Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 111/2013 AI generated

Inadmissibility of extraordinary appeal against interlocutory decision on case transfer

Case Number Decizia nr. 111/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by a petitioner against a final interlocutory decision, ruling that the challenge was inadmissible and obliging the petitioner to pay 300 lei in judicial costs to the state. The dispute arose from a procedural decision by the same court that had previously dismissed a criminal appeal as inadmissible; the petitioner attempted to challenge this procedural ruling via the extraordinary appeal mechanism. The Court held that the appeal was inadmissible for two decisive reasons: first, the petitioner failed to invoke any of the specific grounds or provide evidence required by Article 386 of the Code of Criminal Procedure; second, the underlying decision was an interlocutory order rendered within the context of a transfer (*strămutare*) procedure, not a final judgment resolving the merits of the case, and therefore fell outside the category of decisions eligible for *contestație în anulare* under Article 386 and Article 391 of the Code of Criminal Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 386 C. proc. pen, art. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal against interlocutory decision on case transfer: The dispute arose from a procedural decision by the same court that had previously dismissed a criminal appeal as inadmissible; the petitioner attempted to challenge this procedural ruling via the extraordinary appeal mechanism. The Court held that the appeal was inadmissible for two decisive reasons: first, the petitioner failed to invoke any of the specific grounds or provide evidence required by Article 386 of the Code of Criminal Procedure; second, the underlying decision was an interlocutory order rendered within the context of a transfer (*strămutare*) procedure, not a final judgment resolving the merits of the case, and therefore fell outside the category of decisions eligible for *contestație în anulare* under Article 386 and Article 391 of the Code of Criminal Procedure.

Keywords

AI generated
interlocutory decision grounds for cassation procedural orders transfer of evidence appealability of remand decision criminal attempt

Cited Legislation

AI generated
art. 386 C. proc. pen
În cererea scrisă a contestației de la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre temeiurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
art. 391 alin. (1) C. proc. pen
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 13 mai 2013.
art. 391 alin. (2) C. proc. pen
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Procedural provision cited in the dispositive to support the dismissal of the appeal as inadmissible.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Procedural provision cited in the dispositive to support the dismissal of the appeal as inadmissible.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cererii de contestație în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 20 martie 2013, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din 11 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 8066/1/2012.

În cererea scrisă a contestației de la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat niciunul dintre temeiurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 41 din 11 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 8066/1/2012 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva Încheierii nr. 261 din 17 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. 7730/1/2012.

Împotriva acestei încheieri petenta a formulat contestație în anulare.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 13 mai 2013.

Din verificarea cererii de contestație în anulare rezultă că nu s-au invocat excepții de neconstituționalitate, așa încât instanța se va pronunța numai cu privire la admisibilitatea contestației în anulare.

Contestația în anulare formulată este inadmisibilă.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.

În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la filele 1-6 din dosar, contestatoarea nu a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, iar susținerile din conținutul acesteia nu pot fi calificate și încadrate în niciuna dintre dispozițiile art. 386 C. proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestației nu au fost invocate sau depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege.

Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că hotărârea atacată, deși este definitivă, așa cum prevede textul art. 386 C. proc. pen., nu este dintre cele împotriva cărora se poate exercita această cale de atac extraordinară.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile prevăzute expres de legiuitor la literele a-e din același text.

Din economia textului de lege sus-menționat, rezultă că această cale de atac trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, iar nu o hotărâre pronunțată în cadrul instituției procesuale a strămutării.

Așa fiind, contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac și nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 41 din 11 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 8066/1/2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din Camera de Consiliu de la 11 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 8066/1/2012.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2013.