Constitutionality of Securitate worker status criteria under O.U.G. 24/2008 and fundamental rights suppression via information-gathering approvals

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9 martie 2010, C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe B.C., solicitând constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că pârâtul a deținut funcția de locotenent colonel în cadrul Securității Municipiului București în perioada 1983 - 1989, desfășurând activități prin care a suprimat ori îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, constând în întreprinderea unor investigații asupra unor persoane urmărite.

Prin Sentința civilă nr. 837 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii și a admis acțiunea, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâtul, în calitatea pe care o deținea, a suprimat prin activitatea desfășurată o serie de drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulație și dreptul la viață privată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că din probele dosarului nu rezultă îndeplinirea niciuneia din condițiile prevăzute imperativ de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora lucrător al Securității este persoana care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii comuniste.

Or, a precizat pârâtul, în cazurile "V." și "C.", contribuția sa a fost doar de a-și da acordul asupra măsurilor propuse de alți ofițeri, iar persoanele verificate nu au fost afectate de ceea ce s-a întreprins, nefiind astfel lezate drepturile lor legale.

Pârâtul a mai învederat că toată activitatea desfășurată în perioada cât a lucrat în Securitate a fost conformă legislației în vigoare la acea dată, potrivit atribuțiilor de serviciu.

De asemenea, s-a arătat că prevederile O.U.G. nr. 24/2008 sunt neconstituționale și discriminatorii în ceea ce privește ofițerii de informații.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, stabilind elemente care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată lucrător al Securității, nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei‚ neputându-se susține o pretinsă nerespectare a principiului egalității în drepturi. De altfel, pârâtul nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sus-menționate, rezumându-se doar să susțină încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pe fondul litigiului, pârâtul, ca lucrător al Securității, a făcut parte dintr-un mecanism care, prin punerea în aplicare a unor legi și decrete, a contribuit la limitarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în condițiile în care Constituția din 1965 nu conținea prevederi privind posibilitatea efectuării unor ingerințe în exercițiul unor astfel de drepturi ale omului, în scopul apărării siguranței naționale.

Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator, apreciind faptele în raport de prevederile O.U.G. nr. 24/2008.

Curtea nu poate reține apărarea pârâtului că nu a produs nici o ingerință în drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor asupra cărora a aprobat planurile de măsuri privind culegerea de informații, întrucât este vorba de imixtiuni în viața privată a persoanelor ca și în conștiința acestora, prin îngrădirea libertății de exprimare și a libertății opiniilor.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C., împotriva Sentinței civile nr. 837 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA