Sentencing limits for drug offenses under the plea-bargaining procedure and admissibility of appeals where the lower court failed to modify the judgment.

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M., R.F.I., S.E.I. și de M.I.F. împotriva deciziei penale nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 367/2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală în Dosar nr. 11000/107/2012 s-a dispus:

E în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen., condamnarea inculpatului Ț.P.M. la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 8 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 august 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.C. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86' C. pen. și anume:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) sa comunice și să justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării.

3. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E.I. la o pedeapsă de:

- 3 ani închisoare eu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. l43/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. l43/2000, raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 33, 34 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 861 C. pen., precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 861 C. pen. și anume:

a) sa se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b sa anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) sa comunice și să justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării.

4. în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 320' C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul R.F. la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare, conf. art. 76 alin. (3) C. pen. în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

5. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., a condamnat pe inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M. și M.I.F. la pedeapsa de:

- 4 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni.

S-a atras atenția inculpaților asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat cantitatea de 0,5 grame rezină de canabis, aflată în custodia I.P.J. Alba.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul Ț.P.M. a sumei de 7.500 RON obținută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind funcționarea Sistemului Național de Date Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus ca inculpaților Ț.P.M., P.C., S.E.I. și R.F.I. să li se preleveze probele biologice prevăzute de lege, iar confomi art. 5 din aceeași lege, instanța le-a adus la cunoștință scopul și necesitatea acestei măsuri.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului astfel:

Inculpatul Ț.P.M.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul P.C.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul S.E.I.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul R.F.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente - părinții R.N.F. și R.F.M.: 2.500 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul M.A.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul D.F.Ș.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul B.M.A.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul M.P.M.: 2.800 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba;

Inculpatul M.I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente -mama M.I.F..: 2.500 RON din care 300 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat de M.J. în favoarea Baroului de Avocați Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit în Dosar nr. 81D/P/2012 de Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba lulia, au fost trimiși în judecată inculpații: Ț.P.M., P.C., S.E.I., R.F.I., M.A.. D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., M.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

1. Ț.P.M. pentru infracțiunile de cumpărare, deținere, și vânzare de droguri de risc fără drept, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; complicitate la trafic internațional de droguri prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen.; cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. P.C. pentru infracțiunile de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. și ped.de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consimt propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. S.E.I. pentru infracțiunile de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. R.F.I. (minor) pentru infracțiunile de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. M.A. pentru infracțiunea de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

6. D.F.Ș. pentru infracțiunea de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

7. B.M.A. pentru infracțiunea de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

8. M.P.M. pentru infracțiunea de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

9. M.I.F. (minor) pentru infracțiunea de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept. prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut, în esență, în sarcina acestor inculpați următoarele:

În privința inculpatului Ț.P.M. s-a reținut că în cursul anului 2012, în mod repetat, a ajutat pe inculpatul M.F.S. să introducă în țară, prin serviciul coletărie, circa 150 grame hașiș, a cumpărat și deținut droguri de risc tară drept, a pus în vânzare și oferit droguri de risc iară drept, în schimbul unor sume de bani, faptă care în drept constituie infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; punerea în vânzare, deținere și oferirea de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Față de inculpat s-au reținut că sunt incidente prev. art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta a antrenat în activitățile sale ilicite, privind vânzarea și deținerea de droguri, pe fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, care l-a însoțit atât atunci când s-a deplasat să vândă hașiș, cât și la pregătirea și porționarea dozelor de hașiș.

S-a reținut în sarcina inculpatului P.C. că în cursul anului 2012, în mod repetat a deținut, pus în vânzare și oferit cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc, fără drept pentru consum propriu, faptă care în drept constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului S.E.I., că în cursul anului 2012, în mod repetat a deținut, pus în vânzare și oferit cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc, iară drept pentru consum propriu, droguri vândute și oferite spre consum învinuiților R.F., M.I.F. și P.R., faptă care, în drept, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/200, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului R.F.I. (minor), că în cursul anului 2012, în mod repetat a pus în vânzare și oferit spre consum minorilor M.I.F. și P.R., cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc fără drept pentru consum propriu, faptă care, în drept, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 și următoarele C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 și următoarele C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților M.P.M., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. (minor), că în mod repetat, în cursul anului 2012, au cumpărat și deținut droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, faptă care în drept constituie infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fața judecătorului cauzei, inculpații Ț.P.M., P.C., S.E.I., R.F.I., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., M.I.F., au arătat că optează pentru aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptelor și încadrarea juridică, solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunosc și le însușesc.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpați, iar înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar de apărare în cadrul procedurii simplificate sunt de natură să completeze ansamblul probator, ajutând astfel instanța la individualizarea pedepselor.

În consecință, reținând vinovăția inculpaților în ce privește comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații au fost condamnați, la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat au fost avute în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, recunoașterea și regretul manifestat de aceștia în raport de faptele comise, dar și contribuția mai redusă la comiterea acestora, modul în care au fost atrași în câmpul infracțional de ceilalți coinculpați, față de care există doar indicii la acest moment vizând faptele, vârsta tânără a inculpaților, minoritatea unora și faptul că sunt la prima abatere penală, sunt incluși fie în programe școlare, fie în alte activități socio-educative care îi pot ajuta să conștientizeze gravitatea faptelor lor precum și limitele de pedepse reduse conform art. 3201 C. proc. pen.

S-a apreciat că, în ce-i privește pe inculpații P.C. și S.E.I., scopul pedepsei poate fi atins și prin acordarea beneficiului dispozițiilor art. 86 și următoarele C. pen., iar în cei privește pe inculpații R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. (minor) că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv, art. 110 C. pen. în ce-i privește pe inculpații minori.

Având în vedere starea de arest preventiv a inculpatului Ț.P.M. s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., fiind menținută starea de detenție provizorie a acestuia, precum și dispozițiile art. 88 C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de lege D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.I.F., R.F.I. și Ț.P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În expunerea motivelor scrise de apel D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia a susținut, în esență, că sentința penală atacată este nelegală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpaților Ț.P.M. și P.C., în cazul primului inculpat pedeapsa aplicată fiind nelegală, în condițiile în care nu s-au reținut prevederile art. 74 și 76 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. pen., iar în ce-l privește pe inculpatul P.C., pedeapsa este nelegală în condițiile în care s-au reținut prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba lulia a mai invocat în motivele de apel și aspecte de netemeinicie, respectiv neaplicarea pedepsei complementare și accesorie a interzicerii drepturilor părintești, precum și a dreptului de a fi tutore sau curator față de inculpatul Ț.P.M. și aplicare unor pedepse prea mici inculpaților raportat la gravitatea faptelor comise, iar modalitatea de executare aleasă de instanța de fond în cazul inculpaților, mai puțin pentru inculpatul Ț.P.M., fiind nejustificată în raport de elementele concrete ale cauzei, impunându-se aplicarea unor pedepse mai aspre și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 861 și următoarele C. pen.

Oral, reprezentantul parchetului a suplimentat motivele scrise de apel cu aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. în cazul inculpaților pentru care s-a dispus acordarea beneficiului dispozițiilor art. 81 sau art. 861 C. pen.

În memoriul depus la dosar, apelantul inculpat minor R.F.I. a solicitat, în principal, aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., cu încredințarea minorului pe timp de 1 an părinților, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora până la minimul special prevăzut de lege, motivând, în esență, că raportat la prevederile art. 99 și următoarele C. pen. și la circumstanțele concrete ale cauzei și personale ale minorului, aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen., cu încredințarea minorului pe timp de 1 an părinților este suficientă pentru îndreptarea acestuia; în ce privește subsidiarul cererii se susține că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă, de persoana inculpatului care este minor, a recunoscut faptele și le regretă și nu are antecedente penale.

În memoriul depus la dosar apelantul inculpat M.I.F. a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, în principal, în baza disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar în subsidiar față de inculpatul minor, luarea măsurii educative a libertății supravegheate prev. de art. 103 C. pen. și încredințarea acesteia părinților inculpatului, motivând, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică deoarece aceasta nu a făcut aplicabilitatea în cauză a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, art. 76 C. pen.; arătându-se că în sentință nu s-a făcut referire nici la faptul că inculpatul era minor, este elev, nu are antecedente penale, astfel că aplicarea unei sancțiuni cu caracter educativ este suficientă pentru acest minor.

În susținerea orală a motivelor de apel inculpatul Ț.P.M., personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., a avut loc de muncă în Spania, are un copil în întreținere, iar antecedența penală a acestuia vizează infracțiunea de tăinuire.

Prin decizia penală nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații M.I.F. și R.F. împotriva sentinței penale nr. 367 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, și în consecință:

A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind omisiunea reținerii dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen. la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul M.I.F., a individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților Ț.P.M., P.C.. M.I.F. S.E.I., R.F.I., M.A.. D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M. și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite.

I. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ț.P.M. în pedepsele componente.

A aplicat inculpatului, alături de pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și lit. e) C. pen. pe durata de 1 an.

A stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen.

A aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate de instanța de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul Ț.P.M.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza disp. art. 383 alin. (11), raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ț.P.M.

În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.P.M. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 28 august 2012 și până la data de 8 martie 2013.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C. în pedepsele componente.

A stabilit la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul P.C.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. și art. 862 C. pen. a stabilit durata termenului de încercare la 4 ani și 6 luni.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

III. În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.E.I.

IV. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F. în pedepsele componente.

A stabilit la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 C. pen. și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună inchisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

A stabilit la 1 an și 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

V. A reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin,2 C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. comisă de inculpatul M.I.F., dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen.

A stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

A stabilit la 1 an și 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

VI. A înlăturat dispozițiiile art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen. în ce-i privește pe inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M.

În baza art. 861 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată fiecărui susnumit inculpat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Desemnează Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor impuse fiecărui inculpat.

A atras atenția inculpaților M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M. asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul Ț.P.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul Ț.P.M. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariile apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 400 RON, pentru inculpații Ț.P.M., P.C., S.E.I., M.A., B.M.A. și M.P.M. se vor avansa din fonduriule Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale în sumă de câte 100 RON, ale apărătorilor desemenați din oficiu pentru inculpații R.F., M.I.F., D.F.Ș. se vor avasa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța decizia menționată, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, probe însușite de către inculpați, iar încadrarea juridică dată faptelor inculpaților este, de asemenea, justă.

1. Astfel, inculpatul Ț.P.M. în cursul anului 2012, în mod repetat, a ajutat pe inculpatul M.F.S. să introducă în țară, prin serviciul coletărie, circa 150 grame hașiș, a cumpărat și deținut droguri de risc fără drept, a pus în vânzare și oferit droguri de risc fără drept, în schimbul unor sume de bani.

În mod corect s-a reținut că faptele inculpatului Ț.P.M. constituie infracțiunea de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri (denumită în continuare Legea nr. 143/2000), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. punerea în vânzare, deținere și oferirea de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000; cumpărare sau deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, infracțiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Tot astfel, în mod corect s-a reținut față de inculpat că sunt incidente prevederile art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât acesta a antrenat în activitățile sale ilicite privind vânzarea și deținerea de droguri, pe fiica sa minoră în vârstă de 12 ani, care l-a însoțit atunci când s-a deplasat să vândă hașiș, cât și la pregătirea și porționarea dozelor de hașiș.

2. Probele cauzei, necontestate de inculpatul P.C., dovedesc fără echivoc faptul că acesta, în cursul anului 2012, în mod repetat, a deținut, pus în vânzare și oferit cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc, fără drept pentru consum propriu.

În mod corect s-a reținut că faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

3. Tot astfel, probele cauzei, necontestate de inculpatul S.E.I. îonuț, confirmă faptul că în cursul anului 2012, în mod repetat a deținut, pus în vânzare și oferit cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc, fară drept pentru consum propriu, droguri vândute și oferite spre consum învinuiților R.F., M.I.F. și P.R.

În mod corect s-a reținut că faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/200, infracțiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

4. Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu însușit de către inculpatul R.F.I. (minor la data comiterii faptei), dovedește că în cursul anului 2012 numitul inculpat, în mod repetat, a pus în vânzare și oferit spre consum minorilor M.I.F. și P.R., cantități de hașiș cumpărate de la inculpatul Ț.P.M. și a cumpărat și deținut droguri de risc fără drept pentru consum propriu.

În mod corect s-a reținut că faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 și următoarele C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 99 și următoarele C. pen., infracțiuni aflate în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

5. Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriu însușit de către inculpații M.P.M., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. (minor), confirmă fără echivoc faptul că, în mod repetat, în cursul anului 2012, numiții inculpați au cumpărat și deținut droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept.

În mod corect s-a reținut că faptele inculpaților constituie infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

I. În ce privește apelul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectele de nelegalitate (A. 1, A. 2):

A.1. O primă critică de nelegalitate invocată de parchet a vizat pedeapsa aplicată inculpatului Ț.P.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen., susținându-se că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în condițiile reținerii dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

Curtea, analizând sentința penală atacată prin prisma acestei critici, a constatat că acest motiv de apel este fondat, soluția instanței de fond fiind nelegală sub acest aspect.

Astfel, inculpatul Ț.P.M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, care se sancționează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 ani și 20 de ani. În cauză, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., urmare cererii formulate de inculpat, care a recunoscut fapta. Astfel cum a fost descrisă în actul de inculpare și a acceptat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aplicând dispozițiile legale ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului este de 6 ani și 8 luni închisoare.

În speță, judecătorul fondului a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, sub limita minimă prevăzută de lege în condițiile aplicării dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., fără a reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuate judiciare, care ar fi avut ca efect, într-adevăr, coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege (art. 74 și art. 76 C. pen.).

Procedând la aplicarea unei atari pedepsei, judecătorul fondului l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sentința atacată fiind nelegală sub acest aspect, așa cum corect se susține în recursul Ministerului Public.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, a desființat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ț.P.M.

Curtea a stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului Ț.P.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen., la stabilirea acestei pedepse fiind avute în vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen. cât și ale art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

S-a apreciat că la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, după cum nu poate face abstracție de persoana inculpatului, care a recunoscut sincer faptele și le regretă și are antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

A.2. Referitor la motivul de apel privind stabilirea greșită a pedepsei aplicate inculpatului P.C. în condițiile reținerii prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., Curtea a constat că și acest motiv de nelegalitate invocat de parchet este fondat.

Durata pedepsei aplicate inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a fost stabilită greșit.

Astfel, acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante judiciare facultative prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., combinat cu art. 76 C. pen.

Infracțiunea de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este sancționată cu un minim special de 3 ani închisoare, or, în contextul reținerii dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen., combinat cu art. 76 C. pen., instanța de fond trebuia să aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv o pedeapsă sub 2 ani închisoare.

Curtea a precizat că aplicând dispozițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare, iar potrivit art. 76 lit. d) C. pen. privind efectele circumstanțelor atenuante, când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, a desființat sentința penală atacată sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.C. și a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente.

Curtea a stabilit la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului P.C. pentru comiterea infracțiunii de punere în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și 76 C. pen., la stabilirea acestei pedepse fiind avute în vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen. cât și ale art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., nu s-a putut face abstracție de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, după cum nu poate face abstracție de persoana inculpatului, care a recunoscut sincer faptele, le regretă și nu are antecedente penale, prin urmare, față de împrejurările concrete în care s-au comis faptele și față de datele care caracterizează persoana inculpatului, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Raportat la împrejurarea că faptele deduse prezentei judecăți de care se face vinovat inculpatul sunt în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate inculpatului prin decizie cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul P.C.

I s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar în temeiul art. 861 C. pen. și art. 86 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare la 4 ani și 6 luni.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

II. În ce privește apelul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectul de netemeinicie privind neaplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. în cazul inculpatului Ț.P.M. (B.l):

Criticile Ministerului Public s-au privit ca fondate sub aspectul omisiunii instanței de fond de a aplica inculpatului Ț.P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen., precum și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., raportat a gravitatea faptelor comise.

Dreptul de a fi părinte, precum și dreptul de a fi tutore sau curator nu este un drept absolut, el putând face obiectul unor limitări și restricții, cu respectarea, în fiecare caz în parte, a principiului proporționalității.

În cauză, inculpatul a fost condamnat, printre alte infracțiuni, și pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținându-se că inculpatul s-a folosit de fiica sa minoră Ț.D.M., de 12 ani, în desfășurarea activității infracționale. Astfel, s-a dovedit că inculpatul a porționat și pregătit spre vânzare mai multe doze de hașiș cu ajutorul fiicei sale și, mai mult decât atât, s-a dovedit cert că minora l-a însoțit pe inculpat la o parte din tranzacțiile efectuate.

În raport de gravitatea infracțiunilor comise și de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, se apreciază, în mod rezonabil, că inculpatul Ț.P.M. este nedemn de a-și îndeplini drepturile și obligațiile părintești.

