Challenge to electoral decision on political parties' access to supplementary voter lists quashed on appeal, upholding administrative act

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecății și procedura derulată în primă instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Electorală Permanentă și Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.

În motivarea cererii, reclamantul a criticat faptul că, în conformitate cu decizia contestată, listele electorale suplimentare utilizate în cadrul secțiilor de votare pot fi puse la dispoziția partidelor politice. A argumentat, în esență, că deși art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 prevede că listele electorale permanente sunt puse la dispoziție, în copie, partidelor politice, la cererea și pe cheltuiala acestora, aceasta nu îndreptățește Biroul Electoral Central sa adauge la lege, prevăzând prin Decizia nr. 42/2009 că listele suplimentare trebuie să aibă același regim cu listele electorale permanente în ceea ce privește accesul formațiunilor politice la acestea.

A mai arătat că a formulat contestație către Biroul Electoral Central, contestație care a fost transmisă Autorității pentru Supravegherea Datelor cu Caracter Personal pentru emiterea unui punct de vedere asupra conformității deciziei sus-menționate cu dispozițiile Legii nr. 677/2001.

La data de 23 iunie 2009 reclamantul a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, față de dispozițiile art. 8 alin. (2), art. 20, art. 26, art. 29, art. 36, art. 38, art. 4 alin. (2), art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 8, 9, 14, 17 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, susținând că este o instituție de sine stătătoare, cu personalitate juridică, ce nu se substituie Biroului Electoral Central, nefiind, pe de altă parte, emitenta deciziei contestate.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal invocat, la rândul său, susținând, pe de o parte, că este autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă și independentă față de orice altă autoritate a administrației publice, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a formulat nici o plângere către autoritatea de supraveghere, ci numai către Biroul Electoral Central, nefiind, astfel, îndeplinite cerințele art. 25 din Legea nr. 677/2001 pentru ca autoritatea să se poată implica direct în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 215 din 15 ianuarie 2010, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și respinsă acțiunea formulată de reclamantul I.L. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă, fiind respinsă, totodată, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de către reclamant, ca inadmisibilă.

Sentința a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului formulat de către reclamant prin decizia civilă nr. 3409 din 25 iunie 2010, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea supusă recursului în prezenta cauză

Prin sentința civilă nr. 653 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului I.L. și, în consecință, a dispus anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, examinând dispozițiile legale incidente, a apreciat că Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009 dă o interpretare extensivă dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, prevederi care impun punerea la dispoziția partidelor politice, a alianțelor politice și a alianțelor electorale a copiilor listelor electorale permanente, aplicându-le în mod nejustificat și în privința listelor electorale suplimentare, fără niciun suport legal.

Curtea a respins excepția rămânerii acțiunii fără obiect, invocată de către reprezentantul Ministerului Public, cu motivarea că, deși alegerile pentru Parlamentul European au avut loc și au fost validate, Decizia Biroului Electoral Central nr. 42 din 06 iunie 2009 este încă în vigoare și își produce efecte.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 33/2007, privind alegerea membrilor pentru Parlamentul European și a dispozițiilor din Legea nr. 677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal.

În acest sens, recurentul a arătat că Biroul Electoral Central are, potrivit art. 141 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, competența de a emite decizii și hotărâri pentru asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii și în exercitarea acestei atribuții a reținut în mod corect că listele suplimentare trebuie să aibă același regim cu listele electorale permanente, în ceea ce privește accesul formațiunilor politice la acestea, de vreme ce conțin aceleași date privind alegătorii înscriși în ele. Prin decizia contestată, Biroul Electoral Central a asigurat cadrul legal prin care partidele politice pot sesiza organele competente cu privire la neregulile înregistrate în timpul votării.

În fine, recurentul a arătat că formațiunile politice care intră în posesia datelor cuprinse în listele electorale suplimentare au obligația de a respecta regulile instituite de Legea nr. 677/2011, iar reclamantul nu a precizat dacă vreo formațiune politică ar fi încălcat aceste obligații cu privire la datele sale cu caracter personal, cuprinse în lista suplimentară.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând criticilor formulate de recurent.

În esență, a arătat că instanța de fond a reținut corect regimul juridic distinct, aplicabil fiecăreia dintre categoriile de liste electorale reglementate prin art. 9, 91 și 92 din Legea nr. 33/2007, iar vătămarea vizează dreptul la protecția informațiilor cu caracter personal, fiind cu atât mai gravă cu cât listele suplimentare puse abuziv la dispoziția reprezentanților partidelor politice conțin informații cu privire la prezența la vot a persoanelor incluse, care au semnat pentru primirea buletinelor de vot, dezvăluind participarea acestora la procesul electoral.

De asemenea, intimatul-reclamant a susținut existența unor încălcări ale unor drepturi înscrise în legea fundamentală – art. 26, 29, 36 și 44 din Constituția României și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – art. 8, 9, 14, 17, 18.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurent și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ținând seama și de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă făcută la pct. 1.1. al prezentei decizii, intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 42 din 06 iunie 2009, adoptată de Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2009, în temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 în forma atunci în vigoare:

„În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii și hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi și sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum și în soluționarea întâmpinărilor și contestațiilor care sunt de competența sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autoritățile. instituțiile publice, birourile electorale, precum și pentru toate organismele cu atribuții în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoștință prin afișare și prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în M. Of. al României, Partea I.”

