Organized criminal group for bank card skimming: statutory minimum penalty linked to target offense and inadmissibility of simplified procedure at appellate stage

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj - secția penală, în Dosarul nr. 16438/63/2011, s-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpatului M.I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.I.M., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul M.I.M. a fost arestat în lipsă pe o durată de 30 de zile, mandatul de arestare nefiind pus în executare.

În baza disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.R. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.M.R., subofițer la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dolj, necăsătorit, fără antecedente penale, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2011 până la 07 mai 2011 când a fost pus în libertate prin încheierea nr. 100 / din 7 mai 2011 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cablu de date ridicat de la domiciliul inculpatului M.I.M. cu prilejul percheziției domiciliare efectuate.

A fost obligat fiecare din inculpații M.I.M. și B.M.R. la câte 6.000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:

Pe rolul Tribunalului Dolj a fost înregistrată cauza sub nr. 15014/63/2011, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpaților P.M., C.T.C., Ș.M.A., Z.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și inculpații B.M.R., O.R., și B.F.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, acțiunea penală a fost pornită și împotriva inculpatului M.I.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost soluționată prin sentința penală nr. 355 din 13 iulie 2011 de către Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 269/2011 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații C.T.C., P.M., Z.L. zis P., Ș.M.A., B.F.D. zis S.,si n O.R., fiind condamnați la pedeapsa închisorii în condițiile aplicării art. 861 C. pen.

De asemenea, se constată că pe parcursul soluționării cauzei de mai sus, instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii penale pornită împotriva inculpaților M.I. și B.M.R. la termenul din 15 iulie 2011, noua cauză fiind înregistrată sub nr. 16438/63/2011, aceștia fiind trimiși în judecată, inculpatul M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002 și inculpatul B.M.R. pentru art. 26 C. pen rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În luna decembrie 2010 existau suficiente indicii, la nivelul organului de urmărire penală, că inculpatul M.I.M. este implicat în comiterea unor infracțiuni la regimul comerțului electronic, respectiv copierea datelor de pe carduri cu ajutorul unor dispozitive artizanale montate la ATM- urile unor bănci, clonarea respectivelor carduri și efectuarea de tranzacții frauduloase.

Treptat, a atras în această activitate mai multe persoane, fiecare având rolul său clar stabilit, scopul fiind același, respectiv retragerile frauduloase de numerar.

În acest sens, în ziua de 18 februarie 2011, M.I.M., împreună cu C.P. au părăsit România, cu destinația SUA (via Canada), unde urmau să desfășoare activități infracționale, circumscrise criminalității informatice, respectiv montarea de aparatură de captare a datelor de pe carduri.

Cei doi au fost conduși la aeroport cu autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare XXX de inculpatul B.M.R., persoană care cunoștea activitatea infracțională desfășurată și intenționa să se deplaseze în SUA în același scop, respectiv sprijinirea activității infracționale având drept finalitate obținerea unor beneficii materiale frauduloase.

După despărțirea de aceștia, inculpatul B.M.R. se întâlnește în municipiul București cu un anume „P.”, persoană cu care are mai multe convorbiri legate de efectuarea de tranzacții frauduloase cu ajutorul unor carduri clonate.

Ulterior, M.I.M., în repetate rânduri, a luat legătura cu P.M. și C.T.C. pentru a-i fi trimise în SUA, printr-un colet, mai multe dispozitive de skimming, pe care le procurase înaintea plecării din țară, lăsându-le în păstrare numitului P.M.

În același sens, inculpatul C.T.C. are o serie de discuții cu inculpatul P.M. și inculpatul B.M.R. atestând faptul că toate aceste persoane cunoșteau existența dispozitivelor și scopul acestora, respectiv trimiterea în SUA în vederea continuării activității infracționale.

Alături de colet, inculpatul M.I.M. îi mai lăsase inculpatului P.M. alte două dispozitive pe care cel din urmă le-a înmânat inculpatului Z.L., zis „P.” pentru a le testa, acesta restituindu-i unul după ce a constatat că nu sunt compatibile cu aplicația informatică și păstrându-l pe cel de-al doilea cu intenția de a căuta o altă aplicație.

Datorită faptului că dispozitivele din colet nu erau funcționale sau nu aveau soft-urile necesare exploatării, inculpatul P.M. a luat legătura cu inculpatul Z.L., zis „P.”, persoană ce a acționat ca specialist în domeniu, respectiv montarea programelor necesare bunei funcționări a echipamentelor. Nici acesta nu a reușit conectarea dispozitivelor la unitate PC, driverele și aplicația informatică fiind incompatibile cu dispozitivul.

În același sens, la solicitarea inculpatului M.I.M. inculpatul C.T.C. s-a deplasat la locuința acestuia în comuna B., primind de la M.I., mama acestuia, un stick ce conținea o aplicație informatică, obiect ce a fost înmânat prin intermediul inculpatului P.M. inculpatului Z.L., zis „P.”.

Și de această dată deplasarea a făcut-o cu autoturismul propriu inculpatul B.M.R., cunoscând informațiile prezente pe stick.

Și această încercare s-a soldat cu un eșec.

În aceste condiții, inculpatul M.I.M. l-a contactat ulterior pe învinuitul D.I.L. pe care l-a pus în legătură cu inculpatul C.T.C. pentru a procura acumulatorii necesari echipamentului de skimming, tranzacția nefiind dusă la sfârșit, întrucât D.I.L. nu a fost de acord cu primirea în schimbul acumulatorilor a unor echipamente de skimming, solicitând suma de 1.000 euro.

Tot la solicitarea inculpatului M.I.M., inculpatul B.F.D., zis „S.” a făcut legătura dintre inculpații Ș.M.A. și C.T.C., primul trebuind să înmâneze celui de-al doilea soft-ul necesar. Pentru a verifica funcționalitatea lui, inculpatul C.T.C. i-a înmânat inculpatului Ș.M.A. un dispozitiv de skimming și un cablu de descărcare date.

Acest lucru inculpatul Ș.M.A., deși era în relații tensionate cu inculpatul M.I.M., cerându-le în schimb o sumă mare de bani (1.000 euro).

În această activitate mai este cooptată o persoană neidentificată, scopul fiind identic, respectiv aducerea în stare de funcționare a dispozitivelor.

Reușind operațiunea, inculpatul Ș.M.A. restituie inculpatului C.T.C., întâi aplicația informatică pe un stick, ulterior dispozitivele primite, după ce a confirmat faptul că echipamentele sunt compatibile cu aplicația informatică, lucru ce este comunicat imediat inculpaților M.I.M. și P.M.

Întrucât nici de data asta inculpatul Z.L., zis „P.” nu a reușit să lucreze cu respectivele dispozitive, se hotărăște (de către inculpații M.I.M. și Ș.M.A.) punerea acestuia în legătură cu inculpatul Ș.M.A.

Această întâlnire are loc la solicitarea inculpatului P.M. în ziua de 08 martie 2011, inculpatul Z.L., zis „P.” s-a întâlnindu-se cu inculpatul Ș.M.A., primul înmânându-i celui de-al doilea un laptop, pe care acesta a instalat driverele și aplicația, necesare funcționării dispozitivelor, restituindu-i laptop-ul în doar două ore și indicându-i modul de utilizare.