Ca atare, instanța de apel a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, care are antecedente penale, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., drepturi ce presupun responsabilitatea, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei, precum și ca pedeapsă complementară pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul parchetului, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului Ț.P.M., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ț.P.M. în pedepsele componente.

A aplicat inculpatului, alături de pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe durata de 1 an.

A stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen.

S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate de instanța de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen., pedeapsă pe care o va executa, în final, inculpatul Ț.P.M.

S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Față de soluția de condamnare, în baza disp. art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va menține măsura arestării preventive a inculpatului Ț.P.M.

În baza disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.P.M. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28 august 2012 și până la data de 8 martie 2013.

III. În ce privește apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia referitor la aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanței de fond de a face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Curtea a reținut că potrivit art. 71 alin. (5) din C. pen. „Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii."

S-a apreciat că din economia acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a prevăzut în mod imperativ că în situația aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În speță, instanța de fond i-a condamnat pe inculpații P.C. și S.E.I. la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor art. 861 și următoarele C. pen., iar pe inculpații R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.I.F. (minor) la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, potrivit art. 81 și următoarele C. pen. respectiv, art. 110 C. pen. în ce-i privește pe cei doi inculpați minori, omițând a face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind pedepsele accesorii.

S-a apreciat că procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, prin urmare Curtea a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. în privința inculpaților P.C., S.E.I. , R.F.I. (minor), M.P.M., M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.I.F. (minor).

IV. În ceea ce privește apelul inculpatului minor R.F.I.: O primă critică invocată de inculpatul minor prin apelul formulat vizează un aspect de nelegalitate, respectiv aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În speță, inculpatul minor a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 C. pen. și următoarele C. pen., care se sancționează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 ani și 15 ani.

Raportat la starea de minoritate a inculpatului, potrivit art. 109 C. pen., limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, astfel că acestea sunt de 1 an și 6 luni, limita minimă și 7 ani și 6 luni, limita maximă.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., urmare a cererii formulate de inculpatul minor, care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare și a acceptat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aplicând dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator - art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 C. pen. și următoarele C. pen. Curtea a constatat că limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului minor este de 1 an închisoare.

Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului minor și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. or, în raport de aceste dispoziții legale, limita minimă a pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului minor este 1 an închisoare [art. 76 lit. d)].

În speță, judecătorul fondului a aplicat inculpatului minor o pedeapsă de câte 2 ani închisoare peste limita minimă prevăzută de lege [art. 99 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.].

Procedând la aplicarea unei atari pedepse, judecătorul fondului la condamnat pe inculpatul minor la o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sentința atacată fiind suspusă desființării sub acest aspect, așa cum corect s-a susținut în apelul minorului inculpat.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului minor R.F.I., a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului minor și a stabilit la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 C. pen. și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen.

Infracțiunile săvârșite de inculpatul minor fiind în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul.

A stabilit la 1 an și 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Curtea a precizat că la stabilirea sancțiunii penale aplicate inculpatului minor au fost avute în vedere, cu prioritate dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen., care reglementează minoritatea, dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei și, respectiv, judecata în cazul recunoașterii vinovăției, precum și dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. privind circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora asupra pedepsei principale.

Potrivit art. 100 alin. (1) C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.

Curtea a reținut că raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și la datele ce caracterizează persoana inculpatului minor inclusiv debutul infracțional precoce, luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia.

Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată minorului, respectiv, pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept formă continuată, sub minimul special prevăzut de legea penală, este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările săvârșirii lor, dar și cu persoana minorului, respectiv faptul că a comis faptele la 14 ani, le-a recunoscut și le regretă.

V. În ceea ce privește apelul inculpatului minor M.I.F.: 1. Analizând sentința penală atacată prin prisma apelului inculpatului minor, Curtea a constatat, într-adevăr, aspectul de nelegalitate privind omisiunea instanței de fond de a reține la încadrarea juridică a infracțiunii comisă de minor a prevederilor art. 99 și următoarele C. pen. privind starea de minoritate, fapt ce a avut drept consecință aplicarea unui tratament sancționator greșit.

Relativ la aceasta, Curtea a arătat că inculpatului minor i-a fost aplicată o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2012, în mod repetat, a cumpărat și deținut droguri de risc, pentru consum propriu fără drept. Aceeași pedeapsă de 4 luni închisoare le-a fost aplicată și inculpaților majori pentru comiterea infracțiunii de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind reținută aceeași stare de fapt. Ori, în acest context, este fără echivoc faptul că judecătorul de fond a încălcat drepturile minorului de a beneficia de dispozițiile speciale privind minoritate.

Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului minor M.I.F., a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale privind omisiunea reținerii dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen. la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul M.I.F. și a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. comisă de inculpatul, dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen.

Curtea a stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 320 C. proc. pen.

Ca o consecință, a stabilit la 1 an și 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Curtea a precizat că la stabilirea sancțiunii penale aplicate inculpatului minor au fost avute în vedere, cu prioritate dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen., care reglementează minoritatea, precum și dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 320 C. proc. pen. privind criteriile generale de individualizare a pedepsei și, respectiv, judecata în cazul recunoașterii vinovăției, apoi dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. privind circumstanțele atenuante judiciare și efectele acestora asupra pedepsei principale.

Curtea a reținut că, raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și la datele ce caracterizează persoana inculpatului minor inclusiv debutul infracțional precoce, luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.

Potrivit acestor date, precum și în raport de prevederile art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată minorului, respectiv, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în formă continuată, sub minimul special prevăzut de legea penală, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii faptei, dar și persoana minorului, respectiv, faptul că a comis faptele la 16 ani, a recunoscut faptele comise și, deci, le regretă.

2. În ce privește critica inculpatului minor referitoare la adoptarea unei soluții de achitare urmare a aplicării dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat ia art. 10 lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., motivat prin aceea că fapta comisă de inculpatul minor nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea a apreciat că nu este întemeiată.

Stabilirea gradului de pericol social al infracțiunii este rezultatul verificării modului și mijloacelor de săvârșire a infracțiunii, a scopului urmărit și a împrejurărilor în care fapta a fost comisă, a urmării produse și a circumstanțelor personale ale făptuitorilor. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut (alin. (2) al art. 181 C. pen.).

Examinând actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea prevederilor art. 181 C. pen. cu privire la infracțiunea comisă de minor, întrucât fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Activitatea infracțională a inculpatului minor constând, în esență, în cumpărarea repetată și deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, constituie o faptă prin care s-au lezat destul de grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației.

Așa fiind, Curtea a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul minor M.I.F. prezintă evident pericolul social al infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen., pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei sancțiuni penale astfel cum corect s-a considerat în cauză.

VI. În ce privește apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancționator aplicat inculpatului S.E.I. (B.2.):

Referitor la cuantumul pedepselor aplicate s-a constatat că instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, este apt să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 C. pen.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În consecință, la dozarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptei și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.

Este adevărat că faptele comise de inculpat au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurarea ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), combinat cu art. 76 C. pen. și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin privare de libertate ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana inculpatului și datele care caracterizează existența acestuia.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, a apreciat că pedeapsa stabilită de instanța de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Curtea a precizat că, raportat la vârsta inculpatului, interesul imediat și de perspectivă, în spiritul art. 52 C. pen., este recuperarea și reintegrarea socială a inculpatului și nicidecum îndepărtarea și izolarea sa din rândul comunității pe o perioadă de timp care nu se justifică raportat la gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.

Așa fiind, Curtea a constatat că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, context în care a respins recursul Ministerului Public sub acest aspect, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1. lit. b) C. proc. pen.

VII. În ce privește apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancționator aplicat inculpatului P.C. (B.2.):

Așa cum s-a motivat anterior, pedeapsa aplicată inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în vânzare, deținerea și oferirea de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și 76 C. pen., este nelegală, în cauză fiind stabilită prin decizia penală a instanței de apel o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea acestei infracțiuni.

În privința individualizării pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., se apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 C. pen.

Probele dosarului relevă în adevăr că inculpatul, în mod repetat a deținut atât pentru consum propriu, cât și pentru vânzare și a pus în vânzare și oferit cantități de hașiș, fără drept, fapte care au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurarea ce a fost reflectată în cuantumul pedepsei aplicate; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, aplicare unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a), combinat cu art. 76 C. pen. și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin privare de libertate ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana inculpatului și datele care caracterizează existența acestuia.

S-a apreciat că stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată nu poate eluda atitudinea inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut fapta încă din primele acte de cercetare penală și o regretă, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat de către organele judiciare, după cum nu se poate omite vârsta pe care a avut-o acesta la data comiterii faptelor, respectiv, 39 ani.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate anterior, a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 862 C. pen., răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, context în care a respins recursul Ministerului Public, sub acest aspect, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1, Iit. b) C. proc. pen.

VIII. În ce privește apelul Ministerului Public privind netemeinicia tratamentului sancționator aplicat inculpaților M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M. (B.2):

Curtea de apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților pentru fapta comisă a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.

Curtea a apreciat însă că, în cauză, condamnarea inculpaților Ia o pedeapsă de câte 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este neadecvată sub aspectul modalității de executare, impunându-se schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendare condiționată art. 81 și următoarele C. pen., în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, tocmai pentru a avea garanția reintegrării sociale și reeducării acestora.

Este real că inculpații au avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către judecătorul instanței de fond, că nu au antecedente penale, însă raportat Ia fapta comisă - cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept în formă continuată, aplicarea unei pedepse de câte 4 luni cu închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepselor și cu stabilirea unui termen de încercare prin adăugarea intervalului prev. de art. 861 C. proc. pen. de 3 ani, răspunde exigențelor legii penale și este de natură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În aceeași ordine de idei, Curtea a apreciat că, raportat Ia natura și gravitatea faptei comise, recuperarea socială a inculpaților și protecția socială a comunității poate fi asigurată numai în condițiile stabilirii unor măsuri și obligații stricte și a căror nerespectare atrage consecințe severe asupra fiecărui condamnat.

În consecință, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza disp. art. 379 pct. 2 Iit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului și sub acest aspect și, în baza art. 86 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată fiecărui inculpat menționat, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 86 C. pen.

A dispus ca pe durata termenului de încercare, fiecare inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) se va prezenta, Ia datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. A desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba cu supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor impuse fiecărui inculpat.

A atras atenția inculpaților M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M. asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

IX. În ce privește apelurile D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Alba Iulia, al inculpatului Ț.P.M. și al inculpaților minori M.I.F. și R.F.I. sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei:

Se constată că în motivele de apel ale procurorului se critică netemeinicia pedepselor aplicate celor trei inculpați, solicitându-se aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare în cazul inculpatului Ț.P.M., respectiv, aplicarea unor pedepse mai mari, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare în ce-l privește pe minorul R.F.I. și schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea condiționată în suspendare sub supraveghere în ce-l privește pe inculpatul minor M.I.F., în raport de prevederile art. 52 și 72 C. pen. și de gravitatea faptelor comise.

Pe de altă parte, în apelurile proprii, inculpatul major și inculpații minori M.I.F. și R.F.I. au solicitat, primul reținerea circumstanțelor atenuante judiciare cu privire la ambele infracțiuni și coborârea pedepselor până la minimul prevăzut de lege, iar inculpații minori au solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., sau reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin valorizarea într-o măsură mai mare a efectelor circumstanțelor atenuante judiciare.

Curtea a procedat la o analiză unică a lor și a reținut că instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a sancțiunii penale prevăzute de art. 100 C. pen., apreciind just că aplicarea unei măsurii educative în cazul inculpatului minor R.F.I. nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Instanța de fond a considerat că nu se poate face abstracție de împrejurarea că minorul a manifestat perseverență infracțională, acesta nu numai că a cumpărat și a deținut droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, dar a oferit spre vânzare marijuana și hașiș și altor minori, fapte destul de grave raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, care necesită o ripostă juridică fermă de natură să asigure reeducarea, în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.

S-a apreciat că faptele comise de minor au o încărcătură de periculozitate socială destul de sporită, împrejurare ce a fost reflectată în alegerea regimului sancționator prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea; dar nu este mai puțin adevărat că în condițiile concrete, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și privare de libertate ar însemna o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei persoana minorului și datele care caracterizează existența acestuia. Astfel, s-a apreciat că în speță, nu se poate face abstracție de împrejurarea că inculpatul a comis faptele la vârsta de 15 ani, nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor pe care le regretă.

Tot astfel, Curtea, în baza propriului examen critic, nu a putut omite în procesul complex al individualizării judiciare constatările și concluziile referatului de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba privind pe minor, referat în raport cu care se apreciază că prin cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea celor două fapte penale aflate în concurs real, de 8 luni închisoare, s-a asigurat realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.

Raportat la comportamentul minorului după comiterea faptelor - s-a prezentat în fața organelor de anchetă penală, unde a dat declarații ample și a recunoscut faptele, s-a prezentat în fața judecătorului fondului, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., a renunțat la consumul de droguri, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică narcodependență, are suportul afectiv și material din partea familiei, instanța de apel a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și scopul pedepsei poate fi atins fără aplicarea unui spor de contopire și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Instanța a aplicat o pedeapsă sub minimul special, de natură să impună concluzia resocializării inculpatului prin executarea pedepsei în stare de libertate.

Așa fiind, Curtea a constatat că nu se impune nici înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului minor până la limita minimului prevăzut de lege în condițiile art. 74 și 76 C. pen. și a respins criticile atât ale Ministerului Public sub acest aspect, cât și ale inculpatului minor, ca nefondate.

În privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate minorului M.I.F., Curtea a constatat că instanța de fond a analizat și evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a sancțiunii penale prevăzute de art. 100 C. pen., apreciind just că aplicarea unei măsurii educative în cazul inculpatului minor nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia. Tot astfel, în mod just au fost reținute în favoarea minorului circumstanțe atenuante judiciare pentru infracțiunea dedusă judecății, considerându-se că modalitatea de executare adoptată de instanța de fond este aptă să asigure reintegrarea și reeducarea acestuia.

Fapta inculpatului minor este destul de gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea a ținut seama că acțiunea minorului a avut impact major asupra acestuia, astfel încât resocializarea Iui viitoare, pozitivă ,nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme, care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., care prevăd că „legea penală apără (...) persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordinea de drept".

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că aplicarea unei pedepse de 2 luni închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an și 2 luni, calculat potrivit art. 110 C. pen., este suficientă și corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât aceasta este aptă să atingă scopul preventiv și de reeducare al pedepsei, consființit prin dispozițiile art. 52 C. pen., chiar și în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, având în vedere că minorul nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut faptele încă din primele acte de cercetare penală și s-a prezentat la chemarea organelor judiciare, dând declarații ample de recunoaștere a faptelor, care au contribuit la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Este adevărat că fapta pentru care minorul a fost dedus judecății afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației, însă în procesul complex al individualizării judiciare a pedepsei nu se poate face abstracție de celelalte împrejurări ce constituie circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, de faptul că acesta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârșirii faptei, că în prezent minorul prezintă atât resurse interne (motivație pentru schimbarea comportamentului, este implicat în actul instructiv educativ), dar și externe (suport afectiv, material al părinților, atașamentul acestora) conștientizând gravitatea faptelor comise, astfel cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Alba privind pe minor.

Curtea a constatat că aplicarea unei pedepse egală cu minimul special prevăzut de lege, în condițiile reținerii art. 74 și 76 C. pen., nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

În consecință, s-a considerat că manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Așa fiind, Curtea a stabilit că nu se impune nici înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și nici aplicarea dispozițiilor art. 86 și următoarele C. pen., după cum nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate inculpatului minor până la minimul special prevăzut de lege, în condițiile reținerii art. 74 și 76 C. pen., context în care a respins atât apelul Ministerului Public sub acest aspect, cât și apelul inculpatului minor, ca nefondate.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ț.P.M., Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen., urmare a contopirii pedepselor aplicate de instanța de fond cu pedeapsa aplicată prin decizie, astfel cum s-a motivat anterior, este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art. 52 C. pen.

Curtea, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, precum și față de celelalte date care caracterizează persoana inculpatului, a apreciat că aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. răspunde imperativelor înscrise în art. 52 C. pen. S-a ținut seama că acțiunea inculpatului a încălcat grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viața și sănătatea populației, astfel încât resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicare unei pedepse ferme, care să garanteze, pe de o parte, recuperarea socială a inculpatului, iar, pe de altă parte, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Constatându-se că inculpatul are antecedente penale, săvârșind faptele deduse prezentei judecăți în condițiile recidivei postcondamnatorii, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, ar însemna, însă, o interpretare și aplicare trunchiată, injustă a prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., ignorându-se din acest complex proces al individualizării pedepsei celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, anume că acesta a recunoscut faptele încă din primele acte de cercetare penală, a colaborat cu organele de anchetă penală, dând declarații ample de recunoaștere a faptelor, care au contribuit la stabilirea adevărului judiciar în cauză.

