Denial of sentence suspension for post-osteomyelitis failure to prove impossibility of serving prison term
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected his request to interrupt the execution of his five-year prison sentence, and ordered him to pay 750,000 lei in judicial costs to the state, with 200,000 lei advanced by the Ministry of Justice. The dispute concerned the prisoner's claim for suspension of his sentence based on a medical condition diagnosed as "status post-osteomielitis of the right leg," which he argued rendered him unable to serve time in detention. The court held that the legal requirements for sentence interruption were not met because the mandatory medical-legal expert opinion concluded that the affliction was treatable within the prison healthcare network and did not constitute an absolute impossibility of serving the sentence. The decision was based on Articles 455 and 453(1)(a) of the Code of Criminal Procedure, which require proof of a disease making execution of the penalty impossible, and Article 3859(3), under which the court verified the absence of grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 38510 alin. (21) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Denial of sentence suspension for post-osteomyelitis failure to prove impossibility of serving prison term: Examinând din oficiu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3), conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (expertiza medico-legală).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 795 din 2 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare (aplicată prin S.P. nr. 582 /2002 a Tribunalului București, secția I penală), formulată de petentul condamnat G.P.C. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că afecțiunea condamnatului diagnosticată „status post-osteomielită gamba dreaptă” poate fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P. deținutul neaflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Prin decizia penală nr. 589/A din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul. Recursul nu a fost motivat în scris și nici oral. Condamnatul a lăsat la aprecierea Curții modul de soluționare a recursului, iar apărarea sa nu a indicat nici un caz de casare.
Examinând din oficiu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3), conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speță, hotărârile criticate fiind legale și întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (expertiza medico-legală).
Astfel, petentul condamnat nu a dovedit că suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, condiție cerută de dispozițiile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 750.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.P.C. împotriva deciziei penale nr. 589/A din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului 750.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2003.