Continuing validity of preventive detention for organized cybercrime and money laundering ringleaders despite non-final conviction

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 46890/3/2011 (1293/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și inculpații C.R., C.C., C.V., V.C., C.A., D.Ș.R., D.I.M., etc., împotriva Sentinței penale nr. 187/F din 16 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 46890/3/2011, a pus în discuție, din oficiu, conform art. 3002 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților P.S.M., V.A.D., Z.C. și C.C.

Constatând că în cauza de față temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, prelungirea și menținerea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci dimpotrivă se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P.S.M., V.A.D., Z.C. și C.C.

În termen legal, inculpații Z.C. și C.C. au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, admiterea acestora, casarea încheierii atacate și judecarea în stare de libertate, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea unei perioade mari de timp de la data arestării, obligându-se să se prezinte la toate termenele de judecată.

Inculpatul C.C. a mai arătat că de la data arestării sale și până în prezent este o diferență foarte mare, în sensul că prejudiciul inițial stabilit la 11 milioane de euro, actualmente este de aprox. 20.000 euro, probatoriul a fost deja administrat, astfel că nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal și raportat la faptul că a uzat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 9 iulie 2012 a constatat că în cauză și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit. a) C. proc. pen. (în cazul inculpatului C.C.) și lit. f) (în cazul ambilor), că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților, prelungirea și menținerea acestei măsuri nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a acestora, în raport de care în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

În raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 187/F din 16 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, printre alții au fost condamnați inculpații Z.C. și C.C. la câte o pedeapsă rezultantă, de 9 ani, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare, fiind acuzați de inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat precum și de săvârșirea, în cadrul grupului respectiv, în perioada octombrie 2009 - decembrie 2010, a mai multor infracțiuni informatice prevăzute de Legea nr. 161/2003, cauzatoare de prejudicii pentru persoane din mai multe țări, precum și a infracțiunii de spălare de bani.

Inculpatul Z.C. a fost reținut la data de 14 decembrie 2010 și arestat preventiv începând cu data de 15 decembrie 2010, pe temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Față de inculpatul C.C., s-a dispus la data de 1 februarie 2011 arestarea preventivă în lipsă, pe temeiul art. 148 alin. (1) lit. a) și f) C. proc. pen., această măsură fiind pusă în executare la data de 13 mai 2011, ca urmare a faptului că inculpatul s-a predat autorităților judiciare.

Așa fiind, se constată că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul București, secția a II-a penală, nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului, neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate, în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au mai avut în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, cât și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor.

Astfel, s-a luat în considerare faptul că inculpatul Z.C. este recidivist, fiind condamnat anterior pentru fapte de aceeași natură, iar inculpatul C.C., în pofida predării sale, după mai mult de 3 luni de sustragere de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele său și afișării în prezent a unei conduite procesuale cooperante, pericolul sustragerii acestuia își păstrează caracterul actual, în condițiile în care probatoriul cauzei îl înfățișează drept liderul grupului infracțional, pe care l-a inițiat, constituit și coordonat împreună cu inculpatul Z.C., având numeroase conexiuni în străinătate și, ca atare, oportunități de părăsire intempestivă a teritoriului tării.

În același context juridic, Înalta Curte a avut în vedere și aspecte referitoare la infracțiunile de săvârșirea cărora sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de pericol accentuat.

Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

Ca atare, încheierea pronunțată la 9 iulie 2012 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpații Z.C. și C.C. nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Z.C. și C.C. împotriva încheierii de ședință din data de 9 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 46890/3/2011 (1293/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA