Human trafficking by forced begging via organized group: untimely and unfounded appeals against organized crime and trafficking convictions

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 24 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 4305/88/2010, în temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul I.I. la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cea mai grea de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.E., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata A.D., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată același inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 86 C. pen. s-au suspendat pedepsele aplicate inculpaților C.D.E., D.A. și A.D. pe o durată de 6 ani.

Au fost obligați inculpații ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. și anume: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea (pentru inculpații D.A. și A.D.) și de pe lângă Tribunalul Constanța (pentru inculpatul C.D.E.), servicii cărora li se încredințează supravegherea celor trei inculpați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția celor trei inculpați asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate celor trei inculpați pe durata suspendării executării sub supraveghere.

În temeiul art. 261 C. pen. a fost condamnată pe inculpata A.G., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.000 RON.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. relative la înlocuirea pedepsei amenzii.

S-au respins ca nefondate pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de partea civilă S.G.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 și următoarele C. civ. au fost obligați inculpații I.I. și C.D.E. la plata sumei de 3.000 de euro reprezentând daune morale către partea civilă S.G. În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a confiscat de la inculpatul I.I. suma de 1.050 euro, de la inculpatul C.D.E. suma de 900 de euro și de la inculpatul A.D. suma de 110 euro.

În temeiul art. 1 18 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 4.000 RON ce a făcut obiectul sechestmlui asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din 13 iulie 2007, consemnate la C.E.C. - Sucursala Tulcea conform recipisei de consemnare din 13 februarie 2007 și a chitanței din aceiași dată.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.D.E. autoturismul marca W.P.V., înmatriculat sub nr. CX, sau echivalentul în RON în măsura în care autoturismul nu va putea fi găsit.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că prin rechizitoriul nr. 62D/2006 din 01 aprilie 2008 al D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților I.I., C.D.E., D.A. și A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 329/2003 și de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 42 alin. (2) C. pen., precum și a inculpatei A.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 261 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea a făcut precizări prin adresa de la dosar.

S-a reținut prin actul de acuzare, în esență, că inculpații I.I. (fost A.), C.D.E., D.A. și A.D., s-au constituit și au acționat într-un grup infracțional structurat, care a acționat în mod coordonat pe o perioadă de aproximativ 2 ani în vederea traficului de persoane, grup în cadrul căruia fiecare dintre inculpați a avut atribuții precise pe linia racolării, transportului, cazării și a exploatării în vederea obținerii de beneficii materiale prin obligarea la practicarea cerșetoriei a victimelor S.G., A.I., M.A. și M.T.

În rechizitoriu s-a arătat că inculpatul I.I. a racolat victimele, pe unele inducându-le în eroare, participând apoi împreună cu ceilalți inculpați la transportul, cazarea și exploatarea lor în Italia, unde victimele au fost constrânse prin violență să practice cerșetoria în mod repetat, însușind banii obținuți astfel.

S-a mai reținut că inculpatul C.D.E. a participat împreună cu ceilalți inculpați la racolarea și transportul victimelor în Italia, în mod repetat, pentru ca acestea să fie exploatate prin obligarea la cerșetorie și că inculpații D.A. și A.D., în consens cu ceilalți inculpați, au racolat, transportat, cazat și exploatat în Italia, în mod repetat pe victimele A.I. și M.A., însușindu-și banii obținuți din practicarea cerșetoriei.

În actul de sesizare s-a mai arătat că inculpata A.G., mama inculpatului I.I., s-a prezentat la data de 07 iulie 2007 la sediul Poliției orașului M. împreună cu victima S.G. și i-a predat acestuia suma de 4.000 RON pentru a-l determina să-și retragă plângerea formulată împotriva fiului său.

Prin sentința penală nr. 176 din 26 mai 2009, Tribunalul Tulcea a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpaților la pedepse cu închisoarea (cu excepția inculpatei A.G. condamnată la pedeapsa amenzii penale).

Prin decizia penală nr. 5/P/07 ianuarie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis apelurile declarate de inculpați și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pentru a stabili dacă în raport de prevederile art. 263 C. proc. pen. a fost legal sesizată câtă vreme, elementul încadrare juridică a suferit numeroase transformări de la începerea urmăririi penale, la investirea instanței și după acest moment, fără a fi respectate dispozițiile legale în materie privind extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 528/88/2010/RJ.

Prin sentința penală nr. 151 din 13 mai 2010, respectând decizia de casare și soluționând excepția nulității actului de sesizare reiterată de inculpați, Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Tulcea în vederea refacerii actului de sesizare.

Prin decizia penală nr. 632/P/07.10.2010 a Curții de Apel Constanța care, apreciind că actul de sesizare nu conține în sine neregularități ce nu ar putea fi acoperite, a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost înregistrată sub numărul 4305/88/2010 RJ.

În rejudecare au fost audiați inculpații, victimele S.G. și A.I., și martorii R.C., L.I., M.C., M.T., M.B., A.A., G.E.

Ca urmare a plângerilor formulate de numita G.E. (fiica părții civile S.G.) și de partea vătămată A.I. au fost declanșate cercetări penale în urma cărora a rezultat că în perioada 2004/2006, mai mulți membrii ai familiei A. din orașul H., jud.Constanța, coordonați de inculpatul I.I. (fost A) zis „B." și fratele său D.I. (fost A. și B.B.) zis „T." au constituit un grup infracțional organizat în vederea traficului de persoane cu handicap, exploatate în statele Uniunii Europene, îndeosebi în Italia, prin obligarea victimelor la practicarea cerșetoriei.

Cei doi frați și alte aide ale lor (părinții lor, alți frați, foste și actuale soții, ce sunt cercetate în alte dosare aflate în diferite stadii de soluționare) direct sau prin persoane interpuse au căutat și au racolat persoane cu handicap fizic (unele și cu handicap psihic) de pe raza județelor Tulcea și Constanța, cărora le promiteau câștiguri importante din diverse activități lucrative.

Victimele erau ajutate să obțină documente de călătorie pe cheltuiala celor din familia A. care se ocupau și de plata transportului către persoane atrase în acest scop în cadrul grupului, cum este cazul inculpatului C.D.E.

Ajunse în străinătate, victimelor li se luau documentele de identitate și călătorie și erau obligate să cerșească, toate câștigurile realizate din cerșit fiind luate de membrii familiei A. Victimele erau supravegheate permanent și obligate să locuiască în barăci, locuințe dezafectate, corturi improvizate, în condiții de cazare și igienico-sanitare dintre cele mai precare.

Autoritățile judiciare italiene au sesizat activitatea infracțională a familiei A. și i-au arestat pe I.I., pe frații lui A.C., I.A. zis „P.", D.I. zis „T." și alți membrii ai familiei conform art. 600 C. pen. italian pentru infracțiunea de aducere și menținere în sclavie a unor cetățeni români.

Din relațiile primite în cursul urmăririi penale de la autoritățile italiene a rezultat că inculpatul C.D.E. s-a aflat în baza națională de date a autorităților italiene și a fost controlat în mai multe rânduri pentru aducerea în mod repetat în Italia a mai multor conaționali, unii dintre ei fiind ulterior repatriați.

Din aceleași relații a mai reieșit că inculpații D.A. și A.D. au fost identificați în hangarele industriale dezafectate din Milano împreună cu mai mulți români care practicau cerșetoria.

Probatoriul administrat în cauză a evidențiat faptul că în cursul lunii aprilie 2005 în timp ce se afla la fiica sa N.D în comuna B., jud. Ialomița, partea civilă S.G. a fost interpelat de inculpatul I.I. care i-a propus să-l ajute să câștige bani în Italia.

Din declarația victimei S.G. date pe parcursul procesului, instanța a apreciat că este greu de crezut că inculpatul se plimba întâmplător tocmai prin localitatea B. în care se afla S.G., și, din pură întâmplare, trecând prin fața porții fiicei victimei, l-a strigat și i-a spus că îl cunoaște.

Instanța consideră că, mai degrabă, inculpatul, în căutare de victime, aflase că S.G. era în județul Ialomița și l-a căutat pentru a-i propune să-l ducă în Italia, propunere cu care victima a fost de acord în condițiile în care a aflat că inculpatul este fiul lui A.M. pe care îl cunoștea din M.

După aproximativ o săptămână, S.G. s-a întors în M. și, după o lună, inculpatul, ținându-se de cuvânt, a venit să îl ia.

Inculpatul era însoțit de prietena sa din acea vreme, C.M. (a cărei audiere nu a fost posibilă, aceasta fiind plecată în Italia, astfel cum rezultă din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere) și de inculpatul C.D.E. care conducea o D.P. cu care căra animale.

Cei patru au plecat la Medgidia, S.G. fiind găzduit de „B." acasă, inculpatul comunicându-i că va pleca fără el, dar că va fi așteptat în Italia de tatăl și de fratele lui.

