Human trafficking and forced begging: appeals admitted, appellate penalties quashed for proportionality violation, first-instance sentences reinstated

ÎNALTA CURTE DE CASATE Șl JUSTIȚIE

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 8519/85/2012, au fost condamnați inculpații:

- I.I. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) ,42 C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a , lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Sibiu;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate în mijloacele lui de existență;

În baza art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului respectarea obligației de a nu depăși limita teritorială a României decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanța de judecată.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 55 din 06 august 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 și din data de 06 august 2012 până la punerea efectivă în libertate.

- I.V. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune al Tribunalului Sibiu;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate în mijloacele de existență;

În baza art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatei respectarea obligației de a nu depăși limita teritorială a României decât cu încuviințarea instanței.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse de instanța de judecată.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 57 din 06 august 2012 emis de Curtea de Apel Alba lulia dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 și din data de 06 august 2012 până la punerea efectivă în libertate.

- G.D. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură luată prin încheierea penală nr. 54 din 06 august 2012 a Curții de Apel Alba lulia (mandat de arestare preventivă nr. 58 din 06 august 2012).

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 și din data de 06 august 2012 la zi.

- I.N.Z. - la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) rap. la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen. rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului măsură luată prin încheierea penală nr. 54 din 06 august 2012 a Curții de Apel Alba lulia (mandat de arestare preventivă nr. 56 din 06 august 2012).

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv în perioada 30 iulie 2012 - 31 iulie 2012 și din data de 06 august 2012 la zi.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 30 iulie 2012 asupra următoarelor bunuri:

- autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare D. achiziționat la data de 02 mai 2012 de către inculpatul G.D.;

- autoturism P.B. cu nr. de circulație provizorie, achiziționat la data de 01 mai 2012 de inculpata I.V.

- autoturism marca R., utilizat de inculpatul I.I.;

- cameră foto marca S.S. aparținând inculpatului I.N.Z.;

- IP., aparținând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca L., aparținând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca N., aparținând inculpatului I.N.Z.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin aceeași ordonanță asupra autoturismului marca V.G., înmatriculat pe numele S.I.V.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpații G.D. și I.I. autoturismele marca A. și R. identificate mai sus.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile G.M., N.M.M., A.G., F.M., , T.N., G.V., T.C., și, în consecință au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor către părțile civile, astfel:

2.000 RON daune materiale și 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă G.M.;

2.760 RON daune materiale și 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă N.M.M.;

2.000 RON dauna morale către partea civilă F.M.;

1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă T.N.;

2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă G.V.;

3.000 RON daune morale către partea civilă A.G.;

1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă T.C.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fot obligat fiecare inculpat să plătească Statului suma de câte 1.290 RON cheltuieli judiciare, din care 1.050 RON reprezintă onorariu avocat din oficiu desemnat pentru părțile civile.

Determinând vinovăția inculpaților în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În cursul anului 2010 inculpații dezvoltă o rețea tipică de trafic de persoane stabilindu-și reședința într-un imobil cu mai multe apartamente din localitatea D., F.E.S., Germania. În acest sens, inculpații au procedat la racolarea și recrutarea victimelor, care erau alese, cu preponderență, din rândul persoanelor defavorizate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. nr. 2. Astfel, inculpații, prin intermediul martorului M.I., au început activitatea de racolare a părților vătămate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, profitând de situația financiară precară a acestora și de starea de sănătate fizică și psihică a acestora, multe dintre părțile vătămate fiind persoane cu un grad de educație scăzut, ușor influențabile și manevrabile.

În acest context, în luna octombrie 2010, inculpații G.D. și I.V. zisă „S." s-a deplasat la Azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. nr. 2 unde l-a contactat pe părțile vătămate A.G. și G.V., cărora Ie-a propus să meargă în Germania la muncă, inculpații promițându-le acestora că vor câștiga un salariu de 250 euro pe lună și vor avea cazare și masa gratuită. Încrezătoare în promisiunile inculpaților, părțile vătămate s-au deplasat la domiciliul inculpaților din S., str. G.T., unde au fost îmbarcate într-un autoturism condus de inculpatul G.D.

și au plecat înspre Germania, împreună cu inculpata I.V. zisă S. și doi dintre copii acesteia. Împreună cu aceștia s-a deplasat în Germania și partea vătămată T.C. care fusese racolată în aceleași împrejurări de către inculpați. Ajunși în localitatea P., autoturismul a fost oprit de către organele de poliție și, datorită faptului că erau prea mulți pasageri în mașină, li s-a cerut ca doi dintre ele să coboare. În aceste condiții, inculpata S. Ie-a cerut părților vătămate A.G. și G.V. să coboare, urmând ca a doua zi inculpatul G.D. să se întoarcă după ei pentru a-i transporta mai departe către D.

Părțile vătămate petrec, în aceste condiții, două nopți în P., și, văzând că nu se mai întoarce nimeni după ele s-a hotărât să se întoarcă în România, întrucât cei doi nu aveau bani de bilete de drum, au fost nevoiți să se întoarcă cu autostopul, reușind astfel să se întoarcă înapoi la Sibiu, la Azilul de noapte, unde s-a consemnat lipsa acestora în perioada 12-15 octombrie 2010. În luna februarie 2011, inculpații G.D. și I.V. zisă „S.", au contactat-o din nou la Azilul de noapte pe partea vătămată A.G., pe care au încercat să o convingă că incidentul din toamna trecută a fost doar o simplă întâmplare și că, dacă dorea să meargă în Germania putea câștiga 250 euro pe lună, fiindu-i asigurate masa și cazarea în D.

Discutând și cu alte părți vătămate, respectiv, G.V., F.M., T.N., T.C., aceștia au hotărât să accepte propunerea inculpaților și să meargă în Germania astfel că, după câteva zile, părțile vătămate s-au deplasat pe str. G.T., la locuința familie l. unde erau așteptați de inculpatul I.I. zis „P.". Acolo, inculpatul Ie-a promis din nou că în Germania li se va plăti un salariu 250 euro pe lună, și vor avea cazare și masa asigurate, ocupându-se și de transportul părților vătămate pe str. Z., unde se aflau două microbuze special pregătite în acest scop, în unul urcând părțile vătămate, iar în celălalt persoane necunoscute care se deplasau tot în Germania.

Ajunși în orașul D., Germania, părțile vătămate au fost cazate într-un imobil cu mai multe apartamente, situat la adresa F.E.S., unde se aflau și inculpații G.D. I.V. zisă „S.", I.I. zis „I.", și I.N.Z., fiind cazate într-o bucătărie a unui apartament, pe saltele amplasate pe jos, într-un spațiu restrâns fără condiții minime de igienă. A doua zi, părților vătămate li s-a explicat că trebuie să meargă în oraș, unde urmau să apeleze la mila trecătorilor, sub pretextul vânzării unor ziare, pe care inculpații le achiziționau la un preț de 0,90 euro și le distribuiau ulterior victimelor exploatate. În acest scop, dimineața, în jurul orelor 8:00, 9:00, părțile vătămate erau transportate cu mașina în diferite locații din D. și din satele din apropiere, fiecare fiind amplasat în apropierea unui supermarket, unde primea un număr de 10-15 ziare de la inculpații I.V. zisă „ S." și G.D., fiind deplasați cu autoturismul condus de G.D. sau martorul M.I. Până în jurul orelor 20:00. 21:00 seara victimele erau obligate să cerșească în fața supermarket - urilor până în jurul orelor 20:00. 21:00 seara fără a primi nimic de mâncare, având voie să folosească doar maxim 2 euro din banii câștigați pentru a-și lua mâncare, restul banilor trebuind a fi predați seara inculpaților.

În ceea ce o privește pe partea vătămată G.V. aceasta a fost racolată în prima fază de inculpatul G.D. în cursul lunii octombrie 2010, când, împreună cu A.G. și cu partea vătămată T.C., a fost îmbarcată într-un autoturism condus de G.D. și a plecat spre Germania, însoțiți fiind și de inculpata I.V. zisă „S.", și de doi minori ai acesteia. Ajunși în localitatea P., aceștia au fost opriți la un control al organelor de poliție, întrucât erau mai mulți pasageri, astfel că li s-a cerut ca doi dintre ei să coboare. Părțile vătămate A.G. și G.V. au fost coborâte din mașină de „S.", care i-a asigurat că se vor întoarce după ei a doua zi. În prima noapte, părțile vătămate au dormit la un motel din P., inculpații lăsându-le câțiva bani la plecare, iar a doua zi cei doi au așteptat în zadar ca inculpatul G.D. să vină după ei. Întrucât au rămas fără nici un ban, părțile vătămate au fost nevoite să caute un loc unde să doarmă, reușind în cele din urmă să se refugieze în curtea unei pensiuni, iar de acolo într-o toaletă unde s-au încuiat și au dormit până a doua zi. Nici în ziua următoare inculpații nu s-au mai întors după părțile vătămate, motiv pentru care au fost nevoiți să se întoarcă acasă pe cont propriu, în lipsa banilor drumul fiind făcut în mare parte cu autostopul.

În cursul lunii februarie 2011, partea vătămată a fost racolată din nou de către inculpații G.D. și I.I. zis „I.", ocazie cu care i s-a propus să meargă în Germania la muncă, urmând să câștige astfel 250 euro pe lună având masa și cazarea gratuite în Germania.

În acest fel, partea vătămată, împreună cu F.M., T.N., T.C. și A.G., s-au deplasat la locația din Sibiu, str. G.T., unde erau așteptate de inculpatul I.I. zis „P. și unde au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziție de inculpatul I.I. zis „P." și au fost transportate până în localitatea D.

Ajunși la destinație, inculpații le-au spus părților vătămate că trebuie să cerșească pentru a face rost de bani, să adune zilnic minim 70 de euro de persoană, scop în care primeau în jur de 16 ziare, pentru a masca, sub vânzarea acestora, activitatea de cerșetorie desfășurată. Astfel, în fiecare dimineață, părțile vătămate erau transportate cu o mașină condusă alternativ de inculpatul G.D. sau de M.I., fiecare dintre victime având locația sa separată în fața unor supermarketuri din zona localității D., unde erau determinate să cerșească în jur de 12 ore pe zi, între orele 8:00-9:00 și 20:00-21:00, interval de timp în care nu primeau nimic de mâncare, doar dimineața având dreptul la o cafea și câteva țigări. La finalul zilei de „lucru", părțile vătămate erau obligate să predea toți banii pe care îi câștigaseră inculpaților I.V. zisă „S." și G.D., părților vătămate fiindu-le insuflat un sentiment real de frică, prin amenințările și limbajul violent folosit de toți inculpații,pentru a le determina pe acestea să nu ascundă vreun ban.

Datorită acestui tratament, părțile vătămate s-au hotărât să fugă, astfel că au pornit spre țară, mare parte a drumului fiind nevoiți să-l parcurgă pe jos, să doarmă prin gări sau sub cerul liber și să sufere de frig datorită temperaturilor scăzute, astfel că au ajuns în țară după circa 2 săptămâni. Reveniți în țară, inculpații G.D. și I.V. zisă „S.", au căutat-o pe partea vătămată și au amenințat-o cu acte de violență sub pretextul că le datora banii cheltuiți de ei cu transportul în Germania, iar, ulterior, după demararea cercetărilor în dosar, părțile vătămate G.V. și S.N. au fost interpelați de inculpatul I.I. zis „I." care a început să-l amenințe pe S.N., cerându-i socoteală pentru declarațiile date la Parchet și pentru că predase organelor de urmărire penală o sumă de bani de dinari sârbești, pe care inculpatul îi dăduse acestuia drept recompensă, amăgindu-l că ar fi valabili.

Aceleași împrejurări relatează și partea vătămată F.M., care, la începutul anului 2011, împreună cu A.G. și T.N., s-au deplasat în Sibiu, pe str. G.T., unde au discutat cu inculpatul I.I. zis „P." care Ie-a propus să se deplaseze în Germania pentru a muncii, promițându-le un câștig de circa 250 euro pe lună, cu transport, mâncare și cazare gratuite. A doua zi, partea vătămată, împreună cu G.V., A.G., T.N. și T.C., s-au deplasat cu ajutorul unui microbuz pus la dispoziție de I.I. zis „P.", în localitatea D.- Germania, unde au fost așteptați de inculpații I.V. zisă „S.", G.D., I.N.Z. și I.I. zis „I." și unde au fost cazați într-o cameră a unui apartament, în condiții precare de trai, cu saltele întinse pe jos și fără cele mai elementare condiții de igienă și toaletă. În această locație, partea vătămată primea în fiecare dimineață un număr de ziare, în general de la inculpata I.V. zisă „S.", pe care le folosea apoi în activitatea de cerșetorie, obținând de la clienții magazinelor diferite sume de bani, unii luând ziarul care li se oferea, iar alții lăsându-l victimelor. În această modalitate partea vătămată reușea să strângă în jur de 40-50 euro pe zi, pe care îi preda în fiecare seară inculpaților. Partea vătămată era deplasată la diferite locații cu o mașină condusă alternativ de G.D., M.I. sau I.I. zis „I.".

Seara, banii strânși peste zi erau predați inculpaților, iar atunci când aceștia erau nemulțumiți de banii câștigați de victime, le amenințau cu acte de violență, partea vătămată suferind în special din partea inculpatului I.N.Z.. în toată această perioadă părțile vătămate au trăit sub imperiu fricii cauzate de inculpați, motiv pentru care predau în fiecare zi toți banii câștigați, nereușind să pună deoparte vreo sumă de bani pentru ei.

De asemenea, în cursul lunii februarie 2011, partea vătămată T.N., împreună cu părțile vătămate G.V., F.M. și T.C., s-au hotărât să se deplaseze în Germania pentru a vinde ziare și pentru a câștiga, astfel circa 250 euro pe lună. În acest sens, partea vătămată s-a deplasat pe str. G.T., din Sibiu, unde l-a cunoscut pe inculpatul I.I. zis „P.", care l-a asigurat că urma să câștige 250 euro pe lună, având totodată cazarea și masa asigurate. Ulterior părțile vătămate au fost urcate într-un microbuz pus la dispoziție de „P.", cu care au fost transportate în Germania, în localitatea D., unde au fost preluate de inculpații I.I. zis „I.", I.N.Z., G.D. și I.V. zisă „S. Aici inculpații le-au pus în vedere că trebuie să cerșească sub pretextul vânzării de ziare și să strângă anumite sume minime pe zi, în cazul său 150-200 euro, astfel că, în fiecare dimineață, în jurul orei 8:00, erau duși cu mașina condusă de G.D., M.I. sau I.I. zis „I.", în diferite locații din D. și din satele din jur, fiecare victimă fiind amplasată în fața câte unui supermarket, unde erau obligați să cerșească pentru a face rost de ani până în jurul orelor 20:00, când erau transportați cu aceeași mașină în apartamentul în care erau cazați, pe parcursul zilei ei neprimind nimic de mâncare. În cazul în care partea vătămată nu reușea să strângă sumele de bani solicitate, inculpații făceau scandal, îi amenințau, le supuneau la violențe fizice, părțile vătămate trăind în toată această perioadă sub imperiul fricii pe care Ie-o cauzau inculpații. Tot partea vătămată a relatat că la aceste scene participau toți inculpații, aeeștia obișnuind să vină pe rând la ei în cameră, înainte de a se culca, pentru a-i certa și a le cere să facă mai mulți bani ziua următoare.

În ceea ce o privește pe partea vătămată T.C., tribunalul reține că aceasta fost traficată în perioada octombrie-decembrie 2010, apoi în luna februarie 2011, iar ultima dată în perioada octombrie 2011 - februarie 2012. Astfel, în cursul lunii septembrie 2010 partea vătămată a fost căutată la azil de către inculpatul I.I. zis „I.", care i-a propus să meargă să lucreze în Germania, asigurând-o că va putea primi acolo un salariu de 10 milioane ROL vechi pe lună. Împreună cu acesta au venit și inculpații G.D. și I.V. zisă „S.", în aceeași perioadă inculpații discutând și cu S.N., făcându-i aceeași propunere. A doua zi, partea vătămată și martorul S., s-au deplasat pe str. G.T., din Sibiu, unde i-au găsit pe inculpații I. S. și pe G.D., care le-au arătat că urmează să meargă în orașul D. asigurându-i că urmează să primească 250 euro pe lună, echivalentul a 10 milioane de RON vechi, fiindu-le asigurată masa și cazarea. Deși inițial partea vătămată a refuzat să plece în Germania, văzând că martorul S.N. s-a hotărât să plece, împreună cu el mergând și alte două persoane de la azil, B.C. și H.E.K., în luna octombrie 2010, partea vătămată a fost convinsă de inculpații G.D. și I.V. zisă „S." să meargă în Germania, astfel că, după câteva zile, partea vătămată a fost chemată de S. în parcul Astra, unde a venit și partea vătămată G.M., care fusese și el contactat în același scop de către inculpați. Cu acea ocazie, S. Ie-a afirmat din nou că puteau câștiga bani frumoși, reușind să o determine în cele din urmă pe partea vătămată să ia hotărârea să plece în Germania.

A doua zi părțile vătămate T.C. și G.M. s-au deplasat la locuința inculpaților iar de acolo au plecat spre Germania cu un autoturism A., condus de inculpatul G.D., părțile vătămate fiind transportate până în orașul D., unde T.C. a fost cazată într-un apartament împreună cu inculpații G.D. și I.V. zisă „S.".

A doua zi i s-a explicat părții vătămate că trebuie să meargă să cerșească, victimelor spunându-li-se că trebuiau să facă minim 60 de euro pe zi. Dimineața în jurul orelor 8:00 li se dădea o cafea și țigări, după care erau transportați cu o mașină condusă alternativ de G.D. și M.I., părților vătămate predându-li-se în jur de 10-20 ziare F.F. de către inculpații I.V. zisă „S.", G.D. sau I.I. zis „I." după care erau postați fiecare în fața unui supermarket, unde aceștia cerșeau sub pretextul că vindeau ziarele respective. în situația în care partea vătămată nu reușea să strângă banii ceruți, era supusă la diferite amenințări și violențe fizice de către S., G.D., I. Z. și P., iar banii adunați de la victime fiind împărțiți de fiecare dată între inculpați.