Prin articolul unic al deciziei contestate s-au stabilit următoarele: „(1) Reprezentanții partidelor politice, alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale în birourile electorale ale secțiilor de votare pot realiza, prin orice mijloace, pe cheltuiala lor, copii de pe listele electorale suplimentare.

(2) În acest sens, reprezentanții partidelor politice, alianțelor electorale și ai organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale în birourile electorale ale secțiilor de votare trebuie să depună o cerere scrisă la președintele biroului electoral al secției de votare.”

În motivarea deciziei, autoritatea emitentă a reținut prevederile art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă că partidele politice, alianțele politice și alianțele electorale au acces la datele înscrise în listele electorale permanente, privind corpul electoral, art. 92 din același act normativ, privind alegătorii care sunt înscriși în listele electorale suplimentare, și ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora sesizările formațiunilor politice care participă la alegeri, adresate Autorității Electorale Permanente în vederea verificării listelor electorale pentru a descoperi cazurile în care o persoană a votat fără a avea drept de vot sau a votat de mai multe ori în aceeași zi de referință, trebuie să fie însoțite de probe.

Fiind învestită cu o acțiune în contencios subiectiv, formulată de o persoană fizică, supusă prevederilor art. 8 alin. (1) și (11) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel avea de verificat , pe de o parte, conformitatea actului administrativ cu normele cu forță juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat și pe de altă parte, existența unei vătămări produse unui drept subiectiv sau interes legitim privat al reclamantului, luând în considerare trăsăturile raportului juridic administrativ, care, fiind caracterizat de preeminența interesului public, trebuie, în același timp, să asigure un echilibru rezonabil între acesta și interesele legitime private ori drepturile subiective ce ar putea fi vătămate.

În ceea ce privește primul aspect, unicul argument reținut de judecătorul fondului a fost acela că decizia Biroului Electoral Central dă o interpretare extensivă dispozițiilor art. 9 alin. (9) din Legea nr. 33/2007, aplicându-le în mod nejustificat și în privința listelor electorale suplimentare, fără un suport legal.

Textul legal menționat instituie obligația primarului ca, în termen de 10 zile de la primirea listelor electorale permanente, să pună la dispoziția partidelor politice, a alianțelor politice și a alianțelor electorale, la cererea și pe cheltuiala acestora, copii ale listelor electorale permanente.

Având însă în vedere elementele pe care trebuie să le cuprindă listele electorale permanente, conform art. 9 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 - numele și prenumele, codul numeric personal, domiciliul, tipul, seria și numărul actului de identitate - și conținutul listelor electorale suplimentare, reglementate în art. 92 din Legea nr. 33/2007, în forma atunci în vigoare, Înalta Curte constată, contrar concluziei primei instanțe, că, așa cum se deduce și din preambulul deciziei Biroului Electoral Central, nu există o justificare rezonabilă pentru a se crea un regim diferit acestor categorii de liste electorale din punctul de vedere al accesului formațiunilor politice, în condițiile în care interesul public urmărit de autoritatea emitentă este acela al derulării legale a procesului electoral și identificării unor soluții adecvate pentru prevenirea, combaterea și sancționarea fraudelor electorale.

Prin instituirea obligației prevăzute în art. 9 alin. (9), legiuitorul însuși a pornit de la premisa că măsura comunicării listelor permanente, cu toate datele personale incluse în ele, este justificată și necesară pentru atingerea acestui scop legitim, iar Biroul Electoral Central nu a făcut decât să adopte o decizie de aplicare unitară a legii, luând în considerare elementele comune celor două categorii de liste și exercitându-și dreptul de apreciere în limitele legii.

De altfel, chiar Legea nr. 677/2001 prevede, la art. 7 alin. (2) lit. h), că datele cu caracter personal pot fi prelucrate când „legea prevede expres aceasta în scopul protejării unui scop public important, cu condiția ca prelucrarea să se efectueze cu respectarea drepturilor persoanei vizate și a celorlalte garanții prevăzute de prezenta lege”.

În ceea ce privește condiția vătămării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat al reclamantului, prima instanță s-a rezumat la a enunța că, prin interpretarea adoptată de Biroul Electoral Central, se aduce atingere dreptului la protecția informațiilor cu caracter personal cuprinse în lista suplimentară întocmită de reclamant în calitate de președinte al Biroului Electoral al Secției de Votare nr. X Timișoara.

Înalta Curte constată însă că nici judecătorul fondului, nici reclamantul, în cererile și susținerile sale, inclusiv în întâmpinarea formulată în recurs, nu explică în mod convingător în ce mod s-ar fi produs o lezare a dreptului la viață privată, care să decurgă în mod nemijlocit din aplicarea deciziei Biroului Eelectoral Central, în condițiile în care formațiunile politice care solicită copiile de pe listele electorale – fie ele permanente sau suplimentare – au propria responsabilitate în transferul și prelucrarea datelor personale, conform regulilor statuate prin Legea nr. 677/2001.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată, urmând a fi menținute dispozițiile privind respingerea excepției lipsei de obiect, care nu au fost atacate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 653 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului I.L. ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.