C. la jandarmerie. Este adevărat că de două trei ori am discutat cu chestorul P. în biroul lui. Într-una din discuții chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. și va fi mutat la o altă structură”. În mod normal singura persoană competentă să dispună asupra mutării lui F.C. era chestorul T., chestorul P.A. neavând nici o competență în acest sens”.

Rapoartele de mutare au fost semnate de inspectorul general al Poliției române T.P. și de inculpații A.O. și B.C.

Acționând astfel, inculpatul s-a folosit nu numai de prerogativele funcției sale, dar și de influența pe care o avea pentru a-și angaja prietenul și viitorul naș, precum și alte persoane apropiate acestuia din urmă, pe o funcție cât mai importantă în structurile M.A.I.

Cu privire la activitatea inculpatului S.C. instanța a reținut că acesta, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de ofițer care își desfășura activitatea în cadrul D.G.M.R.U. și care avea obligația să cunoască și să respecte Ordinul M.A.I. 69/2009, Ordinul M.A.I. 665/2008 și 11/3184 din 25 iunie 2010, l-a ajutat pe P.A. pentru a influența cadre din I.G.J.R. în vederea organizării și desfășurării concursurilor din luna octombrie 2010 și a ocupării ilegale în regim de urgență a unor posturi vacante (prin recrutarea din sursă externă și prin sprijinirea candidaților participanți).

Așa cum rezultă din materialul probator al cauzei, activitatea acestui inculpat a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofițerilor din cadrul I.G.J.R. în care îi atenționa că participanții la concurs „au pile” la nivelul M.A.I, dictarea către aceștia a conținutului raportului jandarmeriei, trimiterea către aceștia a C.V. - urilor candidaților care ar fi trebuit să câștige concursul.

Din declarația martorului G. Manuel dată în fața instanței de recurs rezultă implicarea acestui inculpat, aportul său la desfășurarea activității infracționale a inculpatului P.A.: „Inițial am luat legătura cu dl. S.C. și i-am transmis ce mi-a ordonat dl. G., respectiv de reluare a procedurii și dl. S.C. mi-a spus că se va ocupa de lucrarea respectivă, am cerut precizări la modalitatea de întocmire a lucrării, era o situația particulară și dl. S. mi-a spus cum trebuie să sune acea deblocare. Dl. S. mi-a spus că ar mai trebui derogare II/3184/2010 care făcea referire la faptul că nu puteau fi ocupate din surse externe. De asemenea, tot dl. S. mi-a spus că trebuie derogare de la Ordinul nr. 69/2004 privind ghidul carierei privind Ghidul polițiștilor și Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management în unitățile mari.

Este adevărată afirmația pe care am făcut-o în declarația din 2 februarie 2012 în fața primei instanțe ce mi-a fost citită astăzi în ședință publică „tot cu această ocazie”, subcomisarul S., legat de urgență, mi-a spus că este vorba de cineva cu pile foarte mari în conducerea Ministerului de Interne”. L-am întrebat pe dl. S. care este articolul din Ordinul 665/2008 de la care trebuie derogat și mi-a spus că de la întregul ordin trebuie derogare. Am întocmit raportul și l-am predat dlui col. G. care mi l-a restituit ulterior în forma aprobată de conducerea Jandarmeriei urmând a fi înaintat la minister”.

Modificarea conținutului raportului și întocmirea celui de-al doilea raport cu conținut diferit, dar cu același număr de înregistrare și cu aceeași dată s-a realizat tot la cererea inculpatului S.C. În cursul urmăririi penale, inculpatul G.M.V. a arătat că: „Am fost sunat pe linia M.A.I. de la birou. Subcomisarul S. mi-a menționat în cuprinsul acestei convorbiri telefonice că Nota - Raport trebuie refăcută, în sensul schimbării acelui cuvânt și introducerii unei alte funcții decât cea de contabil șef de la unitatea din Ploiești. Menționez că singura funcție care mai era deblocată era cea de director al Direcției financiare din I.G.J.R. Menționez că inclusiv căpitanul G. știa din discuțiile pe care personal le purtase cu subcomisarul S., de faptul că trebuia înlocuit și postul de contabil șef cu postul de director direcție financiară din I.G.J.R” Această afirmație a fost menținută și prin declarația dată în fața instanței de recurs:” La câteva zile d-l V. mi-a transmis că trebuie modificată nota raport am comunicat, ofițerul care a întocmit prima notă, d-l G. a modificat-o având discuții telefonice cu ofițerul S.. Această notă a parcurs aceeași procedură și a venit aprobată, avizată și semnată de aceleași persoane de la minister”.

Declarația inculpatului G.M.V. din faza de urmărire penală este confirmată de cea a martorului G.M.: „Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de șef Direcție financiară pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie”.

Din declarația martorului C.B., dată în fața instanței de fond, care a dus raportul (în cea de-a doua formă a sa) de la jandarmerie la subcomisarul S.C., reiese că acesta i-a spus că în raport nu ar fi trebuit făcută mențiunea că vor fi angajate persoane cu „experiență în domeniul incident”, declarația aceasta fiind confirmată și de martorul O.D.R. Aceste declarații confirmă interesul inculpatului S.C. ca raportul să fie întocmit astfel încât să poată fi angajați F.C. și persoanele din anturajul acestuia, care nu aveau experiență în domeniile în care urmau a fi angajate.