Așa fiind, Curtea a constatat că nu se impune nici majorarea și nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, context în care urmează a respins atât critica Ministerului Public sub acest aspect, cât și cea formulată de inculpat, ca nefiind fondate.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M., R.F.I., S.E.I. și de M.I.F., criticănd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. În motivarea recursului promovat, inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M. și S.E.I. au invocat dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., considerând că prin decizia penală recurată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I Recurentul inculpat Ț.P.M. a considerat că instanța de apel a aplicat o pedeapsă cu încălcarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în sensul că nu a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 74 lit. c) C. pen. deși, pe de o parte, recurentul inculpat a recunoscut săvârșirea faptei, iar pe de altă parte, a contribuit la realizarea actului de justiție. A solicitat redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege și al înlăturării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, motivat de faptul că recurentul inculpat și-a ajutat permanent copilul și a fost preocupat de creșterea și îngrijirea acestuia.

Recurenții inculpați M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C. și S.E.I. au invocat același caz de casare, prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea instanței de apel în sensul că pe de o parte, instanța a stabilit alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de lege, iar pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei ar fi trebuit să fie cea prevăzută de art. 81 C. pen. și nu cea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen.

II. Recurentul inculpat R.F.I. a invocat dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., considerând câ instanța de apel a realizat o greșită aplicare a legii atunci când a stabilit că inculpatului nu i se poate aplica măsura libertății supravegheate, în raport de circumstanțele sale personale, astfel că a solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate prevăzute de art. 103 C. pen.

În subsidiar, în temeiul cazului de casare indicat, a solicitat reindividualizarea pedepsei, apreciind că instanța de apel nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute în privința sa.

Recurentul inculpat M.I.F. a invocat în susținerea recursului declarat cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și a susținut reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 18 C. pen. și stabilirii unei sancțiuni administrative din cele menționate în art. 91 C. pen..

În subsidiar, în temeiul aceluiași caz de casare, a solicitat aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate, în raport de circumstanțele personale favorabile ce îl caracterizează și care rezultă din actele depuse la dosar.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată recursurile declarate de către inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M., R.F.I. și de M.I.F. ca fiind nefondate, iar recursul declarat de inculpatul S.E.I. ca fiind inadmisibil.

1.1. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului, în raport de dispozițiile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul S.E.I. este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor anterior arătate, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute la art. 362 C. proc. pen. nu au folosit calea apelului. Textul mai prevede că aceste persoane pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Astfel, s-a consacrat principiul potrivit căruia nu se poate face recurs omisso medio, adică nu se poate recurge Ia o cale de atac sărind peste alta, care are prioritate.

Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 362 C. proc. pen., inculpatul S.E.I. se numără printre persoanele cărora le este recunoscut dreptul de a exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârilor pronunțate de către prima instanță în fond, atât în ceea ce privește latura penală cât și cu privire la latura civilă.

Cu toate acestea, în prezenta cauză s-a constatat, pe de o parte, că recurentul inculpat S.E.I. nu a uzat de calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, că soluția pronunțată de instanța de apel nu a modificat în nici un mod hotărârea pronunțată de Tribunalul Alba în ceea ce privește situația acestui recurent.

S-a reținut, în acest sens, că prin sentința penală nr. 367/2012 pronunțată de Tribunalul Alba, printre altele, recurentul inculpat S.E.I. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar în temeiul art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. De asemenea, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Deși recurentul inculpat S.E.I. nu a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de către instanța de fond, instanța de apel, admițând apelul declarat în cauză de către parchet, a reluat textul conținut de dispozitivul sentinței apelate și a dispus, întocmai ca și instanța de fond, suspendarea executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.E.I., în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen.

Se constată, prin urmare, că în cuprinsul deciziei pronunțate, instanța de apel nu a modificat soluția pronunțată de către instanța de fond, astfel încât, în lumina dispozițiilor legale anterior menționate, recursul declarat de către inculpatul S.E.I. este inadmisibil, motiv pentru care instanța de recurs nu va mai analiza criticile invocate de acesta.

1.2. Sub aspectul criticii întemeiate pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen. invocat de recurenții M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C. și Ț.P.M., prin care s-a susținut că prin decizia penală recurată s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, se constată că prin sentința pronunțată de instanța de fond, recurenții M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. și M.P.M. au fost condamnați, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. Ulterior, prin decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în ce-i privește pe inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A. și M.P.M., în baza art. 86 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale de câte 4 luni închisoare aplicată inculpaților menționați, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 86 C. pen.

În ceea ce-l privește pe recurentul M.I.F., instanța de apel a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. comisă de inculpatul M.I.F., dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen., a stabilit la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului și la 1 an și 2 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen. De asemenea, în baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Recurentul Ț.P.M. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., raportat la art. 3 20 C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., iar în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

Ulterior, instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ț.P.M. în pedepsele componente, a menținut pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe durata de 1 an, a stabilit la 7 ani închisoare pedeapsa principală și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen. aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate de instanța de fond cu pedepsele aplicate prin decizie în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen., interzicând inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Recurentul inculpat P.C. a fost condamnat de către instanța de fond, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., fiind contopite pedepsele în baza art. 33, 34 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe aceeași durată conform art. 71 alin. (5) C. pen.

Ulterior, instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.C. în pedepsele componente și a stabilit la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin decizia Curții cu pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., interzicând inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Recurentul inculpat R.F.I. (minor) a fost condamnat de către instanța de fond, in baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., fiind înlăturată aplicarea pedepsei complementare, conform, art. 76 alin. (3) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.F.I. în pedepsele componente, a stabilit Ia 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen. raportat la art. 320 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 C. pen. iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedeapsa de 1 lună inchisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, stabilind la 1 an și 8 luni durata termenului de încercare, calculat potrivit art. 110 C. pen. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Potrivit dispozițiilor incriminatorii din Legea nr. 143/2000, infracțiunea prevăzută la art. 2 alin. (1) (reținută în sarcina inculpaților Ț.P.M. și P.C.) este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege (reținută în sarcina inculpatului Ț.P.M.) se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, infracțiunea prevăzută la art. 4 alin. (1) din aceeași lege (reținută în sarcina inculpaților Ț.P.M., P.C., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. și M.P.M.) se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, constituind circumstanță agravantă împrejurarea reținută în sarcina inculpatului

Ț.P.M. prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, respectiv folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2-11 din lege.

În considerarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de al cărui beneficiu se bucură toți recurenții, fiind reținut la încadrarea juridică a faptelor pentru care aceștia sunt judecați și condamnați, limitele pedepselor anterior menționate se reduc cu o treime, astfel: în cazul infracțiunii prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (reținută în sarcina inculpaților Ț.P.M. și P.C.) limitele pedepsei sunt închisoare de la 2 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege (reținută în sarcina inculpatului Ț.P.M.) se pedepsește cu închisoare de la 6 ani și 4 luni la 14 ani și patru luni și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea prevăzută la art. 4 alin. (1) din aceeași lege (reținută în sarcina inculpaților Ț.P.M., P.C., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F. și M.P.M.) are ca limite de pedeapsă închisoarea de la 4 luni la 1 an și 4 luni sau amendă.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate recurenților minori M.I.F. și R.F.I., se observă că instanța de apel a făcut, în mod corespunzător, aplicarea dispozițiilor art. 109 C. pen., limitele pedepselor - reduse potrivit dispoziților art. 320 alin. (7) C. proc. pen. - micșorându-se încă o dată, la jumătate.

De asemenea, analizându-se procesul de stabilire a cuntumului pedepselor aplicate de către instanța de apel, se constată că s-a dat eficiență, în mod corect, dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. reținute de către instanța de apei în favoarea recurentului incuipat P.C., pedepsele stabilite în sarcina acestuia pentru fiecare din infracțiunile săvârșite având cuantumul fixat în mod corespunzător, sub limita minimă prevăzută de lege, potrivit prevederilor art. 76 C. pen.

Similar, pedeapsa aplicată de către instanța de ape! recurentului inculpat R.F.I. pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2010 și art. 99 și următoarele C. pen., raportat la art. 3201 C. proc. pen., a fost redusă sub limita minimă prevăzută de textul incriminator menționat, în virtutea circumstanței atenuante reținute în favoarea acestuia în temeiul art. 74 lit. a) C. pen.

Având în vedere cele anterior menționate, văzând pedepsele aplicate de către instanța de fond, așa cum acestea au fost modificate de către instanța de apel, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare analizat prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., întrucât cuantumul pedepselor aplicate recurenților inculpați Ț.P.M., P.C., M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.I.F., M.P.M. și S.E.I. sunt situate în interiorul limitelor prevăzute de lege.

1.3. Cu privire la critica invocată de către recurentul inculpat Ț.P.M., referitoare la greșita manieră de individualizare a pedepsei realizată de către instanța de apel prin decizia atacată, se constată că potrivit vechiului text al art. 385 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse in alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate in termenul de declarare a recursului.

Per a contraria, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 - 15 februarie 2013 - se aplică dispozițiile privind cazurile de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că recurentul inculpat Ț.P.M. a declarat recurs împotriva unei decizii penale pronunțate de către Curtea de Apel Alba Iulia în apel, la 08 martie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul lor modificat prin art. I din Legea nr. 2/2013.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpat, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., modificate prin Legea nr. 2/2013.

De asemenea, se are în vedere și împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunțată în faza procesuală a apelului.

Prin urmare, în raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerea invocată de către inculpat - privind greșita individualizare a pedepsei de către instanța de apel - nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., precum și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

II. Aceleași concluzii se impun și în ceea ce privește critica invocată de recurenții inculpați R.F.I. și M.I.F. - în cadrul căreia se pretinde incidența cazului de casare privind greșita aplicare a legii la stabilirea pedepsei aplicată acestor inculpați - Înalta Curte constatând că, în realitate, critica susținută de aceștia nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen., atât timp cât ceea ce se învederează instanței reprezintă solicitări de reindividualizare a pedepselor aplicate recurenților inculpații, în sensul aplicării fie a măsurii libertății supravegheate, fie a unei sancțiuni administrative din cele menționate în art. 91 C. pen., precum și acordarea unor efecte sporite circumstanțelor atenuante ce caracterizează persoana recurenților.

Așa fiind, se constată că aspectele invocate de recurenții R.F.I. și M.I.F. privind greșita individualizare a pedepsei de către instanța de apel nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen., nefiind legate de încălcarea unor dispoziții legale, în consecință aceste critici vor fi respinse.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M., R.F.I. și de M.I.F. împotriva deciziei penale atacate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.E.I. împotriva aceleiași decizii.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.P.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 august 2012 la 25 iunie 2013.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M., R.F.I. și de M.I.F. împotriva deciziei penale nr. 49/A/2013 din 08 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.E.I. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Ț.P.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 28 august 2012 la 25 iunie 2013.

Obligă recurenții inculpați M.A., D.F.Ș., B.M.A., M.P.M., P.C., Ț.P.M. și S.E.I. Ia plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și pe recurenții inculpați R.F.I și M.I.F. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronurițată, în ședință publică, azi 25 iunie 2013.