Criminal revision admissibility requiring judicial or prosecutorial confirmation of witness perjury

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 419 din 18 mai 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat M.U.J.C., cu obligarea acestuia la 700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la data de 24 aprilie 2012, condamnatul M.U.J.C. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011.

În motivarea cererii condamnatul a susținut, în esență, că din plângerea formulată, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.

Prin referatul întocmit la data de 18 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire, deoarece acesta nu se încadrează în prevederile art. 394 C. proc. pen.

Au fost atașate copia Sentinței penale nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, însoțită de referatul întocmit de Biroul executări penale.

Examinând cererea de revizuire, procurorul a solicitat în baza art. 394 lit. b) C. proc. pen., respingerea acesteia, întrucât petentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de către instanțele care au soluționat cauza.

Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 519/F din 5 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 12882/3/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 4141 din 6 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2011 la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N.M. și a fost obligat inculpatul la plata a 2000 euro echivalentul în RON la data efectuării plății către aceasta, cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul la 2000 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a arătat că revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.

Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Tribunalul a apreciat că susținerile revizuentului, referitoare la faptul că soluția de condamnare s-a bazat pe declarații mincinoase.

Prima remarcă vizează faptul că acest motiv, pentru a putea conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecința rejudecării cauzei se impunea a fi constatat fie printr-o ordonanță a procurorului, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Simpla susținere a revizuentului vis-a-vis de eventualele declarații mincinoase ale martorilor nu poate conduce la o soluție de admisibilitate, nefiind constatate de organele abilitate.

Mai mult decât atât, s-a arătat că declarațiile martorilor nu constituie singurul mijloc de probă care a condus în cauză la stabilirea vinovăției inculpatului.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel petentul condamnat revizuent, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât greșit i s-a respins cererea de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 206/A din 18 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul revizuent M.U.J.C. împotriva Sentinței penale nr. 419 din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 14193/3/2012.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.U.J.C., fără a-l motiva.

La data judecării recursului, respectiv 14 decembrie 2012, în ședință publică, recurentul revizuent a declarat că își retrage recursul.

Înalta Curte, în raport de manifestarea de voință a recurentului revizuent și de dispozițiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., va lua act de cererea de retragere a recursului.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul condamnat M.U.J.C. împotriva Deciziei penale nr. 206/A din 18 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA