Failure of administrative compensation file for missing documentation validates rejection of unjustified refusal claim under land restitution law

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluția instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții T.A. și T.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită decizia-titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, județul Dolj.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorul lor a fost validat cu suprafața de 2000 mp și în anul 2009 dosarul a fost înaintat pârâtei care însă l-a restituit comisiei județene, susținând că în mod abuziv i se întârzie acordarea despăgubirilor, atât timp cât pârâta nu are competența să verifice legalitatea validării persoanelor.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în etapa de analizare a dosarului reclamanților s-a apreciat ca acesta nu este complet, fiind necesară o adeverință din care sa rezulte categoria de folosința a terenului la data preluării pentru a se stabili asupra valorii despăgubirilor, susținând astfel că dosarul de despăgubire a fost returnat la data de 20 octombrie 2009 Comisiei județene pentru completări.

Totodată, a susținut că dosarul de despăgubire a fost restituit Comisiei Centrale la data de 31 septembrie 2010 și în etapa de verificare s-a constat că autorul reclamanților prin titlul de proprietate a cumpărat numai construcțiile, terenul de 2000 de mp fiind trecut în proprietatea statului, iar pentru lămurirea acestor aspecte dosarul a fost din nou returnat Comisiei județene la 06 septembrie 2010.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 592 din 18 noiembrie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 625 din 16 martie 2007, autorul reclamanților a fost validat în anexa nr. 23/I/4 a Legii nr. 247/2005 cu despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj (imobil imposibil de restituit în natură), iar în anul 2009 dosarul reclamanților a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către Primăria Municipiului Craiova.

Ulterior, dosarul de despăgubire a fost returnat de două ori Comisiei județene, în anii 2009 și 2010, pentru completarea lui, rezultând astfel că autoritatea pârâtă a avut în vedere dispozițiile art. 16 din Capitolul V al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora documentația notificării trebuie transmisă împreună cu situația actuala a imobilului și propunerea motivată de acordare a despăgubirilor.

Totodată, a reținut, față de susținerile reclamanților, că pârâta este abilitată să ceara propunerea motivată de acordare a despăgubirii referitor la categoria de folosință a terenului și fată de actul de proprietate al autorilor reclamanților, unde s-a indicat că terenul a fost trecut în proprietatea statului la momentul cumpărării de către aceștia a imobilului și să se completeze dosarul în acest sens.

Prima instanță a reținut astfel că, în speță, nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea reclamanților, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, și nici nesoluționarea cererii într-un termen rezonabil, completarea dosarului direct la Comisie nefiind indicată de lege ca obligație a acestei pârâte.

Referitor la fondul dreptului reclamanților la despăgubiri pentru teren, prima instanță a apreciat că nu are căderea să se pronunțe direct asupra acestor aspecte, îndreptarea autorilor reclamanților putând face numai obiectul unor proceduri speciale civile, reglementate în baza legilor speciale de reconstituire a proprietății asupra fondului funciar. În acest sens instanța nu a analizat direct nici înscrisurile privind îndreptarea autorilor reclamanților în temeiul art. 1 din Protocolul 1, care s-a apreciat că nu își găsește incidența în cauză.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că din activitățile pârâtei nu rezulta atitudinea abuzivă și nejustificată de tergiversare a drepturilor reclamanților, aceasta fiind motivată de complexitatea regimului juridic al proprietății imobiliare restituite după 1990.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 592/2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții T.A. și T.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, în esență, se susține că autoritatea pârâtă trebuia să-i soluționeze dosarul de despăgubiri întrucât Hotărârea nr. 685/2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 – Dolj Anexa 23/I/4 nu a fost contestată, aceasta neavând atribuții privind verificarea legalității validării persoanelor din anexă.

Restituirea dosarului de despăgubiri de către intimată arată o atitudine discreționară a acesteia cât și încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin și, implicit, a art. 6 din C.E.D.O. cât și a art. 1 dinPrimului Protocol adițional la Convenție.

Intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurenților.

În esență, se arată că are ca atribuție egală analiza dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire.

Întrucât dosarul privind despăgubirile nu a fost însoțit de întreaga documentației ce a stat la baza validării cererii de restituire a dreptului de proprietate, acesta a fost restituit entității notificate (Comisia municipală Galați de fond funciar).

Aceasta nu a mai transmis dosarul complet Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi declanșată procedura administrativă.

S-a invocat și incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2011 și ale Legii nr. 117/2012.

Recurenții-reclamanți au formulat și concluzii scrise, reiterând argumentele din cererea de recurs cât și faptul că după restituirea dosarului de despăgubiri au îndeplinit cerințele din adresele de restituire, astfel că în prezent nu se mai contestă dreptul la măsuri reparatorii.

Referitor la incidența O.U.G. nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012, se arată că acestea nu sunt de natură să o exonereze pe intimată de obligația de a lua toate măsurile, urmând ca decizia să poată fi emisă după data de 15 mai 2013.

3. Soluția instanței de recurs.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susținerile părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Deși recurenții nu au invocat temeiul legal al cererii de recurs se reține că toate criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005, Secretariatul autorității pârâte are ca atribuție analiza dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, după care procedează la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, acestea fiind transmise evaluatorului.

Conform pct. 16.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 1095/2005, în cazul despăgubirilor acordate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament, comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. La dosar vor fi anexate și dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declarație semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură.

Înscrisurile trebuie să fie însoțite de un borderou iar toate filele dosarului vor fi numerotate, șnuruite și sigilate. Dosarele astfel întocmite vor fi transmise Secretariatului Comisiei Centrale în original, iar sigiliul va fi aplicat pe prima și ultima filă a dosarului.

Având în vedere atribuția ce incumbă autorității pârâte conform dispozițiilor legale menționate cât și faptului că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la pct. 16.4 din Normele metodologice, în mod corect dosarul de despăgubiri privindu-i pe reclamanți a fost restituit în vederea completării cu întreaga documentație ce a stat la baza validării dreptului de proprietate al acestora. Ulterior, nu s-a făcut dovada că dosarul a fost transmis completat conform dispozițiilor legale.

De altfel, chiar recurenții au menționat că au contribuit cu înscrisuri la completarea dosarului.

Or, în această situație, în mod corect prima instanță a statuat că nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtei în soluționarea dosarului de despăgubiri având ca obiect Hotărârea nr. 625 din 16 martie 2007, emisă recurenților-reclamanți în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, nu se poate imputa autorității pârâte o culpă în parcurgerea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de Titlul VII, Cap. V din Legea nr. 247/2005, și implicit încălcarea termenului rezonabil invocat de recurenții-reclamanți, fiind nefondate criticile acestora.

Este evident că, după transmiterea dosarului complet, intimatei-pârâte îi incumbă obligația de a respecta dispozițiile legale în ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamanților.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, instanța de recurs apreciază că sunt fără relevanță față de soluția pronunțată de instanța de fond, care va fi menținută de instanța de recurs.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.A. și T.C.M. împotriva sentinței nr. 592 din 18 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2013.