Pre-trial detention upheld for bribery and forgery offenses after conviction, with appeal rejected

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3720/2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, verificând din oficiu, potrivit art. 160b cu referire la art. 3002 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G.M., a dispus menținerea acestei măsuri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în raport de natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, respectiv, infracțiunile de luare de mită, fals în înscrisuri sub semnătură privată și îndeplinirea unei operațiuni financiare de natură să aducă direct foloase necuvenite, prevăzute de art. 254 alin. (1) raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 și art. 31 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, menținerea măsurii arestării se impune întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia nu s-au schimbat.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., care a cerut casarea ei, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 2, 3, 10, 17 și 171 C. pen., susținând, în esență, că din actele existente la dosar nu rezultă vinovăția sa, dosarul fiind dirijat de organele de urmărire penală, care nu au respectat regulile de procedură cu ocazia administrării probelor, inclusiv a organizării flagrantului.

În concluzie, inculpatul a solicitat punerea în libertate pentru motivul că în cauză nu mai subzistă condițiile impuse de art. 148 lit. h) C. proc. pen., referitoare la existența unui pericol pentru ordinea publică, învederând în același sens și starea precară a sănătății sale.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată, în stare de arest prin rechizitoriul nr. 122/P din 28 noiembrie 2002 al Parchetului Național Anticorupție, secția de combatere a corupției, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, îndeplinirea unor operațiuni financiare de natură să-i aducă direct foloase necuvenite și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, art. 11 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) din același cod, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, toate aflate în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

Din probele administrate în faza de urmărire penală (procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procesul-verbal de consemnare a denunțului formulat de T.H.; procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorii T.H., T.R. și C.M.; procesele-verbale de confruntare a inculpatului cu cei doi martori menționați cât și declarațiile martorilor C.M., H.L., G.F., T.A., I.M.R., I.M. și B.M.), rezultă că în perioada 17 septembrie – 6 noiembrie 2002, în timp ce îndeplinea funcția de împuternicit al S.C. P.C. S.R.L. Baia-Mare, însărcinat cu procedura de lichidare administrativă a Cooperativei de Credit „B.P.F. București", inculpatul a pretins și primit, în mod repetat de la martorii T.H. și T.R., suma totală de 150.000.000 lei, pentru a le elibera un act din care rezulta, contrar realității, că primul din aceștia nu este debitorul băncii. În aceeași calitate, inculpatul a înregistrat actul menționat la sediul de lichidare sub nr. 1104 din 06 noiembrie 2002, iar după constatarea infracțiunii flagrante de luare de mită, a dispus ca martora C.M., care a acționat fără vinovăție, să întocmească în fals chitanța seria BALQ NR. 8699971/2002, pentru a ascunde faptele comise.

Cu ocazia judecării cauzei în fond, Tribunalul București, secția I penală, reținând aceeași situație de fapt, pe baza verificării probelor administrate în faza de urmărire penală, audierii inculpatului și martorilor menționați, a pronunțat sentința penală nr. 1018 din 23 octombrie 2003, prin care a condamnat pe inculpat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru cele trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Cauza se află pe rolul Curții de Apel București pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul Național Anticorupție și de inculpat.

Întrucât, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului, respectiv, gradul de pericol social sporit al infracțiunilor comise, condițiile concrete în care au fost săvârșite și poziția oscilantă adoptată în cursul procesului nu s-au schimbat cu ocazia judecării cauzei în fond, în mod just instanța de apel, prin încheierea din 28 noiembrie 2003 a dispus menținerea acestei măsuri în temeiul art. 160b C. proc. pen.

Constatându-se deci, că recursul declarat de inculpatul G.M. în prezent deținut în Penitenciarul Rahova nu este fondat, urmează a fi respins ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II a Penală.

Obligă inculpatul la 750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2003.