Inadmissibility of appeal against refusal to replace preventive detention
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal's refusal to replace the preventive detention measure with the obligation not to leave the country, thereby leaving the lower court's decision in force, although the defendant was subsequently released under judicial control. The dispute concerned the admissibility of an appeal against a decision that rejected a request to replace a preventive measure, where the defendant had been indicted for serious offenses under the Copyright Law and the Law on Intellectual Property Rights, acting in a specific capacity with demonstrable criminal persistence. Relying on a per contrario interpretation of Article 141 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that the law does not permit an appeal against a decision rejecting a request to replace preventive detention with another measure, deeming the filed recourse an unauthorized legal remedy and applying Article 385(15)(1)(a) of the Code of Criminal Procedure to dismiss the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 26 C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against refusal to replace preventive detention: Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul B.M. cu obligarea de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 19 noiembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
S-a arătat că activitatea de urmărire penală s-a încheiat, fiind prezentat materialul de urmărire penală și nu s-au administrat probe din care să rezulte că lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Reține instanța de fond că inculpatul B.M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte deosebit de grave, gravitate dată în special de calitatea în care a comis faptele ca și perseverența infracțională de care a dat dovadă.
Apreciind că natura infracțiunilor săvârșite și calitatea în care inculpatul a acționat reclamă menținerea stării de arest, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul pe care nu l-a motivat, însă la termenul din 21 noiembrie 2012 reprezentantul parchetului a invocat excepția admisibilității recursului, fapt pentru care Înalta Curte urmează să analizeze recursul numai sub aspectul excepției invocate.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs.
Per a contrario în cazul respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierii respective, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că inculpatul a uzat de o cale de atac neprevăzută de lege.
Cât timp inculpatul B.M. a formulat recurs împotriva unei încheieri definitive, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de acesta este inadmisibil.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost pus în libertate sub control judiciar la data de 2 octombrie 2012.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7284/2/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AA