Identity as perpetrator established via fingerprint evidence; legality of sentence near statutory minimum for masked nighttime robbery with recidivism
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal, thereby upholding the lower appellate court’s rejection of his appeal and maintaining the original conviction of eight years' imprisonment for aggravated robbery. The defendant, a recidivist who had committed a masked nighttime robbery by incapacitating a security guard and stealing bronze and aluminum ingots, challenged both his conviction and the severity of the penalty, arguing he was not the perpetrator. The court rejected these arguments, relying decisively on technical-scientific reports identifying papillary traces on the adhesive tape used to restrain the victim, which corroborated witness statements and established the defendant's identity beyond doubt; regarding sentencing, the court found the eight-year term justified under Articles 52 and 72 of the Penal Code as it reflected the offender's recidivism and the high social danger of the crime, remaining closer to the statutory minimum than maximum limits for the offense.
Legislator headnote
AI generatedIdentity as perpetrator established via fingerprint evidence; legality of sentence near statutory minimum for masked nighttime robbery with recidivism: Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate în principal pentru că greșit au reținut că el este autorul infracțiunii iar în subsidiar critică pedeapsa ce i-a fost aplicată pe care o consideră prea severă, motive de casare prevăzute de art.3859 pct.18 și 14 Cod procedură penală.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul V.C.D. împotriva deciziei penale nr.237 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov .
S-a prezentat recurentul,în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat b.n., lipsind intimata parte civilă SC „M” și intimata parte vătămată M.C.
Procedura de citare a fost îndeplinită .
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului și achitarea acestuia întrucât nu este autorul faptei reținută în sarcina sa.
În subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, vinovăția inculpatului fiind pe deplin stabilită iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Inculpatul a fost de acord cu concluziile apărătorului .
C U R T E A
Asupra recursului de față ,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.239 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Brașov, a fost condamnat inculpatul V.C.D. la 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.211 al.2 lit.a,c,d Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71,64 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 18.517.800 lei, despăgubiri către partea civilă S.C.”M” și inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în noaptea de 4/5 februarie 2001 ora 23 inculpatul, mascat, a atacat și trântit la pământ pe partea vătămată M.C. care efectua serviciul de pază la poarta 3 a S.C.Multijob SRL Cristian.
Inculpatul i-a imobilizat mâinile la spate părții vătămate și i-a aplicat bandă adezivă pe gură și ochi după care a furat din magazia societății lingouri de bronz și aluminiu în valoare de 18.517.800 lei.
Prin decizia penală nr.237 din 23 octombrie 2002 Curtea de Apel Brașov a respins apelul inculpatului care susține că nu este autorul faptei.
Impotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate în principal pentru că greșit au reținut că el este autorul infracțiunii iar în subsidiar critică pedeapsa ce i-a fost aplicată pe care o consideră prea severă, motive de casare prevăzute de art.3859 pct.18 și 14 Cod procedură penală.
Recursul nu este fondat .
Instanțele au reținut a stare de fapt corespunzătoare realității, încadrarea juridică dată faptei fiind legală.
Faptul că inculpatul este autorul faptei rezultă neîndoielnic din rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.162385 din 15.05.2001 și nr.162731 din 18.09.2001 care au concluzionat că urmele papilare de pe banda adezivă cu care a fost imobilizată partea vătămată aparțin inculpatului .
Aceste probe se coroborează cu declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor.
În ce privește al doilea motiv de casare referitor la individualizarea pedepsei nici acesta nu este întemeiat.
Inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie mascat, în cursul nopții. Este recidivist iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă sunt cuprinse între 5 și 20 de ani.
Pedeapsa aplicată este mai aproape de limita minimă prevăzută de lege, astfel că în raport de calitatea de recidivist a inculpatului , de pericolul social al faptei și făptuitorului care a săvârșit fapta în condițiile arătate, o reducere a pedepsei ar contraveni criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal și scopului pedepsei astfel cum este definit la art.52 din Codul penal.
Prin urmare Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de inculpatul V.C.D. împotriva deciziei penale nr.237 din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov , ca nefondat.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2003.