Withdrawal of criminal appeal after denial of stay of sentence execution for administrative necessity
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the status quo by formally taking act of the defendant's withdrawal of his appeal against the appellate court's rejection of his request for a stay of sentence execution, thereby leaving the lower courts' refusal to grant the suspension in force. The dispute concerned a condemned individual's petition to delay the execution of a sentence imposed for the crime of unauthorized use of public land or related administrative offenses (under the then-applicable Penal Code), which the defendant argued was necessary due to his role in local administrative projects and a municipal referendum process; however, the first-instance court found the cited reasons insufficient to constitute grave prejudice to the convicted person or the state, a finding affirmed on appeal. The decisive legal basis for the High Court's procedural order was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which governs the withdrawal of appeals and the consequent finality of the previous decision, while the substantive refusal to stay execution rested on the interpretation of requirements for "grave prejudice" under the relevant penal procedure provisions.
Legislator headnote
AI generatedart.254 alin. (1) C. pen, art. 3854 alin. (2) C. proc. pen; Withdrawal of criminal appeal after denial of stay of sentence execution for administrative necessity: Față cu declarația condamnatului de retragere a recursului și cu prevederile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va lua act de declarația făcută de petiționar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.59 din 19 martie 2001, în baza art.254 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a dispus executarea pedepsei, la locul de muncă, în cadrul S.C.”P” S.R.L, cu sediul în municipiul Tg.Jiu.
Prin decizia penală nr.3 din 15 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a desființat, în parte, sentința și, făcându-se aplicarea art. 74, 76 C. pen., s-a redus pedeapsa stabilită de la 4 ani la 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.
Recursul inculpatului a fost respins de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr.2034 din 18 aprilie 2003.
La 30 mai 2003, condamnatul s-a adresat Tribunalului Dolj, solicitând amânarea executării pedepsei, cerere precizată în ședința publică din 17 iunie 2003.
În motivarea cererii a arătat că în cadrul comunei Bâlteni, se afla în curs de realizare obiective economice sociale și administrative, iar prezența sa la locul de muncă, se impune cu necesitate, cu atât mai mult, cu cât nu a putut preda gestiunea în curs de derulare, persoanei abilitate de lege. De asemenea, a arătat că este în curs de derulare procesul de desfășurare a unui referendum de transformare a comunei în oraș, iar toate aceste motive, impun prezența sa.
Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr.209 din 17 iunie 2003, a respins cererea formulată de condamnat, ca nefondată, reținându-se că motivele invocate nu sunt de natură a aduce grave prejudicii condamnatului, familiei sale sau autorității administrative.
Apelul declarat de condamnat a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr.493 din 30 octombrie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a o motiva.
Ulterior, prin cererea scrisă, adresată Curții Supreme de Justiție, a solicitat instanței să ia act că înțelege să-și retragă recursul declarat, dorind să-și execute pedeapsa.
Față cu declarația condamnatului de retragere a recursului și cu prevederile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va lua act de declarația făcută de petiționar.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a plății onorariilor pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul I.D. împotriva deciziei penale nr.493 din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.