A doua zi, victima a plecat cu mașina condusă de același C.D.E., împreună cu doi bărbați și o femeie (G.A.), șoferul dându-le fiecăruia 500 euro pentru a trece granița.

La Milano, S.G. a fost predat fratelui inculpatului, cunoscut sub numele de „T.", acesta plătindu-i lui C.D.E. 300 euro.

„T." i-a spus părții civile că în prima fază va trebui să cerșească pentru a avea bani să-și plătească un loc de muncă, după care l-a așezat la un semafor, într-o intersecție, cu un pahar în mână.

Victima a declarat că din cerșit câștiga zilnic circa 100-110 euro, precizând că atunci când venea cu mai puțini bani (80-90 euro), „T." îl bătea cu o rangă de fier și era strâns de gât.

După aproximativ 2 luni, ,,T." a revenit în România și l-a „vândut" pe S.G. lui C.A. și soției lui, l-a preluat și a continuat să-l agreseze dacă nu aducea suficienți bani din cerșit.

Ajutat de victima M.T., care cerșea tot pentru ,,T.", S.G. a reușit să fugă de la membrii familiei A. și să revină în România, după aproximativ 9 luni de trai în condiții inumane.

După revenirea în România, starea sănătății lui S.G., în vârstă de 70 de ani la acea vreme, s-a agravat, fiind necesară internarea lui în mai multe rânduri, la mai multe unități spitalicești.

Din concluziile raportului medico-legal din 04 aprilie 2007 întocmit de Serviciul de medicină legală Tulcea a rezultat că între condițiile de viață suportate în perioada exploatării sale în Italia și a afecțiunilor medicale pentru care victima a fost internată ulterior revenirii în România, poate exista o anumită determinare.

Din declarația părții civile S.G. a rezultat că, la două săptămâni de la revenirea în țară, a primit un telefon de la M.T. care i l-a dat la telefon pe „B." acesta propunându-i să vină la M.T., în comuna C., jud.Constanța, pentru a-i face plata muncii sale, propunere pe care S. a refuzat-o.

Într-o declarație dată la 03 iulie 2007, S.G. a făcut cunoscută organelor de urmărire penală, împrejurarea că în ziua de 02 iulie 2007, a fost sunat de fratele inculpatului I.I., zis „P.l", care i-a propus suma de 2.000 euro, iar pe 03 iulie 2007, i-a propus 70 milioane ROL pentru ,,a se împăca".

Și M.T. l-a contactat telefonic pe S.G., sugerându-i acestuia „să cadă la înțelegere" cu familia lui „B." care este deja în închisoare, iar tatăl lui „B." l-a vizitat acasă propunându-i bani pentru împăcare, însă partea vătămată nu a acceptat.

Dar nu numai S.G. a fost racolat de inculpați și numiții A.I., M.A. și M.T. au fost duși în Italia și obligați să cerșească.

Victima A.I. a fost racolată pe raza comunei T., jud.Tulcea de către inculpații D.A. și A.D. care, la începutul anului 2006, i-au făcut cunoștință cu nepotul lor, inculpatul I.I.

Inculpatul I. i-a propus lui A.I. să meargă în Italia la cerșit, propunere refuzată inițial, acceptată până la urmă, din pricina sărăciei în care se zbătea victima.

Trebuie precizat că A.I. avea un handicap minor la mâna stângă (îi lipsea degetul mare).

Din probele administrate a rezultat că și în privința acestei victime s-a urmat același „tipar": la data de 16 martie 2006, A.I. a fost luat de la domiciliul său de I.I. însoțit de C.D.E. și unchii săi D.A. și A.D., și dus la H. cu mașina condusă de inculpatul C., stând 2-3 zile la H., la domiciliul inculpatului I.I.

În Italia a plecat cu mașina inculpatului C. împreună cu alte două persoane, una dintre ele mergând și ea la cerșit (declarația victimei dată în cursul urmăririi penale).

Inculpatul C.D.E. l-a lăsat pe A.I. tot la Milano și a primit de la soția lui „B." (care a preluat victima) suma de 350 euro pentru transport.

Pe durata transportului, pașaportul victimei a fost ținut de C.D.E. care la destinație l-a predat soției lui „B."

I.T. („L.", fosta soție a inculpatului I.) l-a instruit pe A.I. cum să cerșească în limba italiană, la semafoare.

„L." l-a obligat să cerșească aproximativ 2 luni, câștigând între 15-30 euro/zi, bani care erau colectați de „B.", din acești bani asigurându-i-se hrana, un pachet de țigări și o sticlă de vin (pe care o împărțea cu alte trei persoane care erau cazate ca și el în barăci, într-un fost parc industrial părăsit din Milano).

A.I. a afirmat că „L." l-a agresat fizic (l-a lovit cu o cârjă pe spate) deoarece refuza să mai iasă la cerșit.

Victima a reușit să fugă de „L.", după aproximativ o lună, dar a fost găsit de „T." (fratele lui I.) într-un alt parc industrial din Milano și a fost lovit cu un par în spate pentru că a refuzat să mai cerșească pentru ei în condițiile în care era bătut pentru a câștiga mai mulți bani.

Victima a precizat că l-a amenințat pe „B." că merge la poliție, context în care inculpatul I.I. i-a restituit pașaportul și l-a lăsat să plece, victima revenind în țară la data de 28 mai 2006.

Victima M.A. a fost racolată de către inculpatul D.A. care în cursul lunii mai 2006 i-a propus să meargă să muncească în Italia, însă victima l-a refuzat motivând că mama sa este bolnavă, afirmând că s-ar putea să accepte după decesul mamei sale.

În declarația olografă din 13 februarie 2007, M.A. a susținut că în luna august 2006, după decesul mamei sale, a fost din nou abordat de D.A. cu aceiași propunere pe care, de această dată, a acceptat-o.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2006, împreună cu D.A., a mers la Tulcea pentru a face demersurile necesare obținerii pașaportului turistic, toate taxele fiind plătite de inculpatul D., după care, 5-6 zile a fost găzduit de inculpatul D., iar la sfârșitul lunii octombrie 2006 a plecat în Italia cu un autocar din autogara Tulcea, cheltuielile de transport fiind plătite de același inculpat.

Ajuns la Milano, M.A. a fost preluat de inculpata A.D., soția lui D.A. care l-a învățat cum să cerșească în limba italiană.

M.A. a locuit într-un cort, inițial într-un parc, iar ulterior într-o hală lângă un spital, asemenea celorlalte victime și a practicat cerșetoria 11 zile, obținând sume variind între 5-20 euro pe zi, bani pe care i-a dat lui D.A.

La o razie a poliției, M.A. și A.D. au fost conduși la sediul poliției locale italiene, au fost audiați, fotografiați și amprentați, ulterior, fiind urcați în autocar și conduși la aeroport pentru a reveni în România.

Ajunși în țară, la data de 14 noiembrie 2006, M.A. a rămas o noapte în B., la A.D. care, a doua zi, i-a luat bilet pentru Tulcea și i-a dat 3.000 RON vechi.

Din declarația dată în cursul urmăririi penale de martoail M.A. (în condițiile în care nu a înțeles să depună plângere, a fost audiat în calitate de martor) a mai rezultat că în Italia a cunoscut un tânăr căruia i se spunea „B.", considerat ca fiind șef, care avea patru cerșetori, majoritatea din B.

M.A. a decedat, astfel că audierea sa în cursul cercetării judecătorești nu a fost posibilă.

A fost audiat fratele său, M.C. care a declarat că fratele său a plecat în Italia pentru a-și căuta fiica.

Analizând această declarație în complexul materialului probator, instanța o apreciază ca nesinceră și o va înlătura.

Martorul M.C. a recunoscut că este prieten cu inculpatul D.A. de mulți ani, susținerile sale din timpul cercetării judecătorești nu se coroborează cu cele ale fratelui său și, în plus, martorul nu a dat o explicație credibilă cu privire la retractarea declarației din 01 iunie 2007, dată în cursul urmăririi penale (martorul afirmând că declarația nu a fost scrisă de el, dar, deși i-a fost citită, nu i-a dat importanță).

Instanța, a reținut ca sinceră declarația lui M.C. din cursul urmăririi penale, această probă coroborându-se cu declarația lui M.A. și a martorilor A.A. și S.R. (declarații din cursul urmăririi penale).

În această depoziție, martorul M.C. a susținut că fratele său a fost convins să plece în Italia de către inculpații D.A. și A.D., aceștia suportând cheltuielile necesare.

În Italia, fratele său a cerșit lângă un semafor, fiind învățat cum să cerșească de cei doi inculpați D., banii obținuți predându-i lui A.D.

Victima M.T. (cu handicap la un picior) a fost transportată în Italia la data de 13 mai 2005 de către inculpatul C.D.E.

În cursul urmăririi penale, M.T. (audiat tot în calitate de martor în lipsa unei plângeri penale) a declarat că a ajuns în Italia ajutat de „T.", fratele inculpatului I.I. și a practicat cerșetoria, banii obținuți (aproximativ 50-60 euro zilnic) înmânându-i lui ,,T." fără a fi constrâns în vreun fel.

Din declarația martorului a reieșit că inculpatul C.D.E. se ocupa cu transporturile în Italia contra unor sume de bani, în Italia fiind multe persoane aduse de acesta care practicau cerșetoria.

În fața instanței, M.T. a subliniat că a plecat să cerșească fără ajutorul nimănui și că nici el, nici S.G., nu au fost agresați, determinați să cerșească de cineva anume.

Instanța primește cu rezerve aceste susțineri, în contextul în care, din declarația victimei S.G. a rezultat implicarea lui M.T. în încercarea inculpatului I.I. și a familiei sale de a „cumpăra" tăcerea victimei și renunțarea la acuzații.

Această implicare naște suspiciunea că și M.T. a primit sume de bani pentru a nu formula plângeri penale împotriva inculpaților.

Mai mult, deși martorul și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale între aceasta și susținerile făcute în cursul cercetării judecătorești, precum și între declarațiile sale și cele ale lui S.G., există diferențe, contradicții.

În declarația dată în fața instanței, M.T. a afirmat că banii câștigați din cerșit îi cheltuia atât el cât și S.G., spre deosebire de susținerile din faza de urmărire penală, când a precizat că preda banii lui „T.”, la fel și S.G.

În cursul cercetării judecătorești, M. a declarat că S.G. își consuma banii pe băutură și că era mai tot timpul beat, susțineri ce nu se regăsesc în declarația de la urmărire penală în care amintea doar de durerile de plămâni pe care le acuza S.G.

În fine, în legătură cu perioada în care M.T. a practicat cerșetoria în Italia, martorul a avut susțineri diferite pe parcursul procesului (3 luni sau 3 săptămâni).

Din ansamblul probator a rezultat că victima S.G. a practicat cerșetoria timp de 9 luni și cum, M.T. a recunoscut în declarațiile sale că el era deja în Italia când a venit S.G., că a stat împreună cu el și au revenit împreună în România, astfel că s-a reținut că și M.T. a practicat cerșetoria timp de cel puțin 9 luni și a câștigat cel puțin 50 euro/zi, bani pe care i-a predat lui „T."

Probatoriul administrat nu a pus în evidență, cu caracter de certitudine, că asupra victimelor M.A. și M.T. au fost exercitate agresiuni fizice.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că asupra lor au fost exercitate alte forme de constrângere: s-a profitat de handicapul lor fizic, de lipsa lor de reacție la modul cum erau tratați: cazați în condiții insalubre, fără apă sau hrană (li se dădea un pachet de țigări pe zi și băutură), fără acte de identitate, pașaport, fără posibilități materiale de întoarcere în România.

Așadar, traficul și exploatarea prin cerșetorie a victimelor, constrângerile și tratamentul umilitor la care au fost supuse rezultă fără nici o îndoială din declarațiile victimelor și a martorilor G.E., S.M., A.A., S.R. și I.A.

A mai rezultat și faptul că inculpatul I.I. și membrii ai familiei sale au luat legătura cu victimele S.G. și M.T., cu fiicele lui S.G. pentru a-i determina prin amenințări și corupere (promisiunea avansării unor sume mari de bani) să declare în favoarea lor, pentru a evita răspunderea penală.

Aceste încercări au culminat la data de 06 iulie 2007, când la sediul Poliției orașului M. s-au prezentat victima S.G. și I.A., fratele inculpatului I.I. (cercetat și el în prezenta cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C. pen., dar față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) solicitând întocmirea unui act doveditor din care să rezulte că S.G. s-a împăcat cu inculpatul I.I. și cu fratele acestuia, D.I., act în care să se consemneze și faptul că victima a muncit în orașul Milano (Italia) pentru cei doi, aceștia neavând posibilitatea să-l plătească la timp.

Pentru realizarea împăcării, I.A. era dispus să-i plătească victimei S.G., suma de 1.300 de euro ce-i fusese dată de către părinții săi, A.M. și A.G.

I.A., pretextând că nu are banii asupra sa și că e nevoit să-i aducă de la mașină, a părăsit sediul poliției.

Demersul început de I.A. a fost continuat de mama sa, A.G., care, a doua zi, s-a prezentat la sediul poliției împreună cu aceiași victimă, S.G., și, în prezența unui lucrător de poliție, i-a înmânat victimei suma de 4.000 RON pentru ca acesta să-și retragă plângerea depusă împotriva fiilor săi.

Suma de bani a fost ridicată în vederea confiscării și consemnată la dispoziția organelor judiciare până la soluționarea definitivă a cauzei.

În drept, fapta inculpatei A.G. de a încerca determinarea părții vătămate S.G. de a da declarații mincinoase, oferindu-i în acest scop suma de 4.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C. pen.

Prin fapta sa, inculpata A.G. demonstrează indirect exploatarea victimei S.G. prin practicarea cerșetoriei de către fiul său I.I.

Revenind la faptele de trafic și exploatare a victimelor descrise în paragrafele anterioare, instanța a constatat că încadrările juridice reținute inițial și precizate de procuror prin adresa de la dosar primul ciclu judiciar sunt corecte.

Astfel, fapta inculpatului I.I. de a racola pe victima S.G. și, împreună cu inculpații D.A. și A.D. pe victima A.I., de a participa la transportul victimelor în Italia în vederea exploatării lor prin cerșetorie, în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 679/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.D.E. de a participa împreună cu ceilalți inculpați la racolarea și transportul victimelor S.G., A.I. și M.T. în Italia, știind că acestea sunt exploatate de membrii grupului infracțional prin obligarea la practicarea cerșetoriei, în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 679/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat că apărările acestui inculpat care a solicitat achitarea sa, nu pot fi primite.

Împrejurarea că C. se ocupa în mod obișnuit de transportul persoanelor în străinătate, este necontestat, însă, din întregul material probator a rezultat că implicarea sa nu s-a limitat doar cu transportul acestor persoane.

Dimpotrivă, probatoriul a evidențiat că inculpatul C. l-a însoțit pe I.I. la domiciliul victimelor S. și A.I. pe care le-a transportat inițial la M., respectiv, la H., la locuința lui I.I., că a asistat la discuții și cunoștea scopul deplasării acelor persoane în Italia, că le-a dat acestora 500 de euro pentru a trece granița, le-a luat pașaportul și l-a dat la destinație persoanei care a preluat victima, fiind plătit de „T.” și de „L." (cea care l-a preluat pe A.I.) cu 300 sau 350 de euro pentru fiecare persoană predată.

Fapta inculpatului D.A. de a-i racola pe A.I. (împreună cu A.D. și I.I.) și pe M.A., de a participa la transferarea acestora în Italia în vederea exploatării lor prin obligarea la practica cerșetoriei și de a contribui împreună cu inculpata A.D. la exploatarea victimei M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei A.D. de a racola împreună cu inculpații D.A. și I.I. pe A.I. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea cerșetoriei și fapta de exploatare împreună cu inculpatul D.A. pe victima M.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întregul material probator demonstrează, fără putință de tăgadă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea acestor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001, dar și de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art. 7 din acest act normativ, constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

În art. 2 lit. a) din aceiași lege, grupul infracțional organizat este definit ca acel grup structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Examinând activitatea infracțională a inculpaților prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a constatat că inculpații au constituit și au conlucrat într-un grup structurat, au acționat în mod coordonat aproximativ 2 ani, grup în care inculpatul I.I. era considerat șeful grupului, implicat în toate activitățile infracționale ale grupului: racolare, organizare transport, cazare și transportul victimelor. Atribuții identice aveau și ceilalți inculpați D.A. și A.D., iar inculpatul C., avea atribuții precise numai în ceea ce privește racolarea și transportul victimelor. În mod evident, toți cei patru inculpați au obținut beneficii financiare din activitatea descrisă anterior.

Relativ la încadrarea juridică a faptelor de trafic de persoane, procurorul i-a trimis în judecată pe inculpați cu aplicarea art. 13 C. pen.

Analizând modul de reglementare a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modificările intervenite în timp, inclusiv consecințele reținerii formei continuate a infracțiunilor prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, considerăm că dispozițiile relative la aplicarea legii penale mai favorabile nu sunt incidente în speță, constatare care nu implică o schimbare de încadrare juridică în sensul cerut de art. 334 C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, contribuția efectivă a acestora la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților C.D.E., A.D., antecedentele penale ale inculpaților I.I. și D.A.

De asemenea a fost avută în vedere și împrejurarea că numai inculpatul C. are studii (medii profesionale) și o ocupație stabilă, ceilalți 4 inculpați neavând studii, ocupație și nefigurând în evidențele fiscale ale localităților de domiciliu cu surse de venit sau bunuri impozabile.

Nu a fost ignorată conduita inculpaților pe parcursul procesului penal: nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în schimb, în cursul acestei cercetări judecătorești, s-au prezentat la aproape toate termenele de judecată, excepție fiind inculpații A.G. și I.I. care au lipsit la cele mai multe termene de judecată acordate în cauză.

În privința modalității de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate celor patru inculpați, s-a reținut contribuția majoră a inculpatului I.I. la săvârșirea infracțiunilor, antecedentele sale penale (amendă penală pentru săvârșirea în 2006 a unei infracțiuni de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., condamnarea și executarea unei pedepse privative de libertate ca urmare a săvârșirii în Italia a unei infracțiuni de aducere și menținere în stare de sclavie a unor conaționali), ceea ce a determinat instanța să considere că scopul pedepsei aplicate acestui inculpat poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În privința celorlalți inculpați, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 861 C. pen. alin. (1) și alin. (2) C. pen., pedepsele aplicate sunt de câte trei ani închisoare, inculpații C.D.E. și A.D. sunt la primul conflict cu legea penală, iar inculpatul D.A. nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii (în cazier este înscrisă o condamnare la pedeapsa amenzii penale), față de toți cei trei inculpați apreciem că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, condamnații nu vor mai săvârșii infracțiuni.

Instanța a fost investită și cu acțiunile civile ale părților civile S.G. și A.I.

A.I., în cursul urmăririi penale, a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 2.000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând suma de bani pe care a obținut-o din practicarea cerșetoriei.

S.G. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 3.000 de euro reprezentând daune morale și a sumei de 7.000 euro cu titlu de daune materiale (reprezentând suma pe care ar fi câștigat-o în Italia).

S-a reținut că în contextul în care sumele obținute de inculpați prin săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane sunt supuse confiscării și nu pot fi folosite la despăgubirea victimelor, astfel cum rezultă din disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, pretențiile celor două victime reprezentând despăgubiri materiale nu pot fi acordate.

Admisibilă este, în schimb, solicitarea părții civile S.G. cu privire la acordarea daunelor morale în sumă de 3.000 de euro.

S-a arătat că există suficiente probe care atestă că în toată perioada de 9 luni, cât timp S.G. a fost obligat să cerșească în Italia, aceasta a suferit constrângeri fizice și privațiuni însemnate, toată suferința și umilința pe care le-a îndurat justificând acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat.

Pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de S.G., au fost obligați în solidar, inculpații I.I. și C.D.E., inculpați care l-au racolat și l-au transportat în Italia.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea următoarelor sume: de la inculpatul I.I. suma de 1.500 euro (obținută de la A.I.), de la inculpatul C.D.E. suma de 900 euro (obținută pentru transportul victimelor în Italia) și de la inculpata A.D. suma de 110 euro (obținută de la M.A.). La calculul acestor sume a fost avută în vedere perioada în care victimele au cerșit și media veniturilor zilnice obținute. Astfel, A.I. a cerșit două luni și a câștigat în medie 17,5 euro/zi, M.A. a cerșit 11 zile și a câștigat în medie 10 euro/zi.

C.D.E. a transportat trei persoane, primind de fiecare dată 300 euro transport pentru fiecare persoană.

În actul de sesizare s-a solicitat și confiscarea sumelor obținute de I.I. de la victima S.G., însă, având în vedere caracterul personal al confiscării și întrucât S.G. a susținut că sumele obținute din practicarea cerșetoriei le-a predat lui „T." (D.I., fratele lui I.I.) instanța nu va dispune confiscarea acestor sume.

Văzând și dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 4.000 RON, sumă oferită de A.G. lui S.G. și care a făcut obiectul sechestrului asigurător dispus prin ordonanța procurorului din 13 iulie 2007.

În temeiul aceluiași art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus și confiscarea de la inculpatul C.D.E. a autoturismului marca W.P.V., înmatriculat sub nr. CX., dobândit la 28 octombrie 2005 cu factura fiscală, sau contravaloarea acestuia în măsura în care acesta nu va putea fi găsit.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel inculpați I.I. și C.D.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de apelantul inculpat I.I.:

În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituire în grup infracțional organizat, impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a susținut că nu s-a făcut dovada că inculpatul aveau un rol bine stabilit în grup, așa cum rezultă din analiza tuturor depozițiilor de la urmărirea penală și din fața instanței de fond.

În mod greșit, instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut că, din toate probele administrate nu reiese că inculpatul I.I. (fost A.) a avut vreo implicare în ceea ce s-a întâmplat, toate părțile făcând referire la „T." și nu la inculpat, însăși partea vătămată S.G. arătând că inculpatul I.I. (fost A.) nu avea cunoștință de ce se întâmpla, el anunțându-l telefonic.

Mai mult de atât, inculpatul a făcut doar scurte vizite în Italia fără a își vizita familia și fără a primi sume de bani de la aceștia.

Pe de altă parte s-a menționat în actul de sesizare al instanței că a fost cercetat pentru comiterea de fapte similare și că împotriva sa autoritățile italiene au dat o soluție de achitare, neputându-se dovedi implicarea sa în activitățile de cerșetorie desfășurate de persoane române pe teritoriul Italiei.

S-a susținut că inculpatul nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, acesta doar încercând să ajute niște persoane nevoiașe să ajungă în Italia.

În subsidiar, s-a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen.

În apelul formulat de apelantul inculpat C.D.E.:

În mod greșit, instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv constituire în grup infracțional organizat impunându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a arătat că inculpatul desfășura ca activitate permanentă, transportul de persoane în străinătate, arătând că, în perioada vizată, acesta a efectuat aproximativ 600-700 de intrări - ieșiri în și din țară, astfel încât, între cele 2.000 de persoane transportate au fost și trei părți vătămate, persoane, care potrivit declarațiilor inculpatului, s-au prezentat ca și clienți și i-au cerut să le transporte în Italia, fără ca inculpatul să manifeste vreun interes în legătură cu acele persoane, cine sunt, cine le trimitea, cine le plătea și unde ajungeau, inculpatul efectuând strict transportul rutier România - Italia și din această perspectivă nu se poate reține că acest inculpat era acea verigă care se ocupa cu transportul persoanelor, în legătură cu grupul infracțional constituit din I.I., D.A., A.D.

În mod greșit, instanța de fond a dispus condamnarea apelantului inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., impunându-se achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În acest sens, s-a arătat că în condițiile în care textul de lege prevede recrutarea, transportarea, cazarea unor persoane prin amenințări și violențe sau prin alte forme de constrângere, înșelăciune, fraudă, abuz de autoritate sau profitând de starea de neputință a victimei, potrivit declarațiilor părților vătămate, nu reiese că inculpatul le-ar fi promis că-i duce în altă parte sau că i-ar fi reținut cu forța în autoturism, ci doar că au stat în mașina condusă de inculpatul C.D.E.

În subsidiar, s-a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, impunându-se reducerea cuantumului pedepsei, în raport de participația minimă la comiterea faptelor, iar ca modalitate de executare, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 135/P din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați I.I. și C.D.E. împotriva sentinței penale nr. 13 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4305/88/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați apelanții inculpați I.I. și C.D.E. la plata a câte 700 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 400 RON, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiței.

Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de cei doi inculpați, în acord cu materialul probator administrat în cauză. Referitor la activitatea infracțională a inculpaților în raport de victima S.G. s-a reținut că potrivit declarației acestei părții vătămate, dată în cursul urmăririi penale, în cursul lunii aprilie 2005 în timp ce se afla la fiica sa N.D în comuna B., jud. Ialomița, pe la poarta locuinței acesteia a trecut inculpatul I.I., care i-a spus că este fiul numitului A.M., pe care partea civilă îl cunoștea, propunându-i acestuia să se deplaseze în Italia pentru a muncii, în meseria pe care o avea, partea civilă S.G. fiind de acord.

S-a reținut că modul de abordare a părții civile, probează fără dubiu că, inculpatul avea cunoștință de locul unde se află, că venise special pentru a-l racola, folosindu-se de legătura de rudenie cu o persoană cunoscută părții civile.

Nu s-a argumentat de către inculpat motivul pentru care, în condițiile în care nu îl cunoștea pe partea civilă și fără a cunoaște situația sa, l-a interpelat pentru a-i găsi loc de muncă, devenind certă intenția acestuia de a racola persoane cu handicap pentru a cerși în Italia, unde se afla întreaga familie a inculpatului.

Ulterior, după întoarcerea părții civile în localitatea M., la locuința numitei S.M., loc unde se afla și cealaltă fiică a sa, martora G.E., au venit inculpatul I.I. împreună cu concubina sa, numita C.M., la invitația martorei, însă în urma unui telefon dat de concubina inculpatului, ocazie cu care, inculpatul i-a propus părții civile să plece în Italia, însă nu pentru a practica meseria pe care o cunoștea ci pentru altceva, fără să specifice, partea civilă fiind de acord.

Vizitele pe care inculpatul I.I. le-a făcut la domiciliul părții civile sunt recunoscute de acesta în declarația dată în cursul urmăririi penale, însă în alte împrejurări decât cele relatate de cele două martore, aspecte care, în mod corect au fost înlăturate de instanța de fond, având în vedere că sunt contrare celor susținute de cele două martore și de partea civilă.

S-a reținut că aceste împrejurări sunt confirmate de martorele G.E. și S.M., în mod constant pe tot parcursul procesului penal.

De asemenea, s-a reținut că deplasarea la locuința părții civile din M. s-a realizat cu o D.P. condusă de inculpatul C.D.E., care a efectuat și deplasarea de la domiciliul părții civile la locuința inculpatului I.I., cu mențiunea că, a doua zi, victima a plecat cu mașina condusă de același C.D.E., împreună cu doi bărbați și o femeie (G.A.), șoferul dându-le fiecăruia 500 euro pentru a trece granița.

S-a constatat că insistența cu care inculpatul I.I. a acționat în raport de partea civilă, deplasându-se de mai multe ori la domiciliile unde acesta se afla, constituie un alt argument în sprijinul racolării părții civile.

De asemenea s-a menționat că, inculpatul I.I. i-a comunicat părții civile că va pleca fără el, dar că va fi așteptat în Italia de tatăl și de fratele lui.

S-a reținut faptul că, inculpatul C.D.E. a efectuat transportul inculpatului I.I. și a concubinei sale la domiciliul părții civile, că tot acesta i-a transportat la domiciliul inculpatului I.I. pentru ca, a doua zi să efectueze transportul părții civile în Italia, constituie argumente că, inculpatul C.D.E. făcea parte din grupul constituit de inculpatul I.I. în scopul de a identifica, racola și de a obține venituri din activitatea de cerșit a persoanelor racolate, rolul său în grup fiind cel de a participa la activitatea de racolare și de transport a victimelor.

S-a arătat că implicarea inculpatului C.D.E. în activitatea de traficare este demonstrată și de faptul că, fără a avea nici o obligație în calitate de șofer, care ar fi efectuat un simplu transport, a dat victimei suma de 500 de euro necesară pentru a trece granița dar și faptul că, potrivit înțelegerii cu inculpatul I.I., partea civilă, ajunsă la Milano, a fost preluată de fratele inculpatului I.I., numitul B.I. zis „T.", acesta fiind cel care i-a și plătit inculpatul C.D.E. suma de 300 de euro.

Inculpatul C.D.E. a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale că l-a transportat pe inculpatul I.I., în localitatea M., de unde l-au luat pe partea civilă, și că i-a transportat în Medgidia, împrejurare care nu se explică în condițiile în care inculpatul C.D.E. l-ar fi cunoscut numai din vedere pe inculpatul I.I.

S-a reținut că prin declarația dată, inculpatul I.I. nu confirmă că i-ar fi dat inculpatului C.D.E. suma reprezentând contravaloarea transportului, aspectul fiind infirmat și de partea civilă, astfel încât se va înlătura apărarea inculpatului C.D.E.

Împrejurarea prezintă relevanță, întrucât, inculpatul C.D.E., dacă ar fi desfășurat o simplă și normală activitate de transport, nu ar fi acceptat ca plata transportului să se realizeze la destinație și aceasta doar la rugămintea unei persoane pe care o cunoștea doar din vedere.

Este cert că, spunându-i părții civile că nu va practica meseria sa ci altceva și stabilind că partea civilă va fi preluată de fratele său, numitul B.I. zis „T.” inculpatul I.I. avea cunoștință ce activitate va desfășura partea civilă și în folosul cărei persoane.

S-a arătat că este relevantă declarația martorei G.E., care a precizat că, după plecarea tatălui său, după un anumit interval de timp, întâlnindu-se în localitatea C. cu inculpatul I.I. care era cu o D.P., condusă de o altă persoană, a aflat de la acesta că tatăl său este în Italia și cerșește, fapt confirmat și de concubina inculpatului cu care martora s-a întâlnit după două trei zile.

S-a reținut că inculpatul I.I., prin declarația dată în cursul urmăririi penale, confirmă faptul că atât el cât și concubina sa o cunoșteau pe martora G.E.

După preluarea sa de către fratele inculpatului I.I., numitul ,,T." , acesta i-a spus părții civile că în prima fază va trebui să cerșească pentru a avea bani să-și plătească un loc de muncă, după care l-a așezat la un semafor, într-o intersecție, cu un pahar în mână.

Faptul că inculpatul I.I. nu i-a spus direct părții civile să cerșească, nu are nici o relevanță pentru existența infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, atâta timp cât acesta l-a racolat pe partea civilă, în acest scop și l-a plasat fratelui său în vederea practicării de partea civilă a cerșetoriei.

S-a reținut că implicarea inculpatului I.I. dar și a inculpatul C.D.E. în racolarea părții civile este confirmată și de martorul M.T., persoană care cerșea împreună cu partea civilă, și care a fost adus în Italia de „T." care, în declarația dată în cursul urmăririi penale, confirmă că partea civilă a fost adusă în Italia de inculpatul I.I., transportul fiind efectuat de inculpatul C.D.E.

Tot acest martor confirmă, chiar și în declarația dată în fața instanței de fond că, partea civilă nu vroia să cerșească.

S-a reținut faptul că, martorul M.T. îl cunoștea pe inculpatul C.D.E. ca fiind persoana care efectua transporturi în Italia, mai mult, martorul a susținut inclusiv în declarația dată în fața instanței de fond că, legătura cu numitul „T." a ținut-o prin intermediul inculpatului C.D.E., martorul putând să îl cunoască numai din anturajul fratelui inculpatului, care, primea persoane racolate de acesta și le punea să cerșească în Italia, aspect care confirmă atât aderarea inculpatului C.D.E. la grupul infracțional dar și rolul acestuia în cadrul grupului, respectiv transportul victimelor din țară în Italia.

S-a evidențiat că, pașaportul părții civile s-a aflat pe toată perioada șederii sale în Italia în posesia numitului „T.", aspect susținut atât de partea civilă cât și de martorul M.T.

Tot acest martor confirmă că partea civilă vroia să se întoarcă în țară, însă, numitul „T." îl amâna și îl mințea.

Victima dar și acest martor, au declarat că din cerșit, victima câștiga zilnic circa 100-110 euro, precizând că atunci când venea cu mai puțini bani (80-90 euro), „T." îl bătea cu o rangă de fier și era strâns de gât.

Conform declarațiilor părții civile și ale martorului M.T., partea vătămată S.G. a reușit să fugă de la membrii familiei A. și să revină în România, după aproximativ 9 luni de trai în condiții inumane.

S-a reținut că după revenirea în România, starea sănătății părții vătămate, în vârstă de 70 de ani, s-a agravat, fiind necesară internarea lui în mai multe rânduri, la mai multe unități spitalicești.

Din concluziile raportului medico-legal din 04 aprilie 2007 întocmit de Serviciul de medicină legală Tulcea a rezultat că între condițiile de viață suportate în perioada exploatării sale în Italia și a afecțiunilor medicale pentru care victima a fost internată ulterior revenirii în România, poate exista o anumită determinare.

Faptul că, ulterior martorul M.T., și-a schimbat declarațiile, în sensul de a nu mai susține implicarea inculpatului I.I. în activitatea de racolare a părții civile este explicată prin influențele care s-au exercitat asupra acestuia, probate prin aceea că martorul, în repetate rânduri, i-a solicitat părții civile să primească sume de bani de la familia inculpatului, pentru a-și retrage declarațiile, propuneri refuzate de partea civilă.

În sensul acestor presiuni sunt și declarațiile martorei G.E. care a susținut că, după venirea părții civile în țară, tatăl său a fost căutat de mama sau cumnata inculpatului I.I., care i-a oferit o sumă de bani în schimbul tăcerii acestuia.

Totodată, martora S.M., a susținut că, părinții inculpatului I.I. au venit la blocul unde locuia și unde au purtat discuții cu partea civilă, acestuia fiindu-i oferite diferite sume de bani, precum și faptul că, un frate al inculpatului, într-o discuție telefonică avută cu partea civilă, l-a întrebat dacă este de acord cu suma de 70 milioane ROL, iar diferența o va remite în timp.

Relevantă este și declarația dată în cursul urmăririi penale de către martorul I.A., persoană care s-a aflat în Italia în perioada în care se afla și partea civilă și care desfășura diferite activități în intersecțiile din Milano, și care a susținut că îl cunoaște pe inculpatul I.I., care s-a aflat în Milano împreună cu familia sa și că toți aceștia desfășurau activități de cerșetorie dar și faptul că, inculpatul I.I. era prieten bun cu inculpatul C.D.E., aceștia fiind văzuți de martor, împreună, atât în Italia cât și în Medgidia, declarație în baza căreia vor fi înlăturate apărările inculpatului C.D.E., potrivit cu care nu îl cunoștea decât din vedere pe inculpatul I.I.

S-a apreciat că asupra părții vătămate au fost exercitate forme de constrângere constând în aceea că, s-a profitat de handicapul lor fizic, de lipsa lor de reacție la modul cum erau tratați și anume, cazați în condiții insalubre, fără apă sau hrană (li se dădea un pachet de țigări pe zi și băutură), fără acte de identitate, pașaport, fără posibilități materiale de întoarcere în România.

Referitor la activitatea infracțională a inculpaților în raport de victima A.I. s-a reținut că inculpații D.A. și A.D. îl cunosc pe partea vătămată A.I., întrucât, ocazional, inculpații desfășoară activități de comerț stradal în localitatea de domiciliu a victimei.

S-a precizat că A.I. avea un handicap minor la mâna stângă (îi lipsea degetul mare), aspect sesizat de aceștia.

Potrivit declaraților celor doi inculpați din cursul urmăririi penale, inculpatul I.I. era interesat în identificarea unor persoane cu handicap pentru a cerși în străinătate.

Astfel cum susține victima și recunosc și inculpații D.A. și A.D., ultimii i-au făcut cunoștință victimei cu inculpatul I.I.

Cunoscând interesul inculpatului I.I. pentru a identifica persoane cu handicap și cunoscând și scopul interesului inculpatului în acest sens, respectiv practicarea de către acestea a cerșetoriei în Italia, este cert că, activitatea inculpaților D.A. și A.D. de a face legătura dintre victimă și inculpatul I.I. poate fi încadrată în activitatea de racolare.

La data de 16 martie 2006, inculpații I.I., D.A. și A.D. s-au deplasat la locuința victimei cu un autovehicul condus de inculpatul C.D.E.

S-a arătat că nu poate fi reținută apărarea inculpaților D.A. și A.D. potrivit cu care la data menționată s-ar fi întâlnit întâmplător cu inculpatul I.I. și tot întâmplător și cu victima A.I., susținerile lor fiind contrazise de declarația inculpatului C.D.E.

Acesta a arătat în declarația dată în cursul urmăririi penale că, inițial, inculpatul I.I. i-a solicitat să se deplaseze în B. la locuința unor rude, acestea fiind inculpații D.A. și A.D., după care s-au deplasat în localitatea T., unde s-au întâlnit cu victima A.I., cu care toți au purtat o discuție.

Caracterul întâmplător al întâlnirii a fost înlăturat și de faptul că, nu s-a probat de inculpații D.A. și A.D. că ar fi avut o altă treabă de rezolvat în T., aceștia rămânând cu inculpatul I.I. la locuința victimei, mai mult fiind transportați în localitatea lor de domiciliu imediat după finalizarea discuției cu A.I.

S-a rețiut că este cert că, scopul deplasării în localitatea menționată a inculpaților I.I., D.A. și A.D. a fost acela de a-l racola pe A.I., fapt dovedit și prin împrejurarea că, după ce au avut o discuție cu victima, aceasta a plecat cu inculpații, luând un geamantan dar și pașaportul.

Inculpații D.A. și A.D. recunosc că, la acea întâlnire inculpatul I.I. i-a propus victimei să meargă la cerșit în Italia.

S-a reținut că victima a fost dusă la domiciliul inculpatului I.I. din localitatea H., de inculpatul C.D.E. , unde a și rămas 2-3 zile, aspecte probate cu declarațiile victimei și ale inculpatului C.D.E.

A fost înlăturată susținerea inculpatului I.I. potrivit cu care s-ar fi întâlnit cu fratele său, numitul D.I., într-o localitate, și i-ar fi cerut acestuia să îl ducă pe A.I., la domiciliul mamei inculpatului din localitatea H., aspectele relatate de inculpat fiind contrazise atât de victimă cât și de inculpatul C.D.E.

S-a reținut că victima a fost transportată în Italia cu un autovehicul condus de inculpatul C.D.E., odată cu alte două persoane, dintre care una dintre ele mergea tot la cerșit, aspect probat cu declarațiile inculpaților I.I., C.D.E. dar și cu declarațiile victimei A.I.

Raportat la materialul probator mai sus analizat, s-a înlăturat susținerea inculpatului I.I. potrivit cu care nu ar fi racolat pe victima A.I., nu l-ar fi cazat înainte de plecarea în Italia și nu ar fi cunoscut că, acesta urma să practice cerșetoria.

Relevant este și faptul că, în Italia, inculpatul C.D.E. a lăsat victima soției inculpatului I.I., care a preluat-o și a plătit și transportul. Față de această împrejurare și având în vedere că nici victima și nici inculpatul C.D.E. nu o cunoșteau pe soția inculpatului I.I., mai mult, nu victima a fost cea care a stabilit destinația, se impune aceiași concluzie că inculpatul I.I. a fost cel care a comunicat locul și persoana căreia îi va fi predată victima.

Totodată, s-a avut în vedere faptul că, transportul nefiind plătit de victimă sau de inculpatul I.I., inculpatul C.D.E. avea cunoștință că plata se va face de persoana căreia i s-a cerut să îi predea victima, aspect care nu putea fi comunicat decât de inculpatul I.I.

În consecință, s-a reținut că tot inculpatul I.I. a fost cel care a stabilit condițiile în care se va realiza exploatarea victimei în Italia.

Numita I.T. (,,L.", fosta soție a inculpatului I.), cea care l-a preluat pe A.I., l-a instruit cum să cerșească în limba italiană, la semafoare.

,,L." l-a obligat să cerșească aproximativ 2 luni, câștigând între 15-30 euro/zi, bani care erau colectați de „B.", din acești bani asigurându-i-se hrana, un pachet de țigări și o sticlă de vin (pe care o împărțea cu alte trei persoane care erau cazate ca și el în barăci, într-un fost parc industrial părăsit din Milano).

Victima a precizat că l-a amenințat pe „B." că merge la poliție, context în care inculpatul I.I. i-a restituit pașaportul și l-a lăsat să plece, victima revenind în țară la data de 28 mai 2006.

S-a arătat că aspectele relatate sunt probate cu declarațiile victimei, instanța apreciindu-le ca fiind reale în raport și de activitatea anterioară a inculpatului I.I.

Instanța de apel nu a reținut nici apărarea inculpatului C.D.E. potrivit cu care nu ar fi avut cunoștință de activitatea infracțională a inculpatului I.I.

Astfel, faptul că, inculpatul C.D.E. a efectuat transportul inculpaților I.I., D.A. și A.D. la domiciliul victimei, că tot acesta i-a transportat la domiciliul inculpatului I.I. pentru ca, peste câteva zile să efectueze transportul victimei în Italia, constituie argumente că, inculpatul C.D.E. făcea parte din grupul constituit de inculpatul I.I. în scopul de a identifica, racola și de a obține venituri din activitatea de cerșit a persoanelor racolate, rolul său în grup fiind cel de a participa la activitatea de racolare și de transport a victimelor.

S-a reținut și împrejurarea că, pentru transporturile efectuate de la locuința inculpatului I.I. la domiciliul inculpaților D.A. și A.D., din acest loc și până la locuința victimei și de aici iar la locuința inculpaților D.A. și A.D. și în final la locuința inculpatului I.I., inculpatul C.D.E. nu a solicitat nici o sumă de bani, astfel încât se impune concluzia că îi stătea la dispoziție și primea ordine de la acesta.

Față de cele reliefate, au fost înlăturate criticile inculpaților potrivit cu care nu au făcut parte dintr-un grup infracțional organizat sau că nu ar fi desfășurat acte de racolare, cazare, transport și exploatare a victimei A.I.

S-a apreciat că, asupra părții vătămate au fost exercitate forme de constrângere constând în aceea că, s-a profitat de handicapul fizic, de lipsa de reacție la modul cum erau tratați și anume, cazat în condiții insalubre, fără apă sau hrană, fără acte de identitate, pașaport, fără posibilități materiale de întoarcere în România.

Referitor la activitatea infracțională a inculpaților în raport de victima M.A. s-a arătat că M.A. prezenta un handicap fizic, având o deformație la coloană, fiind cocoșat.

