Dismissal for failure to pay judicial stamp duty invalid where party was not warned of payment obligation in initial summons
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, granting relief to the appellant. The dispute concerned a civil action by a company against state bodies, which the Court of Appeal had dismissed for failure to pay judicial stamp duty. The appellant argued that the procedural defect was not its fault because the initial summons did not contain the mandatory warning regarding the payment of stamp duty, making the dismissal unlawful. The High Court held that the lower court erred by applying the sanction of nullity without first verifying that the party had been properly notified of the obligation to pay the tax. The decisive legal basis included Articles 1 and 11(1) of Law No. 146/1997, Article 3 of Ordinance No. 32/1995, and Article 20 of Law No. 146/1997, establishing that actions can only be annulled for non-payment if the party was explicitly instructed to regularize the payment, a procedural prerequisite that was not met in this instance. </think> The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, granting relief to the appellant. The dispute concerned a civil action by a company against state bodies, which the Court of Appeal had dismissed for failure to pay judicial stamp duty. The appellant argued that the procedural defect was not its fault because the initial summons did not contain the mandatory warning regarding the payment of stamp duty, making the dismissal unlawful. The High Court held that the lower court erred by applying the sanction of nullity without first verifying that the party had been properly notified of the obligation to pay the tax. The decisive legal basis included Articles 1 and 11(1) of Law No. 146/1997, Article 3 of Ordinance No. 32/1995, and Article 20 of Law No. 146/1997, establishing that actions can only be annulled for non-payment if the party was explicitly instructed to regularize the payment, a procedural prerequisite that was not met in this instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 3041 C. proc. civ, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Dismissal for failure to pay judicial stamp duty invalid where party was not warned of payment obligation in initial summons: The dispute concerned a civil action by a company against state bodies, which the Court of Appeal had dismissed for failure to pay judicial stamp duty. The appellant argued that the procedural defect was not its fault because the initial summons did not contain the mandatory warning regarding the payment of stamp duty, making the dismissal unlawful. The High Court held that the lower court erred by applying the sanction of nullity without first verifying that the party had been properly notified of the obligation to pay the tax. The decisive legal basis included Articles 1 and 11(1) of Law No. 146/1997, Article 3 of Ordinance No. 32/1995, and Article 20 of Law No. 146/1997, establishing that actions can only be annulled for non-payment if the party was explicitly instructed to regularize the payment, a procedural prerequisite that was not met in this instance. </think> The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the lower court's judgment, and remanded the case for retrial, granting relief to the appellant. The dispute concerned a civil action by a company against state bodies, which the Court of Appeal had dismissed for failure to pay judicial stamp duty. The appellant argued that the procedural defect was not its fault because the initial summons did not contain the mandatory warning regarding the payment of stamp duty, making the dismissal unlawful. The High Court held that the lower court erred by applying the sanction of nullity without first verifying that the party had been properly notified of the obligation to pay the tax. The decisive legal basis included Articles 1 and 11(1) of Law No. 146/1997, Article 3 of Ordinance No. 32/1995, and Article 20 of Law No. 146/1997, establishing that actions can only be annulled for non-payment if the party was explicitly instructed to regularize the payment, a procedural prerequisite that was not met in this instance.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to justify the admission of the appeal and the setting aside of the lower court's judgment with remand.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4803 din 1 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și a anulat cererea formulată de reclamanta A. 16 - 21 Decembrie 1989 Lugoj, în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și I.G., ca netimbrată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxelor de timbru, acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii, astfel încât în cauză devine incidentă sancțiunea nulității, conform art. 20 alin. (1), (4) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. 16 - 21 Decembrie 1989 Lugoj, criticând-o pentru neegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată faptul că societatea reclamantă nu a fost citată la primul termen de judecată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din citația ce i-a fost comunicată la data de 18 iulie 2011, anexată în copie xerox cererii de recurs.
Arată recurenta că instanța, în baza rolului activ, avea obligația să o citeze cu mențiunea timbrării acțiunii și numai după aceea, dacă nu se conforma, putea să ne anuleze ca netimbrată această acțiune.
Se arată că, astfel, instanța a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii privind taxele de timbru, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 acțiunea poate fi anulată pentru neplata taxei de timbru numai în cazul în care s-a pus în vedere reclamantei să timbreze acțiunea și aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, ceea ce nu este cazul speței de față.
Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond, urmând ca la primul termen de judecată să fie citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare a cererii.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 1 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, cu anularea acțiunii sau cererii.
Înalta Curte constată însă că la dosarul de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta A. 16 - 21 Decembrie 1989 Lugoj, din care rezultă faptul că acesteia nu i s-a pus în vedere să achite taxele de timbru aferente cererii formulate, astfel că nu i se poate imputa nerespectarea obligațiilor ce nu au fost fixate în sarcina sa.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va casa, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța fondului va judeca cauza ținând seama de toate motivele invocate de reclamantă în cererea sa.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. 16 - 21 Decembrie 1989 Lugoj împotriva Sentinței civile nr. 4803 din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2012.
Procesat de GGC - AA