Motion to annul interlocutory venue order inadmissible; costs awarded; order stands.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, panel of 5 judges, dismissed as inadmissible the appellant's motion to annul the criminal order no. 15 of 28 January 2013 (itself dismissing as inadmissible an appeal against a lower decision on case relocation/change of venue) and ordered the appellant to pay 300 lei in court costs; the challenged order remains in force. The appellant sought annulment of a final interlocutory decision concerning the suspension of proceedings pending a request for case relocation, without invoking any ground from Art. 386 of the former Code of Criminal Procedure. The court held the motion inadmissible because the contested order did not resolve the merits of the case (as required for this extraordinary appeal), the appellant failed to invoke any of the statutory grounds under Art. 386 C. proc. pen., and the cumulative admissibility conditions of Art. 391(2) C. proc. pen. were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 241 din Legea nr. 304/2004, art. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Motion to annul interlocutory venue order inadmissible; costs awarded; order stands: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 martie 2013, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.împotriva Încheierii penale nr. 15 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 7857/1/2012.
În cererea scrisă a contestației de la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre temeiurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Prin Încheierea nr. 15 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 7857/1/2012 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A.împotriva încheierii din 31 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6009/1/2012.
Prin aceeași hotărâre, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004.
Împotriva acestei încheieri petenta a formulat contestație în anulare.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 13 mai 2013.
Din verificarea cererii de contestație în anulare rezultă că nu s-au invocat excepții de neconstituționalitate, așa încât instanța se va pronunța numai cu privire la admisibilitatea contestației în anulare.
Contestația în anulare formulată este inadmisibilă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în niciuna dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestației nu au fost invocate sau depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege.
Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text.
Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul instituției procesuale a suspendării judecării cauzei a cărei strămutare s-a solicitat.
Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.împotriva încheierii penale nr. 15 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 7857/1/2012.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A.împotriva Încheierii penale nr. 15 din Camera de Consiliu de la 28 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 7857/1/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2013.