Instanța de recurs constată că activitatea inculpatului constând în transmiterea C.V. - urilor celor patru candidați și influențarea cadrelor din I.G.J.R. pentru asigurarea participării la concurs doar a acestor persoane, respectiv F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G. înlesnind angajarea candidaților apropiați ai lui F.C., prietenul chestorului P., se circumscrie infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, activitate dovedită cu următoarele mijloace de probă:

Declarația martorului F.C.: „am dat un C.V. chestorului P.”, „eu nu l-am cunoscut anterior pe căpitanul G., cunoscându-l pe acesta abia când m-a contactat pentru a-mi spune ce acte trebuie să depun în legătura cu examenul, „mi-a spus că primise C.V. - ul meu și că am fost selectat”.

Declarația martorului G.M.: „procedura s-a desfășurat așa cum am descris și la urmărire penală inclusiv faptul că am luat niște documente de la M.I. de la comisarul A., acesta dându-mi și două C.V. - uri. Având cele trei C.V.-uri S. mi-a spus să-i sun pentru a-i chema, astfel încât să facă demersuri în vederea finalizării procedurii de angajare. Tot atunci s-a stabilit si postul pentru care cei trei candidați urma să candideze” „Am fost sunat de S. care mi-a spus să merg la minister pentru a ridica niște documente. Văzând că nu mai coboară I-am sunat pe mobil. Mi-a zis că o să vină cineva. A coborât comisarul șef A. care i-a dat două C.V. - uri ale lui Ș.A. și M.L. și un post-it pe care scria un număr de telefon și numele lui F.C. Comisarul A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte”.

Declarația martorului A.A.P.: „Am fost chemat de S. în biroul său. Mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore. Mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că urmează să vină căpitanul G. după ele. Din câte îmi amintesc, este posibil să fi fost un C.V. sau un document de studii în copie. G. nu mi-a semnat pentru primirea celor 6-7 file.”

Inculpatul S.C. a transmis inițial doar două cv-uri, respectiv al lui Ș.A. și al lui M.L., pentru F.C. fiind transmis doar un post-it conținând numărul de telefon și aceasta tocmai pentru a nu fi observate neconcordanțele din cuprinsul acestuia, întrucât martorul indicase ca an de absolvire a studiilor liceale 1996 - Liceul D.B. și anul 2009 pentru absolvirea studiilor superioare, respectiv Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative din cadrul Universității Române de Științe și Arte, București, Specializarea Finanțe Bănci, în condițiile în care menționează, în C.V., că a îndeplinit funcția de ofițer între 1996 și 2002.

Prin urmare, C.V. - ul conținea neconcordanțe evidente între calitatea anterioară de ofițer și absolvirea ulterioară a unei forme de învățământ superior, determinate de faptul că în 2003 Universitatea L.B. a decis anularea diplomei de licență pe care o eliberase martorului F.C. în 2001.

Împrejurarea că toate C.V. - urile și documentele de studii au fost date de F.C. inculpatului P.A. care, la rândul său, Ie-a dat inculpatului S.C. cu ordinul ca să fie angajate persoanele care au depus acele C.V. - uri este confirmată și de modalitatea similară în care s-a procedat în cazul angajării de la I.G.S.U.

În acest sens, martorul S.O., în fața instanței de fond, a arătat: „am fost îndrumat - de către martorul V. - la sub.cms. S.C. care mi-a transmis C.V.-ul lui D.G. și copia diplomei de bacalaureat, exprimându-se textual: Dl. Baci dorește ordinul de încadrare până vineri.”

De altfel, inculpatul S.C. este și cel care i-a cerut lui G.M. să trimită dosarele candidaților admiși la minister, deși acestea nu erau complete, imediat după ce martorul G.M. l-a sunat pe F.C. pentru a îi cere fișa medicală.

Din probele examinate rezultă activitatea infracțională a inculpatului S.C., precum și săvârșirea faptei cu intenție directă. Inculpatul a acționat pentru a facilita întocmirea raportului conform cerințelor inculpatului P.A., inclusiv pentru refacerea acestuia în scopul de a asigura un post cât mai important lui F.C. și, după aceea, pentru ca la concurs să se prezinte și să fie admise persoanele indicate de P.A.

Cu referire la inculpatul A.O., instanța constată că prin rezoluția de începere a urmăririi penale și ulterior prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului A.O. faptul că a cunoscut activitățile întreprinse de inculpatul P.A. și nu a luat măsuri pentru respectarea dispozițiilor legale; a încălcat Ordinul M.A.I. 192/2010 aprobând constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de șef al Direcției financiare la nivelul I.G.J.R., deși concursul trebuia organizat la nivelul ministerului; a aprobat comisiile de concurs prin nesocotirea termenelor ce trebuiau respectate pentru desfășurarea acestuia.

Față de aceste împrejurări, reprezentantul Ministerului Public a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa din infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., motivat de faptul că, deși cunoștea activitățile întreprinse la nivelul Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I., acesta nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalității deblocării posturilor și desfășurării concursurilor.