Partea vătămată T.C. confirmă faptul că inculpatul I.N.Z. a lovit-o pe partea vătămată G.M., într-o împrejurare, iar cu altă ocazie, inculpatul I.I. zis „I." l-a lovit pe M.I., reproșând că nu se descurcau suficient de bine. Astfel de violențe au fost exercitate și de către inculpații G.D. și I.V. zisă „S.", primul lovindu-l pe S.N. când acesta îi ceruse să-i dea niște bani, chiar partea vătămată T.C. fiind și ea amenințată de mai multe ori, întrucât nu reușea să strângă decât aproximativ 25 euro pe zi. La finele anului 2010 partea vătămată a fost adusă în România de către inculpatul I.I. zis „I." împreună cu acesta venind și părțile vătămate G.M. și M.I., iar la mijlocul lunii februarie 2011, la propunerea inculpaților G.D. și I.V. „S.", care i-au promis plata și pentru deplasarea trecută, partea vătămată împreună cu părțile vătămate A.G., G.V., F.M. și T.N., s-au deplasat din nou în Germania, cu ajutorul a două microbuze puse la dispoziție de către inculpați. Ajunse în orașul D. părțile vătămate au fost cazate într-o cameră îngustă, folosită și pe post de bucătărie și de baie, de unde erau transportate zilnic în fața unui supermarket pentru a cerși, sub pretextul vânzării de ziare, acestora impunându-li-se o sumă minimă de 50-60 euro pe zi. Datorită suspiciunii că va fi obligată să se prostitueze, partea vătămată s-a hotărât să fugă, astfel că, împreună cu celelalte părți vătămate au plecat pe jos spre România, oprindu-se la K. unde au relatat poliției cele întâmplate.

De asemenea, a mai relatat partea vătămată, că unele dintre persoanele care nu se descurcau la cerșit au fost determinate să participe la diferite infracțiuni de furt. Inculpații G.D. și I.I. zis „P." vizau locațiile în timpul zilei iar seara îi transportau acolo pe S.N. și alți doi tineri, cu toții sustrăgând diferite cantități de cupru sau motorină din rezervoarele utilajelor aflate pe diferite șantiere. Cantitățile de bunuri sustrase erau importante, din vânzarea ulterioară acestora inculpații reușind să strângă câteva sute de euro pe zi.

În preajma sărbătorilor de Crăciun 2010, la rugămințile părții vătămate, inculpatul I.I. zis „I." a fost de acord să o aducă în România, promițându-i că îi va da acasă banii datorați. Partea vătămată a fost transportată în România cu un autoturism condus de I., împreună cu acesta venind și părțile vătămate G.M. și M.I.

Partea vătămată a rămas în Sibiu până în luna februarie 2011, iar pe la mijlocul lunii și-au făcut apariția inculpații G.D. și I.V. „S.", care au luat legătura cu partea vătămată precum și cu alte persoane de la azilul de noapte, respectiv cu părțile vătămate A.G., G.V., F.M. și T.N. Inculpații au discutat cu partea vătămată T.C. și au convins-o să meargă din nou în Germania, promițându-i că îi vor da banii și pentru deplasarea trecută. Încrezându-se în promisiunile acestora, partea vătămată, după ce a discutat și cu celelalte persoane contactate, s-a hotărât să mai meargă odată în Germania, și s-au deplasat la domiciliul inculpaților unde îi așteptau două microbuze. Intr-unul din aceste microbuze s-au urcat părțile vătămate, iar în celălalt se aflau mai multe persoane din Făgăraș, care erau și ele duse în Germania de niște rude ale familiei I.

Părțile vătămate au fost transportate până în orașul D. și au fost cazate într-un apartament, unde li s-a repartizat o cameră îngustă, folosită și pe post de bucătărie. Victimele erau obligate să doarmă pe niște saltele amplasate pe jos și să-și facă igiena în aceeași cameră unde locuiau.

Partea vătămată T.C. a confirmat aspectele relatate de celelalte victime,to sensul că erau transportate zilnic cu mașina amplasate fiecare în fața câte unui supermarket, unde trebuiau să cerșească timp de 12 ore pe zi, sub pretextul că vindeau ziare, că în tot acest interval, părțile vătămate nu primeau nimic de mâncare, singura masă care li se dădea era seara la întoarcere., respectiv că părțile vătămate trebuiau să strângă minim 50-60 euro pe zi, în caz contrar fiind suspuse la amenințări și violențe fizice.

Tot partea vătămată T.C. a relatat că într-una din zile a aflat că inculpații intenționau să o mute din apartament, sub pretextul că îi găsiseră un joc de muncă ca menajeră la un cetățean german. Bănuind că în realitate inculpații intenționau să o trimită la prostituție, partea vătămată Ie-a povestit celorlalte victime, cu toții hotărându-se să fugă.

Părțile vătămate au pornit înspre România pe jos, întrucât nu aveau nici un ban, toate sumele pe care reușeau să le strângă fiindu-le luate de către inculpați și ajungând în orașul K., au mers la poliție și au povestit ce li se întâmplase, dând declarații în care au relata modul în care fuseseră exploatate. De acolo părțile vătămate și-au continuat drumul spre casă, drum care a fost un adevărat calvar, în condițiile în care au trebuit să-l parcurgă în întregime pe jos. Partea vătămată a relatat cum au dormit prin gări sau sub cerul liber, la temperaturi scăzute, au suferit de frig și foame., cum într-una din seri când reușiseră să doarmă pe niște bănci, au fost treziți de partea vătămată G.V. care i-a îndemnat să se miște întrucât erau vineți de frig și riscau să moară, în aceste condiții drumul durând mai bine de două săptămâni, părțile vătămate parcurgând pe jos câteva sute de kilometri.

Pe la sfârșitul lunii octombrie, începutul lunii noiembrie 2011 partea vătămată a constata că îi dispăruse buletinul și, deși l-a căutat nu a mai reușit să-f găsească. După câteva zile a fost căutată de inculpatul G.D. care i-a spus că buletinul este la el, cerându-i să se întâlnească pentru a discuta, ocazie cu care i-a spus că regretă cele întâmplate și că intenționează să-i dea toți banii promiși, solicitându-i să meargă din nou în Germania. Întrucât nu avea nicio sursă de venit și trebuia să plătească întreținerea pentru cei trei copii minori ai săi, partea vătămată a acceptat și de data aceasta să se deplaseze în Germania.

Deplasarea s-a făcut cu o mașină condusă de inculpatul G.D., împreună cu partea vătămată T.C. mergând și partea vătămată N.M.M. și S.N. În cursul lunii septembrie 2011, în urma unei intervenții a organelor de poliție la imobilul folosit de inculpați, menite să curețe zona de elementele infracționale prezente acolo, inculpații aveau să-și mute reședința la o altă adresă din localitatea D. Drept urmare, părțile vătămate au fost cazate într-un apartament în care, în una din camere locuiau inculpații I.V. zisă „S." și G.D., iar în alată cameră I.I. zis „I." și soția acestuia V.

Părțile vătămate au fost determinate și de această dată să cerșească în fața supermarketurilor, în aceeași modalitate ca și în perioadele precedente, seara fiind obligate să predea banii inculpaților, care se adunau cu toții în apartament, părțile vătămate fiind căutate prin buzunare, precum și prin bagaje, pentru a nu ascunde vreun ban.

De asemenea, partea vătămată T.C. a relatat că partea vătămată N.M.M. nu reușea să strângă prea mulți bani din cerșit, astfel că în cursul lunii decembrie 2011, inculpați I.V. zisă „S." și G.D. s-au hotărât să o folosească la activități de prostituție, sens în care au luat legătura cu un cunoscut al familiei, un cetățean turc, care avea o locație unde partea vătămată presta activități de prostituție. În timpul zilei aceasta continua să cerșească, iar pe timpul nopții la interval de câteva zile, inculpații îi aduceau părții vătămate N. câte un client, tariful pentru raportul sexual fiind stabilit direct între client și S., aceasta încasând și banii.

Întrucât partea vătămată N.M.M. i-a dat părții vătămate T. suma de 30 de euro pentru a-i păstra, iar inculpata I.V. zisă „S." a aflat de acești bani inculpații s-au deplasat la supermarketul unde cerșea N.M.M. pe timpul zilei și au început să o lovească întrebând-o unde a ascuns banii, iar aceasta de teamă a spus că îi dăduse părții vătămate T.C. Inculpații s-au deplasat la supermarketul unde cerșea partea vătămată T.C. și au lovit-o pe aceasta, însă din dorința de a o proteja pe partea vătămată N.M.M., aceasta a negat că banii s-ar afla la ea. Seara, pe când părțile vătămate se aflau în cameră, au pătruns inculpații S. și G.D., însoțiți de I., I.N.Z. și P., primii începând să le lovească puternic cu pumnii și picioarele pe părțile vătămate, iar ceilalți amenințau și înjurau părțile vătămate cerându-le să nu mai strige.

Ulterior, partea vătămată T.C. a fot folosită în continuare la activități de cerșetorie până în cursul lunii februarie 2012 când a fost adusă în România pentru a-și vedea copii, promițându-le inculpaților că se va întoarce de bună voie în Germania. Deplasarea până la Sibiu s-a făcut cu un autoturism condus de inculpații G.D. și I.I. zis „I., în Sibiu partea vătămată fiind cazată inițial la locuința inculpaților, dar, fostul soț a aflat că s-a întors în țară și sub amenințarea că va merge la poliție a reușit să-i determine pe inculpați să o lase pe partea vătămată să meargă cu el. Ulterior, de frica inculpaților, partea vătămată a părăsit municipiul Sibiu, refugiindu-se la părinții săi în județul Arad.

În ceea ce privește partea vătămată G.M., datorită faptului că acesta suferă de un retard mintal cu tulburări de comportament și tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, fiind diagnosticat și cu o epilepsie generalizată, a fost racolată, în cursul lunii octombrie 2010, de către inculpații I.N.Z., I.V. zisă „S." și G.D., care au convins-o să meargă la muncă în Germania cu promisiunea că îi vor asigura cazarea și masa zilnică și un salariu lunar. După mai multe discuții purtate cu partea vătămată, aceasta a fost de acord să plece în Germania, deplasându-se în acest scop la domiciliul inculpaților de pe str. G.T., de unde a fost îmbarcată într-un autoturism condus de inculpatul G.D., alături de partea vătămată T.C., cu care s-au deplasat până în orașul D. Ajunsă la destinație, părții vătămate i s-a pus în vedere că trebuie să meargă zilnic să vândă ziare, iar sub pretextul acestei activități trebuia să strângă minim 100 euro pe zi. În fiecare dimineață, partea vătămată însoțită de T.C., S.N. și M.I., erau transportate cu mașina condusă alternativ de G.D. și M.I., în fața unui supermarket, unde până seara cerșeau sub pretextul vinderii respectivelor ziare. Acolo, partea vătămată a reușit să strângă aproximativ 40-50 euro pe zi, lucru care îi nemulțumea pe inculpați, astfel că, într-una din zile, reproșându-i că nu se descurca suficient de bine, inculpatul I.N.Z. l-a și lovit. Banii colectați de victime erau predați seara inculpaților I.V. zisă „S." și G.D., dar această operațiune de strângere a banilor îi implica pe toți inculpații, iar presiunile psihice și fizice erau exercitate laolaltă, tocmai pentru a spune emoțional mai ușor părțile vătămate, în fața tuturor inculpaților acestea fiind puse în imposibilitatea de a mai reacționa.

La rândul său, partea vătămată N.M.M. a fost abordată, în cursul lunii octombrie 2011, de inculpatul G.D., care i-a propus să meargă în Germania, asigurând-o că va putea câștiga acolo în jur de 250 euro pe lună și că va avea cazarea și masa asigurată. Datorită lipsei veniturilor, aceasta s-a hotărât să accepte propunerea inculpatului astfel că, împreună cu S.N. și M.I. s-a deplasat pe str. G.T. din Sibiu, la locuința inculpaților, de unde s-au deplasat spre Germania cu un autoturism condus de inculpatul G.D. În orașul D. părțile vătămate au fost cazate într-un apartament deținut de inculpați, dintr-un imobil cu mai multe apartamente, au fost plasate într-o cameră, în apartament locuind, în altă cameră inculpații I.V. zisă S. și G.D. iar într-o a treia cameră inculpatul I.N.Z. zis „I.”, împreună cu soția sa I.V. De la această locație, în fiecare dimineață, în jurul orelor 8:00, victimele erau duse cu o mașină condusă de regulă de inculpatul G.D. și lăsate în fața unui supermarket, unde primeau câte 10-15 ziare, de care trebuia să se folosească în activitatea de cerșetorie pe care o desfășurau. Prețul unui ziar era de 1,80 euro, dar cum a arătat partea vătămată, de milă mulți clienți fie nu luau ziarul, fie le lăsau mai mulți bani, pe timpul iernii primind uneori chiar și câte 10 euro. Activitatea victimelor era coordonată de inculpații G.D. și I.V. zisă „S.",iar S.N. și M.I. erau coordonați de inculpatul I.N.Z. zis „I.". În jurul orelor 20:00- 21:00, seara, părțile vătămate erau luate din nou cu mașina și transportate înapoi la apartament iar în situația în care nu reușeau să strângă sumele de bani cerute de inculpați erau amenințate sau bătute.

În cursul lunii decembrie 2011, întrucât partea vătămată N.M.M. nu se descurca prea bine la cerșit, inculpații I.V. zisă „S." și G.D. s-au decis să o folosească la activități de prostituție. Astfel, a relatat partea vătămată, într-una din zile inculpata I.V. zisă „S." a obligat-o să meargă cu un cetățean turc, care era un cunoscut de-al inculpatului G.D., cei doi făcând diferite afaceri cu mașini. Ulterior partea vătămată a fost forțată să meargă să se prostitueze în mai multe rânduri, de fiecare dată clienții venind la imobilul unde locuiau, moment în care S. cobora cu victima, care urca apoi în mașinile clienților. Partea vătămată a precizat că nu poate preciza ce tarif solicita inculpata S., întrucât banii erau dați direct inculpatei, iar ea nu primea nici un ban. Atât partea vătămată T.C. cât și S.N. au arătat că, din discuțiile auzite în perioada respectivă, inculpata încasa circa 100 euro pentru fiecare raport sexual.

Întrucât într-o împrejurare unul dintre clienții i-a lăsat părții vătămate 40 de euro, pe care aceasta i-a dat părții vătămate T.C. să-i păstreze pentru a fugi, însă a doua zi inculpata S. a aflat astfel de cei 40 de euro primiți de partea vătămată, inculpații I.V. zisă S. și G.D. s-au deplasat în fața supermarketului unde cerșea partea vătămată și au început să-i aplice mai multe lovituri reproșându-i că a ascuns banii. De frică, partea vătămată Ie-a declarat celor doi că banii se aflau la T.C., inculpații mergând în fața supermarketului unde cerșea aceasta și începând să o lovească, partea vătămată negând însă că banii ar fi în posesia sa, sperând că o poate ajuta pe N.M.M. să scape de alte repercusiuni.

După incident, în seara respectivă părțile vătămate au fost aduse la apartament, ele intrând în camera unde locuiau. La scurt timp și-au făcut apariția inculpații I.V. zisă „S.", G.D., însoțiți fiind de inculpații I.I. zis „I.", I.I. zis „P." și I.N.Z. Inculpații G.D. și S. au început să lovească cu putere părțile vătămate, cu pumnii și picioarele, în timp ce ceilalți le amenințau și le înjurau, spunându-le să numai strige. În urma loviturilor primite partea vătămată T.C., a scos cei 40 euro, pe care îi ascunsese într-un ciorap și i-a înmânat inculpaților. Partea vătămată a primit lovituri puternice în zona bazinului, suferind mai multe leziuni la fiere și stomac, partea vătămată fiind nevoită să stea izolată în casă mai multe zile, inculpații nemaifolosind-o la activități de cerșetorie pentru ca urmele agresiunii să nu trezească suspiciuni. La rândul său, partea vătămată T.C. a primit și ea mai multe lovituri cu pumnii și picioarele mai ales în zona burții, în condițiile în care era la acea dată gravidă.

Ulterior, în cursul lunii februarie 2012, partea vătămată T.C., a reușit să-i convingă pe inculpați să o lase să revină în România, revenind în țară cu un autoturism condus de inculpații G.D. și I.I. zis „I.". Cu această ocazie, partea vătămată N.M.M. a încercat să-i înduplece pe inculpați să o ia și pe ea în România, însă aceștia au refuzat, partea vătămată rămânând încă 3 luni în Germania.

În cursul lunii aprilie 2012, partea vătămată a fugit de sub supravegherea inculpaților, în dorința de a se întoarce în țară. Întrucât nu avea bani, toate sumele de bani fiind luate de către inculpați, timp de o lună de zile partea vătămată a fost nevoită să doarmă pe unde apuca și să cerșească pentru a face rost de banii cu care să poată să revină în țară. După câteva săptămâni, în luna mai 2012, partea vătămată a reușit să strângă circa 100 euro, cu care și-a cumpărat un bilet de autocar, șoferul fiind de acord să o ia în România pe mai puțini bani.

La scurt timp după ce s-a întors în Sibiu, partea vătămată a fost abordată pe stradă de inculpații I.I. zis „I." și I.N.Z. care au început să o amenințe pentru că a îndrăznit să plece de la ei. Partea vătămată a fugit și de teamă a evita să se mai întoarcă la azil, dormind pe la cunoștințe, fiindu-i frică să nu fie căutată și găsită de către inculpați.

Martorul S.N. a fost abordat, în cursul lunii septembrie 2010, de inculpații G.D. și I.V. zisă „S.", care i-au propus să meargă în Germania pentru a vinde ziare, asigurându-l că va primi un salariu de 200 euro pe lună iar cazarea și masa vor fi asigurate. În acest context, martorul s-a deplasat cu un autoturism condus de inculpatul G.D., până în orașul D. din Germania, la imobilul folosit de inculpați la adresa F.E.S. unde a fost cazat într-un apartament în care mai locuiau inculpații I.N.Z. și I.I. zis „P.". În prima etapă martorul a fost trimis să cerșească în fața supermarketurilor, unde dimineața victimele erau transportate cu o mașină condusă de inculpatul G.D. sau de M.I. Cei doi veneau seara să îi ridice pe cei care cerșeau și îi duceau la imobilul unde erau cazați. Victimelor li se cerea să facă în jur de 100 euro pe zi, banii fiind predați seara către inculpați, modalitatea de exploatare fiind identică cu cea a celorlalte victime.

Ulterior, martorului i s-a cerut de către inculpatul I.N.Z. să participe la diferite infracțiuni de furt, iar în acest scop, martorul cu încă 2-3 persoane, se deplasau cu unul din autoturismele deținute de inculpați la diferite fabrici dezafectate, de unde sustrăgeau cupru. Cuprul era transportat la imobilul unde locuiau, erau îndepărtate materialele izolatoare și se partajau bunurile, pentru a le face mai ușor de transportat, după care cuprul era dus la diferite centre de colectare din orașul D., unde era comercializat. De asemenea, aceștia se ocupau și de sustragerea unor cantități de combustibil, sens în care se deplasau în apropierea șantierelor în lucru, de unde sustrăgeau motorină din rezervoarele utilajelor staționate pe șantier, combustibile care era transportat cu mașinile inculpaților, era depozitat în bidoane și vândut cu circa 25 euro pe bidon. În perioada lunii martie 2011, martorul a stat în România până în cursul lunii octombrie 2011, când a fost convins de inculpatul I.N.Z. să meargă din nou în Germania, promițându-i-se că va primi atât bani datorați pe deplasarea anterioară, cât și un salariu de 250 euro pe lună. Deplasarea până la D. s-a făcut cu un autoturism condus de inculpatul G.D., împreună cu martorul făcând deplasarea și părțile vătămate T.C. și N.M.M. Cu această ocazie, martorul S.N. a fost folosit de membrii familiei l. la săvârșirea a diferite infracțiuni de furt, de metale neferoase sau combustibil, și, tot în această perioadă datorită unei amenzii neachitate, martorul a făcut o lună de închisoare contravențională, după care în luna februarie 2012 s-a decis să se întoarcă în România, sens în care a cumpărat un bilet de autocar de la firma E. cu care a făcut deplasarea în Sibiu.

La scurt timp de la întoarcerea în țară, martorul a aflat că inculpatul I.I. zis „I.", se întorsese și el în Sibiu, astfel încât s-a deplasat până la domiciliul acestuia, hotărât să-i ceară banii promiși pentru perioada cât stătuse în Germania. Pentru a scăpa de insistențele martorului și profitând de naivitate acestuia, inculpatul i-a dat suma de 210.000 dinari sârbești, despre care a afirmat că ar reprezenta contravaloarea a 500 euro. Întrucât nu mai văzuse valuta respectivă, martorul I-a întrebat pe inculpat dacă banii erau reali, iar acesta i-a confirmat că nu va avea nicio problemă în a-i schimba. Deși martorul s-a deplasat ulterior la mai multe unități bancare, suma de bani primită i-a fost refuzată de fiecare dată.

La rândul său, martorul M.I., a fost folosit o perioadă de timp la diferite activități utile familiei inculpaților, fiind exploatat și la activități de cerșetorie în Germania, în două etape succesive - mai întâi în perioada octombrie - decembrie 2010, iar a doua oară în intervalul octombrie 2011 - ianuarie 2012. Astfel, în cursul lunii octombrie 2010, martorul a fost căutat la Azilu! de noapte de inculpatul I.I. zis „I.",care i-a cerut să meargă cu el în Germania, unde urma să muncească ca vânzător de ziare, inculpatul promițându-i că îi va asigura masa și cazarea, precum și un venit lunar de 200 euro. Întrucât la acel moment martorul era bolnav, având o tumoare facială, a fost de acord cu propunerea inculpatului, dorind să facă rost de bani pentru a se opera.

Martorul s-a deplasat în Germania cu un autoturism de către inculpatul I.I. zis „I.", până în orașul D., unde a fost cazat într-un apartament împreună cu inculpatul. Martorul împreună cu celelalte persoane exploatate în acea perioadă (G.M., T.C., S.N., B.C. și H.E.), au fost puși să vândă ziare în fața unor supermarketuri din zona D., martorul conformând că și el trebuia să strângă minim 50 de euro pe zi. A relatat martorul că respectivele ziare, F.F., erau cumpărate fie de I. fie de G.D. fie de inculpata S. și costau 90 de cenți, victimele urmând să le revândă cu 1,80 euro. Dimineața cei trei împărțeau circa 10-15 ziare după care erau transportați cu un microbuz către localitățile unde urmau să își desfășoare activitatea. În fiecare dimineață victimele erau plasate în fața unui supermarket, începând cu ora 800-900 dimineața, unde ofereau respectivele ziare diferiților clienți ai magazinelor, unii dintre clienți plătind 2 euro pe ziar fără a mai aștepta restul, iar alții le dădeau bani fără a mai lua ziarele, multora fiindu-le milă de victime, martorul precizând că uneori primea sucuri și mâncare din partea acestora și reușind astfel să strângă circa 30-40 euro pe zi. Seara, banii câștigați erau predați inculpatului I.I. zis „I.", martorul confirmând de asemenea că singura masă pe care o primeau era seara, când se întorceau la apartament, în rest trebuind să se descurce fiecare cum putea, precum și împrejurarea că victimele dormeau toate într-o cameră, pe niște saltele amplasate pe jos. De asemenea martorul a conformat și prezența celorlalte victime în perioada respectivă, relevând aceleași aspecte ca și părțile vătămate anterior menționate.

În vara anului 2011, martorul s-a operat în România de tumoarea facială de care suferea, după care, în cursul lunii octombrie 2011 inculpatul I.I. zis „I." l-a contactat din nou, convingându-l să meargă pentru a doua oară în Germania. Astfel, martorul a fost transportat până la D., tot de inculpatul I.I. zis „I.", fiind cazat în apartament cu acesta. Și de această dată martorul a fost folosit la activități de cerșit în fața supermarketurilor, în aceeași modalitate ca și prima dată. În această a doua etapă, martorul a stat în Germania până în luna ianuarie 2012, când la rugămințile sale inculpatul I.I. „I." l-a adus înapoi în România.

Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procese-verbale de investigații, procese-verbale privind informații comunicate de autoritățile germane prin intermediul Interpol, procese-verbale de recunoaștere după fotografie, documente de călătorie ale părților vătămate A.G., S.N., acte medicale ale părților vătămate, G.M., A.G., T.C., proces-verbal de percheziție domiciliară; acte de căutare a victimelor; copii de pe registrele de evidență a persoanelor cazate în Azilul de noapte de pe str. I.H. din Sibiu; extrase de cont pentru sume de bani virate de către inculpați; raportul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane; declarațiile părților vătămate A.G., G.V., F.M., T.N., T.C., G.M., N.M.M., depozițiile martorilor S.N., M.I., T.V.A., S.V.A., M.I., S.C., C.J., coroborate cu declarațiile inculpaților date atât în fața procurorului cât și în fața instanței de fond prin care aceștia au recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor, înțelegând să se prevaleze de disp. art. 3201 C. proc. pen. privind procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție.

În drept, faptele inculpaților săvârșite în împrejurările descrise mai sus au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de:

- art. 12 alin. (1), alin. (2), lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 3201 C. proc. pen. În ce privește pe inc. I.V. și I.I.;

- art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în condițiile art. 3201 C. proc. pen., în ce-i privește pe inculpații lacob I.N.Z. și G.D.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

Părțile vătămate s-au constituit părți civile în faza de urmărire penală cu sume de bani reprezentând daune morale, constituiri de părți civile precizate în fața instanței de judecată. Constatând că faptele inculpaților au produs un real prejudiciu în dauna părților vătămate constând în suferințele psihice și emoționale pe care acestea le-au suferit, în perioada de timp în care părțile s-au aflat în Germania, când au fost obligate să stea în fața supermarketurilor pe timp de iarnă, o perioadă îndelungată de timp, fără o alimentație corespunzătoare, fiind cazați în condiții improprii și fiind agresați fizic și verbal de către inculpați, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul produs părților vătămate, vinovăția inculpaților și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, astfel că, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile G.M., N.M.M., A.G., F.M., T.N., G.V. și T.C., și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor către părțile civile, astfel:

- 2.000 RON daune materiale și 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă G.M.; -2.760 RON daune materiale și 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă N.M.M.;

- 2.000 RON dauna morale către partea civilă F.M.;

- 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă T.N.;

- 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă G.V.;

- 3.000 RON daune morale către partea civilă A.G.;

- 1.000 euro sau echivalentul în RON la data plății daune morale către partea civilă T.C.

În ceea ce privește părțile civiîe G.M. și N.M.M., aceștia s-au constituit părți civile și cu sumele de bani reprezentând venitul nerealizat pe perioada cât părțile vătămate au cerșit în Germania. În aceste condiții, tribunalul având în vedere că aceste părți vătămate se aflau în evidența ca persoane cu handicap, beneficiind de indemnizație în acest sens, a acordat acestora și sumele de bani solicitate cu titlu de daune materiale reprezentând beneficiul nerealizat pentru 4 luni în ceea ce o privește pe partea vătămată G.M. și pentru o perioadă de 1 an în ceea ce privește partea vătămată N.M.M. Celelalte pretenții formulate în cauză au fost respinse ca fiind nedovedite.

În vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, și în vederea asigurării punerii în executare a măsurii confiscării, se impunea menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 30 iulie 2012 conform art. 357 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 163 C. proc. pen. asupra următoarelor bunuri:

- autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare D. achiziționat la data de 02 mai 2012 de către inculpatul G.D.;

- autoturism P.B. cu nr. de circulație provizorie achiziționat la data de 01 mai 2012 de inculpata I.V. -autoturism marca R. utilizat de inculpatul I.I.;

- cameră foto marca S.S. aparținând inculpatului I.N.Z.;

- IP. marca Apple cu IMEI 35263042718464 aparținând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca L. aparținând inculpatei I.V.;

- telefon mobil marca N. aparținând inculpatului I.N.Z.

Întrucât autoturismul marca V.G. este înmatriculat pe numele S.I.V., persoană față de care cercetarea a fost disjunsă, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin aceeași ordonanță asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpații G.D. și I.I. autoturismele marca A. și R. identificate mai sus.

În ceea ce privește cererea privitoare la confiscarea banilor obținuți de către inculpați, s-a apreciat că suma de bani pretins a fi fost obținută de inculpați în urma săvârșirii infracțiunii nu poate fi cuantificată, neputându-se stabili, cu certitudine, ce sume de bani au obținut părțile vătămate din practicarea cerșetoriei.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen. D.I.I.C.O.T. – BT Sibiu și inculpații I.V., I.I., G.D. și I.N.Z. criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, în motivele expuse în memoriul scris depus la dosar a criticat hotărârea pronunțată întrucât instanța de judecată a dispus în mod greșit cu privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului V.G. înmatriculat pe numele S.I.V.

În acest sens, s-a reținut că în cauză au fost declanșate proceduri și împotriva inculpatului I.I. zis „P." (concubinul numitei S.I.V.) față de acesta dispunându-se disjungerea cauzei prin rechizitoriu și formarea unui nou dosar care se află în curs de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu.

Raportat la aceste împrejurări, asupra sechestrului asigurător s-a susținut că se va pronunța procurorul în noul dosar format, instanța nefiind investită în acest dosar cu tranșarea situației inculpatului I.I. zis „P.".

A mai criticat hotărârea pronunțată pe considerentul că instanța a aplicat inculpaților pedepse netemeinice în raport cu gravitatea deosebită a faptelor și urmările produse, iar în ce-i privește pe inculpații I.I. și I.V. aplicarea disp. art. 861 C. pen. nu se circumscrie unei modalități de executare eficiente și ferme, apte să contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 C. pen.

A mai criticat hotărârea instanței fondului pentru aplicarea disp. art. 861 C. pen. în ce-i privește pe inc. I.I. și I.V., a omis să stabilească autoritatea căreia să îi încredințeze supravegherea celor doi inculpați.

Inculpații I.I., I.V., I.N.Z. și G.D. au criticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța fondului a omis să desemneze o autoritate care să exercite supravegherea inculpaților I.I. și I.V. deși din parcurgerea dispozitivului hotărârii acest aspect se subînțelege raportat la mențiunile efectuate în temeiul art. 863 C. pen.

Prima instanță a dispus în mod greșit confiscarea celor două autoturisme (A. și R.) de la inculpații G.D. și I.N.Z., în speță nefiind întrunite cerințele art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. față de împrejurarea că autoturismele nu aparțin inculpaților.

Curtea a pus în vedere inculpaților posibilitatea de a fi ascultați în fața instanței în raport cu motivele de apel formulate de către D.I.I.C.O.T. prin care se urmărește înrăutățirea situației lor juridice, însă aceștia au arătat că nu înțeleg să facă precizări suplimentare.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că instanța fondului a reținut o bază factuală corectă în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator din dosarul de urmărire penală, coroborat cu declarațiile inculpaților date în fața Tribunalului prin care aceștia au recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor ce au făcut obiectul acuzațiilor.

2. Curtea de Apel a mai constatat că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigențele impuse de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpaților în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare [art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu art. 41 alin. (2) C. pen.].

Cu privire la inculpatul I.I. zis „I.", s-a reținut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare și exploatare) prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităților de câștig, un număr de 9 victime respectiv: - a cazat-o inițial pe p. văt. G.M. în luna octombrie 2010 și a transportat-o înapoi în România (în luna decembrie 2010); - a contribuit la exploatarea părților vătămate A.G., F.M., T.N. și G.V., prin exercitarea de presiuni asupra victimelor și participarea la împărțirea banilor (în luna februarie 2011); - a încercat să o recruteze pe partea vătămată T.C. (în luna septembrie 2010), iar ulterior, a recrutat-o (în luna octombrie 2010), a transportat-o înapoi în România (în luna decembrie 2010, respectiv în luna februarie 2012), a cazat-o pe partea vătămată (în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2012) și a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei și participarea la împărțirea banilor (în luna februarie 2011 și aopoi în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe partea vătămată N.M.M. și a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei și participarea la împărțirea banilor (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe persoana vătămată S.N. și a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei și participarea la împărțirea banilor obținuți din activitățile de furt (în perioada octombrie 2011 - martie 2012); - a recrutat-o pe persoana vătămată M.I. și a transportat-o în Germania (în octombrie 2010 și apoi în octombrie 2011), precum și înapoi în România (în decembrie 2010 și ianuarie 2011), a cazat-o și exploatat-o pe persoana vătămată (în perioada octombrie - decembrie 2010, respectiv octombrie 2011 - ianuarie 2012).

Cu privire la inculpata I.V. zisă „S.", a reținut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare și exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităților de câștig, un număr de 8 victime: - a recrutat părțile vătămate A.G. (în octombrie 2010 și apoi în februarie 2011) și F.M., T.N. și G.V. (în februarie 2011); - a transportat părțile vătămate A.G. și G.V. (în octombrie 2010); - a cazat toate părțile vătămate menționate și Ie-a exploatat (în luna februarie 2011); - a recrutat partea vătămată T.C. (în octombrie 2010 și februarie 2011);- a cazat și exploatat partea vătămată T.C. (în perioada octombrie - decembrie 2010, în luna februarie 2011 și apoi în intervalul octombrie 2011 - februarie 2012; - a cazat și exploatat pe partea vătămată N.M.M. (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012; - a recrutat partea vătămată G.M. (în octombrie 2010) și a exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a recrutat persoana vătămată S.N. (în septembrie 2010) și a exploatat-o la activități de cerșetorie (în perioada septembrie 2010 - martie 2011),

Cu privire la inculpatul G.D., s-a retinut că în perioada 2010 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare și exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităților de câștig, un număr de 8 victime, respectiv; - a recrutat părțile vătămate A.G. și G.V. (în octombrie 2010 și apoi în februarie 2011) și F.M. și T.N. (în februarie 2011); - a transportat pe părțile vătămate A.G. și G.V. (în octombrie 2010); - a cazat toate părțile vătămate menționate și Ie-a exploatat (în luna februarie 2011); - a recrutat partea vătămată T.C. (în octombrie 2010, februarie 2011 și noiembrie 2011), a transportat-o în Germania (în octombrie 2010 și noiembrie 2011) și înapoi în România (în februarie 2012), a cazat-o și exploatat-o pe partea vatărmată (în perioada octombrie - decembrie 2010), în luna februarie 2011 și în intervalul noiembrie 2011 - februarie 2012); - a recrutat partea vătămată N.M.M. (în octombrie 2011), a transportat-o în Germania (în octombrie 2011) a cazat-o și exploatat-o pe partea vătămată (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); -a recrutat partea vătămată G.M. (în octombrie 2010), a transportat-o în Germania (în octombrie 2010) și a exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a recrutat persoana vătămată S.N. (în septembrie 2010), a transportat-o în Germania (în septembrie 2010 și octombrie 2011) și a exploatat-o la activități de cerșetorie (în perioada septembrie 2010 - martie 2011).

Cu privire la inculpatul I.N.Z., a reținut că în perioada 2010-2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a traficat în diverse modalități (recrutare, transport, cazare și exploatare), prin mijloace de inducere în eroare asupra posibilităților de câștig, un număr de 8 victime, respectiv: - a recrutat-o pe partea vătămată G.M. (în octombrie 2010), a cazat-o și exploatat-o (în perioada octombrie - decembrie 2010); - a cazat părțile vătămate A.G., G.V., F.M. și T.N. și a contribuit la exploatarea acestora prin exercitarea de presiuni asupra victimelor și participarea la împărțirea banilor obținuți (în februarie 2011); - a cazat partea vătămată T.C. (în februarie 2011) și a contribuit la exploatarea acesteia, prin exercitarea de presiuni asupra victimei și participarea la împărțirea banilor obținuți (în perioada octombrie - decembrie 2010, în luna februarie 2011 și în intervalul noiembrie 2011 - februarie 2012); -a contribuit la exploatarea părții vătămate N.M.M., prin exercitarea de presiuni asupra victimei și participarea la împărțirea banilor obținuți (în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012); - a cazat-o pe persoana vătămată S.N. și a exploatat-o la activitățile de furt (în perioada septembrie 2010 - martie 2011) și a recrutat-o a doua oară (în octombrie 2011).

Curtea de Apel a precizat că instanța de fond a dat o calificare juridică corectă faptelor săvârșite de către inculpați, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (9 acte materiale în ce-l privește pe inc. I.I.,); - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale în ce o privește pe inc. I.V.); - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37, lit. b), C. pen. (8 acte materiale în ce-i privește pe inc. G.D.); - art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 Iit. b) C. pen. (8 acte materiale în ce-l privește pe inc. I.N.Z.).

Cu privire la aspectul de nelegalitate invocat de către D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, Curtea de Apel l-a apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:

Inițial în cauză au fost declanșate proceduri și față de inculpatul I.I. zis „P." pentru care s-a dispus arestarea în lipsă, datele și informațiile de la dosar atestând faptul că acesta este în prezent cercetat de autoritățile din Germania pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie.

Din considerente de economie și utilitate procedurală față de acesta s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu și formarea unui nou dosar care se află în curs de urmărire penală la D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu; actul de sesizare al instanței cuprinde mențiunea menținerii sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V., care este concubina acestui inculpat.

Nefiind investită cu judecarea inc. I.I. zis „P.", prima instanță nu era în măsură să se pronunțe cu privire la măsurile asigurătorii instituite asupra autoturismului identificat mai sus, în cauză neexistând o legătură suficientă și vizibilă între activitatea de manieră penală a celor 4 inculpați și autoturismul aparținând numitei S.I.V.

Cu referire la aspectele de netemeinicie invocate de către D.I.I.C.O.T., Curtea de Apel a reținut că analiza coroborată a ansamblului actelor și lucrărilor dosarului relevă împrejurarea că instanța fondului a realizat o evaluare greșită a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. în ce-i privește pe inc. I.N.Z. și G.D., aplicând pedepse ce nu corespund necesităților și posibilităților reale de reeducare ale acestora.

S-a reținut că pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate inc. I.N.Z. și G.D. nu reflectă gradul de pericol social semnificativ al faptelor săvârșite de către aceștia, pericol imprimat de modul și mijloacele concrete în care aceștia au acționat (prin racolarea de persoane cu diferite grade de handicap, cazarea acestora în condiții improprii, insalubre, exercitarea unei permanente presiuni psihice asupra victimelor cărora le stabileau un plafon minim privind sumele ce urmau a fi câștigate) și nici elementele circumstanțiale ce definesc persoanele celor doi inculpați (cu referire specială la statutul lor de recidiviști).

A reținut astfel instanța de apel că pedepsele aplicate inc. I.N.Z. și G.D. aduc atingere principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament, ceea ce impune o agravare a răspunderii penale, aptă să ofere garanții suficiente asupra realizării scopului preventiv și educativ al măsurii de constrângere, apreciind că aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpații sus menționați s-ar circumscrie atributelor de fermitate, intransigență și exemplaritate ce definesc măsura de constrângere.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaților I.V. și I.I., Curtea de Apel a considerat că acestea sunt bine individualizate, instanța fondului având în vedere contribuția efectivă și rolul fiecăruia dintre ei în ansamblul activității infracționaie dând eficiență însăși aspectelor de ordin personal și familial deprinse din actele dosarului. Elementele circumstanțiale relevate mai sus, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale au convins instanța de apel asupra faptului că în cauză nu se justifică o agravare a răspunderii penale a acestora și care ar excede posibilităților lor de reeducare.

Apelul Parchetului a fost apreciat însă întemeiat în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților I.V. și I.I. A apreciat instanța de apel că scopul pedepsei nu poate fi atins în cazul de față fără executarea efectivă a acesteia, neexistând garanții suficiente care să convingă asupra împrejurării că inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.

Datele cauzei relevă că după ce au revenit în România, la scurt timp părțile vătămate au fost căutate de către inculpați, care le-au amenințat în dorința de a-i timora și de a le forma convingerea că nicăieri nu pot fi în siguranță.

De asemenea, s-a reținut că există date certe conform cărora inculpații au exercitat presiuni asupra victimelor pentru a evita furnizarea unor declarații reale și complete pe parcursul procedurilor penale declanșate.

Toate aceste aspecte, au condus la concluzia, în opinia instanței de apel, că măsurile de supraveghere instituite de art. 863 C. pen. s-ar dovedi ineficiente, singura modalitate aptă să conducă la reeducarea inculpaților fiind executarea pedepselor în regim de detenție.

În ce privește primul motiv de apel formulat de către inculpați cu referire specială la omisiunea instanței de fond de a desemna o autoritate cu supravegherea inculpaților I.I. și I.V., s-a reținut de instanța de apel că analizarea acestuia nu mai poate fi luat în discuție în raport cu argumentele expuse mai sus conform cărora inculpații urmează a executa pedepsele aplicate în regim de detenție. însăși inculpații au relevat cu privire la această omisiune împrejurarea că ea constituie o simplă eroare materială atâta timp cât cu ocazia stabilirii măsurilor de supraveghere Tribunalul a impus inculpaților să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu conform art. 863 lit. a) C. pen.

Vizând cel de-al doilea aspect critic formulat de către inculpați instanța de apel l-a apreciat ca neîntemeiat având în vedere că la data de 30 iulie 2012 procedându-se în baza din 27 iulie 2012 emisă de Tribunalul Sibiu la efectuarea unei percheziții domiciliare la imobilul unde locuiesc inculpații din Sibiu, str.G.T., au fost identificate mai multe bunuri mobile aflate în posesia inculpaților, individualizate în procesul verbal de percheziție.

După cum rezultă din declarațiile victimelor și martorilor audiați în cauză, inculpații foloseau mai multe autoturisme în activitatea infracțională fie pentru transportul persoanelor racolate în Germania fie pentru exploatarea acestora în străinătate (transportarea victimelor către și de la locațiile unde practicau cerșetoria către locurile unde se comiteau furturile).

S-a mai reținut că datele existente la dosarul cauzei (înscrisuri, declarații părți vătămate) au atestat că inculpatul I.I. folosea în mod curent autovehiculul marca R. iar inc. G.D. achiziționase la data de 02 mai 2012 autoturismul marca A., folosit nemijlocit la săvârșirea infracțiunii. Niciunul dintre inculpați nu au putut proba contrariui celor reținute în hotărârea atacată și anume, că bunurile mobile asupra căruia s-a dispus sechestrul cu referire specială la autoturismele A. și R., nu le aparțin.

În aceste circumstanțe, apărările inculpaților în sensul că autoturismele nu le aparțin nu au putut fi reținute, bunurile respective au fost găsite la domiciliul lor și s-a demonstrat fără echivoc faptul că au fost folosite nemijlocit de către aceștia la săvârșirea infracțiunilor.

Față de cele reținute mai sus, instanța de apel a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b) C. pen., aplicarea acestui text de lege fiind obligatorie.

Prin decizia penală nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul D.I.I.C.O.T. - BT Sibiu, desființând sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor patru inculpați și a dispozițiilor vizând ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca V.G. înmatriculat pe numele S.I.V. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A înlăturat dispozițiile art. 861 C. pen. în ce-i privește pe inculpații I.I. și I.V. și a dispus ca pedepsele aplicate acestora să fie executate în regim de detenție.

A înlăturat dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.

A computat din pedepsele aplicate inculpaților I.I. și I.V. durata reținerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 și a arestului preventiv începând cu 06 august 2012 la 23 noiembrie 2012.

A majorat de la câte 4 ani închisoare la câte 5 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaților G.D. și I.N.Z.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților G.D. și I.N.Z.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedepsele aplicate inculpaților G.D. și I.N.Z. durata reținerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 și a arestului preventiv începând cu 06 august 2012 la zi.

A înlăturat dispozițiile privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 30 iulie 2012 asupra autoturismului marca V.G., înmatriculat pe numele S.I.V.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile inculpaților cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat conform art . 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs, inculpații I.I., I.V., G.D. și I.N.Z.

Prin motivele orale susținute de apărătorul ales al inculpaților, acesta a invocat motivele de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și pct. 172 C. proc. pen., însă din conținutul susținerilor așa cum au fost consemnate în practicaua prezentei decizii apărătorul ales al tuturor inculpaților a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel numai sub aspectul greșitei individualizări a cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare reținute în sarcina inculpaților G.D. și I.N.Z. și a modalității de executare a pedepsei de 4 ani închisoare reținută în sarcina inculpaților I.I. și I.V. în regim de detenție, solicitând totodată casarea hotărârii pronunțate de instanța de apel și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Astfel, având în vedere că apărătorul ales al recurenților nu a mai susținut motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a analiza motivele de recurs numai sub aspectul motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, a dat faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare însă în mod greșit a dispus reindividualizarea judiciară a pedepselor atât ca și cuantum în ceea ce-i privește pe inculpații G.D. și I.N.Z., majorând pedeapsa stabilită în sarcina acestora de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, cât și ca modalitate de executare în ceea ce-i privește pe inculpații I.V. și I.I., înlăturând dispozițiile art. 863 C. pen. și stabilind ca aceștia din urmă să execute pedeapsa de 4 ani în regim de detenție.

Instanța de apel a dat eficiență maximă criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise și conduita inculpaților anterior comiterii faptei, respectiv că pedepsele aplicate inc. I.N.Z. și G.D. aduc atingere principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament, ceea ce impune o agravare a răspunderii penale, apreciind că aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare dintre inculpații sus menționați s-ar circumscrie atributelor de exemplaritate ce definesc măsura de constrângere.

