International heroin trafficking: application of one-third sentencing reduction under Art. 3201(7) CPC after conviction admission

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176 din 10 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Il-a penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații D.H. și P.I., în sensul reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (pentru inculpatul D.H. doar cu privire la încadrarea juridică dată faptelor comise în perioada ianuarie-februarie 2009).

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen., totul rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul D.H. la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnată inculpata D.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpaților D.H., P.I. și B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1.779,2 grame de substanță care conține heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator și reținerea contraprobei, precum și ambalajele cu urme de heroină în cantitate de 99,1 grame, predate organului de cercetare penală.

S-a constatat că potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a predat organului de cercetare penală cantitatea de 5,4 grame substanță care conține heroină reprezentând contraprobă.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de bani ridicate de la inculpați după cum urmează: de la inculpatul D.H. sumele de 1.300 euro, 950 dolari SUA și 465 RON; de la inculpatul P.I. sumele de 20 euro, 5 dolari SUA și 100 RON; de la inculpatul B.C.A. sumele de 2 euro, 20 dolari SUA și 31 RON; de la inculpata D.V. suma de 500 RON.

S-a constatat că toate aceste sume au fost consemnate conform chitanței din 23 februarie 2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice București (sumele în RON) și a ordinelor de încasare numerar din 23 februarie 2009, ambele emise de BANCA B. - sucursala Unirea București (sumele în euro și dolari SUA).

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați a telefoanelor mobile ridicate de la aceștia în cursul urmăririi penale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 307/ D/P/2008 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații:

D.H. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 26 rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada aprilie-iulie 2007), art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte din perioada ianuarie-februarie 2009) și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (fapte din perioada ianuarie-februarie 2009), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

P.I. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.C.A. - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

D.V. - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită prin rechizitoriul parchetului și de asemenea, a constatat dovedită vinovăția tuturor inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, tribunalul reținând că în cursul anului 2007, în timp ce se afla în Penitenciarul București - R., fiind arestat preventiv într-o altă cauză - tot ca urmare a unor infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc - inculpatul D.H. a fost implicat și în săvârșirea unor alte infracțiuni de aceeași natură cu cele prezentate mai sus.

Astfel, în Dosarul nr. 122/D/P/2008 al Parchetului pe pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. au fost efectuate cercetări, între altele, cu privire la săvârșirea, de către inculpatul D.H. și de către numiții O.E., M.B. și C.V. a infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, fapte prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că, în interesul efectuării urmăririi penale, se impunea disjungerea dosarului nr. 122/D/P/2008 cu privire la faptele săvârșite de către numiții D.H., O.E., M.B. și C.V. și conexarea la Dosarul nr. 307/D/P/2008, asigurându-se astfel o mai bună înfăptuire a justiției prin soluționarea unitară a cauzei.

Astfel, prin rezoluția nr. 122/D/P/2008 din 06 aprilie 2009 s-a dispus disjungerea dosarului nr. 122/D/P/2008 cu privire la faptele săvârșite de către inculpatul D.H. și de către numiții O.E., M.B. și C.V., dosarul format fiind înregistrat cu nr. 110/D/P/2009.

Prin rezoluția nr. 307/D/P/2008 din 06 aprilie 2009 s-a dispus, în baza art. 36 C. proc. pen. rap. la art. 34 lit. d) C. proc. pen., în ref. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen., reunirea dosarului nr. 110/D/P/2009 cu Dosarul nr. 307/D/P/2008.

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, în timp ce se afla în Penitenciarul București - R. inculpatul D.H. și-a continuat activitatea ilicită, racolând cetățeni români pe care i-a trimis să transporte din Turcia în România diferite cantități de heroină, drogurile fiind destinate vânzării ulterioare.

Aceste fapte rezultă din procesele-verbale de investigație întocmite de către organele de poliție judiciară delegate în această cauză, coroborate cu procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice - deosebit de relevante - purtate de către inculpatul D.H. cu ceilalți membrii ai acestei rețele internaționale de traficanți de droguri de mare risc.

Toate acestea se coroborează cu materialul probator transmis de către autoritățile judiciare competente turce în urma cererii de comisie rogatorie internațională formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

S-a stabilit astfel că, la data de 17 iulie 2007, autoritățile competente din Turcia i-au reținut pe cetățenii români C.V. și M.B., precum și pe cetățeanul turc O.E., în timp ce aceștia se deplasau cu autoturismul marca F.E., cu numărul de înmatriculare BXX. - eliberat de autoritățile române -, împrejurări în care, în caroseria acestui autovehicul, într-un compartiment special amenajat, a fost descoperită cantitatea de 3.965 kilograme heroină pură, conform raportului de specialitate din 17 iulie 2007, întocmit de Laboratorul Poliției Criminale din Istanbul.

În urma cercetărilor efectuate au rezultat date conform cărora sus-numiții au acționat sub coordonarea inculpatului D.H. acesta fiind cel care a intermediat, telefonic, preluarea de către numiții C.V. și M.B. a cantității de 3.950 kilograme heroină pură, în Turcia, de la membrii rețelei aflați în această țară, în vederea transportării sale în România, unde urma să fie revândută.

Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul D.H. era cel care urma să se ocupe și de intermedierea vânzării acestei cantități de heroină, în România, el purtând numeroase discuții telefonice în acest scop cu diferiți dealeri de heroină din municipiul București.

De asemenea, s-a stabilit că inculpatul D.H. a stabilit cu furnizorii drogurilor, aflați în Turcia, să le plătească doar o anumită sumă de bani, în avans, pentru heroina predată de aceștia din urmă cărăușilor inculpatului, diferența de preț urmând să le fie achitată tot de el după revânzarea acestor droguri.

La data de 28 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a trimis autorităților judiciare competente turce, prin intermediul Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate, cererea de comisie rogatorie internațională nr. 374/D/P/2007.

Prima instanță a constatat, din materialul probator trimis de autoritățile judiciare competente turce, că numiții C.V., M.B. și O.E. au avut o atitudine nesinceră cu ocazia audierii lor. S-a apreciat că participația lor, împreună cu inculpatul D.H., la săvârșirea faptelor sesizate, rezultă din coroborarea probelor furnizate de către autoritățile turce cu cele obținute de către organele de urmărire penală române, în urma cercetărilor efectuate în prezenta cauză.

Astfel, fiind audiat, numitul O.E. a declarat că numitul C.V. a fost cel care a venit în Turcia din România cu un autoturism marca F.E., de culoare verde (cu numărul de înmatriculare BXX.), în timp ce numitul M.B. a venit cu autobuzul.

Numitul C.V. a încercat să acrediteze ideea că în realitate el s-a deplasat în Turcia pentru a transporta aur și nu droguri, pe care trebuia să îl aducă în România, urmând să îl predea unui cetățean turc, despre care știe că se numește “B.”, pe care l-ar fi cunoscut în cursul anului 2006, într-un local, „la jocuri electronice".

Totodată, acesta a declarat că pentru a efectua această deplasare în Turcia a primit de la numitul “B.” suma de 900 euro și numărul de telefon al numitului „E.” (O.E.).

Din declarația numitului C.V. rezultă că s-a deplasat în Turcia cu autoturismul menționat mai sus, pe care i l-a predat numitului O.E. pentru a ascunde în acesta „aurul". În urma efectuării acestui transport urma să primească în România, de la numitul “B.”, încă 1.000 euro.

Din declarațiile date anterior de numitul C.V., în fața autorităților turce, rezultă că acesta s-ar fi deplasat în Turcia, la cererea numitului “B.”, pentru a transporta „ceva" în România fără a-i spune ce anume, urmând să primească în total suma de 1.000 euro, în schimbul acestui serviciu.

S-a apreciat că numitul C.V. a declarat, în final, că știa că transportă aur doar cu scopul de a se disculpa, el cunoscând de fapt, în mod cert, că transportă heroină.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că numitul M.B. a avut o atitudine nesinceră, încercând să acrediteze ideea că i-a cunoscut întâmplător, în Turcia, pe numiții C.V. și O.E.

Numitul M.B. a susținut că i-a dat telefonul său numitului C.V. pentru a vorbi cu diverse persoane, precum și că acesta a înregistrat numele „E. nou" și numărul de telefon aferent în telefonul respectiv, precizând că acest număr îi aparținea numitului “E.”.

S-a mai reținut că, fiind întrebat insistent dacă l-a cunoscut pe numitul C.V., înainte de a pleca din România, numitul M.B. a recunoscut acest lucru, precizând că „l-a văzut mai de mult, în România, undeva.

Aceste declarații nesincere ale numitului M.B., s-a apreciat că sunt infirmate, integral, inclusiv de concluziile raportului de expertiză dactiloscopică nr. R.2007/1927 întocmit de către Laboratorul de Analiză a Locului Faptei, Stabilirea Identității și Amprente Digitale din cadrul Inspectoratului de Poliție Istanbul, din care rezultă că urmele papilare ale mâinii stângi a susnumitului au fost prelevate de pe pachetele cu heroină descoperite cu ocazia prinderii sale și a numiților C.V. și O.E., în flagrant, de către organele de poliție turcă.

Din materialul probator trimis de către autoritățile judiciare turce rezultă că, în urma examinării autoturismul BXX. a fost descoperit, în zona amortizoarelor dreapta și stânga spate, un spațiu special amenajat, în care au fost descoperite 8 (opt) pachete ce conțineau cantitatea totală de 3.950 kilograme heroină pură.

S-a considerat că, atât numitul C.V., cât și numitul M.B. au declarat în mod mincinos că nu îl cunosc pe inculpatul D.H.

În realitate, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 14 aprilie 2009, întocmit de către organele de poliție judiciară delegate să efectueze anumite activități în această cauză, rezultă că numitul M.B. este una dintre persoanele care s-au prezentat la Penitenciarul București - R. pentru a-l vizita pe inculpatul D.H. și pentru a-i duce pachete acestuia, împrejurări în care a fost înregistrat în evidențele acestui loc de detenție.

Totodată, numele numitului C.V. a fost menționat în repetate rânduri de către inculpatul D.H. în comunicările sale telefonice, purtate cu ceilalți membri ai rețelei, aflați în Turcia, din acestea rezultând, în mod cert, că numitul C.V. a avut rolul de cărăuș, respectiv acela de a transporta cantitatea de circa 4 kilograme de heroină din Turcia în România.

Prima instanță a reținut, de asemenea, că inculpatul D.H. a avut o atitudine nesinceră cu ocazia audierii sale.

Astfel, acesta a pretins că nu îi cunoaște pe numiții O.E., M.B. și C.V., deși materialul probator demonstrează în mod indubitabil legăturile infracționale avute de el cu aceștia.

Încercând să se disculpe, inculpatul D.H. a declarat că, în cursul anului 2007, în timp ce se afla în Penitenciarul București - R. a vorbit cu un alt cetățean turc, încarcerat și el, al cărui nume nu și-l amintește, despre care nu știe unde este încarcerat în prezent sau dacă a fost între timp pus în libertate, care la cererea sa de a-i recomanda o persoană pe numele căruia soția acestuia, numita D.P., din Turcia, să-i trimită bani în România, i-a recomandat un cetățean român pe nume V., instanța apreciind că s-a referit în mod evident la C.V., reținând că a încercat astfel să ofere o explicație, neverosimilă, cu privire la conținutul explicit al convorbirilor telefonice interceptate.

Inculpatul D.H. a declarat că, drept urmare, soția sa a trimis prin sistemul W.U. suma de „600 sau 1.000 euro" pe numele lui „V.", iar acesta i-a cumpărat mâncare și articole pentru igiena personală, pe care acesta i le-a adus la penitenciar, împreună cu suma de 7 milioane ROL rămasă în urma efectuării acestor cumpărături.

Totodată, instanța de fond a considerat că inculpatul D.H. a declarat în mod mincinos că nu a auzit niciodată numele M.B. și O.E., deși el a menționat și numele acestuia din urmă în comunicările sale telefonice.

În pofida acestor susțineri, prima instanța a reținut că, în urma analizării înscrisurilor transmise de către autoritățile judiciare competente din Turcia, ca urmare a cererii de comisie rogatorie internațională formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., s-a constatat că unul dintre numerele de telefon mobil folosite de către inculpatul D.H. în activitatea sa infracțională, respectiv 1., a fost descoperit în agenda unuia dintre telefoanele mobile găsite asupra numitului M.B. la data de 17 iulie 2007, de către organele de poliție turcă, cu ocazia prinderii sale în flagrant, alături de numiții C.V. și O.E., ocazie cu care a fost descoperită cantitatea de 3.950 kilograme heroină.

S-a constatat că numitul M.B. a notat numărul de telefon în agenda sa telefonică cu prescurtarea "E." (referire la legătura lor din Turcia, numitul O.E.), pentru a disimula identitatea reală a adevăratului său utilizator - inculpatul D.H. -, alături de un alt număr de telefon, notat "E. 2".

Tribunalul a apreciat că, în finalul declarației sale, inculpatul D.H. a afirmat, contrar tuturor probelor administrate în cauză, că nu a fost implicat în traficul de droguri în timp ce se afla în stare de detenție.

S-a reținut că aceste declarații ale inculpatului D.H. sunt contrazise și de declarațiile martorului cu identitate protejată „P.A." - nume de cod, care a arătat cu ocazia audierii sale la data de 04 mai 2007, că avea cunoștință despre faptul că inculpatul D.H., aflat în stare de detenție, își continua activitatea sa infracțională, acesta coordonând telefonic aducerea din Turcia în România a unei cantități de heroină, în vederea vânzării către alți dealeri de droguri, cu care, de asemenea, se afla în contact telefonic.

Totodată, martorul „P.A." - nume de cod a declarat că a reușit să afle seria IMEI a telefonului folosit de inculpatul D.H.

Cercetările efectuate au confirmat faptul că inculpatul D.H. folosea în activitatea sa infracțională telefonul mobil cu seria indicată de martorul „P.A." - nume de cod.

Instanța de fond a constatat că, din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul D.H., rezultă modul în care acesta a acționat pentru a iniția, facilita și intermedia procurarea unei importante cantități de heroină de la membrii rețelei aflați în Turcia, transportarea acestor droguri până în România și vânzarea lor pe teritoriul țării noastre.

Conținutul transcris al convorbirilor telefonice interceptate autorizat -deosebit de relevant, s-a reținut că se coroborează cu înscrisurile trimise de autoritățile turce, în urma cererii autorităților române de comisie rogatorie și nu în ultimul rând cu declarațiile martorului cu identitate protejată P.A. care a declarat constant că inculpatul - deși aflat în stare de detenție - a coordonat telefonic aducerea, din Turcia în România, a unei cantități de heroină în vederea vânzării către alți dealeri de droguri, cu care, de asemenea, se afla în contact telefonic.

Același martor a reușit să afle seria IMEI a telefonului mobil folosit de inculpat în activitatea sa infracțională, iar declarațiile acestuia în sensul celor precizate au fost constante, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond.

S-a reținut că declarațiile inculpatului, în care neagă comiterea faptelor sus expuse, nu se coroborează cu nici un mijloc de probă dintre cele administrate în cauză și mai mult, nu pot fi apreciate veridice atâta timp cât, pus în fața probelor, inculpatul a declarat că nu-și amintește nimic și nu cunoaște pe nici unul dintre cei implicați în traficul de droguri.

Totodată, prima instanță a mai reținut că la data de 05 noiembrie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. a fost sesizat cu privire la faptul că numitul “M.”, cetățean turc, împreună cu alte persoane, urmau să introducă și să distribuie pe teritoriul României o cantitate de câteva kilograme de heroină.

În vederea stabilirii complete a situației de fapt, a identificării tuturor membrilor acestei rețele internaționale de traficanți de heroină, s-a procedat la interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice ale unora dintre persoanele cercetate, fiind obținute probe și indicii temeinice cu privire la activitatea lor infracțională.

Astfel, din convorbirea din data de 30 decembrie 2008, ora 19:43, pe care a avut-o inculpatul D.H. cu învinuitul V.C. rezultă că acesta din urmă i-a dat primului numărul de telefon al fiului său, învinuitul C.C.I., pentru a-i împrumuta o sumă de bani (vreo 2-3 milioane ROL, și i-a transmis „vorbești cu băiatul meu și vedem ce facem".

Din probele administrate instanța de fond a reținut că rezultă că adevăratul scop al întâlnirii inculpatului D.H. cu învinuitul C.C.I. era acela de a stabili detaliile referitoare la organizarea unei tranzacții de droguri.

În aceeași zi, ora 23:20 învinuitul V.C. a fost contactat telefonic de fiul său, învinuitul C.C.I., ocazie cu care l-a întrebat pe acesta din urmă dacă s-a întâlnit cu inculpatul D.H., acesta răspunzându-i că a „fost acolo", s-a „întâlnit cu el" și i-a dat câți bani i-a transmis, respectiv vreo trei milioane ROL.

Din convorbirea telefonică din data de 14 ianuarie 2009, ora 16:36, pe care a inculpatul D.H. avut-o cu numitul K.B., precum și din declarațiile date de acest inculpat, rezultă că furnizorii din Turcia vând un kilogram de heroină la prețul 7.000 euro și, întrucât acesta nu avea bani se arăta interesat în căutarea unor furnizori care i-ar fi putut livra drogurile fără a lăsa vreun bun drept garanție până la efectuarea plății - după revânzarea drogurilor.

Din convorbirile din data de 26 ianuarie 2009, orele 17:44 și 18:23, precum și din data de 27 ianuarie 2009, orele 21:53 și 22:45, pe care inculpatul D.H. le-a avut cu învinuitul C.C.I. rezultă că aceștia s-au întâlnit în seara de 26 ianuarie 2009 în camera Hotel D., din București, unde era cazat acest inculpat, pentru a discuta despre încheierea unei tranzacții cu heroină, iar în cursul acestor din urmă două discuții inculpatul i-a reproșat învinuitului că, din cauza sa, este nevoit să mai rămână o noapte la acest hotel deoarece nu au ajuns la o înțelegere cu privire la prețul unui kilogram de heroină, respectiv că prețul de 12.000 euro/kilogram era considerat prea mic de către inculpat pentru încheierea tranzacției, în comparație cu cel pretins de el, respectiv 14.000 euro/kilogram.

În urma punerii în executare a autorizației de interceptare din 12 ianuarie 2009 a rezultat faptul că, la data de 19 ianuarie 2009, orele 11:00, inculpatul D.H. a fost contactat telefonic de către P.I., care i-a comunicat faptul că urma să plece în Turcia, acesta din urmă spunându-i că „dacă are ceva de adus de acolo, el poate să aducă", referindu-se la heroină, ocazie cu care inculpatul D.H. i-a transmis că „în momentul de față nu are bani, dar în circa 10 zile speră să facă rost și o să-l contacteze".

Fiind continuate cercetările s-a stabilit că, la data de 27 ianuarie 2009, în jurul orei 18:00, învinuitul D.H. i-a înmânat învinuitului C.C.I. o cantitate de heroină, această tranzacție având loc la Hotel D. din București. Ulterior încheierii acestei tranzacții a fost interceptată în mod autorizat o convorbire telefonică purtată de învinuitul C.C.I. cu tatăl său, învinuitul V.C., în care i-a comunicat acestuia următoarele: "m-am întâlnit cu chiorul" (inculpatul D.H. purtând ochelari de vedere), mi-a dat o minge și trebuie să-i duc ghetele", ocazie cu care acesta din urmă l-a întrebat: „ce înseamnă o minge, o juma' de kil?", răspunsul fiind: „nu, nu, un kilogram". În continuare, în cadrul aceleiași discuții, învinuitul V.C. i-a solicitat învinuitului C.C.I. următoarele: „ îi dai juma de kil' Iu' S. și să stai lângă el când o prepară".

De asemenea, în urma punerii în aplicare a autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice nr. XX/2009 emisă de Tribunalul București rezultă că numitul „I.”, membru al aceleiași grupări infracționale, a purtat, la data de 27 ianuarie 2009, ora 09:48, o convorbire telefonică cu un alt membru al acestei rețele, de naționalitate română, neidentificat până în prezent.

În aceste împrejurări, numitul „I.”, identificat ca fiind inculpatul P.I., i-a spus interlocutorului său următoarele: „dacă vrei să muncești în seara asta e posibil să te trimit cu o mașină (...) chestie de jumătate de oră, duci ceva și-ți iei 15 sute", împrejurări în care persoana respectivă, acceptând cele propuse, i-a răspuns astfel: „oricum joi plec și cu combinația mea și cu combinația la altcineva".

În urma investigațiilor efectuate s-a constatat că inculpatul P.I. este una dintre persoanele racolate de inculpatul D.H. pentru a transporta heroină pe ruta Turcia - Bulgaria - România.

Totodată, în aceleași împrejurări s-a constatat că inculpatul D.H. a purtat, la aceeași dată, convorbiri telefonice cu învinuitul C.C.I., negociind prețul la care să-i vândă acestuia din urmă și tatălui său, învinuitul V.C. (aflat în stare de detenție în Penitenciarul București - R., ca urmare a săvârșirii unor alte infracțiuni de trafic ilicit de droguri) cantitatea de un kilogram de heroină.

Astfel, din procesul verbal de redare în scris a acestei convorbiri telefonice rezultă că învinuitul C.C.I. i-a spus inculpatului D.H. că a vorbit cu tatăl său și că acesta consideră că: „e cam scump și mai mult de 12 nu face". La scurt timp cei doi au avut o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care inculpatul D.H. i-a cerut învinuitului C.C.I. să-i transmită tatălui său, învinuitul V.C., ultimul preț pentru cantitatea de heroină pe care vroia să le-o vândă, spunându-i următoarele „vorbește tu cu ăla și spune-i că 14 . Rămân până mâine și vorbim".

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, la data de 11 februarie 2009, inculpații P.I. și B.C.A., în înțelegere cu inculpatul D.H., au plecat spre Turcia pentru a aduce o anumită cantitate de heroină, destinată acestuia din urmă.

Totodată, s-a stabilit că, în aceste împrejurări, deși au plecat împreună, inculpații P.I. și B.C.A. au ales să plece separat, cu două autocare diferite, aparținând societăților de transport persoane SC S. SRL și SC M. SRL, acesta fiind un mod de operare folosit frecvent de traficanții de droguri pentru a îngreuna stabilirea și dovedirea legăturilor existente între membrii rețelei din care fac parte.

Instanța de fond a reținut că aceste aspecte rezultă din procesele-verbale întocmite de către organele de poliție delegate, ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Din mențiunile înscrise în pașaportul inculpatului P.I. de către lucrătorii poliției de frontieră turce rezultă că acesta a intrat în Turcia la data de 11 februarie 2009 și a ieșit din această țară la data de 14 februarie 2009 prin punctul de control al trecerii frontierei Kapikule, aflat la granița turco-bulgară.

Totodată, în urma investigațiilor efectuate, inclusiv în urma punerii în aplicare a autorizațiilor de interceptare a comunicărilor telefonice emise de Tribunalul București în această cauză a rezultat în mod cert faptul că inculpații P.I. și B.C.A., urmau să introducă în România, în cursul nopții de 14 din 15 februarie 2009, o cantitate de heroină provenită din Turcia.

Drept urmare, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, privind depistarea inculpaților P.I. și B.C.A., s-a procedat la verificarea, în punctul de frontieră Giurgiu - Ruse, a mijloacelor de transport în comun care circulau pe rata Turcia - România, împrejurări în care s-a constatat că, la data de 15 februarie 2009, în jurul orelor 00:30, respectiv 00:45, au intrat în țară inculpatul P.I., cu autocarul cu numărul de înmatriculare BZZZ., aparținând societății de transport persoane SC S. SRL și inculpatul B.C.A., cu autocarul cu numărul de înmatriculare BYYY., aparținând societății de transport persoane SC M. SRL, aceștia intrând pe teritoriul României la un interval de numai 15 minute unul de celălalt.

În vederea supravegherii operative a celor două autocare și a inculpaților P.I. și B.C.A. au fost constituite mai multe echipe operative formate din lucrători de poliție.

Astfel, s-a constatat că, în jurul orelor 01:30, autocarul societății de transport SC S. SRL, menționat mai sus, a sosit la sediul SC M. SRL din București, împrejurări în care inculpatul P.I. a fost observat coborând din acest mijloc de transport, având asupra sa o geantă tip troller, de culoare închisă, după care s-a deplasat în sala de așteptare a acestei societăți de transport, unde a lăsat această geantă, a ieșit afară și a efectuat mai multe apeluri telefonice de la telefoanele sale mobile.

În aceste împrejurări, după aproximativ 10 minute, inculpatul P.I. s-a deplasat pe jos, neînsoțit, la sediul SC M. SRL, situat în imediata apropiere a sediului SC S. SRL, locație în care autocarul cu numărul de înmatriculare BYYY., arătat mai sus sosise deja, unde s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A., care coborâse din autocarul respectiv și avea asupra sa, la rândul său, o geantă tip troller, de culoare deschisă.

După ce au discutat câteva momente, cei doi inculpați au fost văzuți deplasându-se împreună spre sediul SC S. SRL având asupra lor geanta tip troller de culoare deschisă pe care au lăsat-o în sala de așteptare alături de geanta tip troller de culoare închisă a inculpatului P.I. Ulterior cei doi au revenit la sediul SC M. SRL, unde inculpatul B.C.A., s-a urcat în autocarul cu numărul de înmatriculare BZZZ., deplasându-se către municipiul Ploiești. În acest moment, P.I. a preluat ambele genți tip troller.

Astfel, s-a constatat că, după plecarea inculpatului B.C.A., inculpatul P.I. a rămas în sediul SC S. SRL, având asupra sa cele două genți tip troller.

În continuare, în jurul orelor 05:30, inculpatul P.I. a fost văzut ieșind din sediul firmei de transport menționate, având asupra sa cele două genți și urcându-se într-un autoturism taxi cu numărul de înmatriculare BWWW., cu care s-a deplasat pe traseul Șos. Viilor - B-dul. Mărășești - B-dul. Unirii - B-dul. Corneliu Coposu - Calea Călărașilor - B-dul. Ferdinand - Gara de Est - Autogara O.

S-a constatat astfel că, în continuare inculpatul P.I. a coborât din acel taxi și a încărcat cele două genți tip troller într-un microbuz pentru transport de persoane ce efectuează curse regulate pe ruta București - Vaslui - Bârlad.

În aceste împrejurări, în jurul orelor 06:15, în prezența martorilor asistenți I.P. și B.P., s-a procedat la legitimarea și identificarea inculpatului P.I., precum și la controlul bagajelor sale.

Cu această ocazie, în geanta tip troller de culoare deschisă, pe care inculpatul P.I. a preluat-o, în împrejurările arătate mai sus, de la inculpatul B.C.A., au fost găsite mai multe articole textile și articole de uz personal precum și o rolă de bandă adezivă de culoare maro deschis. După înlăturarea acestor articole din geantă, pe fundul acesteia, sub căptușeală, ce a fost deschisă prin simpla tragere a fermoarului cu care era prevăzută aceasta, au fost găsite două pachete cu formă dreptunghiulară, aproximativ egale, învelite în bandă adezivă tip scotch de culoare maro deschis, conținând o substanță pulverulentă de culoare brun închis.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 15 februarie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Criminalității Organizate, rezultă că în cele două pachete descoperite în bagajele inculpatului P.I. se afla cantitatea totală netă (fără ambalaj) de 1.784,9 grame heroină.

Fiind întrebat despre natura și proveniența acestora, inculpatul P.I. a declarat verbal că aceste pachete conțin heroină, pe care a achiziționat-o din Turcia și a transportat-o în România împreună cu inculpatul B.C.A., precizând că s-a despărțit de acesta la sediul SC M. SRL, după ce în prealabil a preluat de la acesta geanta tip troller de culoare deschisă (geanta în care au fost descoperite cele două pachete menționate).

De asemenea, constatându-se că inculpatul P.I. urma să-i dea această cantitate de droguri inculpatului D.H., predarea lor trebuind să se realizeze, conform înțelegerii existente între aceștia, în municipiul Cernavoda, județul Constanța, ori în apropierea acestei localități, prin ordonanța nr. 307/D/P/2008 din 15 februarie 2009 (12/A/l5 februarie 2009) a acestui parchet s-a dispus autorizarea efectuării unei livrări supravegheate privind cantitatea de circa 2 (două) kilograme de heroină, cu substituirea totală a drogurilor, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Direcția de Combatere a Criminalității Transfrontaliere și unitățile din subordine.

Din procesul verbal din 15 februarie 2009 întocmit de către organele de poliție judiciară rezultă că, în acest scop, s-a procedat la substituirea totală a drogurilor ridicate în împrejurările arătate de la inculpatul P.I., acestea fiind înlocuite cu substanțe a căror deținere nu este interzisă de lege, ce au fost introduse în două pachete similare celor în care a fost descoperită cantitatea de heroină menționată, ambalate în bandă adezivă de culoare maro.

În continuare, așa cum rezultă din procesul verbal privind cel de-al doilea flagrant realizat la data de 15 februarie 2009, s-a procedat la introducerea cantității de heroină descoperită asupra inculpatului P.I. la data de 15 februarie 2009, conform procesului verbal încheiat în aceeași zi, într-o geantă tip sport, de culoare albastră, alături de alte articole textile, ce a fost înmânată sus-numitului, după ce, anterior, acesta și-a exprimat consimțământul pentru a participa la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, în vederea tragerii la răspundere penală a destinatarului acestor droguri, respectiv a inculpatului D.H.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul P.I. l-a indicat ca destinatar al acestei cantități de heroină pe inculpatul D.H., fapt ce rezultă și din celelalte probe administrate în cauză.

Drept urmare, în vederea supravegherii operative și a prinderii în flagrant s-a procedat la constituirea unui dispozitiv operativ care, împreună cu inculpatul P.I. s-a deplasat pe direcția București - Medgidia - DN 2A.

Cu ocazia discuțiilor telefonice purtate în continuare de inculpatul D.H. cu inculpatul P.I. primul a stabilit ca întâlnirea în care, conform dorinței sale, urma să-i fie înmânată cantitatea de circa 2 kilograme heroină, să aibă loc la data de 15 februarie 2009, orele 17:30, în parcarea Hanul K., situat pe DN 2A în apropierea localității OV., județul Constanța.

Astfel, în jurul orelor 17:00 echipa operativă, formată din lucrători de poliție, ajunsă la fața locului a constatat faptul că inculpatul D.H. se afla deja la locul stabilit, fiind observat într-un taxi, cu numărul de înmatriculare BUUU., parcat pe marginea din dreapta a DN 2A, fiind orientat în direcția Constanța, în dreptul hanului menționat mai sus.

În acest moment, sub supravegherea directă și permanentă a lucrătorilor de poliție care îl însoțeau, inculpatul P.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.H., transmițându-i faptul că a ajuns la locul de întâlnire stabilit, ocazie cu care acesta din urmă i-a transmis să se deplaseze la aproximativ 500 m de locația aleasă de el inițial, pe drumul către localitatea N..

În aceste împrejurări, în jurul orelor 17:30, inculpatul P.I., aflat într-un autoturism marca O.A., de culoare roșie, aparținând Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, condus de către un lucrător de poliție judiciară îmbrăcat în haine civile, acționând sub stricta supraveghere a dispozitivului format din ceilalți lucrători de poliție, s-a deplasat până în spatele taxiului susmenționat, din care a coborât inculpatul D.H.

După câteva momente, inculpatul P.I. a coborât și el din autoturismul marca O.A., și s-a îndreptat către inculpatul D.H., cei doi îmbrățișându-se și discutând pentru câteva momente. În continuare cei doi s-au deplasat împreună către autoturismul marca O.A., din interiorul căruia inculpatul P.I. a scos geanta tip sport de culoare albastră în care se aflau pachetele cu care fuseseră substituite pachetele cu heroină aduse din Turcia și i-a înmânat-o inculpatului D.H.

Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul D.H. a preluat această geantă de la inculpatul P.I., s-a deplasat grăbit către taxiul cu care venise, a urcat pe locul din dreapta față, după care autoturismul respectiv, condus de martorul I.M.C. s-a pus în mișcare către localitatea N..

Astfel, după ce a fost lăsat să ruleze aproximativ 800 metri organele de poliție delegate au procedat la blocarea acestui autoturismul, pe partea dreaptă a direcției de mers a drumului către localitatea N., moment în care inculpatul D.H. a fost văzut deschizând portiera din partea dreapta-față a taxiului și aruncând geanta tip sport de culoare albastră înspre marginea șanțului, din mers, înainte ca autovehiculul să se oprească complet.

Fiind întrebat despre această geantă, inculpatul D.H. a declarat verbal în acele împrejurări, în limba română, că a aruncat-o deoarece nu știa ce este în aceasta.

În prezența martorului I.M.C., șoferul taxiului cu care călătorea inculpatul D.H., s-a procedat la efectuarea controlului genții tip sport de culoare albastră, ocazie cu care s-a constatat că, alături de alte articole textile, în interiorul acesteia se aflau cele două pachete de formă dreptunghiulară învelite în bandă adezivă de culoare maronie folosite pentru substituirea cantității de circa 2 kilograme heroină adusă din Turcia de către inculpații P.I. și B.C.A.

Fiind audiat cu privire la aceste aspecte, inculpatul P.I. a avut o atitudine, în general, sinceră, recunoscând și regretând faptele.

Prima instanță a reținut că cele de mai sus se coroborează în întregime și cu declarațiile martorului I.M.C., șoferul taxi-ului cu care a venit inculpatul D.H. la locul de întâlnire stabilit tot de el pentru a prelua de la inculpatul P.I. cantitatea de heroină despre care știa că acesta i-o adusese din Turcia.

Acesta a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul D.H. în timp ce se aflau amândoi în Arestul Inspectoratului General al Poliției Române.

Inculpatul P.I. a declarat că, în luna ianuarie 2009, a fost sunat de inculpatul D.H. și, la cererea acestuia s-a întâlnit cu el în municipiul Cernavodă, împrejurări în care i-a propus să transporte pentru el diferite cantități de heroină din Turcia în România, drogurile urmând să fie furnizate de conaționali ai săi.

Inculpatul P.I. a declarat că, inițial, nu a fost de acord însă, ulterior, la insistențele inculpatului D.H. și având în vedere că avea o datorie de circa 15.000 EURO față de niște prieteni ai săi, a acceptat propunerea făcută.

S-a reținut din declarațiile inculpatului P.I. că s-a întâlnit din nou cu inculpatul D.H. într-o parcare din apropierea municipiului Cernavoda, ce îi fusese indicată de acesta din urmă, ocazie cu care i-a cerut să aducă de la Istanbul câteva kilograme de heroină, spunându-i că nu știa nici el exact ce cantitate urmau să-i furnizeze prietenii săi din Turcia.

Inculpatul P.I. a declarat că inculpatul D.H. i-a spus că, în schimbul transportării acestor droguri până în România, îi va da suma de 3.000 - 4.000 euro. L-a pus în legătură cu furnizorii heroinei din Istanbul, dându-i la plecare și un număr de telefon mobil turcesc la care să sune.

Inculpatul P.I. a declarat că, l-a contactat pe inculpatul B.C.A. și i-a propus să meargă cu el în Turcia pentru a-l ajuta să aducă o geantă, promițându-i că în schimb îi va da câteva sute de euro.

Inculpatul P.I. a declarat că i-a spus inculpatului B.C.A. că „în geanta respectivă se afla ascuns ceva ilegal", instanța de fond apreciind că aceste precizări ale inculpatului P.I. sunt făcute cu intenția de a-i asigura inculpatului B.C.A. o situație mai ușoară din punct de vedere juridic. S-a arătat că, chiar dacă s-ar admite că inculpatul P.I. nu i-a spus că urmau să transporte heroină (lucru apreciat ca fiind greu de crezut, față de relațiile apropiate dintre cei doi, inculpatul P.I. fiind în relații apropiate cu sora inculpatului B.C.A.), în mod cert inculpatul B.C.A., el însuși infractor recidivist, ce cunoștea trecutul infracțional al inculpatului P.I., respectiv faptul că acesta fusese condamnat pentru trafic ilicit de droguri, având ca obiect cantități extrem de mari de heroină (cei doi cunoscându-se chiar în penitenciar), și-ar fi dat imediat seama, ținând cont și de modul de operare folosit, că urmau să procure, să dețină și să transporte droguri.

În continuarea declarațiilor sale inculpatul P.I. a arătat că inculpatul B.C.A. a fost de acord cu propunerea făcută și astfel au plecat amândoi spre Istanbul pe data de 11 februarie 2009. Inculpatul P.I. a declarat că s-a înțeles cu inculpatul B.C.A., să plece cu două autocare diferite, aparținând SC S. SRL și SC M. SRL, pentru a evita astfel să se descopere că ei călătoreau împreună, urmând să se întâlnească la Istanbul, la capătul de linie al SC M. SRL.

Inculpatul P.I. a arătat că, pe data de 12 februarie 2009, în jurul orelor 04:00, s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A. în locul stabilit și s-au cazat la un hotel din Istanbul, închiriind amândoi o singură cameră.

S-a mai reținut că, din declarațiile inculpatului P.I. rezultă că, în timp ce se aflau în Turcia, el a vorbit la telefon cu inculpatul D.H., ocazie cu care, la un moment dat, fiindu-i teamă că ar putea fi prinși, i-a spus că nu mai putea să se întâlnească cu furnizorii heroinei, pretinzând că ar fi avut altă treabă, arătând însă că inculpatul D.H. l-a convins să continue conform planului stabilit.

Inculpatul P.I., i-a apelat pe cetățenii turci la numărul de telefon pe care i-l dăduse inculpatul D.H. la plecare, folosind o cartelă de telefon mobil pe care a cumpărat-o în Istanbul, pe care a aruncat-o ulterior.

Inculpatul P.I. a declarat că a mers împreună cu inculpatul B.C.A. la locul de întâlnire stabilit, în zona Bazarului “BA.”, unde s-au întâlnit cu un tânăr de etnie turcă, de circa 23 ani slăbuț înalt de circa 1,73 m, care i-a comunicat să se întâlnească a doua zi, în zona fostului Hotel P., lângă o parcare supraetajată, la o oră pe care trebuia să o stabilească la telefon.

Prima instanță a reținut că inculpatul P.I. pe data de 13 februarie 2009, s-a deplasat împreună cu inculpatul B.C.A. la noul loc de întâlnire, unde s-au întâlnit cu același cetățean turc, ocazie cu care acesta le-a dat o geantă de dimensiuni medii, de culoare gri, prevăzută cu roți. Inculpatul P.I. a precizat că persoana respectivă i-a spus în limba turcă că în acea geantă se aflau ascunse două kilograme de heroină, precizând că aceste droguri erau disimulate pe fundul genții.

Din declarațiile inculpatului P.I. rezultă că nici el și nici inculpatul B.C.A. nu i-au dat vreo sumă de bani persoanei care le-a predat geanta menționată, întrucât conform celor știute de el drogurile trebuia să fie plătite ulterior de către inculpatul D.H., acesta fiind destinatarul lor.

Inculpatul P.I. s-a întors împreună cu inculpatul B.C.A. la hotelul în care erau cazați și au ținut în camera lor geanta primită de la cetățeanul turc până când au plecat spre România.

Întrucât pachetele cu heroină, de mari dimensiuni, aflate în geantă, puteau fi lesne observate, ele fiind plasate în spatele unei pânze subțiri, ce se închidea doar cu un fermoar, inculpatul P.I. a cumpărat diverse articole (mohair și alte lucruri pe care nu le reține - ca dovadă că acestea nu au servit decât pentru disimularea drogurilor, fără a prezenta ele însele interes), pe care le-au pus în geanta respectivă, urmărind astfel să nu atragă atenția în cazul efectuării unui control.

Inculpatul P.I. a declarat că, la rândul său, inculpatul B.C.A. a pus în geanta respectivă lucrurile sale personale, cu care venise din România.

Instanța de fond a reținut că, astfel, rezultă intenția ambilor inculpați de a ascunde heroina despre care amândoi cunoșteau cu certitudine că era disimulată în interiorul genții respective.

Inculpatul P.I. a relatat că, pe data de 14 februarie 2009, a plecat spre România, împreună cu inculpatul B.C.A., hotărând să călătorească separat ca și la venire, cu două autocare diferite, cei doi urmărind să diminueze astfel riscul depistării lor și a descoperirii drogurilor.

S-a apreciat de către tribunal că faptul că inculpații P.I. și B.C.A. au călătorit atât la venire, cât și la întoarcerea în țară, separat, cu autocare diferite, ce au plecat spre destinație la scurt timp unul după celălalt, constituie o altă dovadă cu privire la faptul că amândoi au cunoscut că urmau să transporte, respectiv că transportau (la întoarcere) o cantitate de heroină.

S-a reținut că, acest mod de operare este folosit deseori de către traficanții de substanțe narcotice pentru a îngreuna identificarea lor, îndeosebi atunci când unul dintre cei în cauză este cunoscut cu antecedente pe linia traficului de droguri, cum este și cazul inculpatului P.I. (motiv pentru care acesta din urmă bănuia că el s-ar putea afla în atenția autorităților, existând un risc crescut de a-i fi controlate bagajele cu ocazia trecerii frontierei și, implicit, și ale celorlalte persoane care călătoreau împreună cu el).

Din declarațiile inculpatului P.I. rezultă că, cu această ocazie i-a dat inculpatului B.C.A. geanta primită de la cetățeanul turc, urmând ca acesta să i-o predea la București, urmărind astfel ca el să își asume un risc cât mai mic de a fi prins de către autorități, fapt ce denotă și poziția superioară deținută de acesta în cadrul rețelei față de inculpatul B.C.A.

Inculpatul P.I. a mai declarat că, în dimineața zilei de 15 februarie 2009, în jurul orelor 01:30 - 02:00, a ajuns în București și s-a dus la stația SC M. SRL, pe Șoseaua Viilor, unde s-a întâlnit cu inculpatul B.C.A., ocazie cu care acesta din urmă i-a dat geanta pe care el personal i-o dăduse la Istanbul pentru a o transporta până în România.

De asemenea, inculpatul P.I. a declarat că, ulterior, La sunat pe inculpatul D.H. și i-a spus că „era totul în regulă", respectiv că se afla în București și că adusese heroina.

Instanța de fond a reținut că inculpatul P.I., dorind să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea depistării inculpatului B.C.A., la data de 15 februarie 2009, l-a apelat telefonic pe acesta și i-a cerut să vină din Brașov în București, la Restaurantul M.C.D. din Gara de N. - unde acesta a fost așteptat de către organele de poliție - sub pretextul că avea treabă cu el, înțelegând prin acesta că urma să îi plătească suma de bani promisă pentru transportul din Turcia până în România al genții.

Prima instanța a constatat că declarațiile inculpatului P.I. se coroborează, în mare parte, și cu cele ale inculpatului B.C.A.

Astfel, inculpatul B.C.A. a declarat că recunoaște și regretă faptele săvârșite, arătând că îl cunoaște pe inculpatul P.I., aproximativ din anul 2006, de când se aflau amândoi în Penitenciarul București - J., unde acesta din urmă executa o pedeapsă de circa 10 ani închisoare pentru trafic de droguri.

Inculpatul B.C.A. a declarat că, după ce au fost eliberați amândoi din penitenciar, a fost căutat de către inculpatul P.I., întrucât acesta din urmă ținea legătura cu sora sa, fiind prieteni.

Astfel, pe la începutul lunii februarie 2009, inculpatul P.I., știind de la el că avea mari datorii bănești față de diferite persoane, în total circa 3.500 euro, i-a propus să meargă împreună cu el în Turcia, pentru a aduce „marfă".

S-a reținut că inculpatul B.C.A. a descris în mod similar inculpatului P.I. modul în care a decurs această deplasare în Turcia, precum și împrejurările în care s-au întâlnit la Istanbul cu un cetățean turc, care le-a dat o geantă aparent goală, și anume cea menționată mai sus.

A precizat că nu a avut nici o sumă de bani la el, inculpatul P.I. suportând toate cheltuielile acestei deplasări.

Inculpatul B.C.A. a declarat că inculpatul P.I. a pus toate lucrurile cumpărate în geanta primită de la cetățeanul turc și, totodată i-a cerut să-și pună și el lucrurile personale, aduse din România, în aceeași geantă, lucru pe care l-a făcut.

Prin urmare, Tribunalul a reținut că, în mod evident, inculpatul B.C.A. a cunoscut că se aflau în posesia unei cantități de heroină, pe care el urma să o transporte până în România, la București, aceasta fiind singura „marfa" pentru care aceștia se deplasaseră la Istanbul.

Totodată, s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpații nu au căutat, procurat și transportat alte mărfuri în afara cantității de circa 2 kilograme heroină, ei doi participând chiar la o mai bună disimulare a acesteia.

S-a apreciat că, în niciun caz, inculpatul B.C.A. nu avea cum să creadă că au mers la Istanbul pentru a procura mărfuri licite, și cu atât mai mult că nu avea cum să aibă această convingere în momentul plecării spre România și pe durata drumului de întoarcere.

Prima instanță a luat sub beneficiu de inventar declarațiile inculpatului B.C.A. referitoare la faptul că abia pe drumul de întoarcere spre România, văzând comportamentul stresat al inculpatului P.I., a realizat că în geanta pe care le-o dăduse acel cetățean turc, în împrejurările arătate mai sus și pe care el o transporta spre țară în acel moment erau ascunse droguri.

Instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatului B.C.A. în sensul că după ce și-a dat seama că în geanta pe care o transporta se aflau droguri, și-a continuat drumul spre țară în aceleași condiții, împrejurări în care a introdus pe teritoriul țării cantitatea de circa 2 kilograme heroină ascunsă în bagajele sale.

Inculpatul B.C.A. a declarat că, după ce au ajuns la București, i-a dat inculpatului P.I. geanta primită de la el la Istanbul, cu tot cu lucrurile sale personale ce se aflau în aceasta, urmând ca el să i le restituie după ce îi preda drogurile ascunse în geantă destinatarului lor despre care tot P.I. i-a spus, fie la popasul auto menționat, fie pe drum, la telefon, că este o persoană de etnie turcă.

Referitor la inculpatul D.H., prima instanță a constatat că a avut o atitudine obstrucționistă, doar în mică parte sinceră, declarațiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate.

Astfel, acesta a declarat că, la data de 30 decembrie 2008 a fost pus în libertate din Penitenciarul R. unde era arestat preventiv (în altă cauză) pentru trafic de droguri, iar pe data de 9 sau 10 februarie 2009, s-a întâlnit în București cu inculpatul P.I., pe care îl cunoscuse anterior în Arestul Inspectoratului General al Poliției Române, care l-a întrebat dacă ar putea să vândă heroină în cazul în care ar avea așa ceva, întrebare la care ei i-a răspuns că acest lucru ar putea fi posibil.

Totodată, inculpatul D.H. a mai declarat că, pe data de 15 februarie 2009, inculpatul P.I. l-a sunat și i-a spus că avea cantitatea de 2 kilograme de heroină, motiv pentru care s-a dus să se întâlnească cu el, în apropiere de localitatea N., județul Constanța, împrejurări în care inculpatul P.I. i-a dat o geantă, după care a fost reținut de către organele de poliție.

Inculpatul D.H. a arătat și faptul că heroina adusă din Turcia în condițiile arătate mai sus îi era destinată lui, el urmând să-i vândă aceste droguri numitei “C.” (inculpata D.V. zisă “C.”) sau unui alt client pe care l-ar fi găsit.

De asemenea, inculpatul D.H. a declarat că în Turcia un kilogram de heroină se vinde cu 7.000 euro, iar în România cu prețul de 12.000 euro.

Inculpatul D.H. a susținut că, după vânzarea heroinei pe care i-a adus-o inculpatul P.I., urma să împartă cu acesta profitul pe din două.

Instanța de fond a reținut că au fost interceptate în această cauză, în mod autorizat, numeroase comunicări telefonice.

Astfel, faptul că inculpatul P.I. era interesat să găsească o persoană care să transporte heroină rezultă și din convorbirea pe care a avut-o acesta la data de 27 ianuarie 2009, ora 09:48, convorbire în care îi transmite interlocutorului că „nu are cine să aducă de acolo încoace" și că este dispus să plătească pe cineva cu suma de „15 sute" pentru a „merge jumătate de oră" cu mașina până la beneficiarul drogurilor.

Din convorbirea telefonică din data de 28 ianuarie 2009, ora 17:15, avută de inculpatul P.I. cu inculpatul B.C.A., rezultă că primul inculpat se arată interesat de riscul aducerii heroinei din Turcia și susținând că „oamenii" reușesc din ce în ce mai greu să treacă „în siguranță" frontierele până „încoace", respectiv până în România, motiv pentru care va fi necesar ca ei să se deplaseze la furnizori pentru a efectua transportul drogurilor.

Din convorbirea telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:20 rezultă că, pentru efectuarea acestui transport de heroină, inculpatul P.I. a ales strategia de a-i procura inculpatului B.C.A. o carte de identitate contrafăcută, cu care acesta din urmă să se prezinte pentru a ridica pachetul cu droguri, astfel încât să nu se cunoască identitatea sa reală - el gândindu-se în acel moment la posibilitatea expedierii drogurilor prin poștă sau printr-o altă societate de curierat, disimulate într-un colet.

Tribunalul a constatat că, deși la întoarcerea din Turcia spre România, inculpații P.I. și B.C.A. au călătorit cu mijloace de transport diferite, din convorbirea telefonică din data de 15 februarie 2009 ora 01:27, rezultă că, primul inculpat manifestându-și rolul său de coordonator în efectuarea transportului de droguri, l-a întrebat pe cel de al doilea inculpat dacă se apropie de granița bulgaro-română, deoarece el a ajuns la frontieră, la care i-a răspuns că este în urma sa, la vreo 25 km, dar speră să ajungă la frontieră în aproximativ 20 minute.

Totodată, s-a reținut că, deși inculpatul D.H. susține că nu l-a ajutat pe inculpatul P.I. să aducă această cantitate de heroină din Turcia, din convorbirea telefonică pe care aceștia au avut-o la data de 15 februarie 2009, ora 01:28, imediat după ce inculpatul B.C.A. a intrat în România cu drogurile asupra sa, rezultă situația reală. Astfel, după ce inculpatul P.I. a aflat că heroina a ajuns în țara noastră, l-a contactat pe inculpatul D.H. și i-a transmis că „totul e frumos (...) totul e bine aici", respectiv că au ajuns fără probleme, fără a fi prinși, ocazie cu care au stabilit să se întâlnească în apropiere de reședința acestuia din urmă, din Cernavodă, pentru a-i preda drogurile.

Instanța de fond a reținut că întrucât, din probele administrate în cauză, inclusiv din procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat, în prezenta cauză, rezulta în mod cert că, așa cum stabiliseră anterior, inculpatul D.H. se înțelesese cu inculpata D.V. să-i vândă acesteia cantitatea de circa 2 (două) kilograme heroină (pe care la rândul său trebuia să o primească, în condițiile arătate mai sus, de la inculpatul P.I.), s-a procedat la efectuarea unei noi livrări supravegheate de droguri, cu substituirea totală a acestora, activitate ce a fost autorizată prin ordonanța nr. 14/A/2009 din 16 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

Conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 17 februarie 2009 de către organele de poliție judiciară delegate, cantitatea de circa 2 (două) kilograme constând în substanțele cu care lucrătorii de poliție au înlocuit cantitatea similară de heroină, ambalată în două pachete paralelipipedice, cu dimensiunile de circa 28/21/2 cm, ambalate în bandă adezivă de culoare maro (similare ca formă, dimensiuni și aspect cu cele două pachete în care au fost descoperite cele aproximativ 2 kilograme de heroină asupra inculpatului P.I. la data de 15 februarie 2009), a fost introdusă la data de 16 februarie 2009 într-o geantă tip sport de culoare albastră, alături de câteva articole textile. Această geantă i-a fost înmânată inculpatului D.H., care a consimțit să participe la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, în vederea tragerii la răspundere penală a destinatarului cantității de heroină menționată mai sus, indicat de el în declarațiile sale, respectiv a inculpatei D.V.

Instanța de fond a reținut că inculpata D.V. era destinatara acestor droguri potrivit probelor administrate în cauză, respectiv convorbirile telefonice interceptate până în acel moment, toate acestea coroborându-se cu declarațiile inculpatului D.H.

Astfel, anterior, tot la data de 16 februarie 2009, între orele 18:30 și 20:00, inculpatul D.H. a fost apelat în mai multe rânduri de la posturile telefonice cu numerele 2., respectiv 3., posturi telefonice folosite de către inculpata D.V.

În jurul orelor 22:00, inculpatul D.H. a fost cazat la Hotel D., sub stricta supraveghere a organelor de poliție.

În continuare, în prezența și sub supravegherea permanentă și directă a organelor de poliție, inculpatul D.H. a încercat de mai multe ori, în timp ce se afla în camera de hotel, să o contacteze telefonic pe inculpata D.V. la posturile telefonice indicate mai sus, însă s-a constatat că aceste telefoane erau închise.

La data de 17 februarie 2009, în jurul orelor 00:05 inculpatul D.H. aflat la acel moment în camera hotelului menționat a fost contactat telefonic de la numărul 4. de către inculpata D.V., ocazie cu care i-a transmis acesteia că era la hotel și că o aștepta, așa cum stabiliseră.

Din același proces-verbal rezultă că, în jurul orelor 01:15 inculpata D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.H., de la telefonul său mobil cu nr. 2., și i-a transmis faptul că era pe drum, îndreptându-se spre el, ea revenind, după aproximativ 5 minute, cu un nou telefon, ocazie cu care i-a solicitat acestuia să coboare.

În jurul orelor 01:35, inculpatul D.H., aflat sub stricta și directa supraveghere a organelor de poliție, având asupra sa geanta tip sport de culoare albastră în care se aflau cele două pachete cu care fuseseră substituite pachetele cu heroină, a coborât în fața hotelului, unde s-a constatat că era parcat taxiul de culoare galbenă, cu numărul de înmatriculare BTTT, marca D.L., autoturism în care a fost văzută și inculpata D.V., aflată pe locul din dreapta spate al acestuia.

În acel moment inculpatul D.H. a urcat pe locul din dreapta față al taxiului menționat, după care acest autovehicul s-a pus în mișcare, îndreptându-se spre Piața Unirii, iar după ce a parcurs aproximativ 10 metri, taxiul a fost blocat pe partea dreaptă a străzii Matei Basarab de către autovehiculele organelor de poliție și, în continuare, în prezența martorilor asistenți A.P. și D.Ș., șoferul taxiului cu numărul de înmatriculare BTTT, s-a procedat la identificarea ocupanților taxiului menționat și a bunurilor aflate în acesta, constatându-se că pe locul din dreapta față se afla inculpatul D.H., iar pe locul din dreapta spate al aceluiași autovehicul se afla inculpata D.V.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că pe locul din stânga spate al aceluiași taxi, lângă inculpata D.V., a fost descoperită geanta tip sport de culoare albastră, menționată mai sus - ce îi fusese înmânată anterior inculpatului D.H. de către organele de poliție judiciară -, ocazie cu care s-a constatat că în aceasta se aflau cele două pachete folosite la substituirea pachetelor cu heroină, menționate mai sus, alături de câteva articole textile.

Fiind întrebată cu privire la proveniența acestei genți, inculpata D.V. a declarat următoarele: „asta e ce pot sa mai spun”.

Instanța de fond a reținut declarația inculpatului D.H. în sensul că, în luna ianuarie 2009, atunci când s-a prezentat la Tribunalul București la termenul de judecată avut în dosarul în care este judecat împreună cu alte persoane, printre care și inculpata D.V. zisă „C.” (Dosar 30365/3/2006, privind pe inculpații D.H., D.V. și alți 14 inculpați, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 71/D/P/2006 din 11 septembrie 2006 al acestui parchet pentru alte infracțiuni de trafic ilicit de droguri), a vorbit cu aceasta din urmă după terminarea ședinței de judecată, ocazie cu care i-a spus că poate să-i aducă 1-2 kilograme heroină, stabilind ca ea să-i dea banii reprezentând prețul drogurilor după ce, la rândul ei, le vindea mai departe.

Inculpatul D.H. a mai declarat că își amintește că, în luna ianuarie 2009, a vorbit la telefon mai întâi cu numitul “I.”, fiul inculpatei D.V. și, după ce a cerut-o la telefon, a continuat discuția cu aceasta, solicitându-i suma de 4.000 euro, cu scopul de a trimite acești bani la Istanbul, furnizorilor heroinei, pentru plata acestor droguri.

Inculpatul D.H. intenționa să trimită suma de 4.000 euro la Istanbul prin intermediul inculpatului P.I., persoană care trebuia să și aducă drogurile în România, așa cum s-a și întâmplat.

S-a reținut că, cerându-i-se detalii cu privire la această convorbire telefonică purtată cu inculpata D.V., inculpatul D.H. a declarat că i-a spus sus-numitei că avea nevoie de „patru", adică de 4.000 euro, precizând că atunci când i-a spus acesteia „am vorbit acolo, până luni a spus că face patru", i-a transmis în fapt că vorbise în Turcia și că avea nevoie de 4.000 euro, până luni, pentru a plăti heroina.

Inculpatul D.H. a declarat că inculpata D.V. zisă „C.” nu i-a dat acești bani, spunându-i că nu avea, arătând totodată că s-au înțeles să-i aducă heroină și să primească banii abia după ce aceasta o revindea altor persoane.

De asemenea, inculpatul D.H. a declarat că, în seara de 15 februarie 2009, atunci când a vorbit cu inculpata D.V. la telefon și i-a spus „vin cu aia", el i-a transmis astfel că urma să-i aducă heroina.

Inculpatul D.H. a declarat că, în convorbirile telefonice pe care le-am avut ulterior cu inculpata D.V., i-a comunicat acesteia că se afla la hotel, unde o aștepta să vină pentru a primi drogurile.

Tribunalul a reținut că declarația dată de inculpatul D.H. se coroborează cu procesul verbal de surprindere în flagrant a inculpatei D.V.

S-a mai reținut că inculpatul D.H. a declarat că, referindu-se la heroina pe care el trebuia să i-o vândă, inculpata D.V. l-a întrebat „ai adus ceva pentru mine, ai adus schimburile", el răspunzându-i că „da" după care i-a dat geanta în care se aflau cele două pachete, iar inculpata a așezat-o lângă ea, pe banchetă, în partea stângă.

Inculpatul D.H. a mai arătat că, în continuare, taxiul în care se aflau s-a pus în mișcare și a parcurs câțiva metri, moment în care au fost opriți de către organele de poliție.

Din declarațiile inculpatului D.H. rezultă că, în acel moment inculpata D.V. i-a spus „H. ai făcut șmecherie pe mine" (în realitate, așa, cum rezultă din procesul verbal de redare în scris a înregistrărilor efectuate cu acea ocazie din mediul ambiental, inculpata i-a spus „H., mi-ai facut-o"), reproșându-i astfel că a fost prinsă în flagrant.

Prima instanță a reținut că, fiind audiată cu privire la fapta săvârșită, inculpata D.V. a avut o atitudine în general sinceră, declarațiile sale coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, aceasta a declarat că recunoaște și regretă faptele comise. Inculpata D.V. a arătat că, aproximativ la data de 20 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu inculpatul D.H. la Tribunalul București, amândoi având termen în dosarul în care sunt judecați pentru trafic de droguri, împrejurări în care, în timp ce se aflau la tribunal, inculpatul D.H. a întrebat-o și a insistat chiar să colaboreze cu el din nou, pentru a vinde heroină, el spunându-i că urma să procure drogurile de la un prieten al său, despre care a afirmat că locuia în Constanța.

Inculpata D.V. a declarat că a fost de acord cu cele propuse de inculpatul D.H. și a ținut legătura telefonic cu el pentru încheierea acestei tranzacții ilicite, împrejurări în care, într-una dintre convorbirile purtate cu el pe data de 16 februarie 2009, acesta i-a spus că venise în București și se cazase la Hotel D.

Totodată, inculpata D.V. a relatat că inculpatul D.H. i-a dat de înțeles cu această ocazie că adusese și heroina pe care acesta trebuia să i-o vândă, stabilind să se întâlnească cu el la hotelul la care era cazat.

Inculpata D.V. a confirmat că, după miezul nopții, a plecat de acasă, cu un autoturism marca S., de culoare galbenă, condus de un vecin, cerându-i acestuia să o ducă până la Piața Unirii, de unde a luat în continuare un taxi. Inculpata a precizat că nu a mers cu vecinul său, cu mașina acestuia, până la locul de întâlnire stabilit cu inculpatul D.H. întrucât vecinul său nu știa despre tranzacția cu heroină pe care urma să o încheie.

Din declarațiile inculpatei D.V. rezultă că, atunci când a ajuns la Hotel D., l-a sunat pe inculpatul D.H. și i-a spus acestuia să coboare; inculpatul a coborât din hotel și s-a urcat în taxiul cu care venise ea, așezându-se pe locul din față, lângă șofer.

Totodată, inculpata D.V. a declarat că l-a întrebat pe inculpatul D.H. dacă acesta îi adusese „cadoul" sau „bagajul", iar inculpatul D.H. a așezat această geantă pe bancheta din spate a taxiului cu care venise, lângă ea, printre cele două scaune din față, inculpata susținând că nu mai ține minte dacă ea l-a ajutat când a făcut acest lucru, dându-și seama că în geantă se află heroină.

De asemenea, inculpata D.V. a relatat că ea nu stabilise cu inculpatul D.H. prețul exact pe kilogramul de heroină pe care trebuia să i-l plătească, acesta urmând să fie stabilit în funcție de prețul pe care îl plătea și el altor persoane pentru aceste droguri.

Totodată, inculpata D.V. a afirmat că inculpatul D.H. i-a spus că pe el îl costa această heroină în jur de 11.000-12.000 euro/kilogram, împrejurări în care ea urma să-i plătească acestuia aproximativ 13.000 - 14.000 euro/kilogram.

Inculpata D.V. a mai declarat că urma să-i dea inculpatului D.H. banii pentru heroina furnizată de acesta abia după ce ea reușea să o vândă mai departe.

Inculpata D.V. a precizat că au fost opriți de către organele de poliție la scurt timp după ce s-a pus în mișcare taxiul cu care venise, fiind găsită pe bancheta din spate, lângă ea, geanta adusă de către inculpatul D.H.

Instanța de fond a reținut că declarațiile inculpaților D.H. și D.V. se coroborează și cu cele ale martorului D.Ș., șoferul taxiului menționat mai sus.

Totodată, cele de mai sus se coroborează și cu cele ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat în prezenta cauză.

Astfel, din procesele-verbale de redare în scris a acestor convorbiri telefonice rezultă că, la data de 22 ianuarie 2009, ora 16:53:02, inculpatul D.H. a vorbit cu inculpata D.V., ocazie cu care acesta i-a transmis că „până luni a spus că face patru, eu am vorbit acolo", iar în cursul declarațiilor acest inculpat, cu privire la respectivele afirmații, a arătat că s-a referit la faptul că a vorbit în Turcia cu furnizorii de droguri și până luni, adică până la 26 ianuarie 2009, avea nevoie de 4.000 euro pentru a-i trimite acestor furnizori ca să-i livreze heroina.

S-a mai reținut că, la data de 15 februarie 2009, în jurul orei 22:40, în prezența organelor de poliție, inculpatul D.H. a luat legătura cu inculpata D.V. și referindu-se la faptul că îi va aduce heroina în această seară i-a transmis „eu vin în seara aceasta acolo, vin și cu aia ... pentru tribunal, nu?", iar aceasta i-a răspuns „da".

S-a constatat că, în această discuție, inculpatul D.H. s-a referit la tribunal, deoarece conform declarației sale, confirmată și de declarația inculpatei D.V. a afirmat că, în luna ianuarie 2009 atunci când ambii au fost la Tribunalul București, la termenul de judecată, au vorbit despre efectuarea unei tranzacții cu heroină în sensul că acest inculpat să-i vândă inculpatei 1-2 kilograme heroină.

În convorbirea din data de 16 februarie 2009, în jurul orei 15:50, pe care inculpatul D.H. a avut-o cu inculpata D.V., acesta i-a transmis că a venit în București „a adus alea" și se află la hotel, respectiv că a adus heroina și o așteaptă la hotel, iar inculpata, conform înțelegerii anterioare, i-a promis că va veni într-un timp cât mai scurt pentru a lua heroina.

Ulterior, în convorbirea din 17 februarie 2009, ora 01:45, înregistrată în mediul ambiental, chiar în taxiul în care se aflau cei doi inculpați, după ce inculpatul D.H. i-a dat inculpatei D.V. geanta de voiaj în care se aflau cele două pachete ce au înlocuit pachetele cu heroină, în momentul în care poliția a oprit autoturismul taxi în care se aflau aceștia, inculpata D.V., dându-și seama că a fost prinsă cu drogurile asupra sa, i-a spus acestuia „H. mi-ai făcut-o".

Coroborând toate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale cu declarațiile date în fața instanței, atât ale inculpaților, cât și ale martorilor, tribunalul a constatat că toți inculpații se fac vinovați de săvârșirea, cu intenție, a infracțiunilor de care au fost acuzați prin rechizitoriul parchetului.

Inculpații D.H., P.I. și D.V. au recunoscut comiterea faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, arătând în fața instanței modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele (atât activitatea lor infracțională, cât și livrările supravegheate).

S-a reținut că singurul care a negat constant comiterea vreunei infracțiuni este inculpatul B.C.A., însă s-a apreciat că declarațiile acestuia nu se coroborează cu nici un mijloc de probă dintre cele administrate și nu există alte probe care să asigure suportul afirmațiilor făcute de inculpat.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpaților (P.I. și B.C.A. fiind recidiviști postcondamnatorii, perseverenți în activitatea infracțională, cu atitudine relativ sinceră, respectiv nesinceră și necooperantă) și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului D.H. tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite - toate legate de trafic național și internațional de droguri de mare risc, în cantități semnificative, precum și organizarea, coordonarea și finanțarea unor astfel de activități - numărul infracțiunilor comise în concurs real, atitudinea relativ sinceră a acestuia pe întreg parcursul procesului penal, persoana inculpatului - care deși necunoscut cu antecedente penale a dat dovadă de perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de infracțiuni (el fiind eliberat din penitenciar pentru comiterea de fapte similare cu puțin timp înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății), durata mare de timp în care s-a desfășurat activitatea ilicită, practicarea operațiunilor de trafic de droguri ca o ocupație permanentă, împreună cu mai multe persoane între care existau relații strânse, câștigurile mari de bani vizate prin efectuarea unor astfel de operațiuni ilegale.

S-au aplicat inculpatului pedepse peste minimul special prevăzut de lege, cu executarea celei mai grele pedepse - conform dispozițiilor referitoare Ia concursul de infracțiuni - cu executare în regim de detenție, scopul preventiv și educativ al pedepsei putând fi atins doar în acest mod.

Pe lângă fiecare pedeapsă cu închisoarea ce a fost aplicată inculpatului, s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă determinată, după executarea pedepsei principale, iar conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă s-a aplicat și cea mai grea dintre pedepsele complementare.

S-a dispus ca pe durata executării pedepsei să se facă aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a), b) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților P.I. și B.C.A., tribunalul a avut în vedere - pe lângă criteriile deja enunțate - starea de recidivă postcondamnatorie a ambilor în care s-au săvârșit infracțiunile deduse judecății (inculpatul P.I. fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc), ceea ce s-a apreciat că duce la concluzia că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul, iar inculpații nu au conștientizat pe deplin consecințele negative ale faptelor lor și au perseverat în activitatea infracțională.

Mai mult, s-a reținut că ambii inculpați au beneficiat de liberare condiționată din executarea pedepselor anterioare și au încălcat condițiile acesteia, săvârșind fapte penale în perioada scursă de la liberarea lor și până la împlinirea duratei pedepselor, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen. în sensul revocării acestui beneficiu.

S-a avut în vedere pentru inculpatul P.I. și faptul că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și participația sa, iar pentru inculpatul B.C.A. faptul că deși a avut o poziție nesinceră, antecedentele sale penale nu vizează infracțiuni de aceeași natură cu cele deduse judecății.

Referitor la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei D.V., tribunalul a avut în vedere că și aceasta mai era cercetată într-un alt dosar tot pentru săvârșirea de infracțiuni de aceeași natură, alături de alți 15 inculpați, că a comis faptele deduse judecății la scurt timp de la liberarea sa din penitenciar, dar și atitudinea sinceră pe care a avut-o în cursul urmăririi penale și, în cele din urmă, și în fața instanței.

Stabilirea unei pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege a fost apreciată de tribunal ca fiind necesară și suficientă pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul preventiv și educativ.

Împotriva acestei hotărâri au formulat anel inculpații D.H., P.I., D.V. și B.C.A.

Prin decizia nr. 125 din 21 aprilie 2011 pronunțată de Curtea, de Apel București, instanța de apel a admis apelurile declarate de inculpații D.H., P.I. și D.V. împotriva sentinței penale nr. 176 din 10 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București secția l-a penală, în Dosarul nr. 19787/3/2009.

A desființat parțial sentința și, în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.H. în pedepse componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. , a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și l-a condamnat pe inculpat pentru această infracțiune la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea prev. art. 71 și 64 lit. a), b)) C. pen. A respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații P.I., D.V. și D.H. în sensul reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

A dispus restituirea bunurilor confiscate cu ocazia percheziției domiciliare inculpaților P.I. și D.V. care nu au legătură cu cauza.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, printr-o examinare judicioasă a probelor aflate la dosarul cauzei, instanța a stabilit o corectă situație de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare faptelor comise de inculpați cu excepția reținerii greșite a prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. la o infracțiune săvârșită de inculpatul D.H. în 2009.

S-a arătat că probele administrate în timpul procesului penal confirmă în totalitate situația de fapt pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța făcând referire concretă la probatoriile care demonstrează pe deplin și fără echivoc vinovăția inculpaților.

S-a considerat că împrejurarea că inculpatul D.H. nu a recunoscut faptele săvârșite în aprilie - iunie 2007 nu are relevanță în contextul probator administrat, deoarece declarația sa nu se coroborează cu nicio probă.

Instanța de apel a reținut că atitudinea inculpatului a fost una de negare totală, în sensul că a declarat că nu își amintește nimic și nu cunoaște pe niciunul dintre cei implicați, ceea ce, însă, s-a dovedit neadevărat față de declarațiile acestora din urmă.

Referitor la inculpatul B.C.A., din probatoriul administrat s-a reținut că rezultă că avea cunoștință despre bunurile ce le transporta, așa cum a declarat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, când a arătat că pe teritoriul Turciei a realizat că transporta droguri.

În ceea ce privește aplicarea în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 solicitată de inculpații D.H., P.I. și D.V., având în vedere denunțurile formulate, Curtea a constatat că solicitarea nu este fondată.

Astfel, s-a constatat că denunțurile au fost efectuate când deja se cunoștea că inculpații erau implicați în traficul de droguri și cercetările erau în curs, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul P.I., inculpații împotriva cărora a formulat denunț, erau deja sub supravegherea Parchetului.

De asemenea, s-a apreciat că în cauză nu pot fi incidente nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îl privește pe inculpatul P.I. având în vedere informațiile comunicate public de D.I.I.C.O.T., informații clasificate comunicate instanței.

La solicitarea Parchetului și în favoarea inculpatului D.H., Curtea a constatat că faptele din 2009 reținute în sarcina acestui inculpat reprezintă o infracțiune unică și nu în formă continuată, astfel că s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru aceste fapte prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că nici criticile aduse de inculpați cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei nu sunt fondate, instanța având în vedere la stabilirea pedepselor toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cum de altfel au fost concretizate pentru fiecare inculpat în considerentele sentinței apelate.

S-a considerat că, în cauză, nu pot fi reținute circumstanțe atenuante raportat la atitudinea procesuală a inculpaților, de colaborare, în parte, cu organele de cercetare penală, în condițiile în care inculpatul P.I. este recidivist pentru o faptă similară, iar inculpații D.H. și D.V. au săvârșit faptele la scurtă perioadă după ce au fapt eliberați din arest preventiv, într-o altă cauză.

S-au apreciat ca fiind întemeiate criticile relative la restituirea bunurilor, aduse de inculpata D.V. și P.I., deoarece aceste bunuri nu au prezentat relevanță sub aspectul faptelor penale reținute în sarcina inculpaților, aceste bunuri fiind identificate în procesele - verbale de efectuare a percheziției domiciliare din 02 martie 2009.

Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs inculpații P.I., D.H., B.C.A. și D.V., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în susținerea căruia au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând cauza prin prisma motivelor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și pct. 20 C. proc. pen., precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului.

Prin deciziile nr. 1483/2011 și 1470/2011 ale Curții Constituționale s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3201 din C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile.

Urmare acestei decizii, prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, respectiv prin art. 11, s-a statuat că, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească, în primă instanță, începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător, la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2012, recurenții inculpați au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., recunoscând în integralitate comiterea faptelor, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței.

Prin urmare, instanța va da eficiență juridică dispozițiilor invocate și va aplica recurenților inculpați pedepse cu închisoarea situate între limitele de pedeapsă stabilite în urma reducerii cu o treime a limitelor speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile comise de aceștia.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., următoarele împrejurări, cu caracter exemplificativ, pot fi considerate circumstanțe atenuante:

- conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba produsă, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Se impune, mai întâi, precizarea că circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu devine aplicabilă ca efect al comportamentului sincer manifestat de recurenții inculpați, în calea de atac a recursului.

Ținând seama de această atitudine procesuală, după cum s-a menționat anterior, instanța de recurs va stabili pedepsele ce vor fi aplicate inculpaților, între limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime, în temeiul art. 3201 alin (7) C. proc. pen., deoarece recurenții inculpați au recunoscut comiterea faptelor și au solicitat judecarea numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-au însușit.

Dispozițiile art. 3201 alin (7) C. proc. pen. pot coexista cu cele ale art. 74 lit. c) C. pen., relativ Ia același inculpat, numai în situația în care circumstanța atenuantă judiciară ar consta în altă împrejurare reglementată de textul legal, alta decât comportarea sinceră, respectiv prezentarea sa în fața autorității, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

A admite cererea recurenților inculpați și a aplica alături de dispozițiile art. 3201 alin (7) C. proc. pen. și pe cele ale art. 74 lit. c) C. pen., ar însemna să se dea eficiență juridică, de două ori, aceleiași circumstanțe a recunoașterii, de către inculpați a acuzațiilor aduse.

Cât privește conduita inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, se constată că aceștia nu îndeplinesc condiția de a fi avut o conduită bună, întrucât inculpatul D.H. a mai intrat în conflict cu legea penală, tot sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri. De altfel, acesta a pus la cale activitatea infracțională desfășurată în anul 2009, în urma unei discuții cu inculpata D.V., la unul din termenele de judecată, în instanță, în timp ce erau cercetați într-o altă cauză, tot pentru fapte incriminate ca infracțiuni de Legea nr. 143/2000.

Totodată, se constată că recurentul inculpat P.I. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru fapte de același gen, ceea ce demonstrează, de asemenea, nu doar specializare infracțională, ci și faptul că față de acesta nu sunt incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. Inculpatul este recidivist, cu o condamnare de 8 ani închisoare aplicată prin sentința din 4 octombrie 2005 a Tribunalului București definitivă prin decizia din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 27 martie 2008.

De asemenea, recurentul inculpat B.C.A. are antecedente penale, fiind la rândul său recidivist, în raport de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune de aceeași natură cu cele prezente, aplicată prin sentința penală 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 2 septembrie 2008.

Recurenta inculpată D.V., la rândul său, a dat dovadă de perseverență și specializare infracțională, aceasta nefiind pentru prima dată cercetată pentru fapte în legătură cu traficul ilicit de droguri (a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul 71/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înaltei Curte de Casație și Justiție alături de inculpatul D.H. și alți 14 inculpați).

În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de recurs are în vedere natura drogului traficat de inculpați, care este drog de mare risc -heroină, precum și cantitățile importante de heroină traficate (3,965 Kg, respectiv 1,784,9 kg), ceea ce evidențiază nu doar urmărirea unor câștiguri mari de bani prin valorificarea acestora, dar și gradul ridicat de periculos al atingerii aduse normalei desfășurări a relațiilor sociale privind sănătatea publică.

Inculpatul D.H. a fost cel care a organizat, coordonat și finanțat traficul de droguri, în ambele situații, iar activitatea sa infracțională specializată în domeniul traficului ilicit de droguri național și internațional, poate fi apreciată ca având caracter de obișnuință.

Recurentul inculpat P.I. a avut rolul coordonator, în raport cu inculpatul B.C.A., în efectuarea traficului de droguri din Turcia în România.

Toate aceste elemente conduc la convingerea că nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare în favoarea recurenților inculpați, chiar dacă, de exemplu, inculpații P.I. și D.H. au consimțit și au participat la efectuarea unei livrări supravegheate de droguri, iar inculpata D.V. are mai mulți copii minori, acestea fiind aspecte pe care Înalta Curte le va avea în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor ce vor fi aplicate, în limitele fixate, prin reducerea cu o treime a celor prevăzute de Legea nr. 143/2000, pentru infracțiunile comise de inculpați.

Analizând materialul probator, Înalta Curte nu a identificat nicio altă împrejurare care ar putea constitui, în temeiul art. 74 alin. (2) C. proc. pen., caracterul unei circumstanțe care să conducă la coborârea pedepselor sub minimele stabilite ca efect al aplicării art. 3201 C. proc. pen.

Se mai reține că toate împrejurările enumerate de art. 74 C. pen. au doar o aptitudine potențială de a constitui circumstanțe atenuante, fiind necesar ca acestea să fie analizate prin raportare la ansamblul faptelor concrete și la persoana inculpaților, ceea ce Înalta Curte a făcut, având în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând pricina și din perspectiva cazurilor de casare care se iau in considerare întotdeauna din oficiu, in conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există alte motive pentru casarea hotărârii criticate.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații D.H., B.C.A., P.I. și D.V. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București secția I penală.

Va casa, în parte, decizia penală recurată și sentința penală 176 din 10 martie 2010 a Tribunalului București secția a II-a penală și, rejudecând:

I. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat D.H., de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe recurentul inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. totul rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate recurentului inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) si b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat P.I., de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurentul inculpat P.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și va contopi restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și va contopi restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

III. Va descontopi pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.C.A., de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurentul inculpat B.C.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și va contopi restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și va contopi restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

IV. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe recurenta inculpată D.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

Se vor deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpaților D.H., P.I. și B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații D.V. și B.C.A., în cuantum de câte 300 RON și onorariile parțiale ale avocaților din oficiu pentru ceilalți inculpați, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații D.H., B.C.A., P.I. și D.V. împotriva deciziei penale nr. 125 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală 176 din 10 martie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa aplicată recurentului inculpat D.H., de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe recurentul inculpatul D.H. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu ref. la art. 20 C. pen. totul rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate recurentului inculpat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

II. Descontopește pedeapsa aplicată recurentului inculpat P.I., de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurentul inculpat P.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și contopește restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1210 din 04 octombrie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3171 din 14 iunie 2007 a Înaltei Curte de Casație și Justiție și contopește restul rămas neexecutat, de 1.109 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

III. Descontopește pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.C.A., de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurentul inculpat B.C.A., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și contopește restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 254 din 25 mai 2006 a Tribunalului Bacău și contopește restul rămas neexecutat, de 620 zile închisoare, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

IV. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe recurenta inculpată D.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.

Deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpaților D.H., P.I. și B.C.A. de la 16 februarie 2009 la zi, iar pentru inculpata D.V. de la 17 februarie 2009 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații D.V. și B.C.A., în cuantum de câte 300 RON și onorariile parțiale ale avocaților din oficiu pentru ceilalți inculpați, în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.