S-a reținut că victima M.A. îl cunoaște pe inculpatul D.A., din localitatea de domiciliu a victimei, unde D.A. a stat un anumit timp, aspect confirmat atât de victimă cât și de inculpat.

În cursul lunii mai 2006, inculpatul D.A., i-a propus să meargă să muncească în Italia, însă victima l-a refuzat întrucât mama sa este bolnavă, afirmând că s-ar putea să accepte după decesul mamei sale.

În luna august 2006, după decesul mamei sale, victima M.A. a acceptat propunerea inculpatului D.A. de a pleca la muncă în Italia.

Întrucât nu deținea pașaport, în cursul lunii octombrie 2006, victima împreună cu D.A., au mers la Tulcea pentru a face demersurile necesare obținerii pașaportului turistic, toate taxele fiind plătite de inculpatul D.A., act ce a fost emis în regim de urgență.

Până la plecarea în Italia, timp de 5-6 zile, victima a locuit la domiciliul inculpatului D.A.

La sfârșitul lunii octombrie 2006 victima și inculpatul au plecat în Italia, cu mențiunea că, inculpata A.D. se afla deja în Italia la Milano.

Ajuns la Milano, M.A. a fost preluat de inculpata A.D., soția lui D.A. care l-a învățat cum să cerșească în limba italiană.

Deși a negat racolarea victimei M.A., acțiunile inculpatului D.A. de a depune diligente în procurarea pașaportului victimei, de a suporta cheltuielile legate de eliberarea actului menționat și de a avansa cheltuielile de transport pentru aceasta, fără nici o certitudine a recuperării ulterioare a sumelor avansate, constituie argumente în sensul reținerii activității infracționale stabilită în sarcina sa.

S-a reținut că inculpatul D.A., în toate declarațiile sale, a precizat că, victima s-a deplasat în Italia pentru a munci, spre deosebire de inculpata A.D., care a afirmat că scopul deplasării victimei l-a constituit căutarea fiicei sale, contradicții care nu au fost motivate de cei doi inculpați.

M.A. a locuit într-un cort, inițial într-un parc, iar ulterior într-o hală lângă un spital, asemenea celorlalte victime și a practicat cerșetoria 11 zile, obținând sume variind între 5-20 euro pe zi, bani pe care i-a dat lui D.A.

S-a reținut că inculpatul D.A. a ascuns împrejurarea că victima a locuit în același loc în care stăteau și el și soția sa împreună cu alți cetățeni români.

În sensul reținerii ca reale a susținerilor victimei, s-a făcut trimitere la declarațiile martorilor Ș.R. și A.A. care au reliefat că victima, persoană cu handicap, și inculpații D.A. și A.D. erau împreună, precum și faptul că, victima practica cerșetoria.

S-a reținut că s-a făcut dovada că victima a practicat cerșetoria și pentru inculpații A.D. și D.A., în condițiile în care aceștia trebuiau să își recupereze cheltuielile suportate anterior pentru deplasarea victimei în Italia.

La o razie a poliției, M.A. și A.D. au fost conduși la sediul poliției locale italiene, au fost audiați, fotografiați și amprentați, ulterior, fiind urcați în autocar și conduși la aeroport pentru a reveni în România.

Ajunși în țară, la data de 14 noiembrie 2006, M.A. a rămas o noapte în B., la A.D. care, a doua zi, i-a luat bilet pentru Tulcea și i-a dat 3.000 ROL vechi.

S-a reținut că demersurile inculpatei A.D., ulterioare repatrierii, remiterea către victimă a unor sume mari de bani, constituie argumente că, în Italia, victima a fost exploatată de cei doi inculpați, obținând, din practicarea cerșetoriei de către victimă, sume de bani, ce le erau remise de acesta.

În cursul urmăririi penale, martorul M.C., fratele victimei, a declarat că, după ce a revenit din Italia, M.A. i-a relatat că a fost convins să plece în Italia de către inculpații D.A. și A.D., aceștia suportând cheltuielile necesare precum și faptul că, în Italia, fratele său a cerșit lângă un semafor, fiind învățat cum să cerșească de cei doi inculpați, banii obținuți predându-i inculpatei A.D.

S-a arătat că în mod corect a fost înlăturată declarația acestui martor dată în fața instanței de fond potrivit cu care fratele său a plecat în Italia pentru a-și căuta fiica, având în vedere că acest aspect este susținut numai de inculpata A.D., nu se coroborează cu celelalte probe și nici nu s-a oferit o explicație plauzibilă referitoare la retractarea declarației inițiale.

Mai mult, martorul M.C. a recunoscut că este prieten cu inculpatul D.A. de mulți ani.

De altfel, inculpații nu au contestat situația de fapt reținută de instanța de fond, în condițiile în care nu au formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Asupra victimei au fost exercitate forme de constrângere constând în aceea că, s-a profitat de handicapul fizic, de lipsa de reacție la modul cum erau tratat și anume, cazat în condiții insalubre, fără apă sau hrană, fără acte de identitate, pașaport, fără posibilități materiale de întoarcere în România.

Referitor la activitatea infracțională a inculpaților în raport de victima M.T. care prezenta un handicap la picior s-a reținut că la data de 13 mai 2005 M.T. a fost transportat în Italia de către inculpatul C.D.E., cheltuielile de transport fiind suportate de „T.", fratele inculpatului I.I. și a practicat cerșetoria, banii obținuți (aproximativ 50-60 euro zilnic) înmânându-i lui „T." fără a fi constrâns în vreun fel.

Având în vedere faptul că, inculpatul C.D.E. a efectuat transportul victimei încasând sumele de bani reprezentând contravaloarea transportului de la fratele inculpatului I.I., probează că îl cunoștea atât pe acesta cât și pe fratele său și avea încredere în ei.

Transportul repetat al unor persoane cu handicap, în condițiile și la cererea inculpatului I.I., în beneficiul căruia realiza și alte deplasări, cu ocazia racolării victimelor și a cazării acestora, probează implicarea inculpatului C.D.E. în activitatea infracțională de racolare și transport a victimelor și implicit și a faptului că făcea parte dintr-un grup infracțional organizat, condus de inculpatul I.I.

S-a arătat că în declarația dată în cursul urmăririi penale, M.T. a subliniat că inculpatul C.D.E. se ocupa cu transporturile în Italia contra unor sume de bani, în Italia fiind multe persoane aduse de acesta care practicau cerșetoria.

De asemenea, în mod corect a fost înlăturată declarația martorului M.T. dată în fața instanței de fond, în contextul în care, s-a probat cu declarația victimei S.G., implicarea lui M.T. în încercarea inculpatului I.I. și a familiei sale de a a-l determina pe acesta să renunțe la acuzații.

Această implicare naște suspiciunea că și M.T. a primit sume de bani pentru a nu formula plângeri penale împotriva inculpaților.

În raport de considerentele evidențiate, s-a reținut că, cele patru victime au fost traficate și exploatate prin cerșetorie, asupra lor s-au exercitat forme de constrângere fiind supuse unui tratament umilitor.

S-a arătat că la data de 06 iulie 2007, la sediul Poliției orașului M. s-au prezentat victima S.G. și I.A., fratele inculpatului I.I., solicitând întocmirea unui act doveditor din care să rezulte că S.G. s-a împăcat cu inculpatul I.I. și cu fratele acestuia, D.I., act în care să se consemneze și faptul că victima a muncit în orașul Milano (Italia) pentru cei doi, aceștia neavând posibilitatea să-l plătească la timp, pentru împăcare fiind avansată suma de 1.300 euro.

A doua zi, mama inculpatului I.I., numita A.G. s-a prezentat la sediul poliției împreună cu S.G., și, în prezența unui lucrător de poliție, i-a înmânat victimei suma de 4.000 RON pentru ca acesta să-și retragă plângerea depusă împotriva fiilor săi.

Din analiza materialului probator și în baza argumentelor evidențiate, s-a apreciat că toate apărările inculpaților apelanți sunt neîntemeiate, urmând să fie respinse.

S-a arătat că prima instanță a avut în vedere ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. inclusiv gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma tuturor elementelor prin care se circumstanțiază cât și circumstanțele personale ale inculpaților apelanți, realizând o individualizare corectă a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, astfel încât acestea să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 52 alin. (1) și 2 C. pen.

S-a reținut pentru ambii inculpați, gravitatea deosebită a faptelor comise, rezultând din împrejurările și modalitatea de comitere, inculpați care, în mod organizat identificau și racolau persoane cu handicap în scopul exploatării lor prin practicarea cerșetoriei în străinătate, durata activității infracționale și tratamentul la care au fost supuse victimele.

S-a avut în vedere și comportamentul inculpatului I.I., ulterior descoperirii activității infracționale, de influențare a părților vătămate și a martorilor în sensul retragerii acuzațiilor și retractării declarațiilor inițiale.

Pentru inculpatul C.D.E., s-a reținut că, deși desfășura o activitate licită de transport, s-a implicat în activitatea infracțională de traficare a persoanelor cu handicap.

Gravitatea deosebită a faptelor comise ce trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei și în modalitatea de executare, împiedică reținerea de circumstanțe atenuante și totodată de reducere a cuantumului pedepselor aplicate.

S-au apreciat toate criticile formulate ca neîntemeiate, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingând ca nefondate apelurile formulate de apelanții inculpați I.I. și C.D.E. împotriva sentinței penale nr. 13 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosar nr. 4305/88/2010.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații I.I. (fost A.) și C.D.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul inculpat I.I. (fost A.), a solicitat repunerea în termenul de recurs, susținând că a luat cunoștință de hotărârea de condamnare la momentul la care a fost încarcerat și consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385 C. proc. pen.

A mai arătat că nu a beneficiat de asistență juridică calificată, nu a avut cunoștință de hotărârea de condamnare, a fost împiedicat să-și exercite dreptul la recurs și a declarat recurs în termen de 10 zile de la încarcerare.

În ce privește motivele de recurs, a criticând hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului și a pedepsei aplicate.

A arătat că în cauză nu se face dovada vinovăției sale pentru niciuna din faptele pentru care a fost trimis în judecată, că actul de sesizare a instanței nu a mai fost analizat și consideră că cercetarea judecătorească ar fi trebuit completată și cu depozițiile martorilor, membri ai familiei lui, solicitând achitatea în baza art. 10 lit. a), c) sau d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

A mai arătat că urmărirea penală este nelegală, iar instanța de fond trebuia să se sesizeze din oficiu, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vedereea refacerii urmăririi penale. A invocat temeiul de casare prev. de art. 385 pct. 6 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.D.E. a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, arătând că față de materialul probator existent la dosar, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu s-a făcut dovada că activitatea pe care o desfășura era de natură penală, nu s-a făcut dovada că inculpatul avea cunoștință că cele trei persoane pe care le transporta erau duse în Italia în scopul de a fi exploatate și nu poate fi condamnat doar pe baza unor prezumții simple.

A mai arătat că din probele existente la dosar nu rezultă vinovăția sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, din probele dosarului nu a rezultat că transportul persoanelor a avut loc prin constrângerea acestora și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de inculpatul I.I. (fost A.), Înalta Curte constată că acesta este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 385 C. proc. pen. cu referire la art. 364 C. proc. pen. privind repunerea în termen, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei.

Cauza temeinică de împiedicare constă fie în existența cazului fortuit sau a forței majore, fie în existența unei alte cauze care să-l fi pus pe inculpat în situația de a nu fi putut acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa căreia ar fi acționat conform acestor interese.

În cauza de față, împrejurarea că inculpatul s-a aflat în străinătate la data pronunțării hotărârii nu constituie o cauză temeinică de împiedicare pentru declararea în termen a recursului, cu atât mai mult cu cât, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată în apel cu excepția termenului la care cauza s-a judecat. În plus, inculpatul fost asistat de apărător ales, astfel că nici critica privind lipsa asistenței juridice calificate, nu poate fi primită.

Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile repunerii în termen, prevăzute de art. 3853 raportat la art. 364 C. proc. pen., cererea formulată de inculpatul I.I. (fostă A.) urmează a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 385 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru părțile lipsă atât la dezbateri, cât și la pronunțare.

Având în vedere că inculpatul I.I. (fost A.) a formulat cererea de recurs la data de 3 decembrie 2012, peste termenul legal de 10 zile, recursul declarat este tardiv, urmând a fi respins în baza art. 3852 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Față de constatarea tardivității recursului declarat de inculpatul I.I. (A.), celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate.

În ce privește recursul declarat de inculpatul C.D.E., acesta este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul C.D.E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a reținut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpații I.I. (fost A), D.A. și A.D., s-au constituit și au acționat într-un grup infracțional organizat, care a acționat în mod coordonat pe o perioadă de aproximativ 2 ani în vederea traficului de persoane, grup în cadrul căruia fiecare dintre inculpați a avut atribuții precise pe linia racolării, transportului, cazării și a exploatării în vederea obținerii de beneficii materiale prin obligarea la practicarea cerșetoriei a victimelor S.G., A.I., M.A. și M.T.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul I.I. racola victimele, pe unele inducându-le în eroare, participând apoi împreună cu ceilalți inculpați la transportul, cazarea și exploatarea lor în Italia, unde victimele au fost constrânse prin violență să practice cerșetoria în mod repetat, însușind banii obținuți astfel.

În ce privește pe inculpatul C.D.E., acesta a participat împreună cu ceilalți inculpați la racolarea și transportul victimelor în Italia, în mod repetat, pentru ca acestea să fie exploatate prin obligarea la cerșetorie, însușindu-și banii obținuți din practicarea cerșetoriei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului C.D.E. rezultă fără dubiu din materialul probator existent la dosar. Deși acesta desfășura o activitate licită de transport, s-a implicat în activitatea infracțională de trafic a persoanelor cu handicap.

Astfel, din probele dosarului rezultă că deplasarea inculpatului I.I. la locuința victimelor se făcea cu autoturismul condus de inculptul C.D.E., că tot acesta le transportat la domiciliul inculpatului I.I. pentru ca apoi să efectueze transportul lor în Italia, ceea ce constituie argumente în sensul că inculpatul C.D.E. făcea parte din grupul constituit de inculpatul I.I., rolul său în grup fiind cel de a participa la activitatea de racolare și de transport a victimelor.

Implicarea inculpatului C.D.E. în activitatea de traficare este demonstrată și de faptul că, fără a avea nici o obligație în calitate de șofer, care ar fi efectuat un simplu transport, a dat victimei S.G. suma de 500 de euro necesară pentru a trece granița, iar potrivit înțelegerii cu inculpatul I.I., partea civilă, ajunsă la Milano, a fost preluată de fratele inculpatului I.I., care i-a și plătit inculpatul C.D.E. suma de 300 de euro.

De asemenea, deși a participat la racolarea și transportul vctimei A.I., atât la locuința inculpatului I.I. cât și în Italia, inculpatul C.D.E. nu a solicitat nici un ban, de unde concluzia că se afla nu numai la dispoziția inculatului I.I. cât și în relații de prietenie cu acesta, iar cu ocazia transportului victimei M.T. în Italia, cheltuielile de transport au fost suportate de fratele inculpatului I.I., de unde concluzia că îl cunoștea și pe acesta.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută a fost stabilită de instanța de apel pe baza declarațiilor victimelor S.G. și A.I., a martorilor R.C., L.I., M.C., M.T., M.B., A.A., G.E., a declarațiilor inculpaților precum și pe baza relațiilor primite de la autoritățile italiene care au sesizat activitatea infracțională a familiei A. și i-au arestat pe I.I., pe frații lui A.C., I.A. zis „P.", D.I. zis „T." și alți membrii ai familiei conform art. 600 C. pen. italian pentru infracțiunea de aducere și menținere în sclavie a unor cetățeni români.

Tot din relațiile primite în cursul urmăririi penale de la autoritățile italiene a rezultat că inculpatul C.D.E. s-a aflat în baza națională de date a autorităților italiene și a fost controlat în mai multe rânduri pentru aducerea în mod repetat în Italia a mai multor conaționali, unii dintre ei fiind ulterior repatriați, iar că inculpații D.A. și A.D. au fost identificați în hangarele industriale dezafectate din Milano împreună cu mai mulți români care practicau cerșetoria.

Având în vedere situația de fapt și activitatea infracțională a inculpatului C.D.E. prin prisma dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 678/2001 și a art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța constatată că și încadrarea juridică dată faptelor este corectă. Din probele dosarului rezultă că inculpații au constituit și au conlucrat într-un grup structurat, au acționat în mod coordonat aproximativ 2 ani, grup în care inculpatul I.I. era considerat șeful grupului, implicat în toate activitățile infracționale ale grupului: racolare, organizare transport, cazare și transportul victimelor, atribuții identice aveau și ceilalți inculpați D.A. și A.D., iar inculpatul C., avea atribuții precise numai în ceea ce privește racolarea și transportul victimelor. Din activitatea infracțională, toți cei patru inculpați au obținut beneficii financiare.

În ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului și de împrejurările în care s-a comis fapta.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpatul C.D.E. este nefondat, urmînd a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat I.I. (fost A.)

În baza art. 3851 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. se va respinge ca tardiv, recursul declarat de inculpatul I.I. (fost A.) împotriva deciziei penale nr. 135/P din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata celtuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul inculpat I.I. (A.).

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul I.I. (A.)

Împotriva deciziei penale nr. 135/P din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.E. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, până la prezentarea apărătorului ales și câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părti vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2013.