Aggravated robbery sentencing: individualization of penalty and exclusion of mitigating circumstances despite prior conviction absence and admission

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații D.C.C. și S.I.V. împotriva deciziei penale nr.399/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

S-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistați în ordine de apărător aleși, avocații S.V. și B.G., lipsind partea civilă.

Procedura de citare îndeplinită.

Apărătorul inculpatului D.C.C. solicită admiterea recursului în sensul reducerii pedepsei aplicate, susținând oral motivele scrise.

Apărătorul inculpatului S.I.V. solicită admiterea recursului, și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate, reținându-se împrejurările concrete ale comiterii faptei cât și față de circumstanțele personale.

Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.

Inculpații în ultimul lor cuvânt lasă la aprecierea instanței .

C U R T E A

Asupra recursurilor penale de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.199 din 7 martie 2002 a Tribunalului București – secția I penală au fost condamnați inculpații :

1. D.C.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.2 lit.a și e din Codul penal, cu aplicarea art.74 lit.a,d,c și art.76 al.1 lit.b din același cod.

2. S.I.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare în temeiul art.211 al.2 lit.a,d,c cu aplicarea art.74 lit.a și c, art.76 lit.b din Codul penal.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 7 martie 2002 la zi.

Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați în solidar să plătească suma de 5.000.000 lei părții civile B.M. cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut , în esență, următoarea situație de fapt :

La data de 6 noiembrie 2001, inculpații se deplasau pe șoseaua Iancului și la un moment dat au observat pe minorii E.C., I.C. și B.M.A., elevi de liceu și care se întorceau de la meditații, ultimul având asupra sa un telefon mobil marca Ericsson.

De comun acord cei doi inculpați au hotărât să sustragă telefonul mobil pentru a-l vinde și a-și procura bani în vederea cumpărării de heroină, amândoi fiind dependenți de acest drog.

In acest scop inculpații i-au urmărit pe tineri și în apropierea intersecției șos.Iancului cu șos. Mihai Bravu, i-au abordat, cerându-le o țigară, partea vătămată răspunzându-le că nu au, după care și-au continuat drumul .

Sub pretextul că li s-a răspuns ironic cei doi inculpați s-au apropiat de partea vătămată, au provocat o altercație, victima fiind lovită cu pumnii și picioarele în zona capului, abdomenului și a membrelor inferioare.

In urma loviturilor primite partea vătămată a căzut la pământ, moment în care inculpatul S.I.V. s-a urcat peste ea, a imobilizat-o iar coinculpatul D.C.C. i-a luat telefonul mobil, după care au fugit .

In seara aceleiași zile inculpatul D.C.C. a vândut telefonul numitului C.Ș. care, la rându-i, l-a vândut unei persoane necunoscute cu suma de 1.500.000 lei.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii penale și declarațiilor părții vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiile martorilor, probe coroborate cu declarațiile inculpaților care au recunoscut infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată .

Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia nr.399 din 25 iunie 2002 , a admis apelul formulat de procuror, a desființat în parte sentința penală atacată, a înlăturat dispozițiile art.74-76 din Codul penal și a majorat pedepsele aplicate celor doi inculpați la câte 6 ani și 6 luni închisoare .

Impotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor.

Recursul nu este fondat .

Potrivit dispozițiilor art.72 din Codul penal , la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuia să țină seama de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, de gradul de pericol social și de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.

In speță, aceste criterii de individualizare au fost respectate de instanța de apel care justificat a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților și a majorat pedepsele .

Astfel, la dozarea pedepselor s-a ținut seama de faptul că inculpații au avut o înțelegere prealabilă cu privire la modalitatea deposedării victimei, stabilind cu minuțiozitate momentul și locul propice comiterii infracțiunii, după care au acționat cu o violență nejustificată, lovind victima cu pumnii și picioarele inclusiv după ce căzuze la pământ, lovituri ce au fost aplicate și celorlalți însoțitori ai părții vătămate pentru intimidarea lor.

La dozarea pedepselor instanța de apel a avut în vedere și urmările produse, vârsta victimei și trauma psihică adusă acesteia în urma agresiunii excesive suportate.

Referitor la profilul moral al inculpaților, aceeași instanță, a avut în vedere că făptuitorii sunt cunoscuți ca fiind dependenți de heroină injectabilă, frecventând mediul consumatorilor de droguri , având predispoziții spre comiterea de fapte antisociale în scopul procurării de bani pentru achiziționarea heroinei.

Faptul că inculpații nu au antecedente penale și au avut o poziție sinceră cu privire la fapta reținută în sarcina lor ( poziție care nu putea fi alta atâta vreme cât au fost identificați imediat după săvârșirea infracțiunii) a fost avut în vedere la proporționalizarea pedepselor care au fost orientate spre limita inferioară a textului sancționator.

Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorilor au fost analizate de instanța de apel iar pedepsele stabilite sunt just individualizate, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv și preventiv educativ al pedepsei .

Ca atare, în raport de considerentele expuse, recursurile declarate nu sunt fondate și în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală vor fi respinse.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art.192 al.2 din același cod inculpații vor fi obligați la cheltuieli judiciare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C.C. și S.I.V. împotriva deciziei nr.399/A din 25 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 9 noiembrie 2001 la 7 februarie 2003.

Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.