Tardiness of complaint against non-initiation of criminal investigation for election fraud

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 12 octombrie 2009, M.C. a adresat înaltei Curți de Casație și Justiție prezenta plângere, în conținutul căreia a solicitat să fie efectuate cercetări față de C.A., președintele Partidului Național Liberal, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 221 C. pen. rap. la art. 50 - 60 din Legea nr. 35/2008", constând în „tăinuirea fraudării alegerilor europarlamentare din România, de la data de 7 iunie 2009".

Prin sentința nr. 8 din 12 ianuarie 2010, Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen. trimiterea sesizării la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, spre soluționare.

Prin rezoluția nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 221 C. pen. rap. la art. 50 - art. 60 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, constatându-se că plângerea, intitulată de petent „penală", nu îndeplinește condițiile cerute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., iar trimiterea la unele texte C. pen. respectiv art. 246 și art. 221 și Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului (art. 50, art. 51, art. 52, art. 53, art. 54, art. 55, art. 56, art. 58, art. 59 și art. 60) este vădit neîntemeiată, întrucât nu sunt indicate elemente „in concreto" care să constituie indicii de natură penală, rea-credință, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, intenția, pentru a se efectua cercetări penale, așa cum solicită petentul.

Împotriva soluției procurorului, petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef Secție urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția nr. 3987/II/2/2012 din 14 decembrie 2012, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii petiționarului M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011, dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu același număr, deoarece a fost formulată și adresată organelor judiciare peste termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., termen care curge de Ia data comunicării persoanei interesate a copiei rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În conformitate cu disp. art. 2781 C. proc. pen., petentul M.C. a formulat plângere la înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 9 ianuarie 2013 a fost înregistrat pe rolul Secției penale, sub nr. 147/1/2013, plângerea formulată de acesta împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că „infracțiunile incriminate și sesizate de către el ca fiind făptuite nu au fost verificate cu atenție", nefiind „făcute verificările cu privire la abuzul și șantajul sesizate."

A mai arătat că „reiterează că obiectul șantajului îl constituie faptul că a făcut referire la Monarhie în dosarul nr. 21470 din 17 decembrie 2008 înregistrat la Guvernul României - SSPR", înțelegând „să facă susținerile și probatoriul la înalta Curte de Casație și Justiție cu precizarea persoanelor în cauză".

Plângerea este nefondată.

Analizând rezoluțiile atacate prin prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, înalta Curte constată că acestea sunt aceleași cu cele pe care petentul le-a invocat în plângerea inițială adresată parchetului.

Ca atare, acestea au fost analizate în prima rezoluție dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică, prin care s-a dispus motivat, amplu și temeinic, respingerea lor.

În ceea ce privește rezoluția procurorului ierarhic superior, înalta Curte constată că acesta a soluționat plângerea petentului pe cale de excepție, aceasta fiind tardivă, just reținându-se că a fost formulată și adresată organelor judiciare peste termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., termen care curge de la data comunicării persoanei interesate a copiei rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Astfel, s-a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a fost comunicată lui M.C. la 3 august 2011, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de comunicare a soluției, aflată la dosarul penal.

La 14 noiembrie 2012, M.C., prin fax, a adresat Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție plângere, în cuprinsul căreia a criticat pentru nelegalitate rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011.

Așa fiind, plângerea adresată procurorului ierarhic superior prin care s-a criticat rezoluția procurorului ierarhic inferior, s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Și cum excepția primează în soluționarea oricărei cauze, în mod corect procurorul sef al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Secția de urmărire penala și criminalistică nu a mai antamat fondul cauzei, în sensul că nu a mai supus criticii soluția procurorului ierarhic inferior vizând susținerile invocate în plângere de către petent.

Cum în fața instanței de fond petentul nu a invocat nici un motiv pentru care plângerea sa împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică să fi fost introdusă la procurorul ierarhic superior în termenul prevăzut de lege, înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată, fără a putea analiza pe fondul cauzei motivele invocate de petent în plângerea sa.

Ca atare, față de cele arătate, se constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv rezoluția nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 și rezoluția nr. 3987/11/2/2012 din 14 decembrie 2012 ale Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Secția de urmărire penala și criminalistică sunt legale și temeinice, fără a se impune desființarea lor.

Așa fiind, în temei art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică, pe care o va menține.

Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.