Analizând activitatea desfășurată de inculpatul A.O., instanța de control judiciar constată că este dovedită împrejurarea că acesta a fost primul informat de către inculpatul P.A. despre intenția de a ocupa trei posturi din Jandarmerie, în condițiile în care ar fi trebuit să cunoască reglementările care interziceau scoaterea la concurs (Ordinul nr. II/3184 și O.U.G. 34/2009). Inculpatului i s-a spus de la prima discuție că persoanele ce vor fi angajate nu vor rămâne în Jandarmerie, fiind astfel evident că el cunoștea motivele reale care au stat la baza întocmirii raportului.

Inculpatul a fost consultat la semnarea primului raport, în condițiile în care nu era în țară și a cerut ca documentul să fie semnat de inculpatul R.G.N., împrejurare care rezultă din declarațiile coroborate ale celor doi inculpați. Prin urmare, inculpatul A.O. i-a cerut inculpatului R.G.N. să semneze raportul, fără să-i cunoască conținutul dar, știind, urmare a discuției cu inculpatul P.A. că recrutarea urmează să se facă din sursă externă și că ministrul cunoaște problema.

Cu privire la cel de-al doilea raport, instanța reține că inculpatului O.A., revenit la comanda jandarmeriei și, având nu numai competențe directe în ce privește personalul dar și atribuția exclusivă de a decide asupra necesității și oportunității scoaterii la concurs a unor posturi - atribuție ce reiese din Ordinul M.A.I. II/2244 din 16 februarie 2010 și Ordinul M.A.I. nr. II/2654 din 3 mai 2010), i-a fost prezentată spre semnare a doua formă a raportului nr. 97557, iar acesta a ordonat să fie semnat de inculpatul R., pentru a păstra aparența de legalitate a acestuia, întrucât raportul nr. 97557 purta aceeași dată, același număr de înregistrare, dar avea conținut diferit față de prima formă a sa.

Prin urmare inculpatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu știință, neexercitându-și autoritatea de șef al Jandarmeriei - și nu a oprit procedura de semnare a raportului nr. 97557, mai mult a dispus semnarea acestuia de către adjunctul său.

Față de semnarea raportului, atitudinea subiectivă a inculpatului este una de intenție indirectă, în sensul că a prevăzut, deși nu a urmărit, a acceptat producerea consecințelor nelegale, prin semnarea acestuia.

Cu privire la activitățile ulterioare, este dovedit că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta nerespectând dispozițiile art. 12 din Ordinul 192/2010, ordin care nu a făcut obiectul derogărilor de la raport și nota raport. În declarația dată în fața instanței de fond inculpatul A.O. a declarat că avea cunoștință de prevederile acestui ordin care impunea ca desfășurarea concursului să aibă loc la nivelul Direcției Financiare Generale.

Raportul ulterior, nr. 117726 din 20 octombrie 2010, propus de G.M.V. și aprobat de A.O., prin care s-a aprobat desfășurarea concursului la nivelul Jandarmeriei, reproduce în conținutul său raportul inițial, respectiv nr. 97557, situație în care este imposibil de crezut că inculpatul „nu a cunoscut nici un moment care sunt derogările dispuse de conducerea M.A.I.”

Instanța constată că inculpatul a acționat cu intenție directă în vederea îndeplinirii cererilor inculpatului P.A. și a organizat un simulacru de concurs la nivelul Jandarmeriei, în urma căruia a fost angajat F.C. În același raport nr. 117726 a numit și comisiile de concurs și a dispus desfășurarea concursului prin nerespectarea termenelor de desfășurare. Potrivit Ordinului 665 termenele trebuiau stabilite între 15-30 zile de la aprobarea desfășurării concursului. Conform Ordinului 17/2007 exista obligația pentru inculpatul O.A.O. de a fixa data desfășurării concursului, lucru pe care acesta nu l-a făcut, întrucât dorea o procedură urgentă în urma căreia să fie angajați cei trei martori.

Prin urmare inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât a urmărit și acceptat ca ocuparea posturilor să se facă în mod nelegal.

Potrivit dispozițiilor art. 248 C. pen.:” Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia constituie abuz în serviciu contra intereselor publice.”

Ceea ce deosebește infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., faptă pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, de infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., este tocmai forma de vinovăție cu care acționează inculpatul.

În cazul infracțiunii de neglijență acesta acționează din culpă, pe când în cazul abuzului în serviciu forma de vinovăție este intenția, aspect ce rezultă din sintagma folosită de legiuitor în textul de incriminare și anume „cu știință”, în sensul că în mod voit și conștient acesta nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, prin aceasta cauzând o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.

În concluzie, față de unicitatea rezultatului activității infracționale (în sensul că inculpatul a săvârșit mai multe acte abuzive, fie prin omisiune fie prin acțiune, aceste acte având un singur rezultat), instanța de recurs va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public din infracțiunea de neglijență în serviciu în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și va reține în sarcina acestui inculpat comiterea unei singure infracțiuni prev. de art. 248 C. pen.

În ce privește situația inculpatului R.G.N., instanța reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de locțiitor al inspectorului sef al I.G.J.R., la comanda Jandarmeriei Române, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau același număr și aceeași dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, nr. 69/2009 și nr. 11/3184/25 iunie 2010. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009;

- fals intelectual prev. de art. art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în mod fals s-a consemnat că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care și cel de ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/ examen cu recrutare din sursă externă (în condițiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării).

Cu referire la prima infracțiune, respectiv de abuz în serviciu contra intereselor publice se reține că inculpatul a semnat cele două note raport, inculpatul în declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată a susținut caracterul legal al activității sale.

Referitor la împrejurările semnării primului raport inculpatul R.G.N. a arătat că: „am primit asigurări din partea colonelului G. că toate aspectele indicate erau legale și mi-a spus că acele date din raport fuseseră dictate telefonic de către un ofițer din cadrul M.A.I. către căpitanul G.”. În cursul urmăririi penale, inculpatul a subliniat: „menționez că am citit nota raport înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conținutul ei”.

Instanța reține și împrejurarea că inculpatul R. l-a sunat pe inculpatul A.O., însă acest aspect nu îl exonerează de răspundere, întrucât inculpatul era la comanda I.G.J.R. și, dat fiind caracterul manifest ilegal al raportului, trebuia să refuze să îl semneze.

Cu privire la cel de-al doilea raport inculpatul arată: „S-a prezentat la mine G.M. care mi-a spus că al doilea era o renunțare parțială la cele conținute în primul și că gen. O.A. a dat ordin să îl semnez eu”. Tot inculpatul a mai precizat că: În principiu puteam să refuz semnarea documentului însă având în vedere cele transmise de G. am executat ordinele comandantului, respectiv generalul O.A. si am semnat cel de-al doilea raport”.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că inculpatul R.G.N. îi era subordonat inculpatului O.A., dar avea posibilitatea să refuze semnarea documentului, în primul rând, pentru că inițierea procedurii era atributul exclusiv al I.G.J.R., în al doilea rând, întrucât ordinul de a semna raportul era vădit ilegal având în vedere conținutul raportului și în al treilea rând, întrucât la momentul semnării raportului în cea de-a doua formă nu mai era la comanda I.G.J.R.

În actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului s-a mai reținut că în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, în calitate de președinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de șef al Direcției Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din același ordin (fișa medicală a candidatului F.C., verificările la poliție și testarea psihologică) și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului sus-menționat.

Derogările de la Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008 fiind ilegale, reiese caracterul ilicit al concursului desfășurat fără ca toate documentele necesare candidatului să se afle la dosar. Obligativitatea existenței unui dosar complet reiese din prevederile art. 33 al Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, dar și din cele ale art. 4.A.4 lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul nr. 17/2007.

Cu privire la corectitudinea întocmirii dosarului de candidat trebuie arătat că a fost încălcat și art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995: „Ofițerii în activitate provin din: ofițeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini”.

Chiar dacă inculpatul R. nu era ținut să respecte Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008, întrucât se derogase de la acest act normativ, inculpatul ar fi trebuit să respecte art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995 și art. 4.A.4 lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul 17/2007, care au fost la rândul lor încălcate.

Reglementările arătate impuneau ca rezultatele acestor verificări/examinări să se afle la dosarele candidaților („comisia execută verificarea detaliată a completitudinii și corectitudinii dosarelor de recrutare”), nu să existe confirmarea verbală a altor persoane că ele ar fi fost îndeplinite. De fapt, F.C. nu a fost niciodată testat psihologic pentru funcția de conducere pe care a fost numit de către inculpatul B. prin Ordinul nr. II/4033 din 25 octombrie 2010. Obligativitatea testării separate pentru funcții de execuție și pentru funcții de conducere decurge din prevederile art. 18 alin. (2) lit. b) și d) ale Ordinul M.A.I. nr. 257 din 1 august 2007 privind activitatea de psihologie în M.I.R.A.

Inculpatul declară cu referire la examinarea candidatului F.C.: „chiar dacă eram președintele comisiei eu nu am pus întrebări și nu am dat note.” Potrivit declarației martorului D.V., inculpatul R. nu a acordat nici o notă candidatului F.C.

Inculpatul nu a îndeplinit niciuna dintre atribuțiile unui membru în comisia de concurs, respectiv acelea de a elabora subiectele, de a examina efectiv candidatul și de a acorda o notă. De altfel, martorul F.C. a declarat că în momentul în care s-a prezentat la examen nu știa exact pentru ce funcție candidează, din toate aceste împrejurări rezultând caracterul pur formal al examenului desfășurat în fața comisiei prezidate de inculpatul R.

Probele arătate mai sus, respectiv declarațiile inculpatului R.G.N. coroborate cu cele ale martorului D., demonstrează încălcarea atribuțiilor de membru în comisia de concurs de către inculpat, încălcare care a dus în final la admiterea candidatului F.C.

Din fișa postului inculpatului R. reiese că, în calitatea sa de prim adjunct al inspectorului general, nu avea nicio atribuție în materie de resurse umane. De aici reiese acceptarea de către inculpat a producerii rezultatului - scoaterea la concurs a posturilor prin încălcarea tuturor normelor din domeniu - și participarea sa la înțelegerea infracțională a celorlalți inculpați.

Cu privire la celelalte încălcări, se constată că inculpatul era chiar președintele comisiei de concurs, astfel încât nu era subordonat nimănui.

În ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în realitate, postul deblocat prin Nota nr. 87895 din 1 aprilie 2010 era cel de la poziția 37. În raportul corpului de control se reține că martorul G.M. a recunoscut că: „a radiat de pe document numărul 37 în forma electronică a acestuia, s-a înlocuit numărul 37 cu numărul 4, după care exemplarul original (creat inițial) a fost reprintat, având de această dată mențiunea 4. Ofițerul afirmă că a procedat astfel din ordinul verbal al col. M.M., șeful serviciului la acea dată, deoarece șeful I.J.J. Brăila nu a fost de acord cu scoaterea la concurs a postului de la poziția 37”. În declarația dată în fața instanței, acesta a arătat că a făcut modificarea pe o copie a raportului nr. 97557 din 13 octombrie 2010 și nu i-a spus inculpatului G.M.V. despre modificarea făcută, iar acesta din urmă l-a prezentat spre semnare inculpatului R.G.N.

Totodată instanța constată că în mod fals a fost consemnat faptul că în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate și că pentru postul de șef direcție I la Direcția Financiară din I.G.J.R. poziția 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofițerilor care îndeplinesc condițiile legale, postul nefiind ocupat. În realitate nu a fost parcursă niciuna dintre etapele prevăzute în art. 6 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 și nici publicitatea nu a fost realizată.

Inculpatul a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și fals cu intenție indirectă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, încălcându-și atribuțiile de serviciu care îi reveneau. Inculpatul a semnat cele două rapoarte al căror conținut recunoaște că l-a citit ca urmare a ordinelor ilegale ale inculpatului A.O.

Cu privire la inculpatul G.M.V., Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. și complicitate la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.

În legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu, se reține că în calitate de șef al Compartimentului de Resurse Umane din cadrul I.G.J.R., prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.N., două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau același număr și aceeași dată (97557 din 13 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, nr. 69/2009 și nr. 11/3184/25 iunie 2010. Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.

În aceeași calitate, inculpatul a încălcat dispozițiile art. 26 din Ordinul M.A.I.. nr. 665/2008 (prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puțin 10 zile înainte de data concursului la sediul unității, pe pagina de internet a instituției organizatoare sau în presa scrisă). Derogarea de la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 fiind nelegală, au fost încălcate prevederile arătate. În orice caz, obligația publicării era prevăzută și de Ordinul nr. 17/2007.

Inculpatul nu a respectat prevederile art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 potrivit căruia componența comisiilor se stabilește cu cel puțin 15 zile înainte de data desfășurării concursului. Inculpatul a propus spre aprobare inculpatului A.O. „Raportul privind întreprinderea demersurilor de organizare și desfășurare a concursurilor de încadrare a 3 posturi de ofițer vacante” înregistrat cu nr. 117726 din 20 octombrie 2010, fiind membru în comisia care l-a examinat pe candidatul F.C.

Concursul s-a desfășurat a doua zi, 21 octombrie 2010, rezultând astfel că inculpatul a prevăzut și acceptat încălcarea dispozițiilor arătate.

De asemenea, instanța reține și faptul că, în aceeași calitate de membru al comisiei de concurs, în conformitate cu art. 6 lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, privind încadrarea postului de șef al Direcției Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din același ordin și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului sus-menționat.

Obligativitatea existenței unui dosar complet reiese din prevederile art. 33 al Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, din cele art. 36 lit. d) din Legea nr. 80/1995 și din cele ale art. 4.A.4.lit. i) ale „Procedurii” aprobate prin Ordinul 17/2007.

Inculpatul a prevăzut rezultatul acțiunilor sale - angajarea ilegală - și l-a acceptat, infracțiunea de abuz în serviciu fiind săvârșită cu intenție indirectă.

În ce privește infracțiunea de complicitate la fals intelectual, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că cele două note-raport au fost semnate de generalul de brigadă R.N. prin înlesnirea inculpatului G.M.V., care i Ie-a prezentat spre a fi semnate. Așa cum s-a arătat mai sus, rapoartele conțineau trei mențiuni false, iar caracterul fals a două dintre acestea ar fi putut cu ușurință să fie verificat, atât de către inculpatul R.G.N., cât și de către inculpatul G.

În cauză inculpatul G. a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat producerea lui, infracțiunea de complicitate la fals intelectual fiind săvârșită cu intenție indirectă.

Cu privire la inculpatul B.C.C., instanța reține că inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, în numele și pentru Ministrul Administrației și Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a trei posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. În data de 25 octombrie 2010, a semnat pentru Ministrul Administrației și Internelor, Ordinele cu numerele 11/4033, 11/4034 și 11/4035, prin care F.C. era rechemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor, iar M.L.P. și Ș.A. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor.

În mod similar, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, în numele și pentru Ministrul Administrației și Internelor, inculpatul a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010. prin care a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor nr. 69/2009 privind ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și de la Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor.

Împrejurarea că inculpatul a acționat „cu știință” rezultă din faptul că a aprobat, semnând însă la date diferite, cele două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit, precum și în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență înregistrată la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010.

