Sufficiency of judicial tax payment for grant application challenge where evidence of compliance was lost in postal delivery.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Parohia C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală de Management pentru Programul Operațional Regional anularea soluției de respingere a cererii de finanțare comunicată din 20 mai 2010, cu titlul „Consolidarea și restaurarea ansamblului bisericii S.S., sat C., județul Prahova, comunicată prin intermediul Agenției pentru Dezvoltare Regională - Sud Muntenia, anularea soluției de respingere a contestației.

A mai solicitat reevaluarea cererii de finanțare anterior menționată în strictă concordanță cu prevederile legale în vigoare și cu cele ale grilei de evaluare tehnică și financiară și în consecință modificarea soluției pronunțate în sensul admiterii cererii de finanțare.

În subsidiar a solicitat reclamanta obligarea pârâtului la emiterea deciziei de admitere a cererii de finanțare din anul 2010, cod SMIS 13973, cu titlul „Consolidarea și restaurarea ansamblului bisericii Sfântul S., comuna B., județul Prahova.

A mai precizat reclamanta că proiectul inițiat de reclamantă a fost respins din cauza subevaluării/evaluării greșite a criteriilor de acordare a punctajului.

Prin sentința nr. 5119 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București a anulat acțiunea formulată de reclamanta Parohia C. ca insuficient timbrată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

În conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 acțiunea reclamantei trebuia timbrată cu suma de 4 RON.

Reclamanta a depus împreună cu acțiunea o taxă judiciară de timbru de 2 RON conform chitanței din 4 ianuarie 2011.

S-a apreciat că nefiind depusă taxa judiciară de timbru legală, instanța a dispus ca reclamanta să fie citată cu mențiunea achitării diferenței de taxă de timbru de 2 RON și cu timbrul judiciar de 0,30 RON, întrucât nu a fost depus nici un timbru judiciar.

Instanța față de dispozițiile art. 3 lit. m), art. 20 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a anulat acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanta a declarat recurs, în termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță menționându-se că anterior pronunțării soluției de către instanța de fond erau îndeplinite dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Examinând sentința atacată prin prisma celor două motive de recurs, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare se face de către instanța de judecată, iar conform art. 24 pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat să comunice în scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.

La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, Președintele completului a dispus prin rezoluție ca reclamanta să fie citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, până la primul termen de judecată sub sancțiunea anulării cererii.

Așa cum se poate observa din înscrisul existent la dosarul de fond al cauzei, reclamanta s-a conformat obligației timbrării cererii de chemare în judecată anterior pronunțării sentinței recurate. Ulterior, în urma verificărilor efectuate, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, prezenta cerere de chemare în judecată se timbrează cu suma de 4 RON.

Astfel, s-a procedat la citarea reclamantei cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru în cuantumul prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate.

La data de 12 septembrie 2011, reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar de 0,3 RON, expediind înscrisul doveditor prin poștă – a se vedea plicul aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior pronunțării sentinței recurate, în data de 23 septembrie 2011, plicul a fost restituit reclamantei, nefiind desfăcut, adresa destinatarului fiind barată cu pixul.

Prin urmare, se apreciază că nu este imputabilă recurentei-reclamante împrejurarea că dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar nu au ajuns la dosarul cauzei, atât timp cât obligația în sine fusese îndeplinită, anterior termenului pentru care a fost emisă citația cu mențiunea timbrării.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ. se va admite recursul și se va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parohia C. împotriva sentinței nr. 5119 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2012.