Negligent bodily injury: Exoneration from moral damages requires proof of direct payment by the tortfeasor, not unrelated professional income

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Arad, prin sentința penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.I.D. la un an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 din același cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 20.000.000 lei daune morale părții civile T.S.G.

Totodată, a respins, ca nefondate, despăgubirile materiale solicitate de partea civilă.

S-a reținut că, la 18 ianuarie 2002, conducând un autoturism în orașul Arad, prin nerespectarea regulilor de circulație, inculpatul a produs un accident în urma căruia partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.

Tribunalul Arad, prin decizia penală menționată, a admis apelul declarat de inculpat și a înlăturat obligarea acestuia la plata daunelor morale către partea civilă.

S-a reținut că, prejudiciul material nu este dovedit, iar cel moral a fost reparat prin încasarea sumei de 38.639.000 lei de la inculpat.

Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de partea civilă.

Recursul în anulare declarat în cauză este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 998 C. civ., persoana care a provocat un prejudiciu printr-o acțiune ilicită, are obligația să repare integral prejudiciul cauzat.

În speță, instanța de fond a soluționat latura civilă a procesului, stabilind suma de 20 milioane lei cu titlu de daune morale, pentru suferințele fizice și psihice produse victimei și a respins cererea părții civile privind despăgubirile materiale, ca nefiind dovedite.

Ulterior, printr-o interpretare greșită a probelor administrate, instanțele de control judiciar au înlăturat obligarea la plata sumei de 20 milioane lei, considerând că această sumă a fost achitată de inculpat.

Din actele dosarului, rezultă că partea civilă a încasat în total în luna iulie 2002 suma de 38.639.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în favoarea mai multor persoane, în exercitarea profesiei.

Așadar, suma de 38.639.000 lei nefiind achitată de inculpat, instanța trebuia să aibă în vedere că acesta nu putea fi exonerat de plata daunelor morale stabilite de către instanța de fond în cuantum de 20 milioane lei.

În consecință, instanțele de control judiciar nepronunțându-se asupra unor probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru partea civilă, au pronunțat o hotărâre contrară legii.

Pentru acest motiv recursul în anulare va fi admis dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 807 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Arad și a deciziei penale nr. 83 R din 10 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul C.I.D.

Casează hotărârile atacate și menține sentința penală nr. 2254 din 24 octombrie 2002 a Judecătoriei Arad.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2003.