Totodată, a semnat pentru Ministrul Administrației și Internelor ordinele prin care F.C., M.P. și Ș.A. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor (deși, inclusiv la data semnării, dosarele de concurs ale candidaților nu erau complete, semnătura nu a avut la bază nicio notă de fundamentare, iar comisia de concurs pentru F.C. fusese constituită ilegal), iar în aceeași zi a semnat rapoartele privind transferurile acestora din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române în cadrul Poliției Române. De asemenea, în mod similar, după ce în data de 01 octombrie 2010 a semnat Ordinul M.A.I. nr. 11/4069/2010 prin care D.G. era chemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor, în aceeași zi, a semnat raportul acestuia prin care solicita transferul de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în cadrul Poliției Române.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că, procedând în modul arătat, inculpatul, practic, a făcut inaplicabile actele normative având caracter general cu incidență în angajarea celor 4 persoane, unele dintre acestea conținând dispoziții extrem de importante cu privire la cariera polițiștilor și cadrelor militare, transparența scoaterii la concurs a posturilor din M.A.I., sursa de recrutare, suspendarea ocupării posturilor din unitățile M.A.I., etc. (Ordinul M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor).

Inculpatul nu a făcut dovada, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen., că avea delegată competența acordării unor „derogări” totale de la actele normative respective; de altfel, este greu de acceptat ipoteza, chiar și la nivel teoretic, că ministrul Administrației și Internelor (sau miniștrii care se succed la conducerea M.A.I.) emite/ emit și semnează ordine cu caracter normativ intern general și, totodată, acceptă ca prin delegare de atribuții, subordonatul său - secretarul general al M.A.I. - să înlăture total aplicarea acestor ordine, prin acordarea unor „derogări totale”, ceea ce ar presupune, practic, ca în unele cazuri individuale (fie mai restrânse, fie chiar mai numeroase ca număr) ordinele ministrului să fie inaplicabile, situație care ar echivala cu „o abrogare expresă” a dispozițiilor generale pentru unele cazuri individuale.

În ce privește situația inculpatului O.V., se reține că acesta, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcției Generale Financiare a Ministerului Administrației și Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă.

Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale cu modificările și completările ulterioare. In mod similar, inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcției Generale Financiare în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a avizat favorabil nota - raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcția Generală Management și Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II Ia Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J.

Galați, prin derogarea ilegală de Ia prevederile Ordinelor ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unitățile M.A.I. și de la Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților M.A.I.

Acesta avea obligația de serviciu de a analiza din punctul de vedere al resurselor financiare oportunitatea și legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit O.U.G. nr. 34/2009.

Faptul că inculpatul a acționat cu știință, rezultă din semnarea la date diferite a celor două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit, precum și, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență înregistrată Ia Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010.

Inculpatul, prin avizarea rapoartelor susmenționate, a încălcat în mod evident Ordinul ministrului Finanțelor nr. 522/2003 privind aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Legii nr. 500/2002 privind Finanțele publice. Potrivit acestor acte normative controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/ sau patrimoniului public.

Instanța reține că procedura privind controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operațiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al respectării tuturor prevederilor legale care sunt aplicabile în vigoare la data efectuării operațiunilor (control de legalitate); îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operațiuni din care fac parte operațiunile supuse controlului (control de regularitate); încadrării în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, după caz (control bugetar).

Potrivit fișei postului, inculpatul avea în atribuții exercitarea controlului financiar preventiv și avea obligația să realizeze acest control financiar preventiv, în primul rând din punct de vedere al legalității, în raport cu prevederile Ordinul M.A.I. nr. II/3184 din 25 iunie 2010 și ale art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar fiscale. Scopul controlului financiar preventiv este identificarea proiectelor de operațiuni care nu respectă condițiile de legalitate și regularitate și/sau, după caz de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și de angajament și prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public și/ sau fondurile publice. Fac obiectul controlului financiar preventiv inclusiv operațiunile care vizează angajamentele legale și angajamentele bugetare, deschiderea și repartizarea de credite bugetare sau ordonanțarea cheltuielilor. De asemenea, tot potrivit Ordinului nr. 522/2003 al Ministerului de Finanțe documentele privind operațiunile care se afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public vor fi însoțite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte și/sau documente justificative. Inculpatul nu a exercitat în niciun fel controalele de legalitate, regularitate și bugetar, dându-și acordul pentru scoaterea posturilor la concurs printr-o simplă semnătură (nota-raport neprimind nici măcar număr de înregistrare la compartimentul pe care îl conducea), nerealizându-se nicio notă de fundamentare sau orice alt act din care să rezulte realizarea controlului financiar preventiv.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare pentru a fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar să existe legătura de cauzalitate între activitatea infracțională și urmarea produsă.

Prin răspunsul înaintat, la data de 29 aprilie 2013, Înaltei Curți, completul de 5 judecători, ca urmare a dispozițiilor Deciziei nr. 253 din 17 decembrie 2012, partea civilă, respectiv M.A.I. arată, în esență, că salariile plătite numiților F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G., ca drepturi salariale nu reprezintă un prejudiciu, angajatorul fiind obligat să remunereze munca prestată de angajatul său, acordarea acestor drepturi fiind, deci, în concordanță cu prevederile legale. În consecință nu se poate vorbi despre existența unei pagube concrete.

Ca atare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin activitatea infracțională nu s-a cauzat un prejudiciu material, ci o tulburare însemnată bunului mers al M.A.I.

Tulburarea a fost însemnată și efectivă, întrucât derogarea de la toate regulile cu privire la angajări prin întocmirea raportului I.G.J.R. și a notei raport a I.G.S.U. a avut ca rezultat angajarea efectivă a unor persoane, subsecvent derulării activității infracționale, fiind totodată, urmarea imediată a semnării raportului de către inculpații R.G.N., P.A., O.I.V. și B.C.C., precum și a notei raport. Inculpatul S.C. și-a adus și el contribuția la întocmirea raportului prin dictarea conținutului acestuia.