Și de data aceasta, inculpatul Ș.M.A. ia legătura cu aceeași persoană neidentificată. Dispozitivul fiind compatibil cu programul, imediat inculpatul Z.L., zis „P.” îi comunică inculpatului P.M. acest lucru.

În sprijinul grupului a acționat și inculpatul O.R., finul inculpatului M.I.M., care a făcut rost de un receiver tip D.T., cunoscând destinația acestuia, respectiv disimularea aparaturii pentru trimiterea unui colet și trebuind să îl ajute pe inculpatul C.T.C. în acest sens. Ulterior, inculpatul O.R. urma să se deplaseze pe teritoriul SUA pentru continuarea activității infracționale împreună cu ceilalți membri ai grupului.

De asemenea, grupul este sprijinit și de inculpatul B.M.R., care, cunoscând cu exactitate activitatea infracțională desfășurată, i-a transportat pe O.R. și C.T.C. în vederea punerii în stare de funcționare a echipamentelor tip skimming, trebuind totodată să plătească contravaloarea cheltuielilor de expediere a coletelor, în contul unei datorii de 200 euro pe care o avea la inculpatul M.I.M. Mai mult, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii februarie 2011, i-a transportat la aeroport în vederea plecării în SUA și pe M.I.M. și C.P.

După trimiterea coletului cu echipamentul de skimming în SUA, inculpații C.T.C., O.R., B.M.R. și o altă persoană din partea inculpatului P.M. urmează să se deplaseze în aceeași țară pentru a desfășura activitatea infracțională pregătită.

În faza de urmărire penală, ca urmare a datelor obținute, în ziua de 09 martie 2011, au fost efectuate un număr de 11 percheziții la domiciliile inculpaților sau imobilele în care existau date că dețin aparatură de skimming, în cursul cărora au fost ridicate mai multe hard-disk-uri și suporturi optice, asupra cărora urmează a fi efectuate percheziții informatice.

De asemenea, de la locuința inculpatului C.T.C. a fost ridicat un număr de 14 dispozitive de skimming și 4 cabluri de descărcare, de la locuința inculpatului P.M. două dispozitive complete de skimming, iar de la locuința inculpatului Z.L., zis „P.” un dispozitiv de skimming pe care acesta îl aruncase pe fereastră în momentul descinderii, fiind găsit într-un arbust în spatele blocului.

Conform Raportului de constatare nr. 660100 din 06 aprilie 2011 al Institutului pentru Tehnologii Avansate, cele 14 dispozitive electronice artizanale ridicate de la inculpatul C.T.C. cuprind câte un montaj electronic realizat pe o plăcuță de circuit imprimat, prin conectarea acestora la un cap magnetic și alimentarea montajului cu un acumulator, obținându-se un dispozitiv artizanal care permite citirea datelor de pe cardurile magnetice, deplasate în vecinătatea capului magnetic. Datele astfel achiziționate se stochează pe memoriile interne, ulterior putând fi transferate pe calculator personal, prin intermediul unui cablu adaptor special și cu ajutorul aplicației software adaptată dedicat ce trebuie instalată pe acest calculator.

Cele patru dispozitive artizanale sunt dedicate conectării unui montaj electronic ce conține o interfață serială tip UART la portul USB al unui calculator tip PC, foarte probabil un montaj de tipul celor prezentate anterior în scopul descărcării datelor stocate în memoria internă a montajului electronic.

Dispozitivele electronice ridicate de la inculpatul P.M. sunt un dispozitiv electronic destinat descărcării într-un calculator tip PC a datelor stocate în memoria internă a unui montaj electronic ce conține o interfață serială tip UART care este conectat la portul USB al calculatorului, respectiv două măști realizate artizanal prin îmbinarea unor bucăți de cablaj imprimat, vopsite în culoare gri care poate fi atașat în mod disimulat pe fanta de introducere a cardurilor bancare la un echipament tip ATM, în interiorul uneia din ele fiind introdus în mod disimulat un cablu magnetic de citire, un cablaj imprimat, plantat cu componente electronice și un conector liniar tip „mamă” cu cinci pini, folosit pentru descărcarea datelor, acesta fiind un cititor de cartele magnetice, construit cu scopul citirii și memorării datelor de pe pista a doua a benzii magnetice a cardurilor deplasate în vecinătatea câmpului magnetic.

Dispozitivul electronic ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” este un montaj electronic realizat pe o plăcuță de circuit imprimat pe care au fost plantate mai multe componente electronice, identic cu cele ridicate de la inculpatul C.T.C. și fiind destinat conectării unui montaj electronic la un calculator tip PC în scopul descărcării datelor stocate în memoria internă, alături de acesta fiind găsită și o gură de bancomat.

Având activată opțiunea de protecție la citirea directă, datele din memoria internă a dispozitivelor nu au putut fi recuperate.

În urma efectuării perchezițiilor în mediul informatic a fost solicitată o nouă constatare asupra unor medii de stocare.

Conform Raportului de constatare tehnico-științifică din 20 mai 2011 pe unul din stick-urile ridicate de la inculpatul P.M., respectiv un CD, au fost găsite fișiere ce conțin aplicații necesare la citirea și stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite ca și convertor de comunicație USB la comunicație serială.

Același gen de aplicații au fost găsite și pe laptop-ul ridicat de la inculpatul Z.L., zis „P.” alături de imaginile unor „guri de bancomat”, respectiv montaje electronice identice.

Totodată, cu prilejul perchezițiilor informatice au fost descoperite o serie de discuții între membrii grupului infracțional, ce susțin starea de fapt reținută mai sus.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat în instanță, inculpatul B.M.R. nu a recunoscut săvârșirea faptelor deduse judecății precizând că îl cunoștea pe inculpatul M.I. și că l-a transportat pe acesta și pe un alt inculpat - C.T.C. la diverse locații, inculpatul M.I.M. achitându-i transportul și a mai menționat că acesta mergea într-un club din Craiova unde îi întâlnea frecvent pe M.I.M., pe C.T.C., pe inculpatul P.M. și pe Ș.M.A., însă în prezența acestuia nu se purtau discuții privind desfășurarea unor activități de contrafacere a mijloacelor de plată electronice sau activități de schimming, ba chiar a observat că ceilalți se fereau să poarte discuții în prezenta acestuia datorită funcției pe care o avea tatăl său. A mai precizat că îi datora lui M. suma de 200 euro și acesta l-a contactat de mai multe ori pentru a-i solicita împrumutul.

În instanță, s-au mai audiat în calitate de martorii numiții C.P., D.L. care au figurat inițial în calitate de învinuiți în aceeași cauză, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală, aceștia afirmând că îl cunosc pe inculpatul M. dar nu aveau cunoștință despre activitatea infracțională pe care a inițiat-o și coordonat-o.

Martorul C.P. a declarat că a plecat împreună cu M.I. în America fiind conduși la aeroport de inculpatul B.M.R. și că înainte de plecare se întâlnea frecvent cu M. într-un bar din Craiova pe care îl mai frecventau și o parte din ceilalți inculpați, respectiv P.M., Z.L., Ș.M.A. B.F.D. și de asemenea a afirmat că în Craiova inculpatul M. era transportat în diverse locuri de B.M.R. cu autoturismul acestuia.