În ceea ce-i privește pe inculpații I.I. și I.V., instanța de apel deși în analizarea recursurilor acestora a reținut că pedepsele acestora sunt bine individualizate, având în vedere considerentul contribuția efectivă și rolul fiecăruia dintre ei în ansamblul activității infracționale dând eficiență însăși aspectelor de ordin personal și familial deprinse din actele dosarului, elementele circumstanțiale relevate mai sus, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale au convins instanța de apel asupra faptului că în cauză nu se justifică o agravare a răspunderii penale a acestora și care ar excede posibilităților lor de reeducare;

În analizarea recursului Parchetului însă, instanța de apel a apreciat că acesta este întemeiat în ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților I.V. și I.I. A apreciat instanța de apel că scopul pedepsei nu poate fi atins în cazul de față fără executarea efectivă a acesteia, neexistând garanții suficiente care să convingă asupra împrejurării că inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.

Instanța de fond, cu privire la inculpata I.V., în cadrul individualizării judiciare a pedepsei, a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârșite (închisoarea de la 3 ani și 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite, caracterul continuat al faptelor săvârșite și intervalul de timp în care s-au desfășurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părților vătămate, prin ajutorul reciproc și sprijinirea celorlalți inculpați și prin participarea la beneficiile obținute) dar și persoana inculpatei (care este tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și are în întreținere doi minori) astfel că instanța s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special, respectiv de 4 ani închisoare iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei tribunalul, a ținut seama de circumstanțele săvârșirii faptei dar și de persoana inculpatei (care se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, cu posibilități de reeducare, și care are în întreținere doi minori), de conduita procesuală pozitivă de recunoaștere a săvârșirii faptei, apreciind că pentru realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate. Astfel a apreciat ca temeinică suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, modalitate de executare a pedepsei ce poate asigura mai eficient scopul educativ dar și cel de reintegrare socială a inculpatei, dispunându-se, în baza art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 8 ani ce a constituit termen de încercare.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, cu privire la inculpatul I.I., instanța de fond, a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârșite (închisoarea de la 3 ani și 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite, caracterul continuat al faptelor săvârșite și intervalul de timp în care s-au desfășurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părților vătămate, prin exercitarea de presiuni asupra victimelor, prin ajutorul reciproc și sprijinirea celorlalți inculpați și prin participarea la beneficiile obținute) dar și persoana inculpatului (care este în vârstă de 54 ani, nu are antecedente penale și a recunoscut faptele reținute în sarcina sa) astfel că instanța s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special, ținând seama și de practica judiciară în această materie (Dosar nr. 4466/85/2012 și nr. 5809/85/2010 ale Tribunalului Sibiu).

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei în raport de circumstanțele săvârșirii faptei dar și de persoana inculpatului (persoană aflată la prima confruntare cu legea penală), conduita procesuală pozitivă de recunoaștere a săvârșirii faptei, instanța de fond a apreciat că pentru realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, astfel că a apreciat ca temeinică suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, modalitate de executare a pedepsei ce poate asigura mai eficient scopul educativ dar și cel de reintegrare socială a inculpatului și, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 8 ani ce constituie termen de încercare.

Instanța de fond, cu privire la inculpatul G.D., a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzută de lege pentru faptele săvârșite (închisoarea de la 3 ani și 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite, caracterul continuat al faptelor săvârșite și intervalul de timp în care s-au desfășurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părților vătămate, prin ajutorul reciproc și sprijinirea celorlalți inculpați, acest inculpat fiind cel care asigura transportul victimelor și al inculpaților și prin participarea la beneficiile obținute) dar și persoana inculpatului (care are antecedente penale dar a recunoscut faptele reținute în sarcina sa) instanța orientându-se spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special.

S-a stabilit că în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei în ceea ce-l privește pe inculpatul I.N.Z., instanța de fond a avut în vedere limitele reduse de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite (închisoarea de la 3 ani și 3 luni la 10 ani) gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite, caracterul continuat al faptelor săvârșite și intervalul de timp în care s-au desfășurat acestea, împrejurările în care s-au comis acestea (prin inducerea în eroare a părților vătămate, prin ajutorul reciproc și sprijinirea celorlalți inculpați, acest inculpat fiind cel care asigura transportul, cazarea și recrutarea victimelor, participând la exercitarea presiunilor și amenințărilor asupra părților vătămate dar și la împărțirea beneficiilor obținute) dar și persoana inculpatului (care are antecedente penale dar a recunoscut faptele reținute în sarcina sa) astfel că instanța s-a orientat spre o pedeapsă îndreptată spre minimul ei special.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond, având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, a constatat că se impune executarea pedepsei în regim de detenție.

Toate aceste împrejurări, reținute de instanța de fond, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât aplicarea pedepselor orientate la limita minimă stabilită de textele incriminatoare, satisface pe deplin justa individualizare a pedepselor de câte 4 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații I.I. și I.V. și pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție în ceea ce-i privește pe inculpații I.N.Z. și G.D. pedepse care sunt menite să satisfacă, prin cuantum și modalitate de executare, scopul acestora instituit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca situație de fapt s-a reținut de ambele instanțe că, în cursul anului 2010 inculpații au dezvoltat o rețea tipică de trafic de persoane stabilindu-și reședința într-un imobil cu mai multe apartamente din localitatea D., F.E.S., Germania. în acest sens, inculpații au procedat la racolarea și recrutarea victimelor, care erau alese, cu preponderență, din rândul persoanelor defavorizate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, str. I.H. Astfel, inculpații, prin intermediul martorului M.I., au început activitatea de racolare a părților vătămate care locuiau în azilul de noapte din Sibiu, profitând de situația financiară precară a acestora și de starea de sănătate fizică și psihică a acestora, multe dintre părțile vătămate fiind persoane cu un grad de educație scăzut, ușor influențabile și manevrabile.

Scopul pedepselor aplicate inculpaților I.V., I.I., I.N.Z. și G.D., de instanța de fond, cu executare în regim de suspendare sub supraveghere pentru inculpații I.V., I.I., și în regim de detenție pentru inculpații I.N.Z. și G.D., stabilind cuantumul pedepsei pentru toți cei patru inculpați la 4 ani, este acela de a-i împiedica pe infractori să aducă concetățenilor lor noi prejudicii și de a-i abate pe alții de la săvârșirea unor fapte prin conștientizarea faptelor deja comise și prin durata termenului de încercare stabilit.

Astfel, aceste pedepse, atât ca și cuantum, cât și modalitate de executare, cât și pedepsele complementare și accesorii, stabilite de instanța de fond sunt apreciate și de instanța de recurs, corespunzătoare circumstanțelor în care s-au săvârșit faptele de către inculpații I.V., I.I., I.N.Z. și G.D., pedepse ce nu trebuie privite ca fiind retributive, și, de asemenea nu trebuie privite ca fiind „prețul", pe care trebuie să-l plătească inculpații pentru faptele prejudiciabile, - așa cum greșit a reținut instanța de apel - ci reflectă un echilibru între gravitatea faptelor prejudiciabile săvârșite și urmările lor. Pentru realizarea dreptății, echilibrul trebuie, să existe între aceste elemente și consecințele suportate de persoana condamnată, care nu trebuie să sufere o nedreptate.

Instanța de recurs va avea în vedere și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei de recurs de către inculpata I.V., respectiv, actele de stare civilă ale copiilor minori ai acesteia, dar și vârsta tânără a acesteia și împrejurarea că nu are antecedente penale, precum și vârsta de 54 de ani a inculpatului I.I. și faptul că acesta nu are antecedente penale, împrejurări care îi caracterizează în mod favorabil pe inculpați, justificându-se modalitatea de executare a acestora, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate, față de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică majorarea pedepselor stabilite sau modificarea modalității de executare a pedepselor, stabilite de instanța de fond, așa cum greșit a apreciat instanța de apel, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților, au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul temerii persoanelor față de acest tip de activități infracționale.

Astfel, instanța de recurs constată că pedepsele aplicate inculpaților I.I., I.V., G.D. și I.N.Z. atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, cât și a pedepselor accesorii și complementare, individualizare judiciară reținută în mod corect de instanța de fond, reflectă respectarea principiului preporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, nejustificându-se majorarea pedepselor, sau schimbarea modalității de executare, așa cum greșit a constat instanța de apel, astfel încât este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații I.I., I.V., G.D. și I.N.Z. împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și rejudecând:

Va menține dispozițiile sentinței penale nr. 140 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu privind cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților I.I., I.V., G.D. și I.N.Z., modalitatea de executare a acestora, pedepsele complementare și accesorii.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.D. și I.N.Z., durata reținerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 și a arestului preventiv începând cu 6 august 2012 la 26 septembrie 2013.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea arătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.I., I.V., G.D. și I.N.Z. împotriva deciziei penale nr. 27/A/2013 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și rejudecând:

Menține dispozițiile sentinței penale nr. 140 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului Sibiu privind cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților I.I., I.V., G.D. și I.N.Z., modalitatea de executare a acestora, pedepsele complementare și accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților G.D. și I.N.Z., durata reținerii din 30 iulie 2012 la 31 iulie 2012 și a arestului preventiv începând cu 6 august 2012 la 26 septembrie 2013.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea arătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.