Acționând astfel, inculpații au aprobat ocuparea posturilor prin derogare de la toate regulile aplicabile, unicul scop fiind ca acestea să fie ocupate de apropiații inculpatului P.A.

Un alt argument în susținerea opiniei potrivit căreia prin activitatea infracțională s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor este acela că prin încălcarea flagrantă de către mai mulți ofițeri (unii aflați în înalte funcții de conducere, cu grade de chestori și generali) a mai multor ordine, precum și a dispozițiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituției sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcționării structurilor ministerului și a fost slăbită autoritatea instituției, în condițiile în care Ministerul Administrației și Internelor este special creat în scopul aplicării și respectării legii, constituind prima linie de apărare a societății și ordinii de drept împotriva oricăror nelegalități, criterii ce au fost analizate și prin interpretarea celor ce se regăsesc evidențiate în decizia cu nr. 1335/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, s-a adus un important prejudiciu credibilității și prestigiului Ministerului Administrației și Internelor, creându-se aparența că, în interiorul acestei instituții, încadrarea și promovarea se realizează pe baza relațiilor personale și nu pe criterii de competență sau performanță profesională. Ca urmare a acestei activități infracționale a fost slăbită și autoritatea acestei instituții, al cărei rost este respectarea și aplicarea legii. Desigur că și materialele de presă, negative la adresa ministerului, au contribuit și ele, într-o oarecare măsură, la slăbirea autorității ministerului .

Apărarea inculpaților, în legătură cu acest aspect a fost unanimă, în sensul că prin angajarea a patru candidați în structurile M.A.I. nu se putea cauza o tulburare însemnată ministerului, întrucât exista un deficit de 30.000 de cadre.

A accepta apărarea inculpaților, ar însemna a accepta că există o limită până la care este permisă nesocotirea dispozițiilor legale în funcție de mărimea unității unde se nesocotesc aceste dispoziții, ceea ce este absurd.

Instanța reține că a existat o tulburare însemnată și la nivelul altor persoane juridice de interes public, respectiv I.J.J. Brăila, prin angajarea cu încălcarea tuturor normelor legale a unui ofițer în cadrul acestei instituții.

Potrivit art. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 637 din 22 octombrie 2008 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a inspectoratelor de jandarmi județene: „Inspectoratul de Jandarmi Județean. este unitate bugetară cu personalitate juridică, condusă de un inspector-șef care are calitatea de ordonator terțiar de credite.”

Este cu totul neîntemeiat a se lua în considerare întregul număr de angajați ai M.A.I. și a fi comparat cu numărul de angajări ilegale pentru a putea spune dacă tulburarea a fost însemnată.

Ținând cont de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte, completul de 5 judecători, va dispune condamnarea inculpaților.

În stabilirea tratamentului sancționator, instanța va avea în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., pentru fiecare inculpat funcția exercitată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, aceasta fiind cea care, în principiu, a fost folosită în mod abuziv de fiecare inculpat, implicarea efectivă a fiecărui inculpat în realizarea faptelor care au făcut obiectul judecății, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, care indică un plan infracțional elaborat încă de la început și, mai ales, consecințele exercitării abuzive a atribuțiilor în realizarea încadrării celor patru persoane.

Instanța constată că circumstanțele personale favorabile inculpaților, respectiv lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională de excepție, cariera militară urmată, comportamentul ireproșabil și profesionalismul manifestat anterior în funcțiile deținute, nu sunt prevalente gravității sporite a infracțiunilor comise și a contribuției importante la săvârșirea lor, gradului de pericol social al faptelor și periculozității inculpaților încât să justifice reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante.

Gradul de pericol social al faptelor săvârșite, în opinia Înaltei Curți, completul de 5 judecători, este unul ridicat având în vedere folosirea unor înalte funcții publice pentru satisfacerea unor interese personale.

Ca urmare, având în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunile infracționale ale inculpaților caracterul și gravitatea urmărilor produse, precum și conduita parțial sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, aceștia contestând, în permanență, săvârșirea infracțiunilor comise, instanța constată că se impune condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, acestea fiind singurele apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., precum și reeducarea inculpaților.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră, însă, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpați și, chiar fără executarea pedepselor în regim privativ de libertate, condamnații își vor conforma în viitor atitudinea potrivit exigențelor legii penale și nu vor mai săvârși fapte antisociale, motiv pentru care, în temeiul art. 861 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestora pe durata unui termen de încercare, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 862 C. pen., obligându-i, totodată, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., conform dispozitivului.

Ca o consecință a condamnării inculpaților la pedeapsa închisorii, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de aceștia și împrejurările cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (2) C. pen. li se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., instanța apreciind că atitudinea antisocială a inculpaților relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și b), dar și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 64 lit. c.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, iar, în baza art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă Înalta Curte, completul de 5 judecători, reține că, în cursul urmăririi penale, prin adresa cu nr. 17510 din 25 mai 2011, semnată de secretarul general, Ministerul Administrației și Internelor a comunicat, inițial, că nu se constituie parte civilă în dosar. Ulterior, ministrul Administrației și Internelor, T.I., a revenit și a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 45.539 lei.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente (alin. (1)), în vederea reparării juste și integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune.

