Suspension of wage claim execution and statutory grace period for public authority debtors

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a chemat în judecată pe creditorii N.I., K.M.G., G.V., D.I., M.V.L., B.D. și D.R. solicitând suspendarea provizorie și suspendarea continuării executării silite, respectiv de acordare a unui termen de grație în ceea ce privește executarea silită începută de BEJA "D. și D." din București, în Dosarul de executare nr. 233/2011, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 25/2008 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondată cererea petentului de suspendare a continuării executării silite în Dosarul execuțional nr. 233/2011 - BEJA "D. și D." București precum și cererea de acordare a unui termen de grație pentru obligația de plată stabilită în dosarul execuțional sus-menționat, așa cum rezultă din Sentința civilă nr. 4/2012 din 27 aprilie 2012.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că existând o reglementare specială privind suspendarea de drept a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale, precum și plata eșalonată a acestora pe o perioadă de 5 ani, formularea cererii de față întemeiată pe O.U.G. nr. 22/2002 cu modificările aduse prin Legea nr. 92/2011 prin care se urmărește aceeași finalitate, respectiv amânarea și eșalonarea plății creanței, nu se justifică.

De asemenea a arătat că limitarea dreptului creditorului de a-și vedea realizată creanța în procedura executării silite este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cel prevăzut în Protocolul 1 la Convenție.

Petentul a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 299 C. proc. civ. și ale art. 6 alin. (4) și alin. (6) din O.G. nr. 22/2002 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011 și a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și admiterea cererilor formulate, arătând că suspendările solicitate reprezintă instituții juridice distincte, având cauze juridice, modalități de aplicare și scopuri diferite, astfel că o eventuală intercondiționare sau colaborare a acestora nu poate avea ca efect excluderea reciprocă de aplicare.

A susținut că a fost interpretat și aplicat greșit art. 6 alin. (1) și alin. (4) din O.G. nr. 22/2002 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 92/2011, nefiind analizat în mod exhaustiv raportul juridic litigios, susținerile sale și nici probatoriul administrat în cauză, fiind încălcate dispozițiile art. 266 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce determină obstrucționarea activității principale a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

A invocat cauza Immobiliare Safi contra Italiei și cauza Saggio contra Italiei.

Recursul este nefondat.

Art. 304 pct 8 C. proc. civ. prevede că modificarea hotărârii se poate cere dacă, interpretând greșit actul dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și reglementează situația când judecătorul fondului procedează la interpretarea actului juridic dedus judecății, cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.

Modificarea hotărârii atacate se poate cere și atunci când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum prevede art. 304 pct. 9 din textul de lege precitat.

În contextul în care recurentul a invocat în susținerea recursului pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., motivele de recurs vor fi analizate prin prisma acestora, cu referire la actele normative incidente în cauză, împrejurare față de care se rețin următoarele.

În materia executării silite sunt aplicabile dispozițiile art. 371 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia orice obligație stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 prevăd că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, în acest sens debitorul nefăcând dovada că a depus diligențe și că ar fi întreprins demersuri pentru a-și îndeplini cu bună-credință obligațiile care au fost instituite prin titlul executoriu invocat în cauză, astfel că nu se justifică susținerile petentului privind interpretarea și greșita aplicare a art. 6 alin. (1) și alin. (4) din O.G. nr. 22/2002.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului vizează protecția punerii în executare a hotărârilor judecătorești, statuând că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură executarea efectivă a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, prin aceea că într-un stat care respectă preeminența dreptului acestea nu pot rămâne iară efect în favoarea uneia din părți.

În acest context se constată că hotărârea nu este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind întrunite condițiile cerute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici art. 304 alin. (8) din C. proc. civ. nu este incident în cauză deoarece instanța nu a schimbat natura juridică a vreunei convenții sau act juridic în condițiile art. 970 alin. (2), 978 - 979 și 980 - 984 C. civ., litigiul având ca obiect suspendarea executării unor hotărâri judecătorești, care nu vizează interpretarea hotărârii, a actului juridic în sine ci, doar interpretarea textelor de lege privind executarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în conformitate ci art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 4/2012 din 27 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA