Suspension of tax execution: “well-justified case” requirement and limits of summary review under Law 554/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluția dată în cauză

Prin Decizia nr. 3414 din 10 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, a admis recursul declarat de D.G.F.P. Dolj și A.F.P. a Municipiul Craiova împotriva Sentinței nr. 479 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul că a respins cererea formulată de reclamanta Asociația C.Ș. și C.N., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal competentă cu o cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere din data de 31 martie 2010, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de D.G.F.P. Dolj - S.I.F.P.F.

Raportându-se la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, a apreciat că, în cauză, nu s-a probat îndeplinirea condiției "cazului bine justificat", astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-au indicat, în concret, care sunt împrejurările de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Instanța de recurs a reținut că verificarea aspectelor care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.

Invocând jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în această materie, instanța de control judiciar a reținut că motivele invocate de intimata-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că aprecierile reclamantei asupra nelegalității ordinului contestat se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte a reținut că respectarea principiului proporționalității în această materie și punerea în balanță, pe de o parte, a interesului statului care execută un act ce se bucură de prezumția de legalitate, fără a fi afectat de vădite neregularități și, pe de altă parte, a interesului particularului care nu se prevalează de apărări de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, conduc la concluzia că măsura suspendării executării nu este justificată.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat contestație în anulare intimata-reclamantă Asociația C.Ș. și C.N., invocând ca temei legal prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Astfel, argumentează petenta contestatoare, prin Decizia nr. 3414/2011, instanța de recurs a soluționat pe de o parte cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 109/2009 pentru modificarea și completarea Codului fiscal și, pe de altă parte, a soluționat recursul împotriva Sentinței civile nr. 479/2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, deși pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale era obligată să pronunțe o încheiere separată care să poată fi atacată cu recurs, potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Procedând în acest mod, instanța de recurs i-a îngrădit accesul la justiție, Decizia nr. 3414/2011 neputând fi atacată cu recurs din moment ce este irevocabilă.

În concluzie, a cerut admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 3414/2011 și rejudecarea recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 479/2010 a Curții de Apel Craiova.

2.2. D.G.F.P. Dolj nu a depus întâmpinare și nici concluzii scrise.

3. Soluția Înaltei Curți

Contestația în anularea Deciziei nr. 3414/2011 este nefondată.

Într-adevăr, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat ca temei legal al contestației în anulare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Criticile invocate de petenta contestatoare nu se referă, însă, la nicio dispoziție legală "de ordine publică privitoare la competență", așa cum se specifică în mod expres în norma citată, care să fi fost încălcată de judecătorii recursului.

În ceea ce privește critica potrivit căreia, prin faptul că instanța de recurs nu a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere prealabilă care să poată fi atacată separat cu recurs, i-a fost îngrădit accesul liber la justiție, este lipsită de temei, petenta contestatoare neprobând o asemenea situație.

În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Asociația C.Ș. și C.N. împotriva Deciziei nr. 3414 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.

Procesat de GGC - AA