Inculpatul M.I. deși a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut precum și prin afișare, nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii, iar tatăl acestuia prezent la unele termene de judecată a învederat că fiul său locuiește în SUA dar nu îi cunoaște adresa, că au vorbit la telefon, înștiințându-l despre acest dosar și i-a spus că nu este vinovat.

În raport de materialul probator administrat în faza de urmărire penală cât și probele din faza de cercetare judecătorească, prima instanță a arătat următoarele:

Deși atât inculpatul B.M.R. cât și inculpatul M.I. au solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni, deoarece nu există dovezi că s-au constituit într-un grup infracțional organizat, cu roluri prestabilite în vederea desfășurării unor operațiuni având drept scop deplasarea în străinătate a unor persoane și a unor echipamente de skimming în vederea derulării unor tranzacții frauduloase cu carduri contrafăcute, ori că ar fi sprijinit activitatea unui astfel de grup (in ceea ce-l privește pe inc B.)susținerile și apărările lor sunt contrazise de probatoriul administrat inclusiv de declarațiile celorlalți inculpați care au făcut parte din acest grup infracțional organizat și care au fost deja condamnat pe baza recunoașterii vinovăției.

Astfel a fost indubitabil dovedit că inculpatul M.I. care avea numeroase legături în mediul infracțional specializat în astfel de tranzacții frauduloase cu carduri a fost cel care a inițiat și pregătit o operațiune ce a avut drept scop deplasarea unor echipamente de skimming și a unor persoane în SUA., în această activitate implicându-i și pe ceilalți inculpați, inclusiv pe inculpatul B.M.R., rolul inculpatului M. - de lider al grupului fiind reliefat de conținutul convorbirilor telefonice redate în procesele-verbale anexate la dosar, celelalte probe materiale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică întocmite în cauză și așa cum s-a mai precizat declarații celorlalți inculpați care au acționat în cadrul grupului și care și-au recunoscut vinovăția cu prilejul audierii in instanță.

De altfel și în faza de urmărire penală urmărire inculpatul C.T.C. a recunoscut că inculpatul M. care era cumnatul său și care se afla în SUA i-a cerut să ia niște echipamente electronice de la un prieten al acestuia pe nume P. și să i le trimită în SUA și astfel a luat de la inculpatul P.M. o cutiuță ce conținea mai multe subansamble electronice pe care le-a dus în domiciliul său din comuna P.I.

În continuare a precizat inculpatul C.T.C., că M.I. i-a comunicat că respectivele componente nu sunt funcționale și i-a dat indicații să-l contacteze pe un alt inculpat respectiv Ș.M.A. care poate face componentele funcționale.

De asemenea tot la indicațiile lui M. l-a contactat pe inculpatul B.M.R. care l-a transportat în comuna B. la bunica lui M. de unde a luat un stick pe care apoi l-a dat lui P. și tot inculpatul M. i-a solicitat să-i ceară inculpatului B. suma de 200 euro pe care i-o datora, pentru a putea trimite în SUA coletul ce conținea echipamente și subansamble electronice necesare pentru desfășurarea activității infracționale pe care o inițiase M.I.

În cuprinsul acelei declarații date în faza de urmărire penală, inculpatul C.T.C. a mai relatat că tot la indicațiile lui M.I. l-a contact pe un alt inculpat - respectiv pe D.L. căruia trebuia să-i dea unele componente și să primească altele în schimb, însă D.L. i-a cerut pentru acest serviciu o suma mare de bani și a renunțat să-l mai caute și de asemenea i-a mai contact la cererea lui M. pe Ș.M.R. și pe Z.L. pentru a-l ajuta în procurarea unui receiver tip D.T. în care să fie ascunsă aparatura și componentele electronice ce trebuiau trimise în SUA inculpatului M.I.

Cu prilejul percheziției domiciliare în domiciliu inculpatului C.T.C. s-au și găsit echipamente electronice la care a făcut referire în declarație, respectiv două receivere, 14 componente electronice și 4 cabluri de descărcare.

Un alt membru al grupului infracțional inițiat și condus de inculpatul M.I., respectiv P.M., tot în declarația dată în faza de urmărire penală în mod detaliat a recunoscut că a primit de la M.I. un pachet conținând componente electronice pe care trebuia să i le înmâneze inc. C.T.C. - cumnatul lui M. precum și un alt pachet conținând două echipamente electronice având atașate cabluri ce trebuiau înmânate inculpatului Z.L. zis P.

A mai relatat că din discuțiile purtate cu ceilalți doi inculpați C.T.C. și Z.L. a aflat că respectivele echipamente nu funcționau și pentru a le face funcționale, la indicația lui M. a luat un stick de la inculpatul C.T.C. pe care i l-a remis inculpatului Z.L., însă acesta i l-a restituit după două zile spunându-i că „nu merge” și în cele din urmă i-a pus în legătură pe inculpații Ș.M.R. și Z.L. pentru a rezolva problema funcționalității acelor componente și echipamente electronice.

Un alt inculpat implicat în activitatea grupului inițiat de M.I., respectiv Z.L. în declarația dată în faza de urmărire penală a relatat că a primit de la inculpatul P. două subansamble electronice despre care i-a spus că-i aparțin lui M.I. și un stick pe care se aflau programe, pentru a le verifica dacă sunt funcționale și chiar și-a dat seama că aceste echipamente erau destinate citirii datelor de pe cardurile bancare.

Constatând că nu sunt funcționale și spunându-i acest lucru inculpatului P.M., acesta i-a cerut unul din dispozitive, lăsându-i-l pe celălalt și i-a cerut să-l facă funcțional și să instaleze programul de pe un stick pe care i l-a înmânat dar nu a reușit să-l facă funcțional nici cu acel program de pe stick.

De asemenea, a mai relatat că fost contactat la câteva zile de P.M. care i-a solicitat să se întâlnească cu un alt inculpat - Ș.M.R. căruia să-i dea laptopul pentru a-i instala programele necesare funcționării echipamentelor electronice, a urmat indicațiile date și după ce Stirbu i-a restituit laptopul cu programele instalate a reușit să facă echipamentele înmânate de P. să funcționeze.

Și în domiciliul acestui inculpat cu prilejul percheziției domiciliare s-au descoperit dispozitivele la care a făcut referire în declarație.

Alt membru al grupului infracțional, respectiv O.R., finul inculpatului M.I., a declarat că a fost rugat de M.I., prin intermediul lui C.T.C. să procure un receiver tip D.T. și a realizat că acest dispozitiv era necesar pentru disimularea unor echipamente necesare copierii datelor de pe carduri și că urma să-i fie trimis lui M.I. care se afla în SUA.

În declarația unui alt inculpat, dată tot în faza de urmărire penală respectiv B.F.D. acesta a afirmat că a fost contactat de M.I. pentru a-i face rost de niște drivere și că urma să fie la rândul lui contactat de cumnatul lui M. adică de inculpatul C.T.C. În cele din urmă C.T.C. s-a întâlnit cu asociatul lui B., respectiv cu inculpatul Ș.M.A. pentru a discuta despre acele drivere, iar ulterior Ș.M.R. i-a relatat că a primit de la C.T.C. un dispozitiv și a dedus că discuțiile refereau la programe pentru copierea și clonarea cardurilor.

Aceste declarații date de ceilalți inculpați care au aderat la grupul infracțional inițiat și coordonat de inculpatul M.I. și au acționat la indicațiile acestuia în vederea procurării și confecționării de aparatură de skimming ce urma să fie utilizată pentru clonarea cardurilor și efectuarea de tranzacții frauduloase în vederea obținerii de beneficii materiale se coroborează și cu alte probe materiale, respectiv convorbirile telefonice purtate de membrii grupului infracțional cu inculpatul M.I. sau între ei precum și convorbirile purtate de unii din inculpați, în special de C.T.C. cu mama lui M.I. în care se făcea referire la preocupările ce le avea M. în străinătate și la dispozitivele ce trebuiau trimise din țară.

Astfel de la postul telefonic nr. 1 localizat în I. SUA și care îi aparținea lui M.I., acesta l-a sunat în repetate rânduri pe P.M. (convorbirile din 25 februarie 2011, 26 februarie 2011, 5 martie 2011 4 martie 2011) discuțiile purtându-se în legătură cu procurarea de dispozitive electronice și punerea lor în funcțiune și apoi trimiterea în SUA. Chiar dacă se folosea un limbaj cifrat, examinându-se conținutul acestor convorbiri este reliefată în mod evident activitatea pe care o inițiase și o coordona inculpatul M.I. cu contribuția și sprijinul celorlalți inculpați pe care îi cooptase în cadrul grupului.

Tot de la același post telefonic, M.I. l-a contactat pe inculpatul C.T.C. - cumnatul său, acesta din urmă fiind persoana care exercita în tară îndrumările date de M.I. referitor la modul în care trebuiau puse în funcțiune echipamente deja procurate de M., la modalitatea de expediere în SUA , tot el fiind cel care îi contacta pe ceilalți membri ai grupului indicați de M.I. și le transmitea sarcinile ce trebuiau îndeplinite la indicațiile lui M.

În acest sens au fost menționate convorbirile purtate de cei doi la datele de 23 februarie 2011, 24 februarie 2011, 27 februarie 2011, 28 februarie 2011, 1 martie 2011, 3 martie 2011, 4 martie 2011 și 8 martie 2011 din cuprinsul cărora - deși se folosește același limbaj cifrat, rezultă că inculpatul M.I. era inițiatorul și coordonatorul grupului, că acesta a inițiat activitatea infracțională, deplasându-se în străinătate unde urma să pregătească terenul pentru montarea aparaturii de skimming pe care o procurase și care era pregătiră în vederea funcționării de ceilalți inculpați pe care îi cooptase.

Tot din conținutul convorbirilor telefonice a mai rezultat că inculpatul M. l-a implicat și pe inculpatul B.M.R. în acest grup infracțional, în urma unor promisiuni că îl va lua cu el în America, acest din urmă inculpat acordând ajutor unora din ceilalți membrii ai grupului, în sensul că îi deplasa cu autoturismul în diverse locații atunci când se transportau echipamentele de skimming de la un inculpat la altul pentru verificarea funcționării lor.

Astfel, inculpatul B.M.R. a fost contactat telefonic la data de 22 februarie 2011 de inculpatul C.T.C. în timpul convorbirii, C.T.C. exprimându-și îngrijorarea că nu a mai fost contactat de inc M. care se afla deja în America și care face referire că nu are pregătite acele dispozitive care urmau să fie trimise în America.

Aceste discuții au relevat clar că și inculpatul B. cunoștea activitățile frauduloase desfășurate în țară sub îndrumarea lui M. și că acceptase să-i ajute și el la derularea în bune condiții a acestor activități.

În acest sens la solicitarea lui M.I., B.M.R. l-a transportat pe inculpatul C.T.C. în comuna B. pentru a lua de la mama lui M. un stick ce conținea un program necesar pentru funcționarea aparaturii de skimming, B. cunoscând scopul acestui transport.

De asemenea, din declarația celorlalți inculpați, inclusiv a lui C.T.C. și a martorilor D.L. și C.P. a rezultat că inculpatul B. a fost cel care l-a transportat pe M. la aeroport atunci când a plecat în America, că în țară îl transporta pe C.T.C. atunci când se întâlnea cu ceilalți membrii ai grupului.

A fost avută în vedere și declarația dată de B.M.R. în faza de urmărire penală, acesta relatând că îl cunoștea pe M.I. de mai mulți ani și ulterior i-a cunoscut și pe unii din ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, respectiv pe C.T.C., P.M., Ș.M.A., B.F.D., O.R., C.P. cu care se întâlnea practic zilnic în barul M. din Craiova.

De asemenea a recunoscut că inculpatul C.T.C. îi solicita să îl deplaseze cu autoturismul în diverse locații și o dată l-a transportat în comuna B. la locuința părinților lui M.I. de unde a luat o plasă susținându-se că nu știa ce conține.

De asemenea, în cuprinsul aceleași declarații a afirmat că uneori asista la discuțiile telefonice purtate cu C.T.C. cu M.I. și din aceste convorbiri a dedus că inculpatul C.T.C. trebuia să îi trimită niște colete în SUA unde plecase M. și a bănuit că era vorba despre echipamente de skimming știind că M. are astfel de preocupări și totodată în vederea expedierii acelui colet a fost sunat de M. care i-a solicitat să-i dea inculpatului C.T.C. suma de 200 euro pe care el i-o datora lui M. pentru a rezolva trimiterea coletului.

Tot în cuprinsul acestei declarații, inculpatul B. a afirmat că în cursul lunii ianuarie 2011, M. i-a propus să meargă cu el în SUA „pentru a face bani” dar nu i-adat nici un răspuns clar.

Deși apărătorul inculpatului M.I. a solicitat să fie audiați în această cauză disjunsă, în calitate de martori ceilalți inculpați care au fost deja condamnați în urma procedurii recunoașterii vinovăției, o astfel de cerere a fost apreciată de instanță ca nefondată, fiind respinsă deoarece nu pot avea calitatea de martori, persoane care sunt părți în aceeași cauză.

În cauză, s-au efectuat în faza de urmărire penală percheziții în mediu informatic asupra bunurilor ridicate de la inculpații P., C.T.C., O.R., M.I. precum și constatări tehnico - științifice privind dispozitivele ridicate de la inculpatul P. și C.T.C.

Raportul de constatare tehnico - științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din 20 mai 2011 referitor la dispozitivele ridicate de la P.M., a concluzionat că pe unul din stick-uri și pe un CD au fost găsite fișiere ce conțin aplicații necesare la citirea și stocarea datelor de pe cardurile magnetice sau pot fi folosite ca și convertori de comunicație USB la o comunicație serială.

De asemenea raportul de constatare din 06 aprilie 2011 privind dispozitivele electronice artizanale ridicate de la C.T.C., care cuprind câte un montaj electronic realizat pe o plăcuță de circuit imprimat, a concluzionat că prin conectarea acestora la un cap magnetic și alimentarea montajului cu un acumulator se obține un dispozitiv artizanal ce permite citirea a datelor de pe cardurile magnetice deplasate în vecinătatea capului magnetic.

Coroborându-se deci declarațiile date de inculpați, atât din cauza inițială cât și din cauza disjunsă cu celelalte probatorii administrate, respectiv procesele - verbale de sesizare din oficiu și cele privind investigațiile efectuate în cauză de lucrătorii B.C.C.O. Craiova, procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale privind perchezițiile efectuate în domiciliile inculpaților; perchezițiile în mediu informatic asupra bunurilor ridicate de la unii din inculpați, rapoartele de constatare tehnico - științifică din 20 mai 2011 și respectiv din 06 aprilie 2011 întocmite de Institutul pentru Tehnologii Avansate, instanța a constatat că inculpatul M.I. a fost cel care a pregătit operațiunea ce avea drept scop deplasarea de echipamente de skimming în străinătate, unde urmau să fie montate la terminalele bancare, apoi să se procedeze la clonarea de carduri și la efectuarea de retrageri frauduloase, scop în care inculpatul M.I. a procurat o parte din dispozitive lăsându-le spre păstrare în țară și în vederea desfășurării activității planificate a cooptat și pe ceilalți inculpați constituind astfel un grup infracțional organizat, grup pe care îl coordona din SUA, unde a plecat în luna februarie 2011.

Prin urmare, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I., starea de fapt reținută în rechizitoriu este corectă și va fi reținută ca atare și de instanță constatându-se că activitatea infracțională mai sus descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Apărătorul inculpatului M.I., a invocat prin notele scrise depuse la dosar că din concluziile raportului de expertiză informatică efectuată în cauză a rezultat că pentru a fi funcționale, dispozitivele ridicate din domiciliul părinților inculpatului M.I. și al celorlalți inculpați trebuiau să fie adaptate la un program special, ori nu a fost găsit un astfel de program în posesia inculpaților și ca atare echipamente deținute de „așa zisul grup infracțional organizat” nu ar fi fost apte să copieze datele de pe instrumentele de plată electronice.

Această susținere nu a putut conduce la concluzia că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente electronice necesare copierii datelor de pe instrumentele de plată electronice prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece pentru existenta acestei infracțiuni este necesar ca echipamentele deținute inclusiv hardaware ori software să fie de natură a putea fi folosite la săvârșirea unei acțiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

Ori, în cauză, prin rapoartele de constatare tehnico - științifică s-a concluzionat că dispozitivele ridicate de inculpați, incluziv de la domiciliul din țară al inculpatului M.I. puteau fi transformate în dispozitive artizanale pentru citirea datelor de pe carduri, operațiune care ar fi fost urmată evident de clonarea cardurilor și apoi derularea unor tranzacții frauduloase în vederea obținerii de beneficiu materiale, acesta fiind de fapt finalitatea urmărită de grupul coordonat de M.I.

De asemenea, faptele inculpatului B.M.R. care i-a sprijinit pe ceilalți inculpați, cunoscând că aceștia dețin și încearcă să pună în funcțiune echipamente de skimming ce urmau să fie expediate inculpatului M.I. aflat în SUA, de unde coordona activitatea grupului infracțional și unde intenționa de altfel să ajungă și inculpatul B. care primise o propunere în acest sens de la M.I., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și respectiv complicitate la deținerea de echipamente necesare copierii datelor de pe instrumentele de plată electronice, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 fapte aflate în concurs.

Vinovăția celor doi inculpați fiind pe deplin stabilită și dovedită, la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor, consecințele produse, caracterul lor transfrontalier, amploarea acestui fenomen infracțional precum și circumstanțele personale ale inculpaților.

Avându-se în vedere că inculpatul M.I. s-a sustras de la urmărirea penală și judecată, deși avea cunoștință de acest dosar așa cum a învederat tatăl acestuia prezent în instanță, rolul pe care l-a avut în activitatea infracțională dedusă judecății, de coordonator și lider al grupului infracțional organizat, aspectul că acesta avea legături cu alte cercuri de persoane care au desfășurat activități frauduloase similare, fiind trimiși în judecată în alte dosare, chiar dacă este infractor primar, instanța a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate va fi în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.M.R., avându-se în vedere participarea mai redusă a acestuia la activitatea grupului la care a aderat, aspectul că este o persoană integrată social, încadrat în muncă, că face parte dintr-o familie cu modele pozitive de comportament așa cum rezultă din referatul de evaluare, că a frecventat și cursurile facultății de agronomie, că nu a mai săvârșit până în prezent alte infracțiuni, fiind deci infractor primar s-a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 30 din 30 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 16348/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul M.I.M. împotriva sentinței penale nr. 197 din 11 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011.

A respins apelul inculpatului B.M.R., ca nefondat.

A desființat în parte sentința apelată, pe latură penală.

a) A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I.M.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen. a condamnat pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.I.M. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a IIa, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus detenția preventivă de la 29 octombrie 2012 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

b) A înlăturat aplicarea art. 81 - 83 C. pen. pentru inculpatul B.M.R.

În baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C. pen.

A menținut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

c) A înlăturat aplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpatul M.I. a unui cablu de date.

A menținut aplicarea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.

A obligat apelantul inculpat B.M.R. la plata a 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu.

Curtea a reținut că starea de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, identică cu starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței, a fost judicios apreciată și lămurită pe baza probelor administrate pe parcursul procesului penal, răspunzând exigențelor art. 62 și următoarele C. proc. pen.

Aceasta și în condițiile în care, alături de probele enumerate și analizate pe larg de prima instanță a fost și declarația inculpatului M., ce a confirmat faptele reținute în actul de sesizare al instanței.

Declarațiile inculpaților, față de care s-a disjuns prezenta cauză, acțiunea penală pornită împotriva acestora fiind soluționată în Dosarul nr. 15014/63/2011 al Tribunalului Dolj (așa cum s-a arătat), declarații date în faza de urmărire penală, ce detaliază contribuția inculpatului M.I. și menținute în faza de cercetare judecătorească, toți acești inculpați beneficiind de cauza de atenuare a pedepsei ca urmare a aplicării procedurii simplificate, notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul M., pe de o parte și inculpații P.M. și C.T.C., probele materiale strânse de lucrătorii B.C.C.O., procesele-verbale privind perchezițiile efectuate la domiciliile inculpaților, perchezițiile în mediul informatic cât și mijloacele probatorii constând în expertizele informatice efectuate în cauză precum și depozițiile martorilor C.P. și D.L. audiați cu prilejul efectuării cercetării judecătorești, și nu în ultimul rând declarația de recunoaștere a inculpatului, s-au constituit în probe ce au făcut dovada săvârșirii de către inculpatul M.I., atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, a faptelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât și a infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Și în ceea ce-l privește pe inculpatul B.M.R., instanța de apel a constatat că faptele penale astfel cum au fost reținute în sarcina acestuia au fost judicios reținute, ele fiind dovedite de probele administrate în cauză.

Recunoscând el însuși, că activitatea inculpatului M.I. în domeniul infracțiunilor informatice a fost de domeniul notorietății, precum și relațiile de prietenie dintre aceștia, efectuarea de transporturi cu propriul autoturism la solicitarea inculpaților din cauza disjunsă, cunoscând locurile de întâlnirile acestora, barul unde inculpatul a dus plasa uitată de inculpatul C.T.C., în autoturismul său, discuțiile telefonice purtate între acesta și inculpatul M.I., precum și participarea sa la discuțiile telefonice purtate între inculpatul C.T.C. și M., discuții ce au vizat transportul coletelor cu echipamente de skimming, îndeplinirea sarcinilor date de inculpatul M. celorlalți inculpați, prin intermediul său, au fost dovezi ale actelor materiale săvârșite de inculpatul B., acte materiale ce au format conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, declarația inculpatului M. cu prilejul soluționării apelului, l-a plasat pe inculpatul B.M.R. în câmpul infracțional, acesta din urmă cunoscând activitatea infracțională a grupului, ajutând pe membrii grupului prin efectuarea transportului acestora în diverse locații.

În raport de cele arătate s-a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță, este rezultatul interpretării raționale și judicioase a probelor administrate în cauză, corect fiind aplicate și dispozițiile legale ce vizează încadrarea în drept a faptelor săvârșite de cei doi inculpați.

De aceea au fost înlăturate criticile apelantului B.M.R. în ceea ce privește greșita sa condamnare, deși se impunea achitarea, inculpatul nesăvârșind faptele imputate, atâta timp cât, așa cum s-a arătat, probele cauzei au făcut dovada săvârșirii faptelor penale de acest inculpat.

Simpla relație de prietenie cu inculpatul M., nu s-a putut explica, ea singură, serviciile executate de inculpat față de membrii grupului - transportul inculpatului M. la aeroport cu prilejul plecării în SUA; transportul inculpatului C.T.C. în diverse locații pentru întâlnirile cu ceilalți membri ai grupului, inclusiv deplasare în localitatea B. la locuința părinților lui M., bunurile ridicate de aici, uitate în autovehiculul său și duse la bar, locul de întâlnire al grupului, serviciul executat la cerere inculpatului M. de a da inculpatului C.T.C. suma de 200 euro pentru trimiterea coletului, - atâta timp cât aceste activități materiale au la bază cunoașterea de către inculpatul B.M.R. a activității desfășurată de celălalt inculpat, infracționalitatea informatică și s-a situat în timp, pe parcursul unei perioade relativ mare de timp, inculpatul intrând în relații cu ceilalți membri ai grupului, în mare parte legate de activități ce se circumscriu activităților de natură penală, analizate în cauză. Toate acestea s-au constituit în criterii ce au plasat activitatea inculpatului B.M.R. în activitatea infracțională astfel cum corect a reținut prima instanță și neîntemeiat a susținut inculpatul B. Romeo în apelul formulat.

Arătând cele de mai sus cu privire la încadrarea în drept și în fapt a activităților infracționale, desfășurate ce cei doi inculpați, mai departe s-a analizat dacă în cazul inculpatului M.I. sunt aplicabile dispozițiile legale ce au vizat procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., cerere formulată de inculpat cu prilejul soluționării apelului.

În condițiile în care s-a recunoscut ca admisibilă, din punct de vedere legal, aplicarea procedurii simplificate după admiterea rejudecării cauzei în condițiile art. 5221 C. proc. pen., inculpatul M.I. a arătat că pentru aceleași rațiuni s-a putut recurge la procedura simplificată și în cauza de față, în condițiile în care judecata și condamnarea sa de către prima instanță a survenit în lipsă, iar inculpatul s-a prezentat pentru prima dată cu prilejul soluționării apelului, în instanță.

În raport de susținerea inculpatului s-a menționat, cu titlu prealabil, că deși art. 5221 C. proc. pen., nu condiționează în mod expres rejudecarea cauzei de poziția procesuală a celui judecat și condamnat în lipsă, persoană ce se sustrage sau persoană care efectiv nu are cunoștință de procesul penal pornit împotriva sa, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 624/2012, a stabilit că cererea de rejudecare formulată de persoana judecată și condamnată în lipsă, care a avut cunoștință de existența procedurilor penale împotriva sa, a avut dreptul de a-și exercita dreptul la apărare și a fost reprezentată de un apărător în tot cursul procesului penal însă nu s-a prezentat în fața instanțelor judecătorești, este inadmisibilă.

S-a observat astfel că, rejudecarea după extrădare nu este admisibilă în orice condiții, cum greșit susține apelantul.

S-a constatat că și în situația de față se pune practic aceeași problemă: dacă inculpatul a avut cunoștință de existența procedurilor penale pornite împotriva sa, a avut posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare, însă de această dată, prin prisma disp. art. 3201 C. proc. pen., ce a vizat termenul de judecată anterior începerii cercetării judecătorești, termen la care inculpatul a fost legal citat, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Observând cerințele impuse de aplicarea art. 3201 C. proc. pen., s-a constatat că legea condiționează aplicarea procedurii simplificate de momentul anterior începerii cercetării judecătorești, moment, descris, de asemenea, de lege, prin art. 291 C. proc. pen., ca termen la care părțile au fost legal citate și procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ori, în cauza de față, s-a observat că inculpatul nu a fost prezent nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească.

Citat la domiciliul cunoscut, pe parcursul urmăririi penale, în condițiile art. 179 C. proc. pen., instanța de judecată a dispus și citarea acestuia prin mandat de aducere, potrivit disp. art. 183 C. proc. pen., pentru ca la termenul de judecată, pe fond, să se realizeze procedura de citare prin publicitate.

Așa cum a rezultat din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, precum și din încheierile de ședință ale primei instanțe, inculpatul M.I., în cele două faze procesuale nu s-a aflat în România, acesta fiind plecat în SUA, fără a putea fi precizată reședința.

În referatul întocmit a fost menționat și domiciliul din Italia, unde inculpatul este căsătorit, dar fără ca autoritățile române sau familia acestuia să aibă cunoștință de locul unde domiciliază, în realitate inculpatul.

Totodată, s-a constatat că familia inculpatului i-a angajat acestuia apărător ales, atât cu prilejul soluționării fondului cauzei cât și în apel.

Observând dispozițiile art. 291 C. proc. pen., potrivit cărora judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, înfățișarea părții în instanță în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare, se constată că în prezenta cauză nu a fost îndeplinită condiția pozitivă în ceea ce privește luarea legăturii avocatului ales cu inculpatul.

Existența delegației avocațiale, ce face dovada contractului de mandat, prin care sunt angajate serviciile apărătorului ales, în condițiile în care actul doveditor, delegația avocațială, nu poartă semnătura inculpatului și nici a vreunei persoane mandatate de inculpat în scopul angajării unui apărător și în absența oricăror alte dovezi contrare, nu a dus la concluzia luării legăturii apărătorului ales cu inculpatul, atâta timp cât nu există acordul inculpatului în încheierea contractului de mandat.

Au fost avute în vedere inclusiv concluziile apărătorului ales depuse la instanța de fond în ceea ce privește inexistența legăturii cu inculpatul, concluzie ce s-a desprins și din actele de procedură efectuate în cauză, descrise mai sus.