Reglementând condițiile în care poate interveni răspunderea civilă și modalitățile prin care aceasta se realizează, art. 14 alin. (3) C. proc. pen. face trimitere la legea civilă și stabilește două posibilități de reparare a prejudiciului produs prin infracțiune în cadrul acțiunii civile exercitată în procesul penal și anume, repararea în natură și plata unei despăgubiri bănești.

Repararea în natură, care se poate realiza prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare, are prioritate în raport cu cea de-a doua modalitate prevăzută de lege, despăgubirile civile acordându-se numai dacă nu este posibilă prima variantă sau atunci când completează reparațiile în natură, nefiind, însă, exclusă cumularea celor două modalități, în vederea asigurării unei reparații juste și integrale a pagubei.

Având în vedere că art. 14 alin. (3) C. proc. pen. face trimitere sub aspectul condițiilor de exercitare a acțiunii civile în procesul penal la legea civilă, precum și împrejurarea că, de la data comiterii infracțiunilor și a declanșării procesului penal, până în prezent, s-au succedat în timp mai multe legi civile, Înalta Curte menționează că legea ce guvernează în cauză acțiunea civilă este cea în vigoare la data săvârșirii faptelor și a constituirii de părți civile, aspect prevăzut expres în art. 223 raportat art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Ca urmare, raportând prevederile art. 14 și art. 15 C. proc. pen. la cele ale art. 998-999 C. civ., rezultă că cerințele cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi posibilă, în cadrul procesului penal, angajarea răspunderii civile a inculpaților constau în producerea prin infracțiune a unui prejudiciu material sau moral, existența unei legături de cauzalitate între infracțiune și prejudiciu, necesitatea caracterului cert al prejudiciului, care să nu fi fost încă reparat, și manifestarea voinței persoanei fizice cu capacitate deplină de exercițiu ori a celei juridice de a fi despăgubită.

Chiar dacă procesul penal este guvernat de regula oficialității, acțiunea civilă rămâne supusă principiului disponibilității (exceptând cazurile prevăzute expres de art. 17 C. proc. pen.), revenind persoanei care a suferit o vătămare prin infracțiune inițiativa promovării acțiunii civile în procesul penal, precum și sarcina de a face dovada prejudiciului suferit și a întinderii acestuia (art. 1169 C. civ.).

Analizând îndeplinirea condițiilor menționate în cazul părții civile M.A.I., instanța, referitor la adresa înaintată la termenul din data de 29 aprilie 2013, prin care partea civilă M.A.I. menționează că nu a suferit nicio pagubă materială ca rezultat al activității infracționale în urma căreia au fost angajate fraudulos patru persoane în structurile M.A.I., constată că aceasta nu a dovedit prin probele administrate că ar fi suferit vreun prejudiciu. În consecință, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că partea civilă, deși nu a renunțat în mod expres la constituirea de parte civilă, aceasta nu a suferit nicio pagubă.

Chiar dacă partea civilă a renunțat implicit la acțiunea civilă măsura desființării actelor falsificate se impune potrivit art. 348 C. proc. pen.

Se constată că partea civilă a solicitat anularea ordinelor de numire pe calea unei acțiuni civile separate( aflată pe rolul Curții de Apel București), ceea ce echivalează cu faptul că în procesul penal nu există constituire de parte civilă cu privire la desființarea acestor ordine.

Or, potrivit art. 348 C. proc. pen. „Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă se pronunță asupra .restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Așadar, urmare a condamnării inculpatului B. pentru nelegala emitere a ordinelor de numire Înalta Curte, completul de 5 judecători, va dispune restabilirea situației anterioare emiterii acestor ordine.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța va dispune, în temeiul art. 170 raportat la art. 348 C. proc. pen., desființarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) și a actelor subsecvente acestora care au produs consecința angajării ilegale și care au fost la rândul lor nelegale, respectiv ordinele de numire: Ordinele nr. II/4033, II/4034, II/4035 (vol. 2, filele 2-4, d.u.p.) și Ordinul II/4069 (vol. 5, fila 45, d.u.p.).

Va lua act că partea civilă Ministerul Administrației și Internelor nu mai solicită despăgubiri civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. va desființa cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 și Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 și Ordinul nr. II/4069.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpații vor fi obligați la plata sumelor de câte 3.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul B.C.C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

II. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul P.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 8 ani reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

III. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul O.I.V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. dispune ca inculpatul O.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

IV. În baza art. 26 rap. la art. 248 C. pen. condamnă inculpatul S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

V. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică

a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.O. din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul A.O. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare în condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

VI. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul R.G.N. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul R.G.N. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul R.G.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționale a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

VII. În baza art. 248 C. pen. condamnă inculpatul G.M.V. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul G.M.V. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca inculpatul G.M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționale a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicate.

Ia act că partea civilă Ministerul Administrației și Internelor nu mai solicită despăgubiri civile în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. desființează cele două înscrisuri purtând denumirea „Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate” înregistrate sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 și Ordinul nr. II/4033, Ordinul nr. II/4034, Ordinul nr. II/4035 și Ordinul nr. II/4069.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpații la plata sumelor de câte 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2013.