Administrative challenge to ministry petition response dismissed as inadmissible for lacking status of individual administrative act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the administrative challenge as inadmissible. The dispute involved a pensioner challenging a 2011 ministry address that responded to his petition regarding health insurance contributions and the option to switch from an old-age pension to a disability pension. The courts determined that the challenged document was a mere informational response to a petition and did not meet the statutory definition of an individual administrative act because it did not create, modify, or extinguish legal relationships, nor was it binding on the plaintiff. Consequently, relying on Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, which requires a valid administrative act to initiate annement proceedings in administrative litigation, the court held that the subject matter fell outside the jurisdiction of administrative courts, confirming the initial dismissal of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 58 din Legea nr. 263/2010, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 304 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Administrative challenge to ministry petition response dismissed as inadmissible for lacking status of individual administrative act: The dispute involved a pensioner challenging a 2011 ministry address that responded to his petition regarding health insurance contributions and the option to switch from an old-age pension to a disability pension. The courts determined that the challenged document was a mere informational response to a petition and did not meet the statutory definition of an individual administrative act because it did not create, modify, or extinguish legal relationships, nor was it binding on the plaintiff. Consequently, relying on Article 2(1)(c) of Law No. 554/2004, which requires a valid administrative act to initiate annement proceedings in administrative litigation, the court held that the subject matter fell outside the jurisdiction of administrative courts, confirming the initial dismissal of the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the court's power to dismiss the appeal as unfounded in administrative disputes.
Procedural rule governing the rejection of an appeal as unfounded and confirming the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a solicitat:
(1) anularea actului administrativ emis de pârât cu nr. 1019 din 5 mai 2011;
(2) să sisteze reținerea a 5,5% din întreaga pensie și să restituie sumele încasate nedatorat și
(3) să i se admită cererea formulată în baza art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că adresa din 5 mai 2011 este un răspuns la petiția adresată de reclamant pârâtului și nicidecum un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 288 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia au fost disjunse capetele de cerere nr. 2 și 3 din acțiunea introductivă și s-a dispus înregistrarea separată a acestora.
Instanța a dispus respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantul R.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că premisa acțiunii directe în contencios administrativ o constituie existența unui act administrativ, astfel cum este definit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, act apt să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.
În cauză, instanța de primă jurisdicție a reținut că adresa din 5 mai 2011 emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu îndeplinește exigențele unui act administrativ. Această adresă reprezintă un răspuns, documentat cu textele legale incidente, referitor la evoluția legislativă în materia colectării contribuției de asigurări sociale de sănătate de beneficiarii sistemului public de pensii, precum și un punct de vedere al reprezentantului legal al D.A.S. din cadrul ministerului pârât, documentat din punct de vedere legal, cu privire la opțiunea reclamantului de a beneficia de pensie pentru handicapul invocat, în condițiile în care este pensionar pentru limită de vârstă. Această adresă nu recunoaște drepturi ori instituie obligații pentru vreun subiect de drept, nefiind astfel obligatorie pentru reclamant.
Toate aceste considerente dovedesc că adresa din 5 mai 2011 emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale nu constituie un act administrativ și, ca atare, nu este supusă controlului de legalitate al instanțelor judecătorești, astfel încât Curtea de apel a concluzionat că cererea de anulare formulată în cauză este inadmisibilă.
3. Recursul declarat de R.I.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea cu reținere pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările intimatului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 februarie 2012, intimatul a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, pentru nemotivare și în subsidiar respingerea lui ca nefondat, pentru considerentele corect reținute de curtea de apel.
5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate regularitatea învestirii sale, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului nu este fondată. Chiar dacă recurentul nu și-a sistematizat criticile formulate și nu le-a încadrat în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., instanța putând examina cauza sub toate aspectele.
În plus, critica expusă la pct. 3 din decizie poate fi circumscrisă motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând sentința atacată prin prisma recursului, a întâmpinării, cât și potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea adresei din 5 mai 2011.
După cum a reținut și prima instanță, prin acest act s-a răspuns la petiția recurentului-reclamant, structurată în 5 puncte dar care în realitate conținea două solicitări, respectiv cele care au făcut obiectul capetelor doi și trei din acțiunea introductivă, disjunse.
Cum recurentul nu a criticat soluția de disjungere, instanța de control judiciar va examina numai dacă adresa atacată îndeplinește condițiile pentru a fi considerată act administrativ și, deci, dacă acțiunea este admisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este act administrativ "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Verificând conținutul concret al adresei atacate, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde punctul de vedere al intimatului-pârât în privința cadrului normativ aplicabil contribuției de asigurări de sănătate ori al posibilității de a schimba regimul pensiei de care beneficiază recurentul-reclamant.
Prin el însuși acest act nu "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", având numai un rol de informare a autorului petiției. Împrejurarea că răspunsurile furnizate nu coincid cu punctul de vedere al recurentului nu determină incidența art. 8 alin. (1) din același act normativ, text legal care are ca premisă tot un act administrativ tipic sau asimilat, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva Sentinței nr. 288 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA