Preventive detention for aggravated robbery: appeal dismissed and detention maintained

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.F.G. împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală în dosarul nr.272/2004.

S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.D., lipsind inculpatul care se află în situația prevăzută de art.159 alin.4 C.proc.pen.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică.

Procurorul a cerut respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr.272/2004, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, verificând legalitatea măsurii arestării preventive a apelanților-inculpați D.F.G.,B.M., S.L. și C.R.D. a apreciat că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru a care a menținut-o.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.F.G. solicitând casarea ei, revocarea arestării sale preventive și punerea sa de îndată în libertate.

Examinând hotărârea pronunțată sub aspectul invocat de inculpat cât și din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările de la dosar rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.c C.pen., cu aplicarea art.99 și 109 C.pen., la două pedepse de câte 2 ani închisoare și la altă pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21 lit.a C.pen. raportat la art.99 și 109 C.pen.

I s-a menținut starea de arest, deducându-se arestarea preventivă de la 17 iulie 2002.

S-a stabilit, pe baza probelor administrate că inculpatul recurent, împreună cu ceilalți inculpați, au smuls, prin violențe, mai multe bijuterii din posesia unor persoane.

Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art.148 lit.h C.proc.pen., față de faptul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite era mai mare de 2 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În cauză, Curtea de Apel București, investită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați împotriva sentinței penale prin care au fost condamnați, în mod judicios a reținut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că se impune menținerea ei, atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile avute la luarea acestei măsuri.

Așa fiind, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat și va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.G. împotriva încheierii pronunțată în data de 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr.272/2004.

Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.