Appeals for recusal of judge dismissed as unfounded for maintaining preventive detention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by five defendants against a first-instance decision that rejected their recusal application, thereby upholding the validity of the lower court's order and obliging the appellants to pay judicial expenses. The dispute concerned whether a judge from the Court of Appeal, who had maintained the defendants' preventive detention status while examining a mass recusal request against the lower court, was legally incompatible to rule on that recusal due to alleged pre-judgment of their case. Relying on Article 52, paragraph 51 of the Code of Criminal Procedure, the court held that the judge’s action to review the detention was a mandatory procedural obligation explicitly prescribed by law rather than an expression of bias, meaning none of the grounds for incompatibility under Article 47 of the Code of Criminal Procedure were met.
Legislator headnote
AI generatedAppeals for recusal of judge dismissed as unfounded for maintaining preventive detention: Potrivit art.52 alin.6 Cod procedură penală această cerere de recuzare a fost înaintată spre soluționare, Curții de Apel Cluj, ca instanță ierarhic superioară.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații Ș.Ș.M., Ș.M., F.C.N., F.M.D. și B.M.L. împotriva încheierii nr.3 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj.
S-au prezentat: apărători desemnați din oficiu, avocații C.D. și B.A., lipsind inculpații.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaților recurenți, față de motivele invocate în scris au lăsat soluționarea recursurilor la aprecierea instanței.
Procurorul a cerut respingerea recursurilor ca nefondate, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art.48 și următoarele Cod procedură penală.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr.3/21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, s-a respins cererea de recuzare formulată de inculpații Ș.Ș.M., F.C.N., F.M.D., B.M.L. și Ș.M., deținuți în Penitenciarul Gherla, privind recuzarea judecătorului M.I.C.
În motivarea acestei încheieri se rețin următoarele:
Toți inculpații de mai sus, au fost trimiși în judecată în stare de arest prin rechizitoriul parchetului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.13, 14 și 15 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea
criminalității organizate, cauza fiind pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr.1836/2003.
În această situație, inculpații au depus în dosarul de mai sus al Tribunalului Maramureș, o cerere prin care arată că, înțeleg să-i recuze pe toți judecătorii Tribunalului Maramureș.
Potrivit art.52 alin.6 Cod procedură penală această cerere de recuzare a fost înaintată spre soluționare, Curții de Apel Cluj, ca instanță ierarhic superioară.
În baza dispozițiilor legii, respectiv a art.52 alin.51 Cod procedură penală, judecătorul desemnat cu soluționarea cererii de recuzare, de la instanța ierarhic superioară competentă și anume M.I.C. de la Curtea de Apel Cluj, a pus în discuție – starea de arest preventiv – a inculpaților (petiționari ai cererii de recuzare) și care stare în final, a menținut-o.
În acest moment, cei cinci inculpați, au recuzat-o și pe acest judecător susținând că, prin punerea în discuție și menținerea stării de arest, în ceea ce îi privește, judecătorul s-a antepronunțat cu privire la soluția care ar putea fi dată față de ei.
Această cerere de recuzare a judecătorului M.I.C. de la Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă, ca nefondată, neîndeplinite fiind cerințele art.47 alin.2 Cod procedură penală, acesta, dispunând asupra stării de arest a inculpaților în baza art.52 alin.51 Cod procedură penală. Se reține că acest text, prevede ca drept obligație legală pentru instanța ierarhic superioară competentă de a soluționa o cerere de recuzare, „ca înainte de a se pronunța asupra recuzării, să dispună asupra arestării preventive a inculpaților” aflați în această stare.
Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, cei cinci inculpați au declarat recurs împotriva încheierii nr.3 din 21 ianuarie 2004, apreciind că judecătorul M.I.C., menținându-le starea de arest, s-a antepronunțat față de ei, „în mod negativ” și astfel este incompatibilă în a-i judeca, potrivit legii.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului în raport de critica adusă încheierii nr.3 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj dar și față de prevederile art.52 alin.51 Cod procedură penală, Curtea, reține că judecătorul M.I.C. prin soluționarea cererilor de recuzare formulate de cei cinci inculpați, a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Maramureș, și prin menținerea stării de arest a acestora, stare în care se aflau, nu s-a antepronunțat ci a adus la îndeplinire o obligație de serviciu, expres prevăzută de textul susindicat.
Ca atare, nu se află în nici un caz de incompatibilitate din cele prevăzute de art.47 Cod procedură penală și astfel încheierea nr.3/21 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, se va menține ca temeinică și legală iar recursurile vor fi respinse ca, nefondate.
Se vor aplica și prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.Ș.M., Ș.M., F.C.N., F.M.D. și B.M.L. împotriva încheierii nr.3 pronunțată în data de 21 ianuarie 2004 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.666/2004.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.