Embezzlement and forgery of private documents: defendant's appeal dismissed as inadmissible due to prohibition on further appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court's conviction and sentencing order. The case involved a criminal prosecution for embezzlement and forgery of private documents, where the defendant, acting as a de facto manager, allegedly falsified invoices and misappropriated funds from a civil party; after initial convictions by the District Court and subsequent rejections of appeals by the County Court and the Court of Appeal, the defendant filed a further appeal to the High Court. The decisive legal basis was the procedural rule that the Court of Appeal acts as the final instance for appeals against district court judgments in such cases, meaning no further ordinary appeal is available to the defendant (the doctrine against "appeal on appeal"), leading to the dismissal and an order for the defendant to pay judicial costs, with the ex officio lawyer's fee advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 290 C. pen; Embezzlement and forgery of private documents: defendant's appeal dismissed as inadmissible due to prohibition on further appeal: Judecarea infracțiunilor pentru care inculpautl a fost trimis în judecată (delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) și art. 290 C. pen.) este de competența judecătoriei – ca primă instanță, apelul și recursul urmând a fi judecate de tribunal, respectiv, curtea de apel (art. 25 alin. (1); art. 27 pct. (3) și art. 281 pct. (3) C. proc. pen.).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.388 din 27 martie 2003, Judecătoria Sibiu l-a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 2151 alin. (1) și art. 290 C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod.
S-a reținut că, în perioada noiembrie 2000 – mai 2002, inculpatul, în calitate de gestionar de fapt, a falsificat facturi și chitanțe pentru mărfurile predate unor beneficiari și și-a însușit treptat diferite sume de bani primite de la aceștia, producând părții civile S.C. „S” SRL Sibiu un prejudiciu total de 266.544.797 lei.
Tribunalul Sibiu, prin decizia penală nr.166 din 2 iunie 2003 și apoi Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală mnr.499 din 2 septembrie 2003, au respins ca nefondate apelul, respectiv recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestei ultime decizii, inculpatul a formulat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Judecarea infracțiunilor pentru care inculpautl a fost trimis în judecată (delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) și art. 290 C. pen.) este de competența judecătoriei – ca primă instanță, apelul și recursul urmând a fi judecate de tribunal, respectiv, curtea de apel (art. 25 alin. (1); art. 27 pct. (3) și art. 281 pct. (3) C. proc. pen.).
Potrivit art. 29 pct. (2) lit. b) C. proc.pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel.
Rezultă, așadar, că, împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de recurs inculpatul nu mai are calea altui recurs ordinar (recursul la recurs este inadmisibil).
În consecință, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr.499 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.