De aceea s-a apreciat că în prezenta cauză își pot găsi aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen., termenul la care inculpatul M.I. a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe de o parte, iar pe de altă parte, și față de caracterul devolutiv, integral al căii de atac formulate, având caracterele juridice ale termenului prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Față de cele de mai sus precum și față de disp. art. 72 și 52 C. pen., circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gravitatea deosebită a acestora rezultată din numărul persoanelor implicate, caracterul organizat, elaborat al faptelor, relațiile sociale atinse, ce depășesc granițele națiunii, este vizat circuitul bancar, precum și siguranța economică a cetățenilor, angrenați și ei în procesul de globalizare, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - gradul de instruire, familia acestuia, instanța de apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor, altfel decât cea aplicată de prima instanță.

Inculpatul M.I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, precum și la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 3201 alin. (1) și 7 C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen., ca urmare a recontopirii pedepselor aplicate inculpatului M.I., acesta a executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 29 octombrie 2012 și a menținut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în cauză subzistă pe mai departe temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.

În ceea ce privește criticile aduse de parchet asupra operațiunii de individualizare judiciară realizată față de inculpatul B.M.R., s-a apreciat că acestea au fost întemeiate numai în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel apreciind că numai aplicarea disp. art. 861 C. pen. față de acesta inculpat, a fost în măsură să satisfacă exigențele și scopul pedepsei aplicate inculpatului.

Așa cum s-a arătat faptele au fost de o gravitate deosebită, numărul participanților precum și al relațiilor sociale vizate prin caracterul organizat al activității desfășurate dar și persoana inculpatului, vârsta acestuia, nivelul de pregătire, ce nu s-au constituit în bariere față de săvârșirea faptelor penale ci, dimpotrivă, au fost menite de a încuraja preocupările infracționale.

De aceea, s-a înlăturat aplicarea art. 81-83 C. pen. pentru inculpatul B.M.R., iar în baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 C. pen. și s-a menținut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 118 lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpatul M.I. a unui cablu de date, în condițiile în care bunul respectiv a fost deja confiscat în dosarul disjuns, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații M.I.M. și B.M.R.

Parchetul a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv pentru greșita reținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I.M. și greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 și 171 C. proc. pen.

Inculpatul M.I.M. a solicitat aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mic, cu aplicarea suspendării executării pedepsei rezultante.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 și 171 C. proc. pen.

Inculpatul B.M.R. a solicitat achitarea pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., și, în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar, ca modalitate de executare, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate, pin prisma motivelor invocate, cât și a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la motivul de nelegalitate invocat în recursul parchetului privind greșita greșita reținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. cu privire la inculpatul M.I.M., Înalta Curte îl apreciază ca fiind întemeiat.

Astfel, instanța de apel a constatat admisibilitatea aplicării procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen., făcând o paralelă cu instituția rejudecării în caz de extrădare sau predare pe baza unui mandat european de arestare prev. de art. 5221 C. proc. pen.

Pornind de la ipoteza, greșită în opinia Înaltei Curți, că inculpatul M.I.M. nu a avut cunoștință de existența procedurilor pornite împotriva sa, neexistând dovada că apărătorul ales a luat legătura cu acesta, iar termenul limită la care se putea solicita aplicarea procedurii simplificate presupune îndeplinirea procedurii de citare (fapt ce nu s-a realizat în opinia Curții) și raportat la caracterul devolutiv al căii de atac, instanța de apel a apreciat că pot fi aplicate, direct în apel, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră, însă, că aprecierile instanței de apel exced dispozițiilor legale incidente în speță.

În primul rând, nu se poate face o paralelă între instituția rejudecării prev. de art. 5221 C. proc. pen., care presupune reluarea procesului penal din faza judecății în fața instanței de fond) și situația din prezenta cauză, care se afla în faza procesuală a apelului, nefiind vorba de situații juridice identice, ci de faze diferite ale procesului penal.

De asemenea, este inexactă și aprecierea instanței de apel privitoare a încălcarea dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., în condițiile în care procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită în fața instanței de fond. Inculpatul M.I.M. a fost citat la domiciliul cunoscut și prin afișare la Consiliul local în a cărei rază teritorială s-au săvârșit infracțiunile deduse judecății.

Totodată, din mențiunile procesului verbal de executare a mandatului de aducere a rezultat că inculpatul a părăsit teritoriul țării, aflându-se în Canada la o adresă necunoscută.

Din concluziile consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj a rezultat că inculpatul avea cunoștință de procesul penal care se derula în România, aspect ce a reieșit din discuțiile purtate cu tatăl inculpatului.

Din mențiunile din încheierea de la termenul din data de 12 iulie 2011 cu privire la susținerile apărătorul ales al inculpatului rezultă că inculpatul avea cunoștință de procesul din România.

Mai mult, interesele inculpatului au fost susținute de un apărător ales, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., s-a considerat, în mod corect, că procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită.

Cerința luării legăturii cu partea reprezentată îl vizează doar pe apărătorul din oficiu, nu și pe cel ales, aserțiunea instanței de apel pe acest aspect fiind în contradicție cu dispozițiile art. 291 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Ori, faptul că inculpatul M.I.M. s-a sustras procesului penal, fiind prezentat instanței de apel, ca urmare a executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă pe numele său, moment la care a solicitat aplicarea procedurii simplificate - nu justifică prelungirea termenului prevăzut de lege pentru a beneficia de dispozițiile favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă prev. de 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Revenirea la o etapă procesuală anterioară este posibilă doar în cazul în care legea prevede expres acest lucru, fapt ce nu este realizat în speță.

În concluzie, fiind depășit momentul procesual la care inculpatul M.I.M. putea solicita aplicarea procedurii simplificate, Înalta Curte urmează a casa decizia penală pe acest aspect, critica parchetului vizând greșita reținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., este întemeiată.

Referitor la solicitarea recurentului inculpat B.M.R. de achitare, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Deși recurentul inculpat nu a negat activitățile de transport pe care le-a efectuat în sprijinul celorlalți membri ai grupului infracțional, acesta a afirmat, constant, inclusiv cu ocazia soluționării recursului, că nu a cunoscut faptul că aceștia dețin și încearcă să pună în funcțiune echipamente de skimming ce urmau a fi expediate inculpatului M.I.M. Totodată, recurentul a susținut că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea sa pe baza declarațiilor inculpaților care au înțeles să recunoască faptele în procedura simplificată, pentru a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că recurentul inculpat nu contestă situația de fapt reținută de către instanțe, ci apreciază că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, lipsind latura subiectivă.

Însă, susținerile recurentului sunt contrazise de probele administrate în cauză, conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză și transcrise în procesele-verbale aflate la dosarul de urmărire penală, convorbiri purtate de către inculpat la datele de 22 februarie 2011, 23 februarie 2011, 24 februarie 2011, 28 februarie 2011, 01 martie 2011, 02 martie 2011, 06 martie 2011, 08 martie 2011, relevând împrejurarea că recurentul inculpat B.M.R. cunoștea activitățile desfășurate de membrii grupului sub îndrumarea coinculpatului M.I.M. și acceptase să-i ajute la derularea în bune condiții a activității infracționale.

Totodată, din declarația dată de inculpatul M.I.M. la data de 14 decembrie 2012 în fața instanței de apel rezultă că recurentul inculpat B.M.R. cunoștea natura faptelor pe care intenționau să le desfășoare în SUA, acesta din urmă intenționând să se deplaseze și el în străinătate în același scop.

Chiar în propriile declarații, recurentul B.M.R. a arătat că activitatea inculpatului M.I.M. în domeniul infracțiunilor informatice era de domeniul notorietății (declarație din data de 25 ianuarie 2013) și bănuia cu ce se ocupă acesta în America (declarația din data de 12 iulie 2011).

În consecință, solicitarea recurentului B.M.R. de achitare nu are corespondent în probele dosarului.

Pe de altă parte, criticile acestuia vizând trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii nemijlocite a inculpaților cu privire la care s-a aplicat procedura simplificată nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că dintre coinculpații care au beneficiat de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul C.T.C. este singurul care a făcut afirmații, în cursul urmăririi penale, privind implicarea directă a recurentului B.M.R., arătând că acesta din urmă era la curent cu toată operațiunea intenționând să meargă și el în SUA. Ulterior, inculpatul C.T.C. a revenit asupra cestei declarații la data de 10 martie 2011, în fața tribunalului. Pentru ca, la data de 12 iulie 2011 să solicite, în fața instanței de fond, aplicarea art. 3201 C. proc. pen., fiind de acord cu starea de fapt, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu.

Având în vedere cele relatate anterior, respectiv faptul că declarațiile coinculpaților nu relevă date privind participarea recurentului inculpat B.M.R., la nivel subiectiv, în cadrul activității infracționale, singurul aspect contestat de către recurent, dar și împrejurarea că recurentul inculpat B.M.R. a fost prezent la audierea tuturor coinculpaților având posibilitate adresării de întrebări acestora, nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea audierii acestora în calitate de martori. Totodată, casarea hotărârilor în vederea audierii doar a inculpatului C.T.C., în condițiile poziției fluctuante a acestuia pe parcursul întregului proces penal nu se justifică. Mai mult, la stabilirea participației concrete a recurentului și a vinovăției acestuia, nu au fost avute în vedere exclusiv doar declarațiile coinculpaților și alte mijloace de probă menționate anterior în considerentele deciziei.

Față de cele arătate, Înalta Curte apreciază că solicitarea recurentului de achitare nu este întemeiată.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor celor doi recurenți inculpați, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului M.I.M., Înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit că minimul special al infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de 5 ani închisoare.

În acest sens, este de constatat că limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt cuprinse între 5 și 20 de închisoare.

Însă, aplicarea prevederilor statuate în alin. (1) al art. 7 nu poate fi independentă ci în strânsă corelație cu cele prevăzute în alin. (2) care limitează pedeapsa aplicată în concret pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 prin raportare la regimul sancționator prevăzut de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Acest tratament sancționator vizează ambele limite ale textului de lege incriminator a infracțiunii scop și nu numai limita maximă a pedepsei, în condițiile în care legiuitorul folosește termenul de „sancțiune prevăzută de lege”, ceea ce implică atât limita maximă, dar și limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat să limiteze doar maximul pedepsei ce poate fi aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ar fi precizat în mod expres acest lucru. În lipsa unei dispoziții exprese a legii, o interpretare contrară ar excede dispozițiilor legale menționate. Ori, „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

Având în vedere că scopul grupului infracțional al cărui lider era inculpatul M.I.M. era de a deplasa echipamente de skimming în străinătate pentru a fi montate la terminalele bancare, pentru ca apoi să se procedeze la clonarea de carduri și la efectuarea de retrageri frauduloase, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat este închisoare de la 3 ani la 12 ani (art. 24 din Legea nr. 365/2002), Înalta Curte apreciază că limita minimă de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este 3 ani închisoare și nu 5 ani închisoare, cum au stabilit instanțele de fond și de apel.

Chiar dacă inculpații au fost condamnați doar pentru infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, consumarea celelalte infracțiuni pentru care s-a constituit grupul infracțional (falsificarea instrumentelor de plată electronică prev. de art. 24 din Legea nr. 365/2002 și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 din aceeași lege) fiind împiedicată de intervenția organelor de urmărire penală, acest aspect nu are relevanță cu privire la limitele de pedeapsă ce trebuie aplicate în cauză pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților, prin prisma operațiunii de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dar și al modalității de executare a acestora, Înalta Curte apreciază că se impune reindividualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate doar în ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.M.

Având în vedere, pe de o parte, rolul avut de inculpatul M.I.M. în activitatea infracțională, de coordonator și lider al grupului infracțional organizat, modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmările ce se puteau produce, dar și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție sinceră de recunoaștere a faptelor la momentul la care a fost audiat, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea unor pedepse egale sau orientate spre minimul special prevăzut de lege. Atitudinea procesuală a inculpatului, deși nu poate conduce la reținerea prevederilor favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă prev. de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pot fi valorificate în cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor prin stabilirea unui cuantum just și echitabil, apt să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de ar. 52 C. pen.

Solicitarea recurentului de aplicarea unui tratament juridic egal cu al inculpatului B.M.R. sub aspectul modalității de executare a pedepsie rezultante nu poate fi primită de instanță, în condițiile în care există diferențe evidente între cei doi inculpați, atât sub aspectul contribuției și rolului avut în cadrul activității infracționale, dar și al comportamentului procesual al celor doi, inculpatul M.I.M. sustrăgându-se urmăririi penale și judecății în fața instanței de fond, prezența sa la judecarea apelului datorându-se punerii în executare a mandatului de arestare emis pe numele său.

Cu privire la solicitarea recurentului inculpat B.M.R. de reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată. Reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. nu se justifică raportat la atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, acesta negând constant comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Totodată, nu se justifică nici acordarea unei eficiențe sporite circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) C. pen., reținute deja de instanța de fond și menținute de instanța de apel, recurentul neaducând elemente suplimentare față de cele reținute deja.

În ceea ce privește înlăturarea dispozițiilor legale privind suspendarea sub supraveghere și aplicarea suspendării condiționate, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de apel, că instituirea unor obligații de natura celor prev. în art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare este în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale făptuitorului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice în mod statornic comportamentul, recurentul neoferind garanții că acest fapt se poate realiza doar prin fixarea unui termen de încercare, ca în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei. Prezentarea sa periodică la Serviciul de Probațiune, comunicarea unor date privitoare la domiciliul său sau locul de muncă sunt de natură a-l face să conștientizeze gravitatea faptelor comise și să-l împiedice pe viitor să încalce normele juridice, prin crearea unei atitudini corecte și în acord cu normele de conviețuire socială.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului B.M.R. și nici schimbarea modalității de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casațieși Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova și recurentul intimat inculpat M.I.M. împotriva deciziei penale nr. 30 din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 197 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011 și, rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.I.M. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 și 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate,urmând ca inculpatul M.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentintei penale nr. 197 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 16438/63/2011 și deciziei penale nr. 30 din 29 ianuarie 2013 a a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.M.R. împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. deduce detenția preventivă a inculpatului M.I.M. de la 29 octombrie 2012 la 02 iulie 2013.

Obligă recurentul inculpat B.M.R. la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a acestui inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casațieși Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Craiova și de către inculpatul M.I.M. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 02 iulie 2013.