Extradition for grave homicide: dual criminality, territorial jurisdiction, and pending domestic administrative sanctions

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.N.P. împotriva sentinței penale nr.3/P din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea.

S-a prezentat recurentul, aflat în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.

Pentru traducerea dezbaterilor s-a prezentat interpretul de limba germană, P.I.C.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului inculpatului, punând concluzii de respingere a cererii de extrădare.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a solicitat a se reține că îl nemulțumește măsura luată privind extrădarea sa, precizând că urmează a mai fi cercetat și pentru alte afaceri judiciare comise pe teritoriul României.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art.32 din Legea nr.296/2001 s-a solicitat soluționarea cererii de extrădare a cetățeanului german A.N.P. formulată de autoritățile judiciare maghiare și arestarea în vederea extrădării acestuia.

Ministerul Justiției al Republicii Ungaria a cerut extrădarea numitului A.N.P. –cetățean german, cercetat penal în dosarul nr.B4788/2002 al Procuraturii Hajdu –Bihar din Republica Ungară pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.166 alin.1 -2 lit.d din Codul penal, pedepsită cu închisoare de la 10 la 15 ani sau detențiunea pe viață.

În sprijinul cererii de extrădare s-au depus actele prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.29672001.

Curtea de Apel Oadea, prin sentința penală nr.3/P din 21 ianuarie 2003, a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării și a admis cererea formulată de Ministerul Justiției al Republicii Ungare dispunând extrădarea numitului A.N.P. .

În temeiul art.37 alin.ultim din Legea nr.296/2001 și art.23 alin.4 din Constituția României a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile de la 27 ianuarie 2002 până la 11 februarie 2003, inclusiv.

În baza art.190 alin.4 Cod procedură penală combinat cu art.12 din Legea nr.78/1997 actualizată prin HG nr.1291/13.11.2002 a obligat Tribunalul Bihor –Serviciul contabilitate la plata sumei de 1.200.000 lei justificată cu chitanța nr.3415204/21.01.2003, pentru interpreta B.L.M.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală combinat cu art.28 din Legea nr.296/2001 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale sus-menționate a declarat recurs inculpatul A.N.P. solicitând respingerea cererii de extrădare formulată de Republica Ungară.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că prima instanță în mod justificat a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile de fond și de formă, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr.296/2001 privind extrădarea.

În acest sens, în mod corect s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.5 din Legea nr.296/2001, recurentul nefiind exceptat de la extrădare, art.8 din aceeași lege, privind principiul dublei incriminări, art.12 din legea menționată, pedepsele prevăzute pentru faptele care fac obiectul cercetării în ambele legi penale, ungară și română, având limite mai mari de 2 ani închisoare.

De asemenea sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.15 din Legea nr.296/2001 cu privire la competența faptelor pentru care este cercetat recurentul, fiind săvârșite numai pe teritoriul Republicii Ungare, el nefiind urmărit în România, pentru fapte de natură penală.

În cauză, prescripția răspunderii penale nu a intervenit nici potrivit legii române, nici potrivit celei ungare.

Curtea mai constată că s-au respectat și dispozițiile procedurii extrădării prevăzute de art.24 din Legea nr.296/2001 prin aceea că :

-cererea de extrădare adresată pe cale diplomatică a fost transmisă de Ministerul Justiției al Republicii Ungare către Ministerul Justiției din România;

-a fost prezentată Ordonanța de deținere nr.34.B.4150 emisă de Judecătoria orășenească Debrecen;

-s-a depus o copie a expunerii faptelor pentru care se cere extrădarea, menționându-se data și locul săvârșirii lor, calificarea lor juridică și a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art.166 alin.1 din Codul penal ungar.

În concluzie, cererea de extrădare îndeplinind condițiile legale în materie, se constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea acesteia fără a fi cazul punerii în libertate a recurentului.

Cererea recurentului de respingere a cererii, întemeiată pe faptul că are alte afaceri judiciare pe teritoriul României, nu poate fi primită având în vedere că, prin adresa nr.129/P/2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea face cunoscut că prin Ordonanța din 9 ianuarie 2003, dată în dosarul nr.473/P/2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.N.P. pentru faptele prevăzute de art.176 din Legea nr.14171997 și art.279 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a din același cod, aplicându-se sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 10.000.000 lei.

Pentru aceste considerente, potrivit art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează ca recursul declarat de inculpatul A.N.P., să fie respins ca nefondat.

În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit interpretului de limba germană, urmează să fie plătit din fondul Curții Supreme de Justiție.

Potrivit dispozițiilor art.37 alin.4 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, prezenta decizie se va înainta Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de inculpatul A.N.P. împotriva sentinței penale nr.3/P din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Face aplicarea art.37 alin.4 din Legea nr.296/2001, privind extrădarea.

Onorariul de interpret de limba germană, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.